Decizia nr. 356/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) și ale
art. 51 din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Partidul România Mare - Filiala Județeană Bihor, prin președinte Avramescu Nicușor, în Dosarul nr. 1.871/111/2016 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 701D/2016 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 19 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută la art. 6 teza a doua și
art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus redeschiderea dezbaterilor și repunerea pe rol a cauzei pentru data de 24 mai 2016.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care menține aceleași concluzii puse la termenul anterior, respectiv respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, pentru aceleași motive reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 290 din 11 mai 2016 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 3 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.871/111/2016, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) și ale
art. 51 în Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Partidul România Mare - Filiala Județeană Bihor, prin președinte Avramescu Nicușor, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva hotărârii prin care s-a respins lista de candidați la funcția de consilier în Consiliul Județean Bihor, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 .
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, referitor la obligația prezentării unei liste de semnături, conținută de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , că încalcă dreptul de a fi ales, întrucât niciun partid politic nu îi poate obliga anterior pe simpatizanți sau alegători să îi susțină și, chiar dacă i-ar susține, s-ar putea să nu îi mai voteze. Ca urmare, normele criticate sunt profund nelegale și imorale, dar și neconstituționale, reprezentând o ingerință în dreptul de a fi ales. Pe de altă parte, pragul stabilit de legiuitor nu este un indicator real, el fiind stabilit cu majoritate largă parlamentară pentru a îngrădi venirea partidelor mici la conducere. Cât privește art. 51 alin. (3) teza a doua din legea criticată, se arată că acesta face să cadă în derizoriu cerința listei de susținători, aceștia putând semna pentru toate partidele, după interese materiale, încălcându-se nu doar principiile moralității ce trebuie să guverneze o clasă politică, dar și principiul dreptului de a fi ales, prin fixarea unui prag care poate fi depășit doar de către partidele mari.
7. Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.
8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esență, se susține că instituirea obligativității unui anumit prag de susținători nu încalcă principiul constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice, dreptul de vot și dreptul de a fi ales, având în vedere că prin activitatea lor partidele politice promovează valorile și interesele naționale.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 49 alin. (2) și ale
art. 51 din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015. În privința art. 51 din lege, Curtea, analizând motivarea autorului excepției, reține că aceasta vizează doar alin. (3) teza a doua a articolului menționat, prin urmare urmează a se pronunța asupra dispozițiilor art. 49 alin. (2) și ale
art. 51 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 115/2015 , care au următorul cuprins:
- Art. 49 alin. (2): "Pentru fiecare candidat la funcția de primar și listă de candidați pentru consiliul local și pentru consiliul județean, partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale trebuie să prezinte o listă de susținători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităților urbane de rangul II și III și de 1.000 în cazul județelor, municipiului București, sectoarelor municipiului București și localităților urbane de rangul I.";
- Art. 51 alin. (3) teza a doua: "(3) (...) Un susținător poate sprijini mai mulți candidați la funcția de consilier local, consilier județean și primar."
13. În susținerea excepției sunt invocate prevederile constituționale ale art. 2 alin. (1) - Suveranitatea, art. 36 alin. (1) - Dreptul de vot și art. 37 alin. (1) - Dreptul de a fi ales.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , Curtea Constituțională constată că acestea au constituit recent obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare. Criticile formulate vizează, în esență, să demonstreze caracterul nejustificat și excesiv al instituirii obligației de a prezenta liste de susținători pentru candidaturile la alegerile locale depuse de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, acest caracter fiind cu atât mai evident în contextul pronunțării
Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care Curtea Constituțională a constatat că obligația prevăzută de
art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , referitoare la depunerea unei liste cu 25.000 de semnături ale membrilor fondatori necesare la înregistrarea unui partid politic, este neconstituțională.
15. Astfel, prin deciziile nr. 286*), nr. 289 și nr. 290 din 11 mai 2016, nepublicate încă la data pronunțării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , constatând, în esență, că acestea nu contravin principiului suveranității și nici dreptului de vot și de a fi ales, invocate și în prezenta cauză.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 16 iunie 2016.
──────────
16. Cât privește invocarea principiului suveranității, Curtea a reiterat jurisprudența sa în materie, prin care a arătat că art. 2 din Constituție exprimă voința constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democrației reprezentative, suveranitatea națională aparține poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, ci numai indirect, mijlocit, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranității naționale, manifestată prin exprimarea voinței cetățenilor în cadrul alegerilor libere, periodice și corecte, precum și prin referendum (a se vedea
Decizia nr. 419 din 26 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009,
Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, și
Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012).
17. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție, sistemul electoral se reglementează prin lege organică, inclusiv modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales, cu respectarea condițiilor impuse de Legea fundamentală. Condițiile de fond și de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituțional, de art. 16 alin. (3), art. 37 și art. 40, precum și, la nivelul legislației infraconstituționale, de normele cuprinse în legile electorale, care se subordonează condițiilor generale constituționale și le dezvoltă totodată după criteriul funcției publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea
Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010). În acest context, Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 286 din 11 mai 2016 , precitată, că dispozițiile
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
consacră o condiție de exercitare a dreptului constituțional de a fi ales, în privința alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale.
18. Pornind de la această constatare, Curtea a examinat actele juridice internaționale în materia drepturilor omului, jurisprudența incidentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și Recomandările Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), observând că dreptul de a alege și de a fi ales nu pot avea caracter absolut, statele membre ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dispunând de o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral propriu și a condițiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuție atât de mult încât să afecteze esența acestora și să le golească de conținut.
