Decizia nr. 289/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Marieta Safta
- prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) și
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de George Nicola în Dosarul nr. 12.679/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 626 D/2016.
2. La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 627 D/2016, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Partidul Național Democrat - Organizația Sector 2 în Dosarul nr. 12.680/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, precum și în Dosarul nr. 661 D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , ridicată de Cătălin Daniel Fenechiu în Dosarul nr. 3.120/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
4. Pentru autorii excepției răspunde domnul avocat Mihai Rapcea. Lipsește Biroul Electoral al Municipiului București - Circumscripția Electorală nr. 42, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în aceste dosare, președintele pune în discuție, din oficiu, problema conexării lor. Reprezentantul autorilor excepției este de acord cu conexarea. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pentru susținerea excepției de neconstituționalitate.
7. Având cuvântul, domnul avocat Mihai Rapcea solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele dezvoltate în dosar și în celelalte cauze având același obiect. În plus, arată faptul că semnăturile de pe listele de susținători sunt publice, apărând ca un vot exprimat în favoarea unui candidat înainte de a vota efectiv. Mai învederează că cei care adună semnăturile nu au calitatea de operatori de date cu caracter personal, precum și faptul că legea nu prevede elemente de verificare care să dea siguranța Biroului Electoral că nu greșește. Tot astfel, legea nu impune verificarea semnăturilor. Având în vedere deficiențele de reglementare sesizate, se ajunge în realitate la lipsa de reprezentativitate a celor care câștigă alegerile. Legea trebuie să se raporteze mai mult la situația de fapt reală.
8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate, și ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , arătând că acest text de lege nu are legătură cu cauza.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
9. Prin Sentința civilă nr. 5.746 din 29 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.679/300/2016 și prin Sentința civilă nr. 5.747 din 29 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.680/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) și
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de George Nicola și, respectiv, de Partidul Național Democrat - Organizația Sector 2, în cauze având ca obiect respingerea cererilor de candidatură la alegerile locale, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 .
10. Prin Decizia civilă nr. 312 A din 3 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.120/2/2016, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , excepție ridicată de Cătălin Daniel Fenechiu într-o cauză având ca obiect contestația împotriva hotărârii prin care s-a respins înregistrarea candidaturii sale la funcția de primar general al Municipiului București.
11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, George Nicola susține, în esență, faptul că prevederile art. 37 din Constituție, care reglementează conținutul dreptului de a fi ales, nu prevăd nicio condiționare de genul celei stabilite de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 . Ca urmare, textul criticat îngrădește nepermis dreptul de a fi ales. Totodată, acesta încalcă principiul egalității în drepturi, dreptul la viață intimă, familială și privată, precum și prevederile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, dispozițiile referitoare la alegerea primarului într-un singur tur sunt neconstituționale, întrucât ca efect al aplicării acestora există probabilitatea ca primarul ales să nu fie reprezentativ pentru majoritatea membrilor comunității, iar democrația înseamnă decizia majorității, iar nu a unei minorități. Or, prin sintagma "organele sale reprezentative", cuprinsă în art. 2 din Constituție, legiuitorul a avut în vedere să consacre caracterul reprezentativ al autorităților prin care se exercită suveranitatea națională. Se încalcă astfel prevederile constituționale potrivit cărora România este stat de drept și democratic, cele referitoare la suveranitate, dreptul de a alege și dreptul de a fi ales. Cetățeanul cu drept de vot nu este încurajat să voteze persoana în care are încredere, întrucât, știind că într-un singur tur de scrutin candidatul preferat nu are șanse, va vota un candidat prezumat cu șanse mai mari, chiar dacă acel candidat preferat ar avea șanse într-un scrutin cu două tururi.
