Decizia nr. 129/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1)-(3) din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 9.051/2/2012 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 789D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă că Ministerul Justiției a depus la dosar un punct de vedere, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunțat prin
deciziile nr. 556 din 16 iulie 2015
și nr. 607 din 6 octombrie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 6 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 9.051/2/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 6 alin. (1)-(3) din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii prin care s-a respins acțiunea care avea ca obiect anularea ordinului ministrului justiției, prin care sau stabilit pentru reclamanta în cauză drepturile salariale începând cu data de 1 septembrie 2012, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă de peste 20 de ani, și obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care, la stabilirea drepturilor salariale, să fie avută în vedere majorarea în procent de 5% începând cu data de 1 septembrie 2012 ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de peste 20 de ani.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 și art. 41 alin. (4) din Constituție, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece instituie discriminări privind salarizarea personalului încadrat în funcții de execuție sau de conducere, care avansează, în raport cu data când sunt îndeplinite condițiile de avansare, respectiv în anul 2012 sau anterior acestei date.
7. Or, potrivit doctrinei dreptului muncii, pentru cel care prestează o activitate, salariul/remunerația reprezintă un raport între efortul depus și câștigul obținut. Din punct de vedere juridic, prestarea muncii și salarizarea sunt obligațiile principale ce rezultă din încheierea raportului juridic de muncă. Unul din principiile sistemului de salarizare din dreptul național, rezultat din art. 41 alin. (4) din Constituție și din art. 6 alin. (3) din Codul muncii este acela că, "pentru muncă egală sau de valoare egală, plata trebuie să fie egală". Or, acest principiu de ordine publică, constituțională, exclude orice discriminare în materia salarizării, astfel încât diferențierile de salarizare la același angajator nu se justifică.
8. În speță, diferența de salarizare care rezultă din aplicarea prevederilor criticate, este nejustificată obiectiv și rezonabil, criteriul temporal nefiind identificat ca sursă constituțională pentru acordarea unor salarii/remunerații diferite. Elementele care determină în mod necesar valoarea salariului/remunerației sunt: felul muncii, cerințele de calificare profesională și condițiile de muncă. Astfel, numai aceste elemente au caracter obiectiv și pot conduce la salarizare diferită. Prin norma criticată, s-a instituit un criteriu care nu poate justifica obiectiv și rezonabil diferența de salarizare între judecători, procurori sau orice altă categorie de personal din sistemul public, atunci când îndeplinesc aceeași funcție, la același nivel al instanței de jurisdicție, și au aceeași calificare profesională.
9. Principiul egalității, astfel cum s-a arătat și în jurisprudența Curții Constituționale, nu are semnificația omogenității, însă, în cazul de față, se apreciază că tratamentul juridic diferențiat înfrânge principiul consacrat de art. 16 din Constituție și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme care interzic discriminarea pentru criteriile enunțate în cuprinsul lor, precum și pentru orice alte situații. Se precizează că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este obligatorie în baza art. 11 din Constituție, și că lista drepturilor ocrotite de art. 14 din Convenție are caracter indicativ, iar nu limitativ, caracter ilustrat de adverbul "în special".
10. Astfel, prin această modalitate de reglementare, s-a ajuns la situația ca o persoană care are aceeași funcție, prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă sau în funcție, să primească un salariu cu 2,5% mai puțin. În aceste circumstanțe, se consideră că legiuitorul național a adoptat un text normativ care a creat discriminare între salariații aparținând aceleiași categorii profesionale, care îndeplinesc aceeași funcție, au același nivel de studii, aceeași calificare profesională și au aceeași vechime în muncă sau profesie.
11. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie.
13. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât creează diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă, încălcând astfel egalitatea de tratament în stabilirea salariului, consacrată de art. 41 alin. (4) din Constituție, de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, de
art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
și de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Cu privire la principiul egalității de tratament, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunțată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunțată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalabrino împotriva Italiei), precum și jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013), diferența de tratament devine discriminare, atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest context, potrivit principiului "la muncă egală, remunerație egală", dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele transmise de Ministerul Justiției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 6 alin. (1)-(3) din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial la României nr. 887 din 14 decembrie 2011.
Legea nr. 283/2011 , prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , titlu care va avea următorul cuprins: "Ordonanță de urgență pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar", iar, pe de altă parte, introduce un nou articol,
art. II în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , care cuprinde art. 6, cu următorul conținut:
"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]
Articolul 6
În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la
art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.
În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție».
Personalul care, în cursul anului 2012, desfășoară activități noi care presupun, potrivit
Legii-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată."
17. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. II
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin
18. Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, pentru anul 2012, însă, cu toate acestea, continuă să își producă efectele juridice în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, astfel încât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora.
19. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, care a sesizat din oficiu Curtea, susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 41 alin. (4) potrivit cărora "la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații", precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la nediscriminare.
20. Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea constată că autorul critică, în esență, diferențele de salarizare între persoanele care ocupă aceeași funcție.
21. Curtea s-a mai pronunțat asupra art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , excepție ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție, având o motivare similară, prin
deciziile nr. 556 din 16 iulie 2015
și nr. 607 din 6 octombrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015 și nr. 883 din 25 noiembrie 2015.
22. Cu acele prilejuri, Curtea a făcut referire la jurisprudența sa, respectiv
Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014,
Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, și
Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, decizii prin care a constatat că prevederile art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
23. Curtea a reținut, de asemenea, că soluția legislativă cuprinsă în art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă/funcție, se regăsește și în cuprinsul
art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, prevederi de lege care au constituit, la rândul lor, obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens este, spre exemplu,
Decizia nr. 536 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, prin care Curtea a constatat că aceste din urmă prevederi nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (4) privind egalitatea de salarizare între femei și bărbați și nici celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea discriminării.
24. În esență, prin deciziile mai sus menționate, Curtea a constatat că diferențele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislația anterioară anului 2010 și cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 și 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare, prevăzut de
Legea-cadru nr. 284/2010 .
25. De asemenea, Curtea a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție/conducere în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile care ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate.
26. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii, în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau
Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).
27. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 41 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbații, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.
28. Curtea a subliniat, totodată, faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.
29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 9.051/2/2012 și constată că prevederile art. II
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.