Decizia nr. 282/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II art. 6 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Ingrid Alina Tudora
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II
art. 6 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , excepție ridicată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.348/2/2013 al acestei instanțe. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.580D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Ministerul Justiției a depus la dosar note scrise prin care și-a exprimat punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, în sensul caracterului neîntemeiat al acesteia.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 14 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.348/2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a "prevederilor art. II -
art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar". Excepția de neconstituționalitate a fost invocată, din oficiu, de către instanța de judecată într-o cauză având ca obiect stabilirea unor drepturi salariale.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată susține, în esență, că prevederile criticate creează discriminări între persoane aflate într-o situație identică, respectiv o diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest context se arată că unul din principiile sistemului de salarizare, rezultat din dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (4), precum și din prevederile art. 6 alin. (3) din Codul muncii, este acela că pentru muncă egală sau de valoare egală plata trebuie să fie egală, astfel încât să excludă orice discriminare în materia salariului. Apreciază astfel că "diferența de salarizare care rezultă din aplicarea prevederilor art. II
art. 6 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
este nejustificată obiectiv și rezonabil, criteriul temporal nefiind identificat ca sursă constituțională pentru acordarea unor salarii/remunerații diferite", sens în care arată că "elementele care determină în mod necesar valoarea salariului sunt: felul muncii, cerințele de calificare profesională și condițiile de muncă", așa încât "numai aceste elemente au caracter obiectiv și pot conduce la salarizare diferită". Or, "prin norma criticată s-a instituit un criteriu care nu poate justifica obiectiv și rezonabil diferența de salarizare între judecători și procurori sau orice altă categorie de personal din sistemul public, atunci când îndeplinesc aceeași funcție, la același nivel al instanței, au aceeași calificare profesională".
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, menționează faptul că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, exemplu fiind, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 166 din 19 martie 2013 .
9. Avocatul Poporului învederează faptul că, în ceea ce privește constituționalitatea prevederilor criticate în prezenta cauză, și-a exprimat punctul de vedere în dosarele Curții Constituționale nr. 215D/2015 și nr. 780D/2015 și care a fost reținut în
Decizia nr. 556/2015 . Cu acel prilej, Avocatul Poporului a apreciat că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât creează diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă, încălcând astfel egalitatea de tratament în stabilirea salariului, consacrată de art. 41 alin. (4) din Constituție, de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, de
art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
și de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Cu privire la principiul egalității de tratament arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunțată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunțată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalabrino împotriva Italiei), precum și jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013 ), diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest context, potrivit principiului "la muncă egală, remunerație egală", dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică. Prin urmare, consideră că, în temeiul principiului "la muncă egală, salariu egal", personalul care îndeplinește condițiile de trecere la o altă gradație după 1 ianuarie 2011 are dreptul legal la stabilirea și obținerea unor drepturi salariale egale cu ale personalului care a îndeplinit condițiile de trecere la o altă gradație până la 31 decembrie 2010, întrucât deține o funcție sau un post identic la același nivel cu ceilalți colegi și are aceleași atribuții de serviciu.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II
art. 6 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ordonanță aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Prevederile criticate au următorul conținut normativ:
- Art. II: "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]"
Articolul 6
alin. (2) și (3): "(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție».
(3) Personalul care, în cursul anului 2012, desfășoară activități noi care presupun, potrivit
Legii-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată."
13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, prin raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 41 alin. (4) potrivit căruia "la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații".
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală. În acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014,
Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015,
Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, sau
Decizia nr. 607 din 6 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 25 noiembrie 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile art. II
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
15. În esență, prin aceste decizii, Curtea a subliniat faptul că "legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă".
16. De asemenea, Curtea a reținut că "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate". Curtea a constatat că "diferențele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislația anterioară anului 2010 și cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 și 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de
Legea-cadru nr. 284/2010 ".
17. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 41 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbații, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.348/2/2013 al acestei instanțe și constată că prevederile art. II
art. 6 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.