12. Partidul Național Democrat - Organizația Sector 2 susține, în esență, că prevederile art. 37 din Constituție care reglementează conținutul dreptului de a fi ales nu stabilesc nicio condiționare de genul celei stabilite de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 . Lipsa trimiterii în textul constituțional la o reglementare prin lege a dreptului de a fi ales denotă, în opinia autorilor excepției, voința Adunării Constituante de a stabili prin Legea fundamentală nu doar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetățean pentru a fi ales, cât și consacrarea accesului liber al cetățenilor la funcțiile elective. Ca urmare, textul criticat îngrădește nepermis dreptul de a fi ales. Totodată, acesta încalcă principiul egalității în drepturi, câtă vreme, de exemplu, cetățenii aparținând unei minorități, români într-o comună precum din Harghita sau Covasna, germani într-o localitate din Timiș sau Brașov sau maghiari într-o localitate din Hunedoara, nu vor putea să voteze un candidat conațional în localități unde numărul acestora nu permite strângerea numărului de susținători prevăzuți de lege. Se regăsește, în această ipoteză, și încălcarea dreptului de a fi ales. Este încălcat, deopotrivă, dreptul la viață intimă, familială și privată, sub aspectul utilizării datelor cu caracter personal și se creează o discriminare între partidele care au o bază de date și partidele noi întrucât primele pot întocmi listele de susținere doar prin solicitarea semnăturii pe tabele, datele putând fi completate de voluntari. De asemenea, textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât condiția impusă de lege nu privește "apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor", ci constituie, în fapt, o încălcare a acestora. Deși autorul excepției face trimitere la dispozițiile
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , nu formulează critici distincte în privința acestora, ci se referă la altă cauză în care textul a fost criticat.
13. Cătălin Daniel Fenechiu arată că democrația înseamnă reprezentativitate, iar, în cazul primarilor, reprezentativitatea nu poate fi asigurată decât de majoritate. Prin sintagma "organele sale reprezentative", cuprinsă în art. 2 din Constituție, legiuitorul a avut în vedere să consacre caracterul reprezentativ al autorităților prin care se exercită suveranitatea națională. Astfel fiind, prin textul criticat, referitor la alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, este alterat caracterul democratic al alegerilor și are loc demobilizarea cetățenilor cu drept de vot care, știind că nu va fi declarat candidatul ales de majoritate, ci cel care obține numărul cel mai mare de voturi într-un singur tur, refuză să participe la întreg procesul electoral. Este afectat și dreptul de a fi ales; "un candidat viabil care ar obține locul doi în primul tur nu are posibilitatea de a deveni primar, chiar dacă în turul doi ar putea fi votat de majoritatea cetățenilor cu drept de vot."
14. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Condiția suplimentară a numărului de susținători nu intră în contradicție cu dreptul de a fi ales, reprezentând un criteriu de preselectare obiectiv și rezonabil, aplicabil în condiții de tratament egal pentru diferitele categorii de candidați la alegeri. Instituirea acestei condiții reprezintă o modalitate prin care candidatul își dovedește potențialul de reprezentativitate și o pârghie prin care se împiedică exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales.
15. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Textul criticat restrânge dreptul de a fi ales de vreme ce alegerile pentru funcția de primar într-un singur tur de scrutin ar putea asigura o reprezentativitate insuficientă a candidatului ales. Totuși, această restrângere este dispusă prin lege, astfel cum prevede art. 53 din Constituție. În aceste condiții instanța de contencios constituțional urmează să stabilească dacă filozofia legiuitorului, astfel cum a fost concretizată în textul criticat, este compatibilă cu principiile constituționale.
16. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
17. Guvernul a transmis, cu adresele nr. 5/2.898/2016, 5/2.899/2016 și nr. 5/2.914/2016 înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 4.033 din 11 mai 2016, nr. 4.036 din 11 mai 2016 și nr. 4.045 din 11 mai 2016, punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie ( deciziile nr. 419/2009
și nr. 61/2010), precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciind că cele statuate în aceste cauze își mențin valabilitatea. Arată și că, recent, prin
Decizia nr. 246/2016 *), nepublicată, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 14 iunie 2016.
