Decizia nr. 194/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu excepția art. 15-17^2 și art. 21-30 din acest act normativ", excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 2.008/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.204D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autoarea excepției, lipsă fiind părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul se află la al doilea termen de judecată, acordat de Curte ca urmare a cererii formulate de autoarea excepției la primul termen, din 10 martie 2016. La acea dată, autoarea excepției, Filofteia Ciobanu, a invocat existența unei "dezinformări" a Curții Constituționale, realizată, în opinia sa, prin Încheierea de sesizare din 25 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.008/1/2013 al acestei instanțe, încheiere ce ar cuprinde o serie de omisiuni, raportat la susținerile sale concrete cu privire la actul normativ criticat. În acest context, a arătat că încheierea menționată a fost rectificată prin Încheierea din 15 septembrie 2015, aceasta din urmă cuprinzând, în realitate, excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o.

4. Așa fiind, pentru clarificarea anumitor aspecte incidente în soluționarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia a considerat că este necesară comunicarea, către Curtea Constituțională, a Încheierii din 15 septembrie 2015, motiv pentru care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în vederea realizării unei corespondențe a instanței de contencios constituțional cu Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele, constatând că a fost comunicată instanței de contencios constituțional Încheierea de rectificare din 15 septembrie 2015, la care s-a făcut mai sus referire, acordă cuvântul doamnei Filofteia Ciobanu. Aceasta solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și susține, în esență, că prevederile criticate din

Legea nr. 146/1997

sunt "obscure, netransparente și contradictorii" în raport cu alte articole din cuprinsul acestui act normativ, ceea ce este de natură a crea confuzii în aplicarea lor, consecința fiind plata de către justițiabil a unor taxe judiciare de timbru nedatorate. În acest sens, depune concluzii scrise la dosar.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă atât jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

deciziile nr. 627 din 12 iunie 2012

sau nr. 16 din 16 ianuarie 2014, cât și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.008/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a "prevederilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu excepția art. 15-17^2 și art. 21-30 din acest act normativ". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu cu ocazia examinării recursurilor declarate de aceasta împotriva încheierilor de ședință din 9 mai 2012, respectiv 31 mai 2012, precum și împotriva sentinței civile nr. 138/F din 14 iunie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate "încalcă grav principiul garanției dreptului material în sine, și anume dreptul instituit de Parlament de a i se judeca justițiabilului cauza fără plata de taxe, inclusiv în căile de atac". Apreciază că această împrejurare conduce la constrângerea efectuării unei plăți anticipate și nedatorate a taxei judiciare de timbru pentru cereri privind repunerea omului vătămat în postul profesional din care a fost ilegal înlăturat și plata drepturilor salariale cuvenite. Prin această modalitate, consideră că este încălcată dreptatea, ca valoare supremă și garanția ei, deoarece este vădit nedrept ca justițiabilul să plătească anticipat taxe judiciare de timbru nedatorate, pentru cererile exceptate prin lege de la plata acestora.

9. Autoarea susține, de asemenea, că prin "soluționarea cererii de ajutor public judiciar, fără citarea părților, în camera de consiliu, fără a putea expune verbal cauza și fără ca judecătorii să aibă în vedere temeiurile de fapt și de drept invocate în susținerea cererii" sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 1, art. 16 și accesul liber la justiție, prin impunerea abuzivă a obligației de timbrare.

10. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate și arată că prevederile legale menționate nu contravin normelor constituționale invocate de autoarea excepției.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 191 din 3 aprilie 2014

sau

Decizia nr. 1.247 din 22 septembrie 2011 , decizii prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor

Legii nr. 146/1997 .

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 15-17^2,

art. 21-30 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale. În acest sens, arată că, în ceea ce privește reglementarea exercitării accesului liber la justiție, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Invocă, astfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985, paragraful 57), prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

14. De asemenea, arată că potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru. Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, cerere ce se soluționează în camera de consiliu de un alt complet. Avocatul Poporului arată, totodată, că judecarea cererii privind acordare a ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune, în mod necesar, dezbateri contradictorii.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanța de judecată în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu excepția art. 15-17^2 și ale art. 21-30 din acest act normativ, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare. Curtea reține că, în concret, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1-14 și

art. 18-20 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

18. Curtea constată că

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată prin

art. 58 lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80 din 26 iunie 2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. De asemenea, conform art. 55 din aceeași ordonanță de urgență, "Pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor".

19. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanțând interpretarea sintagmei "în vigoare" din cuprinsul

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează "dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare", dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. O astfel de soluție a fost justificată prin faptul că, deși abrogată, "legea civilă poate ultraactiva în unele situații, potrivit principiului «tempus regit actum»". Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, prevederile de lege criticate își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei, iar în aceste condiții, Curtea are competența de a controla constituționalitatea acestora.

20. Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) potrivit cărora "România este un stat de drept, democratic și social", art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 care consacră accesul liber la justiție.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, în jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că din perspectiva obligației timbrării acțiunilor în justiție, accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

22. De asemenea, Curtea a reținut că atât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Totodată, instanța de contencios constituțional a statuat că, plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenții. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit prevederilor

art. 90 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 , republicată), cel care nu este în măsură să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.

23. În ceea ce privește critica autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că, în mod ilegal, instanța de judecată a timbrat cererea sa de revizuire (ce reprezintă o cale de atac și care, potrivit legii, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru), Curtea subliniază faptul că legiuitorul a prevăzut, în cuprinsul

art. 15 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare, printre altele, la încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi care decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii. În speța de față, Curtea apreciază că nu se poate reține neconstituționalitatea vreunei prevederi legale referitoare la timbrare sau excepțiile de la timbrarea acțiunilor sau cererilor formulate în justiție, deoarece critica autoarei vizează, de fapt, modalitatea incorectă, în opinia sa, de aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, împrejurare ce nu relevă vreun viciu de neconstituționalitate, fiind atributul instanței de judecată stabilirea cadrului legislativ aplicabil cauzei concrete deduse judecății, Ca atare, aceste aspecte nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional.

24. În ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, Curtea reține că

art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă prevede că asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, iar împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. În acest context, Curtea, spre exemplu prin

Decizia nr. 385 din 24 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, a constatat că "judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părților, și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară. Totodată, în soluționarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare."

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 2.008/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 1-14 și

art. 18-20 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.