Decizia nr. 226/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Rodica Radu și Mariana Buda în Dosarul nr. 31.272/3/2014** al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.115D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.162D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Daniela Radu și Angela Liliana Mateescu în Dosarul nr. 22.785/3/2013** al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, în ambele dosare, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate în sensul respingerii acesteia.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.162D/2015 la Dosarul nr. 1.115D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional în această materie. În acest sens, face referire la

Decizia Curții nr. 685 din 26 noiembrie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din data de 15 mai 2015, respectiv 20 martie 2015, pronunțate în dosarele nr. 31.272/3/2014**, respectiv nr. 22.785/3/2013**, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Rodica Radu și Mariana Buda, respectiv de Daniela Radu și Angela Liliana Mateescu cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect "obligația de a face -

Legea nr. 165/2013 ".

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare, îngrădind și accesul liber la justiție. Arată că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților tergiversează soluționarea dosarului de restituire al reclamanților încălcându-se prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

10. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimânduși opinia în Dosarul nr. 1.115D/2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Legea nr. 165/2013

a fost adoptată în contextul în care statului român i s-a impus, prin Hotărârea-pilot pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, găsirea unor remedii efective pentru persoanele afectate de legile de reparație. Apreciază că reglementarea unor termene legale în care autoritățile publice cu atribuții în procesul de retrocedare au obligația să soluționeze notificările formulate și cererile de reconstituire a dreptului de proprietate nu contravine per se dreptului de acces la o instanță, cât timp, după parcurgerea etapei administrative, persoana interesată are dreptul de a contesta decizia/dispoziția emisă în fața unui tribunal independent și imparțial.

11. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 1.162D/2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât este la latitudinea legiuitorului să stabilească termene pentru proceduri administrative ce se derulează în fața instituțiilor competente în această materie. Precizează că

Decizia Curții nr. 269 din 7 mai 2014

face referire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , ipoteză inaplicabilă în prezenta cauză.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

nefiind contrare dispozițiilor constituționale ale

art. 21. Face referire la Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , paragraful 49, în care Curtea a reținut că deciziile autorităților administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanței de judecată, singura care este competentă să se pronunțe în mod definitiv asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, potrivit

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii. În plus, în Dosarul nr. 1.162D/2015, Guvernul invocă

Decizia Curții nr. 685 din 26 noiembrie 2014 .

14. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale. Prin faptul că legiuitorul a impus noi termene pentru soluționarea notificărilor, iar, ulterior, pentru sesizarea instanței de judecată în situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și

art. 34 din Legea nr. 165/2013 , nu se aduce atingere liberului acces la justiție și nu se poate pune la îndoială faptul că procesul desfășurat în fața instanței de judecată nu ar fi echitabil. Textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze notificarea lăsată în nelucrare de către entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de

art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013

le acordă entităților învestite pentru soluționarea notificărilor. Arată că regula constituțională a liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări, iar, în prezenta cauză, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la

art. 33 din Legea nr. 165/2013 . Face precizarea că, în sensul celor menționate, s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 115 din 10 martie 2015 .

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conținut: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

18. Autoarele excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, la data de 16 septembrie 2014, autoarele excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.115D/2015 au introdus cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să efectueze operațiunile administrative prevăzute de

Legea nr. 165/2013

și să emită decizia de compensare prin puncte. Se arată în cererea de chemare în judecată că dispoziția emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, a fost transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în luna mai 2011. Totodată, Curtea constată că, la data de 25 iunie 2013, autoarele excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.162D/2015, au introdus cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să efectueze operațiunile administrative prevăzute de

Legea nr. 165/2013

și să emită decizia de compensare prin puncte. Se arată în cererea de chemare în judecată că dispoziția emisă de Primarul Municipiului Călărași a fost transmisă, în data de 24 noiembrie 2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ambele dosare, aflate pe rolul Tribunalului București Secția a IVa civilă, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, solicitând, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată. Având în vedere că cererile de chemare în judecată au fost introduse după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , precum și faptul că dispozițiile criticate reprezintă temeiul respingerii cererilor de chemare în judecată ca prematur introduse, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, având legătură cu soluționarea cauzei.

20. Din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea deduce că autoarele critică prevederile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului de acces liber la justiție, invocându-se, de asemenea, și caracterul retroactiv al normelor criticate. Curtea reține că, în prezent, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și

art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013

le acordă entităților învestite pentru soluționarea cererilor.

21. Raportat la criticile formulate Curtea reține că, în cauză, sunt valabile cele reținute prin

Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015 și

Decizia nr. 818 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, în sensul că art. 35 alin. (2) stabilește cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiție să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013

și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că regula constituțională a liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În acest caz, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la

art. 33 din Legea nr. 165/2013 .

22. De asemenea, Curtea a reținut că nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susținută, în condițiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Deși prin art. 35 din lege se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluționării notificării, acțiunii promovate de autoarele prezentei excepții opunându-se excepția prematurității (acțiunea neurmând a fi respinsă ca "devenită prematură", anomalie juridică sancționată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 ), nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, prematuritatea nu este consecința intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziții legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanței de judecată cu soluționarea plângerii.

23. În sensul celor reținute anterior, s-a pronunțat Curtea și prin

Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015,

Decizia nr. 115 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015 și

Decizia nr. 181 din 26 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015.

24. Atât considerentele, cât și soluțiile din aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rodica Radu și Mariana Buda, respectiv de Daniela Radu și Angela Liliana Mateescu, în dosarele nr. 31.272/3/2014**, respectiv nr. 22.785/3/2013** ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2016.