──────────
18. Avocatul Poporului a transmis, cu adresele nr. 8.799 din 10 mai 2016 și nr. 8.819 din 10 mai 2016, înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 3.998 din 10 mai 2016 și nr. 4.009 din 10 mai 2016, punctul său de vedere prin care apreciază că dispozițiile
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
"instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minimum 1%, ușor de atins în practică, și care nu este de natură să lipsească de conținut dreptul de vot și de a fi ales". Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și Recomandările Comisiei de la Veneția, cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală. Cât privește
art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015
apreciază că "sistemul electoral astfel reglementat prevede modalități specifice și concrete de natură să asigure reprezentativitatea organelor constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, și anume principiul reprezentării proporționale și regula pragului electoral". Dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție "au lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a alege și reglementa un anumit tip de scrutin și de a stabili regulile de organizare și de desfășurare a procesului electoral, cu respectarea condițiilor impuse de Constituție." Astfel, "opțiunea pentru un anume tip de scrutin pentru alegerile locale, precum și modalitățile concrete de organizare și desfășurare a scrutinului aparțin legiuitorului", soluție care rezultă și din prevederile art. 121 alin. (1) și art. 122 alin. (2) din Constituție, în același sens fiind și prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Mai arată că prin
Decizia nr. 246 din 4 mai 2016 , nepublicată la data prezentului punct de vedere, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015 .
19. Președintele Senatului și Președintelui Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile autorilor excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
20. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 49 alin. (2) și
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din data de 20 mai 2015.
22. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 49 alin. (2): "Pentru fiecare candidat la funcția de primar și listă de candidați pentru consiliul local și pentru consiliul județean, partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale trebuie să prezinte o listă de susținători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităților urbane de rangul II și III și de 1.000 în cazul județelor, municipiului București, sectoarelor municipiului București și localităților urbane de rangul I.";
- Art. 101 alin. (2): "Este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate".
23. În susținerea excepției se invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), referitoare la principiul democrației, art. 2 alin. (1) - Suveranitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 36 - Dreptul de vot, art. 37 - Dreptul de a fi ales și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
24. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , Curtea constată că Legea fundamentală a statului cuprinde norme de principiu care reglementează toate domeniile vieții economico-sociale, politice și juridice ale societății organizate statal. În Constituție sunt sistematizate principiile generale care caracterizează regimul politic, organizarea și funcționarea instituțiilor statului, drepturile și libertățile cetățenilor, reglementarea detaliată a acestora realizându-se apoi prin legi organice sau ordinare, după caz, în funcție de distincțiile pe care însăși Constituția le stabilește.
25. În ceea ce privește dispozițiile constituționale la care autorii excepției de neconstituționalitate fac referire, atât semnificația, cât și modul în care acestea sunt dezvoltate în legislația infraconstituțională au fost analizate de Curtea Constituțională în cauze în care a examinat critici de neconstituționalitate asemănătoare.
26. Astfel, într-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că "suveranitatea națională, principiu fundamental al statului român, aparține, potrivit art. 2 din Constituție, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. Textul constituțional invocat exprimă, așadar, voința constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democrației reprezentative, suveranitatea națională aparține într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranității naționale, manifestată prin exprimarea voinței cetățenilor în cadrul alegerilor libere, periodice și corecte, precum și prin referendum" (a se vedea
Decizia nr. 419 din 26 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, la care trimit, deopotrivă,
Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, și
Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012).
27. În ceea ce privește alegerile, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție stabilește că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Așadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a stabili regulile de organizare și de desfășurare a procesului electoral, modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales, cu respectarea condițiilor impuse de Constituție.
28. Condițiile de fond și de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituțional, de art. 16 alin. (3), art. 37 și art. 40, precum și, la nivelul legislației infraconstituționale, de norme cuprinse în aceleași legi electorale, care se subordonează condițiilor generale constituționale și le dezvoltă, totodată, după criteriul funcției publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea
Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).
29. În același sens sunt și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorii excepției, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituție. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral și a condițiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuție atât de mult încât să afecteze esența drepturilor consacrate de art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și să le golească de conținut [a se vedea, de exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 și 22 mai 2012, pronunțate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, și, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 și 84]. Dispozițiile menționate stabilesc obligația statelor contractante de a derula alegeri "libere", "la intervale rezonabile", "prin scrutin secret", "în condiții care să asigure libera exprimare a voinței poporului", fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot. (Hotărârea pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54).
