Decizia nr. 163/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Florin Streteanu în Dosarul nr. 10.254/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.149D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-șef învederează faptul că partea Institutul Național al Magistraturii a depus a cerere de judecare în lipsă a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că textul legal criticat a fost introdus prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2008

în vederea asigurării formării profesionale a judecătorilor și procurorilor, precum și a calității actului de justiție. Este o normă clară, care operează cu criterii obiective și rezonabile, prevăzute chiar în ipoteza sa. Textul legal criticat vizează formarea profesională continuă, iar adoptarea sa a avut în vedere lipsa unor prevederi legale referitoare la suportarea cheltuielilor de formare profesională continuă, ceea ce a și determinat apariția riscului blocării acestei activități, risc care nu există în cazul formării profesionale inițiale. În consecință, nu există temei pentru aprecierea normei ca fiind discriminatorie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 19 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 10.254/211/2014, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Florin Streteanu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de Institutul Național al Magistraturii împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă cererea acestuia de obligare a autorului excepției de neconstituționalitate la plata cheltuielilor de transport achitate pentru activitățile de formare inițială pe care acesta le-a prestat în calitate de formator.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că formarea inițială a auditorilor de justiție are aceleași valențe ca și formarea profesională continuă pentru judecători sau procurori, ea constituind, în ambele situații, garanția independenței și imparțialității în exercitarea funcției. Se arată că nu există diferențe fundamentale, prin prisma obiectului formării, între formarea inițială și cea continuă, scopul acestora fiind similar. Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a dobândi calitate de formator sunt identice pentru cei care desfășoară activitate în cadrul formării inițiale sau continue. În acest sens, este invocată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 613/2007 cu privire la statutul formatorului.

7. Prin urmare, se susține că o diferențiere de tratament între formatorii implicați în activitatea de formare profesională continuă și cei implicați în activitatea de formare profesională inițială, din punctul de vedere al posibilității decontării cheltuielilor de transport determinate de deplasarea acestora pentru susținerea cursurilor și seminarelor, nu este justificată, fiind contrară art. 16 din Constituție. În sensul aplicării unui tratament juridic identic ori de câte ori există caracteristici comune ale statutelor aplicabile unor categorii profesionale este invocată

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , precum și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. VI din 15 ianuarie 2007.

8. Având în vedere cele expuse, se concluzionează în sensul că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care limitează posibilitatea decontării cheltuielilor de transport doar la activitățile de formare continuă.

9. Tribunalul Cluj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, arătând că formarea inițială a auditorilor de justiție are aceleași valențe ca și formarea profesională continuă pentru judecători sau procurori, ea constituind, în ambele situații, garanția independenței și imparțialității în exercitarea funcției.

10. Se mai învederează faptul că din interpretarea per a contrario a acestui text de lege, s-ar putea reține că pentru personalul de instruire al Institutului Național al Magistraturii care participă la activitățile de formare profesională inițială se suportă din bugetul instituțiilor unde își au funcția de bază, însă, textul de lege nu este suficient de clar în redactare, generând, în privința modului de decontare a cheltuielilor de transport, o situație discriminatorie între personalul de instruire al Institutului Național al Magistraturii care participă la activitățile de formare profesională inițială și cel care participă la activitățile de formare profesională continuă.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu instituie vreun tratament discriminatoriu, el regăsindu-se în capitolul IV al titlului II din

Legea nr. 303/2004

intitulat "Formarea profesională continuă și evaluarea periodică a judecătorilor și procurorilor". Acesta reglementează modul de decontare a cheltuielilor pentru diferitele categorii enumerate în articol. Spre deosebire de formarea inițială care se caracterizează prin permanență, auditorii fiind prezenți zilnic la cursurile organizate la sediul Institutului Național al Magistraturii, formarea continuă nu presupune prezența zilnică a magistratului pe durata unui an de studii, ci presupune participarea la activități de formare ocazionale organizate de Institutul Național al Magistraturii nu numai la sediul acestuia, ci în diferite locații din București și din țară. Activitatea formatorului (în cazul formării continue) nu este permanentă, el participând ori de câte ori este solicitat de organizatori. Astfel, cheltuielile de transport pentru formatorii din cadrul formării continue sunt asigurate, fiind de esența acestei activități deplasarea la locația din țară unde se efectuează cursurile. Pentru formatorii din cadrul formării inițiale, care se desfășoară la sediul Institutului Național al Magistraturii, nu mai este necesar un text privind decontarea cheltuielilor de transport, deoarece aceste activități se desfășoară în București (neavând relevanță care este locul de domiciliu al formatorului). Prin urmare, cele două activități - de formare inițială și continuă - sunt diferite, impunând un regim juridic diferit.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care limitează posibilitatea decontării cheltuielilor de transport doar la activitățile de formare continuă.

