Decizia nr. 148/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Marcel-Adrian Ile în Dosarul nr. 371/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.100D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.481D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Adrian Nicolae Drimbe în Dosarul nr. 372/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.481D/2015 la Dosarul nr. 1.100D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, autorul acesteia neindicând vreun text constituțional pretins încălcat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din 16 iunie 2015 și 23 septembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 371/111/2015 și nr. 372/111/2015, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Marcel-Adrian Ile și Adrian Nicolae Drimbe în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri prin care se solicită anularea unor acte administrative.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul legal cuprins în

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 , referitor la "anularea" dreptului de deținere a armelor, încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a lipsei de previzibilitate și claritate, nefiind corelat cu instituțiile juridice de drept administrativ și civil referitoare la nulitatea actelor juridice, respectiv nu este corespunzător felului în care dreptul material intern reglementează instituția nulității actelor juridice. În acest context, cu privire la claritatea și previzibilitatea normei, menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României) și jurisprudența Curții Constituționale în materie ( Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 ).

10. Totodată, consideră că textul

art. 28 din Legea nr. 295/2004 , referitor la "nulitate", trebuie reconsiderat, respectiv "sancțiunea juridică care trebuie folosită ar fi cea de revocare și nu de nulitate", sens în care arată anumite asemănări și deosebiri între cele două instituții.

11. Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal arată că, în speță, s-a invocat neconstituționalitatea prevederilor

art. 28 din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și munițiilor în raport cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar față de această motivare, devine aplicabil art. 20 din Constituție. În acest context, instanța apreciază că prevederile criticate nu sunt în contradicție cu exigențele impuse de prevederile constituționale, deoarece sancțiunea "anulării" dreptului de deținere a armelor în situațiile prevăzute expres de acest text de lege nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei; arată că aspectele invocate de reclamant se circumscriu unor motive de nelegalitate a textului de lege și nu unor motive de neconstituționalitate.

12. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorii acesteia nu formulează veritabile critici, nefiind evidențiat caracterul contradictoriu al textelor legale în raport de o normă constituțională, ci reclamă insuficiența textului legal.

14. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.481D/2015, consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale și nu încalcă principiul liberului acces la justiție, respectiv dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În plus, arată că, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și munițiilor, măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă este supusă controlului judecătoresc, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Mai mult, măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă este o măsură administrativă care are un caracter preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Totodată, precizează că

Legea nr. 295/2004

a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea

Directivei Consiliului 91/477/CEE

din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, ținându-se cont și de alte prevederi cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, a traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții. În ceea ce privește afirmația autorului excepției de neconstituționalitate că textul de lege criticat este lipsit de predictibilitate și claritate juridică, menționează că aceasta nu poate fi reținută, întrucât

Legea nr. 295/2004

conține secțiunea denumită "Regimul dreptului de deținere a armelor letale", care stabilește, în mod concret, condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deținere, precum și efectele aplicării măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 28: "Anularea și suspendarea dreptului de deținere a armelor

(1) Dreptul de deținere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situații:

a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) și f);

b) nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru prelungirea valabilității permisului de armă;

c) a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

d) a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a anulării dreptului de deținere ori, după caz, de port și folosire a armelor;

e) a folosit armele deținute fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 27 alin. (1), (2) și (4);

f) a pierdut, din motive imputabile lui, calitatea prevăzută la art. 13 alin. (2)-(4) sau nu mai are calitatea prevăzută la art. 13 alin. (5), care a condiționat acordarea dreptului de deținere a armelor;

g) a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile acestuia;

h) se constată că, la data acordării permisului de armă, nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru deținerea armelor;

i) se constată că dreptul de deținere a armelor s-a acordat pe baza unor documente sau informații false.

j) refuză să se supună examenului psihologic și/sau examenului medical în termen de 30 de zile de la data solicitării exprese a structurilor de poliție competente și/sau recomandării de reexaminare.