30. Tot astfel, Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52a Sesiuni Plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), referindu-se la nivelul reglementării în materie electorală, recomandă, la pct. 2 Niveluri normative și stabilitatea dreptului electoral, următoarele: "66. Una din modalitățile de evitare a manipulărilor ar fi definirea în Constituție sau într-un text superior legii ordinare a elementelor celor mai sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale, circumscripțiile sau regulile de constituire a circumscripțiilor). O altă soluție, mai flexibilă, ar fi de a stipula în Constituție ca, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem va rămâne aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri - cel puțin dacă acestea au loc în anul următor - și că sistemul nou va fi aplicat începând cu scrutinele ulterioare. 67. Pentru restul, dreptul electoral ar trebui să aibă, în principiu, un rang legislativ. Normele privind implementarea, și anume cele care reglementează chestiunile de ordin tehnic și de detaliu, pot fi, totuși, prezentate sub formă de regulament."
31. Față de cele arătate, Curtea reține că dispozițiile art. 37, alături de cele ale art. 16 alin. (3) și art. 40 din Constituție, stabilesc doar condițiile de principiu, de fond și de formă, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, iar
Legea nr. 115/2015
le dezvoltă, în privința alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale. În acest cadru, dispozițiile criticate consacră o condiție de exercitare a dreptului fundamental de a fi ales, și anume aceea de a prezenta o listă de susținători la depunerea candidaturii. Instituirea unei astfel de condiții este, de principiu, în acord cu normele constituționale cuprinse în art. 37 referitoare la dreptul de a fi ales, constituind o măsură necesară și adecvată pentru dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, deopotrivă pentru toți competitorii electorali, și pentru descurajarea eventualelor candidaturi abuzive. Având în vedere eliminarea condiției de reprezentativitate la înființarea unui partid politic, respectiv instituirea, prin
art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, a regulii unui număr de "cel puțin 3 membri fondatori" pentru înființarea unui partid, nu mai subzistă niciun temei pentru reglementarea unei diferențe de tratament juridic între candidații partidelor politice și cei independenți. Astfel fiind, contrar susținerilor autorilor excepției, nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi.
32. Cât privește proporționalitatea acestei măsuri, Curtea constată că sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele care fundamentează jurisprudența sa în care a analizat constituționalitatea aceleiași condiții legale impuse candidaților independenți, în care a reținut că o astfel de soluție legislativă impune "o condiție necesară, rezonabilă și legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale" (cu referire la alegerile locale -
Decizia nr. 522 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din data de 15 mai 2008; ad similis, cu referire la alte categorii de alegeri,
Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010,
Decizia nr. 782 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009,
Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, și
Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996). Astfel cum Curtea a statuat, trăsătura esențială a oricărui mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinței politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidențiale sau europarlamentare, sistemul electoral național prevede, în esență, aceeași condiție: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaților este unul obiectiv și rezonabil, aplicabil în condiții de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanți la alegeri: candidații independenți, pe de o parte, și cei propuși pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiției legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcție sau demnitate publică își dovedește potențialul de reprezentativitate și arată, în același timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar și de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exercițiul acestui drept persoanelor eligibile care într-adevăr beneficiază de credibilitatea și susținerea electoratului, astfel încât să existe șanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ. Deși o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituției, decât o persoană ce întrunește condițiile constituționale de eligibilitate, alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale. De aceea, depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, așa încât cerința ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă constituie o condiție legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituțional de a fi ales ( Decizia nr. 782 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009).
33. Dispozițiile criticate se corelează și cu recomandări cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei dea 52-a Sesiuni Plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002). Liniile directoare statuează în acest sens, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i și ii, următoarele: "i. Prezentarea candidaților individuali sau a listelor de candidați pot fi condiționate de obținerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripției respective." Această recomandare este dezvoltată în Raportul explicativ, pct. 8, după cum urmează: "Obligația de a colecta un anumit număr de semnături pentru prezentarea unei candidaturi nu este, în principiu, incompatibilă cu principiul sufragiului universal. În practică, toate partidele politice, cu excepția unor formațiuni politice fantome, par a nu se confrunta cu nicio dificultate în colectarea numărului necesar de semnături, atunci când normele care reglementează colectarea semnăturilor nu sunt utilizate pentru a împiedica unii candidați de a se prezenta. Pentru a evita orice manipulări de acest gen, legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depășească pragul de 1% din alegători." Curtea observă că textul citat distinge între partide care pot dovedi un potențial de reprezentativitate și partide care nu pot face acest lucru (formațiuni politice fantome), ceea ce conduce la concluzia că, și în viziunea Codului bunelor practici în materie electorală, simpla înregistrare a unui partid politic nu reprezintă singurul criteriu pentru a califica o formă de asociere ca atare. Trebuie ca partidul politic astfel constituit să probeze o activitate circumscrisă rolului partidelor politice într-un stat de drept.
