Decizia nr. 120/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Grety Iacob, Corneliu Dragoș Acumurloaei și Leucadia Acormăloae în Dosarul nr. 1.222/110/2013 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autoarea excepției Grety Iacob a depus o cerere privind judecarea cauzei în lipsă, iar partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.
4. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.102D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată de Toma Laura Maria în Dosarul nr. 65.652/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București, precum și în Dosarul nr. 1.123D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. 3, art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată de Maria Leahu, Adrian Sever Leahu, Corin Leahu, Rudolf Marcel Mixich, Virginia Misoni și Livia Popa în Dosarul nr. 3.828/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
5. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, în ambele dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
6. Având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate, CURTEA, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.
8. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.102D/2015 și nr. 1.123D/2015 la Dosarul nr. 1.076D/2015, care a fost primul înregistrat.
9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 14 din 19 ianuarie 2016
și nr. 865 din 10 decembrie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
10. Prin Încheierea din 12 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.222/110/2013, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Iacob Grety, Corneliu Dragoș Acumurloaei și Leucadia Acormăloae cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 1.098 din 25 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău într-o cauză având ca obiect pretenții.
11. Prin Încheierea din 2 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 65.652/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laura Maria Toma într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
12. Prin Încheierea din 11 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.828/30/2014, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Leahu, Adrian Sever Leahu, Corin Leahu, Rudolf Marcel Mixich, Virginia Misoni și Livia Popa cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 4.260 din 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Timiș într-o cauză având ca obiect pretenții.
13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 3 alin. (2) raportate la cele ale
art. 10 din Legea nr. 164/2014
încalcă principiul fundamental al neretroactivității legii, de vreme ce un drept de creanță actual, recunoscut, a devenit un drept prematur și iluzoriu. Faptul că normele
art. 10 din Legea nr. 164/2014
stabilesc alte termene referitoare la cuantumul și modalitatea de acordare a despăgubirilor decât cele de la data cererilor de chemare în judecată nesocotește principiul fundamental al neretroactivității legii. Încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție pune în pericol grav securitatea raporturilor juridice, ocrotite de normele constituționale, și încrederea cetățenilor în sistemul de drept. De asemenea, aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate afectează principiul egalității în fața legii, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. S-a mai arătat că normele criticate instituie și o diferență de tratament juridic între intimați și persoanele ale căror procese s-au soluționat înaintea intrării în vigoare a legii, care au avut șansa să li se soluționeze cererile în mod operativ și să încaseze sumele cuvenite, indexate până la data plății efective a întregului debit. De asemenea se susține că dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , care instituie noi termene de soluționare a cererilor formulate în baza
Legii nr. 290/2003 , stabilesc o condiție de exercitare a accesului la justiție, care, la momentul când se născuse dreptul subiectiv, nu exista.
14. Prin adoptarea acestei legi are loc o intruziune a statului în desfășurarea unor procese civile, care are ca finalitate crearea unui dezechilibru între părțile din proces sau chiar "înlătură o cale eficientă de soluționare a pretențiilor reclamantului". Termenul de 5 ani, prevăzut de dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , pentru plata despăgubirilor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive nu este și nu poate fi definit ca rezonabil, de vreme ce actul normativ care reglementează stabilirea și plata acestor despăgubiri datează din anul 1998, deci de peste 16 ani, iar termenul de plată prevăzut de
Legea nr. 9/1998 , acela de 2 ani, în două tranșe, nu a fost respectat de statul român în majoritatea dosarelor soluționate. Astfel, persoanele îndreptățite la aceste despăgubiri au fost nevoite să promoveze acțiuni civile pe rolul instanțelor judecătorești pentru a obliga statul român să respecte o obligație legală, pentru ca ulterior să poată trece la executarea silită pentru a-și vedea creanțele realizate. Prin urmare, prin eșalonarea acestor plăți, se împiedică sistematic, justificat doar de argumente de conjunctură, realizarea unor creanțe împotriva statului. Or, o asemenea reglementare este în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii. Astfel, nu este permis autorităților statului de a se prevala de lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească și este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
15. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 ,
Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 ,
Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 ,
Decizia nr. 50 din 21 martie 2000 , precum și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, Hotărârea din 27 mai 2004, pronunțată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Hotărârea din 28 iulie 1999, pronunțată în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei, Hotărârea din 24 martie 2005, pronunțată în Cauza Șandor împotriva României, Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei.
16. Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
este fondată, actul normativ examinat fiind contrar dreptului de acces la justiție și dreptului de proprietate, deoarece creanța intimaților-reclamanți are caracterul unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin noua procedură instituită de
Legea nr. 164/2014
reclamanților le este amânată plata despăgubirilor ce li se cuvin în temeiul
Legii nr. 290/2003 , iar aceștia nu au nicio certitudine privind data la care ar putea să le primească, ceea ce este de natură a le cauza un prejudiciu disproporționat și excesiv, incompatibil cu dreptul acestora la respectarea bunurilor lor.
17. Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 188 din 2 martie 2010
și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia plata eșalonată a sumelor datorate de stat nu poate fi considerată nerezonabilă, având în vedere că sumele plătite eșalonat au fost actualizate cu indicele prețurilor de consum din data plății.
18. Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , potrivit cărora dispozițiile legii sunt aplicabile inclusiv sub aspectul eșalonării plății în modalitatea prevăzută de art. 10 din lege, contravin art. 15 alin. (2) din Constituție.
19. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
20. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.123D/2015, consideră că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
sunt constituționale, acestea fiind aplicabile tuturor celor prevăzuți de ipoteza normei după intrarea acesteia în vigoare și având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,
Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legea veche ( Legea nr. 9/1998 ), cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptățite, și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Ca atare, intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
și al
Legii nr. 290/2003 , nu este de natură să creeze discriminări sau o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
21. Precizează că, în cazul dispozițiilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , constituționalitatea acestora ar putea fi pusă în discuție prin raportare la art. 21 din Constituție, doar în măsura în care partea interesată, în speță Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sau instanța din oficiu, în virtutea rolului ei activ, ar fi invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pe motiv că noile termene prevăzute de noul act normativ se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Or, din moment ce instanța de judecată nu s-a pronunțat în acest sens, iar cursul procesului nu a fost suprimat, normele criticate, prin raportare la art. 21 din Constituție, sunt constituționale. Referitor la criticile de neconstituționalitate ce privesc soluția legislativă de eșalonare a despăgubirilor pentru o perioadă de 5 ani, precum și suspendarea oricărei proceduri de executare silită invocă Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 și arată că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale. Atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanței nu este suprimat, nu este neconstituțională opțiunea legiuitorului de a reglementa în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate, și anume în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești. Noile dispoziții conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranșe, în mod diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare.
22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul, în cele trei dosare, precum și Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.076D/2015 și nr. 1.102D/2015, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, până la data întocmirii prezentului raport.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului în Dosarul nr. 1.123D/2015, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, cererea autoarei excepției Grety Iacob, notele scrise depuse la dosare de partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3, art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Din examinarea Încheierii de sesizare pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.828/30/2014, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.123D/2015, Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014 , astfel încât Curtea urmează a soluționa excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins:
- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.
(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.
(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.";
- Art. 11: "(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)."
25. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
26. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și art. 14 - Interzicerea discriminării, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceasta privind interzicerea discriminării.
27. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 *) și
Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 **), nepublicate până la data pronunțării prezentei decizii, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepțiile de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,
deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016.
**)
Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016.
──────────
28. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.
29. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , formulată, din perspectiva eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).
30. Curtea a constatat că prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
31. În plus, astfel cum rezultă din Expunerea de motive la
Legea nr. 164/2014 , Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât și din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit
Legii nr. 290/2003
și
Legii nr. 9/1998 .
32. În ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013,
Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, și
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Curtea a statuat că eșalonarea, pe o durată de 5 ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituționale. De asemenea, prin
Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura.
33. Pe cale de consecință, Curtea a constatat că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
Legii nr. 9/1998
și al
Legii nr. 290/2003 . Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.
34. De asemenea, referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014
nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.
35. Distinct de acestea, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a soluției legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată,Curtea, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , citată mai sus, și
Decizia nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015), a reținut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetățenilor români siliți să își abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaționale, în contextul în care în prezent sunt declanșate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcționarea instituțiilor publice cu atribuții în materie și care duc la soluționarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății în ordine cronologică a despăgubirilor și plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condițiile în care acesta este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.
36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015
și
Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , mai sus menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
37. În final, Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în soluționarea excepției de neconstituționalitate.
38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Grety Iacob, Corneliu Dragoș Acumurloaei și Leucadia Acormăloae în Dosarul nr. 1.222/110/2013 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Toma Laura Maria în Dosarul nr. 65.652/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București, precum și de Maria Leahu, Adrian Leahu Sever, Corin Leahu, Rudolf Marcel Mixich, Virginia Misoni și Livia Popa în Dosarul nr. 3.828/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Sectorului 1 București și Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015