(2) Dreptul de deținere a armelor se suspendă în următoarele situații:

a) titularul dreptului nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. d);

b) titularului i s-a anulat calitatea prevăzută la art. 13 alin. (3) sau (4), care a condiționat acordarea dreptului de deținere, dar acesta a recurs la căile de atac prevăzute de lege pentru redobândirea acestei calități și în cauză nu există o soluție definitivă și irevocabilă;

c) titularul a săvârșit o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de deținere a armelor.

d) există indicii comportamentale temeinice, care reclamă o examinare urgentă psihologică și/sau medicală, în vederea verificării aptitudinii persoanei și menținerii autorizării pentru a deține arme și muniții letale.

(3) În cazul în care persoana se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2), organul de poliție competent retrage permisul de armă, iar titularul este obligat să facă dovada faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu excepția situației în care armele se ridică de către organele de poliție."

18. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Deși autorii excepției de neconstituționalitate nu fac referire expresă și la prevederi constituționale, Curtea reține că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot fi invocate ca temei pentru susținerea neconstituționalității unor prevederi de rang infraconstituțional prin prisma art. 20 din Constituție. Totodată, având în vedere motivarea autorilor excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, precum și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și prevederile art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii din Constituție.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 28 cu privire la anularea și suspendarea dreptului de deținere a armelor din

Legea nr. 295/2004

din perspectiva lipsei de precizie și de previzibilitate, determinată de o pretinsă necorelare a soluției legislative cuprinsă în aceste norme cu instituțiile juridice referitoare la nulitatea actelor juridice astfel cum acestea sunt reglementate în dreptul comun, context în care apreciază că prevederile criticate ar trebui reconsiderate în sensul înlocuirii sancțiunii nulității cu cea de revocare.

20. Față de aceste susțineri ale autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, pe de o parte, că prin criticile de neconstituționalitate formulate se tinde la modificarea prevederilor art. 28 - Anularea și suspendarea dreptului de deținere a armelor - din

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, soluția legislativă existentă nemulțumindu-l. Or, aceste norme legale au fost edictate în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. Astfel, în ceea ce privește completarea sau modificarea dispozițiilor de lege, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.".

21. Pe de altă parte, cu privire la susținerea referitoare la necorelarea prevederilor criticate cu instituțiile juridice de drept administrativ și civil referitoare la nulitatea actelor juridice, Curea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).

22. În acest context, Curtea reține că

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea

Directivei Consiliului 91/477/CEE

din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din

Directiva 91/477/CEE , "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)". De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin

Legea nr. 116/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin

Legea nr. 9/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea

Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013).

23. Față de criticile formulate de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate cu privire la pretinsa lipsă de precizie și de previzibilitate a normelor legale ce formează obiectul controlului de constituționalitate, Curtea constată că, din economia prevederilor

Legii nr. 295/2004 , în ansamblu, reiese că acestea stabilesc aspecte referitoare la categoriile de arme și muniții, precum și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții sunt permise pe teritoriul României, fiind precizate în mod concret condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deținere, efectele aplicării măsurilor de suspendare sau anulare a permisului de armă, precum și căile de atac ce pot fi utilizate împotriva acestor măsuri. Mai mult, în mod concret, dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 295/2004

prevăd în mod detaliat situațiile în care se anulează și se suspendă dreptul de deținere a armelor, precum și cazurile în care se retrage permisul de armă. Ca atare, nu se poate reține susținerea autorilor excepției de neconstituționalitate cu privire la lipsa clarității și previzibilității prevederilor

art. 28 din Legea nr. 295/2004 , excepția de neconstituționalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

24. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, în ceea ce privește aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă, potrivit

art. 29 din Legea nr. 295/2004

constatarea situațiilor prevăzute la art. 28 se face de către organele de poliție competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deținere sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situația prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluționării cauzei, persoanele care se află sub incidența prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marcel-Adrian Ile și Adrian Nicolae Drimbe în Dosarele nr. 371/111/2015 și nr. 372/111/2015 ale Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2016.