34. În motivarea excepției se mai susține și încălcarea art. 26 din Constituție, referitor la dreptul la viață intimă, familială și privată, invocându-se eventuale abuzuri legate de întocmirea listelor de susținători și de utilizarea datelor consemnate în acestea, de natură a determina o rezervă a cetățenilor în completarea lor. Cu privire la aceste critici, Curtea reține că operațiunea de colectare a datelor cu caracter personal a semnatarilor listei de susținere se face de către una sau mai multe persoane special desemnate în acest scop de partidul politic. Obligația de întocmire a acestor liste cu semnături incumbă respectivului partid politic, care trebuie să se preocupe de aducerea sa la îndeplinire și să se asigure, totodată, prin propriile mijloace, de buna-credință a persoanei/persoanelor desemnate și de respectarea, în consecință, a păstrării confidențialității asupra conținutului datelor colectate. Prin urmare, modalitatea în care persoana desemnată în acest scop înțelege să își îndeplinească sarcina primită nu poate reprezenta o problemă de neconstituționalitate în sine a dispozițiilor
art. 19 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 . Totodată, Curtea reține că depunerea acestor liste este necesară strict pentru verificarea îndeplinirii condițiilor legale referitoare la înregistrarea candidaturilor la funcțiile elective, fără a se putea susține în mod rezonabil că respectivele date ar putea fi utilizate și în alte scopuri sau că nu vor fi stocate cu respectarea legislației în materie. Astfel de critici vizează însă modul de aplicare a legii, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.
35. Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, Curtea reține că impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiții pentru exercitarea unui drept constituțional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condițiilor prevăzute de Constituție pentru realizarea acestui drept, fără a se putea susține încălcarea dispozițiilor
art. 53 din Constituție (în același sens, Decizia nr. 765 din 18 decembrie 2014 , paragraful 17).
36. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , Curtea constată că este inadmisibilă.
37. Astfel, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cauze având ca obiect contestația formulată împotriva hotărârilor birourilor electorale prin care s-au respins candidaturi în cadrul alegerilor locale, cu motivarea că nu întrunesc condiția legală referitoare la depunerea listelor de susținători. Este vorba, așadar, despre contestații formulate în etapa procesului electoral corespunzătoare depunerii candidaturilor, care cunoaște o reglementare expresă prin dispozițiile
art. 54 din Legea nr. 115/2015 , după cum urmează: "(1) Acceptarea de către biroul electoral de circumscripție a unei candidaturi poate fi contestată de către cetățeni, partidele politice, alianțele politice și alianțele electorale, în termen de cel mult 48 de ore de la data afișării candidaturii.
(2) Respingerea de către biroul electoral de circumscripție a unei candidaturi poate fi contestată de către candidat, partidele politice, alianțele politice sau alianțele electorale care au propus candidatura respectivă, în termen de cel mult 48 de ore de la data afișării respingerii candidaturii.
(3) Contestațiile trebuie să cuprindă numele și prenumele, adresa și calitatea contestatarului, numele și prenumele persoanei a cărei candidatură a fost admisă sau respinsă, prezentarea temeiurilor contestației, data și semnătura contestatarului și indicarea, dacă este cazul, a persoanei desemnate să îl reprezinte.
(4) Contestația și, dacă este cazul, cererea de apel se depun la instanța competentă să le soluționeze, sub sancțiunea nulității.
(5) Contestațiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către judecătoria, respectiv tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripția electorală. Hotărârea nu se comunică.