19. Cu privire la rațiunea instituirii pragului de reprezentativitate, Curtea a reținut, în jurisprudența sa în materie, că, indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidențiale sau pentru Parlamentul European, sistemul electoral național prevede, în esență, aceeași condiție: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaților este unul obiectiv și rezonabil, aplicabil în condiții de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanți la alegeri: candidații independenți, pe de o parte, și cei propuși pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiției legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcție sau demnitate publică își dovedește potențialul de reprezentativitate și arată, în același timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar și de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exercițiul acestui drept persoanelor eligibile, care întra-devăr beneficiază de credibilitatea și susținerea electoratului, astfel încât să existe șanse reale de reprezentare a acestuia (a se vedea
Decizia nr. 782 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009).
20. În ce privește invocarea
Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015
pentru a susține caracterul excesiv al condiției prevăzute de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , Curtea, efectuând testul de proporționalitate asupra textului de lege criticat, a subliniat, prin
Decizia nr. 286 din 11 mai 2016 , că în cauză situațiile premisă comparate sunt diferite și că nu poate fi aplicat, mutatis mutandis, același raționament ce a condus la pronunțarea
Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015 . Astfel, s-a arătat că, dimpotrivă, această decizie susține, de principiu, constituționalitatea soluției legislative criticate în prezenta cauză, iar nu încălcarea prevederilor constituționale invocate. Aceasta deoarece înseși exigențele pe care legislația electorală în ansamblu le-a instituit în privința exercitării drepturilor electorale au fost apreciate de Curte ca justificând eliminarea condiției excesive de asigurare a reprezentativității partidelor politice încă de la înființarea acestora. Referindu-se la "instrumente legale adecvate", menite să limiteze riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale, Curtea a avut în vedere tocmai limitările inerente reglementării unor drepturi fundamentale, pentru evitarea exercitării abuzive a acestora. Reprezentativitatea candidaturilor la funcțiile elective - așadar și condiția instituită de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
- se înscrie, de principiu, între "instrumentele legale adecvate" menționate. Aceasta întrucât desemnarea de candidați în alegeri constituie una dintre condițiile de existență a partidelor politice, potrivit art. 45 coroborat cu
art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 . Așadar, indiferent de numărul de membri fondatori, prin instituirea unor condiții de reprezentativitate prin legislația electorală în privința candidaților partidelor se evită o fragmentare politică excesivă; practic, partidele care nu au forța politică de a desemna candidați în alegeri intră sub incidența cauzei de dizolvare menționate.
21. Curtea a mai observat că textul legal criticat a fost adoptat chiar ulterior
Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015 , în cadrul unui demers general realizat, în cursul anului 2015, de adaptare legislativă în considerarea alegerilor locale și parlamentare din anul 2016, inclusiv de corelare a reglementărilor în materie.
22. În plus, Curtea a mai reținut, cu același prilej, că prezentarea unui număr de semnături de susținere de cel puțin 1% din numărul alegătorilor din respectiva circumscripție, drept condiție necesară la înregistrarea candidaților, corespunde exigențelor cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare și concretizează totodată libertatea/marja de apreciere a statului de a reglementa, cu anumite limitări, în materie electorală, la fel cum este și condiția subsidiară referitoare la numărul minim de susținători (nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităților urbane de rangul II și III și de 1.000 în cazul județelor, municipiului București, sectoarelor municipiului București și localităților urbane de rangul I), toate aceste condiționări urmărind să asigurare o minimă reprezentativitate a candidaților la funcțiile elective reprezentative. Această condiție nu are un caracter excesiv, în sensul de a goli de conținut dreptul de a fi ales, ci este menită să evite conferirea unui caracter derizoriu listelor de susținători.
23. Curtea constată că atât soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , cât și argumentele pe scurt expuse mai sus își mențin valabilitatea mutatis mutandis și în prezenta cauză.
24. Cât privește dispozițiile
art. 51 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 115/2015 , potrivit cărora "Un susținător poate sprijini mai mulți candidați la funcția de consilier local, consilier județean și primar", Curtea constată că sunt criticate atât din perspectiva încălcării dreptului de a fi ales, dar și a principiilor moralității ce, în opinia autorului excepției, trebuie să guverneze o clasă politică. Față de aceste critici, Curtea reține că, dimpotrivă, dispozițiile de lege criticate sunt reglementate în contextul exercitării libere a dreptului de a alege, și nu în sensul restrângerii lui, având în vedere că acesta creează posibilitatea reală de complinire a numărului minim de semnături ale susținătorilor, cerut de art. 49 alin. (2) din lege, fără a fi contrar prevederilor Constituției ca un alegător să își manifeste susținerea pentru mai mulți candidați, în această fază prealabilă alegerilor propriu-zise. Interzis de lege este ca același cetățean să voteze pentru mai mulți candidați, pe același buletin de vot (sancțiunea fiind, în acest caz, anularea buletinului de vot) sau pe buletine de vot diferite (sancțiunea fiind de ordin penal în această situație), deoarece doar momentul alegerilor și al exprimării votului este cel decisiv pentru alegerea și configurarea autorităților locale (în cazul de față), acestea fiind reprezentative pentru întreaga comunitate locală. Or, orice altă adeziune anterioară momentului sufragiului propriu-zis, exprimată pentru unul sau mai mulți dintre potențialii competitori electorali, nu poate fi interzisă de lege; abia îngrădirea acestei posibilități ar pune în discuție exercitarea dreptului de a alege în cadrul constituțional garantat de art. 37.
25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
și cu unanimitate în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) teza a doua din aceeași lege,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Partidul România Mare - Filiala Județeană Bihor, prin președinte Avramescu Nicușor, în Dosarul nr. 1.871/111/2016 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 49 alin. (2) și ale
art. 51 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 286 din 11 mai 2016