14. Se arată că, întrucât numai formatorii Institutului National al Magistraturii care desfășoară activități în cadrul formării continue beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, dispozițiile legale criticate sunt discriminatorii și încalcă astfel principiul constituțional privind egalitatea în drepturi a cetățenilor. Prevederea legală în discuție îi discriminează pe formatorii Institutului Național al Magistraturii care desfășoară activități în cadrul formării inițiale, aceștia neavând dreptul la cheltuielile de transport. Textul de lege criticat situează formatorii din cadrul formării profesionale inițiale într-o situație patrimonială mai dezavantajoasă decât formatorii din cadrul formării continue. Or, formarea profesională inițială a auditorilor de justiție are aceeași importanță ca și formarea profesională a judecătorilor și procurorilor, constituind în ambele situații garanția independenței și imparțialității funcției.

15. Principiului egalității în drepturi presupune egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Acest principiu impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, astfel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii și fără discriminări.

16. În aceste condiții, situația generată de prevederile legale criticate aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât acestea instituie diferențieri între formatorii din cadrul formării profesionale inițiale și formatorii din cadrul formării continue.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introduse prin

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2008

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, și care au următorul cuprins: "(4) Cheltuielile de transport ale auditorilor de justiție și ale personalului de instruire al Institutului Național al Magistraturii, care participă la activitățile de formare profesională continuă organizate de Institutul Național al Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituții".

20. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Totodată, prin prisma art. 20 din Constituție, sunt invocate prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind egalitatea în fața legii, art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin raportul Curții de Conturi nr. 1.081/11 martie 2013 s-a constatat că Institutul Național al Magistraturii a efectuat fără bază legală cheltuieli cu transportul personalului de instruire care a participat la cursuri de formare profesională inițială din localitatea în care acesta își are locul de muncă la București, drept pentru care a fost emisă Decizia nr. XII/5/2013/D1/9 aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina Institutului Național al Magistraturii obligația de determinare a prejudiciului și de dispunere a măsurilor ce se impun pentru recuperarea acestuia. Măsurile solicitate de Curtea de Conturi au avut în vedere faptul că Institutul Național al Magistraturii a interpretat în mod greșit dispozițiile

art. 37^1 din Legea nr. 303/2004 , în sensul că decontarea cheltuielilor cu transportul a vizat nu numai formarea profesională continuă, ci și pe cea inițială. În consecință, Institutul Național al Magistraturii a formulat o acțiune în pretenții prin care a solicitat pârâtului, autor al excepției de neconstituționalitate, restituirea sumei de 12.325 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport pentru activitatea prestată de acesta în cadrul formării profesionale inițiale în perioada 29 aprilie 2010 - 24 mai 2012. Temeiul legal al cererii de chemare în judecată l-au constituit dispozițiile Codului civil 1864 și 2009, după caz, referitoare la plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză, precum și

art. 37^1 alin. (3)-(5) din Legea nr. 303/2004 .

22. Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu au fost întrunite condițiile legale referitoare la plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză, iar instanța de apel a menținut sentința astfel pronunțată. Ambele instanțe au apreciat că interpretarea greșită a

art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

nu poate fi opusă pârâtului, autor al excepției de neconstituționalitate, și că plata nu a fost făcută de reclamant din eroare, ci în executarea acordului de voință existent între părți cu privire la decontarea cheltuielilor de transport. Mai mult, s-a constatat că aceste decontări au fost efectuate începând chiar cu data de 29 ianuarie 2008, moment anterior intrării în vigoare a dispozițiilor

art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

(8 decembrie 2008). Acest acord de voință a încetat la 25 mai 2012, după ce autorul excepției a refuzat propunerea Institutului Național al Magistraturii de a desfășura activități de formare profesională inițială fără decontarea cheltuielilor de transport.

23. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile de drept pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată nu au nicio legătură cu textul legal criticat. Acest text nu a avut incidență în cauză, din moment ce soluționarea acesteia a fost realizată prin recurgerea la alte temeiuri de drept, instanța de fond precizând in terminis că interpretarea greșită dată unor dispoziții legale de către reclamant, și anume Institutul Național al Magistraturii, nu echivalează cu eroarea care ar justifica admiterea unei cereri pe temeiul plății nedatorate. Prin urmare, interpretarea greșită a textului de lege - în speță, sub aspectul sferei sale de reglementare - nu poate constitui motiv pentru reținerea legăturii sale cu soluționarea cauzei. Mai mult, ad absurdum admiterea excepției de neconstituționalitate nu ar avea niciun efect juridic asupra situației autorului excepției, acțiunea în pretenții neavând în realitate la bază articolul contestat, ci ar crea doar premisa normativă pentru Institutul Național al Magistraturii să suporte în viitor, pentru alte situații, contravaloarea cheltuielilor de transport realizate de formatori în cadrul formării profesionale inițiale.

24. În consecință, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, nefiind, astfel, respectată cerința prevăzută de

art. 29 alin. (1) teză finală din Legea nr. 47/1992 .

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Florin Streteanu în Dosarul nr. 10.254/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 martie 2016.