(6) Împotriva hotărârii date în contestație se poate face apel în termen de 24 de ore de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară. Apelul se soluționează în termen de 24 de ore de la înregistrare.
(7) Hotărârea pronunțată în apel este definitivă.
(8) Instanțele judecătorești competente să soluționeze contestațiile formulate împotriva hotărârilor de admitere sau de respingere a unei candidaturi de către biroul electoral de circumscripție vor lua măsuri de aducere la cunoștință, de îndată, a hotărârii definitive, după expirarea termenelor imperative prevăzute la alin. (5) și (6), biroului electoral de circumscripție care a pronunțat hotărârea atacată, în vederea definitivării candidaturilor."
38. Or, prevederile
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , referitoare la tururile de scrutin pentru alegerea în funcția de primar, sunt aplicabile în altă etapă a procesului electoral, respectiv a desfășurării alegerilor, etapă a cărei existență este condiționată de îndeplinirea condițiilor și parcurgerea, în consecință, a etapelor premergătoare, inclusiv depunerea/acceptarea candidaturilor, fiindu-i aplicabile, în mod corespunzător, alte dispoziții legale în privința procedurii de formulare și soluționare a contestațiilor.
39. Astfel fiind, cu privire la excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege, sunt incidente prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit două criterii/condiții pentru stabilirea/existența legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în sensul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , condiții care trebuie întrunite cumulativ: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea
Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. (a se vedea și
Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014;
Decizia nr. 189 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 15 iunie 2015;
Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015;
Decizia nr. 397 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 7 iulie 2015).
40. Dispozițiile
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
nu sunt nici aplicabile în cauza dedusă judecății (contestație împotriva hotărârii biroului electoral de circumscripție de respingere a unei candidaturi) și nici necesare pentru restabilirea stării de legalitate în această cauză (eventuala înregistrare a candidaturii). Astfel fiind, excepția de neconstituționalitate cât privește aceste prevederi nu are legătură cu cauza în care a fost ridicată, etapă guvernată de reguli procedurale exprese și imperative referitoare la subiecții care pot formula contestație, obiectul contestației și autoritățile competente a o soluționa. A accepta ideea că, în acest cadru, poate fi contestată însăși procedura de desfășurare a alegerilor (subsecventă acceptării candidaturilor) înseamnă, în realitate, a eluda ansamblul reglementărilor care guvernează procedura electorală, reglementări care conferă calitate procesuală în formularea contestațiilor în mod distinct și etapizat, în mod corespunzător "actorilor" electorali/autorităților/ structurilor implicate în fiecare etapă. În acest fel, orice contestație, indiferent de obiect, poate deveni un cadru "flexibil", în care să se invoce, în orice moment al alegerilor, și indiferent de calitatea celui care o formulează, neconstituționalitatea oricăreia dintre prevederile
Legii nr. 115/2015 . În plus, văzând și dezvoltările jurisprudențiale mai sus referite, a socoti admisibil a se proceda astfel înseamnă a ignora condiția "interesului procesual al invocării excepției de neconstituționalitate" în cazul unor persoane care, în speță, nu îndeplinesc condițiile pentru înregistrarea candidaturii la alegerile locale, deci nici condiția de a participa la etapa alegerilor, de natură a le conferi calitatea de a contesta modul de organizare și desfășurare a acestora.
41. Or, cauzele de inadmisibilitate au caracter imperativ și sunt de ordine publică. De aceea, nici părțile, într-un proces privind soluționarea excepției de neconstituționalitate, nici Curtea nu ar putea trece peste o cauză de inadmisibilitate. Ele se impun din oficiu, fiind destinate apărării unui interes eminamente public, privind limitele controlului, ca expresie a competenței de atribuire a Curții în exercitarea acestuia.
42. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George Nicola și, respectiv, de Partidul Național Democrat - Organizația Sector 2, în dosarele nr. 12.679/300/2016 și nr. 12.680/300/2016 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că prevederile
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de aceiași autori, în aceleași dosare ale aceleiași instanțe, precum și de Cătălin Daniel Fenechiu în Dosarul nr. 3.120/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, precum și Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2016.

──────────
*)
Decizia Curții Constituționale nr. 246 din 4 mai 2016