Decizia nr. 55/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și art. 9 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 alin. (1) și (2) și

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Maria Gabriela Moț și Iarina Prelipceanu în Dosarul nr. 6.940/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.304D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că normele de lege criticate nu sunt discriminatorii, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 475 din 16 iunie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 mai 2015, al cărei dispozitiv a fost îndreptat prin Încheierea din 22 iulie 2015, pronunțate în Dosarul nr. 6.940/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și art. 9 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 alin. (1) și (2) și

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantele Maria Gabriela Moț și Iarina Prelipceanu într-o cauză având ca obiect anularea emiterii unor acte administrative individuale prin care au fost stabilite drepturi salariale ale reclamantelor, având funcția de judecător.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează discriminări pe criteriul vârstei, față de persoane care aparțin aceleiași categorii profesionale și care se află în situații identice. Astfel, judecători cu aceeași vechime în funcție și în muncă, cu același grad și clasă de salarizare, prestând aceeași muncă, sunt salarizați diferit, ceea ce constituie o discriminare pe criteriul vârstei prin încadrarea unora în clasa de salarizare corespunzătoare vechimii în funcție de 10-15 ani, anterior datei de 1 ianuarie 2011, iar a altora ulterior acestei date. Arată că prin adoptarea și aplicarea ordinelor ministrului justiției prin care li s-au stabilit drepturi salariale se realizează o discriminare pe criteriul vârstei, încălcându-se astfel și art. 2, art. 3 și art. 6 din

Directiva 2000/78/CE

de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, prin acordarea unei remunerații inferioare față de persoanele care au fost încadrate anterior în aceeași tranșă de vechime în funcție, acestea având beneficiul vârstei mai înaintate, care însă constituie un criteriu discriminatoriu. Simpla împrejurare că, din cauza vârstei, reclamantele au împlinit vechimea în funcție specifică tranșei de vechime, care atrage o anumită remunerație mai târziu, nu poate conduce la acordarea unei remunerații inferioare, aceasta fiind o măsură care încalcă în mod evident prevederile directivei mai sus-menționate. În final, invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la obligația instanțelor naționale de a înlătura aplicarea dispozițiilor din dreptul intern care discriminează în funcție de vârstă (Cauza C-555/07). De asemenea, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminării.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, niciunul dintre actele comunitare invocate nu este de natură a garanta un drept câștigat cu privire la încasarea de la stat a unei indemnizații într-un anumit cuantum. În cazul reclamantelor nu se poate vorbi despre un drept câștigat anterior

Legii-cadru nr. 284/2010

cu privire la coeficientul aferent vechimii în funcție de 10-15 ani, căci acesta s-a născut abia la nivelul lunii iulie 2014, când erau deja în vigoare, producând efecte juridice dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 . Astfel, nu se poate aprecia că reclamantele și colegii judecători la care s-au raportat prin comparație s-ar afla într-o situație identică, deoarece drepturile fiecărei categorii s-au născut sub imperiul unor norme juridice distincte, cei din urmă beneficiind deja la intrarea în vigoare a actelor menționate de drepturile născute potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sau

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sub aspectul tranșei de la 10 ani la 15 ani vechime în muncă, ceea ce nu era cazul reclamantelor. În privința nerespectării prevederilor

Directivei 2000/78/CE , instanța reține că în cauză nu se poate vorbi despre o asemenea încălcare, câtă vreme însuși conținutul art. 6 alin. 1 din Directivă prevede ca situație justificativă pentru diferența de tratament cauzele obiective privite prin prisma contextului legislativ intern.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece prevăd aspecte legate de salarizarea judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat acestora și a magistraților-asistenți, fără a fi menționate criterii discriminatorii în funcție de care persoanele aflate în aceeași situație ar putea fi salarizate distinct. Faptul că textele de lege criticate se aplică în mod diferit unor cazuri concrete în urma interpretării legislației în materie nu prezintă aspecte care pot face obiectul unei sesizări de neconstituționalitate. Respectarea egalității în drepturi și a obligației de nediscriminare, stabilite de art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementări legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 și art. 9 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al anexei nr. VI - FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE "JUSTIȚIE" la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, și ale art. 1 alin. (1) și (2) și

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin

Legea nr. 28/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile criticate din

Legea-cadru nr. 284/2010

au următorul cuprins:

- Art. 8: "(1) Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care prin lege specială sau prin prezenta lege se prevede altfel.";

- Art. 9 alin. (1) și (2): "(1) Indemnizațiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de judecătorie și ale judecătorilor militari cu grad de tribunal militar, precum și ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanțe se stabilesc pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți în cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă.

(2) Indemnizațiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de tribunal/tribunal specializat și ale judecătorilor militari cu grad de tribunal militar teritorial, precum și ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanțe se stabilesc pe baza unor coeficienți de ierarhizare cu două clase de salarizare mai mari decât cei prevăzuți la alin. (1)."

Dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1) și (2): "(1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.";

- Art. 6 alin. (1) și (2): "(1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, după caz.

(2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție»."

12. Autoarele excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederile art. 2, art. 3 și art. 6 din

Directiva 2000/78/CE

a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și ale art. 23 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la salariu egal pentru muncă egală, Carta socială europeană revizuită, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la această Convenție, privind dreptul de proprietate.

13. Examinând sesizarea formulată, Curtea reține, cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a art. 9 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010 , că, potrivit acestor dispoziții, indemnizațiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de judecătorie și ale judecătorilor militari cu grad de tribunal militar, precum și ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanțe "se stabilesc pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți în cap. I nr. crt. 1" din anexa nr. VI, iar indemnizațiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de tribunal/tribunal specializat și ale judecătorilor militari cu grad de tribunal militar teritorial, precum și ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanțe "se stabilesc pe baza unor coeficienți de ierarhizare cu două clase de salarizare mai mari". Or, legiuitorul a stabilit ulterior intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 284/2010 , anual, că în anii 2011-2016 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010 , potrivit următoarelor reglementări:

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010; art. II

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011;

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin

Legea nr. 36/2014 ;

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ;

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 ;

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015.

14. Având în vedere acestea și ținând cont de prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010

nu au aplicabilitate în cauza în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate și, în consecință, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect este inadmisibilă.

15. Cu privire la discriminarea referitoare la salarizare sub aspectul trecerii într-o altă tranșă de vechime ulterior sau anterior anului 2011, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014. Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. II

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

se regăsește și în cuprinsul

art. 6 din Legea nr. 285/2010 , iar aceste din urmă dispoziții au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, prin

Decizia nr. 166 din 19 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea, analizând o excepție de neconstituționalitate cu o motivare similară raportată la încălcarea acelorași dispoziții constituționale, a reținut că aspectele ce țin de aplicarea legii de către organismele abilitate, precum și cele referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției". De asemenea, Curtea a constatat că, în realitate, autorul excepției solicită modificarea dispozițiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curții Constituționale.

16. Prin

Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă. În același sens s-a pronunțat Curtea și prin

Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014,

Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, și

Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015.

17. Prin

Decizia nr. 579 din 29 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 30 octombrie 2015, paragrafele 20 și 21, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

stabilesc, în mod diferențiat pe gradații, modul de calcul al procentelor cu care se majorează salariul de bază, spre deosebire de vechea reglementare aplicabilă salarizării magistraților, care prevedea o majorare de 5%, indiferent de treapta de vechime în muncă în care se trecea. Astfel, diferențele de salarizare invocate de autoarea excepției, referitoare la personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție" și care avansează în gradațiile 4 și 5, provin din întreaga succesiune a actelor normative intervenite după anul 2011, raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011, iar nu din dispozițiile de lege criticate. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de

reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000,

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).

18. Referitor la dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , care stabilesc modalitatea de calcul al salariului pentru personalul avansat în gradații corespunzătoare vechimii în muncă, dispoziții criticate din aceeași perspectivă ca în cauza de față, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, prin care a invocat jurisprudența sa și a constatat constituționalitatea acestora. La paragraful 19 al acestei decizii, Curtea a reținut că "diferențele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislația anterioară anului 2010 și cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 și 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de

Legea-cadru nr. 284/2010 ".

19. Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nici dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) și nici cele ale

art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

nu instituie discriminări de natură a contraveni art. 16 din Constituție.

20. Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 2, art. 3 și art. 6 din

Directiva 2000/78/CE

a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Curtea reține că, în realitate, această critică vizează aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, ceea ce intră în competența instanțelor judecătorești. Dispozițiile de lege criticate care stabilesc, în mod diferențiat pe gradații, modul de calcul al salariul de bază al personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție" și care avansează în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în funcții nu vizează vârsta, ci vechimea în funcție, iar diferențele de salarizare provin din aplicarea actelor normative intervenite după anul 2011, raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011.

21. Pentru aceleași argumente, Curtea reține că nici celelalte dispoziții din actele internaționale invocate nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate.

22. În final, Curtea observă că, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 9 februarie 2016, "plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 285/2010

prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 285/2010 " și, prin urmare, diferențele de salarizare invocate de autoarele excepției au fost eliminate.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. 8 din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 alin. (1) și (2) și

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Maria Gabriela Moț și Iarina Prelipceanu în Dosarul nr. 6.940/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași autoare în același dosar și constată că dispozițiile art. 8 din capitolul VIII al anexei nr. VI la

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 alin. (1) și (2) și

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.