Decizia nr. 98/2004

Comisia centrală de arbitraj este o instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, independentă în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.

Comisia centrală de arbitraj are ca scop organizarea soluționării prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, potrivit legii, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în afară de cazurile în care legea sau alte reglementări date în baza acesteia prevăd în mod expres altfel.

Arbitrajul se desfășoară la cererea reclamantului și în baza convenției părților.

Poate fi numit arbitru orice persoană fizică de cetățenie română, cu domiciliul în România, care are capacitate deplină de exercițiu, cunoaște limba română, este licențiată în drept, în economie sau în medicină, are o recunoscută experiență în activitatea profesională, este aptă din punct de vedere medical pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație.

Arbitrii sunt independenți și imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor lor, nu sunt reprezentanții părților sau ai organismelor care i-au desemnat și sunt datori să asigure exercitarea drepturilor părților, cu respectarea principiului egalității de tratament, al contradictorialității, al respectării dreptului la apărare, a cerințelor celorlalte dispoziții legale de principiu privind soluționarea litigiilor civile, precum și confidențialitatea arbitrajului cauzei.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Ordinul Asistenților Medicali din România sau orice altă persoană juridică ori persoană fizică nu are dreptul să intervină ori să influențeze în vreun mod activitatea Comisiei centrale de arbitraj privind luarea hotărârilor.

În orice stadiu al litigiului Comisia centrală de arbitraj va încerca soluționarea litigiului pe baza înțelegerii părților, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Comisia centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri. Doi arbitri sunt numiți de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, unul de către Colegiul Medicilor din România și unul de către Ordinul Asistenților Medicali din România. Președinte al Comisiei centrale de arbitraj va fi desemnat un arbitru acceptat de părți.

Arbitrii Comisiei centrale de arbitraj sunt acreditați și înregistrați de Ministerul Sănătății, la solicitarea în scris a conducerilor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Colegiului Medicilor din România și Ordinului Asistenților Medicali din România. O dată cu această solicitare se vor comunică, pentru fiecare persoană, datele privind starea civilă, domiciliul, studiile efectuate, profesiunea, locul de muncă, precum și datele referitoare la îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 4.

După confirmarea în scris a acreditării și înregistrării menționate la alin. (2), cel în cauză va putea fi desemnat ca arbitru, respectiv ca președinte al Comisiei centrale de arbitraj.

Pe lângă Comisia centrală de arbitraj funcționează un secretariat compus din asistenți arbitrali și din personal administrativ.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate va asigura secretariatul Comisiei centrale de arbitraj din cadrul personalului propriu.

Comisia centrală de arbitraj este sesizată printr-o cerere scrisă, care va cuprinde: a) numele, domiciliul sau reședința persoanei fizice, iar pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor. Se vor menționa, după caz: numărul de înmatriculare în registrul comerțului, numărul de telefon, telex, fax, contul bancar și orice altă dată necesară identificării acesteia; b) numele și calitatea celui care angajează sau reprezintă partea în litigiu, indicându-se actul din care rezultă calitatea, precum și dreptul de a semna; c) obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea valorii; d) motivele de fapt și de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Când se solicită proba cu martori, se vor preciza numele și domiciliul acestora; e) semnătura părții.

Înscrisurile se depun în original sau în copie certificată de parte.

În termen de 30 de zile de la primirea cererii de arbitrare pârâtul va comunică reclamantului o întâmpinare cuprinzând excepțiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt și în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum și, în mod corespunzător, celelalte mențiuni și cerințe corespunzătoare prevăzute la art. 9 pentru cererea de arbitrare.

Pârâtul va depune un exemplar al întâmpinării și al actelor subsecvente acesteia la Comisia centrală de arbitraj, atașând dovada de comunicare către reclamant.

Nedepunerea întâmpinării nu înseamnă recunoașterea pretențiilor reclamantului.

Dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului, derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională.

Cererea reconvențională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de înfățișare și trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și cererea principală.

Cererea reconvențională se soluționează o dată cu cererea principală. În situația în care numai cererea principală este în stare de a fi soluționată, cererea reconvențională poate fi soluționată separat.

Comunicarea cererii de arbitrare și a întâmpinării, a citațiilor, a hotărârilor arbitrale și a încheierilor de ședință se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Celelalte înscrisuri, precum și informațiile și diversele înștiințări pot fi făcute și prin scrisoare recomandată cu recipisă poștală de predare, telegramă, telex, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării și a textului transmis.

Orice înscris poate fi înmânat și personal părții sau reprezentantului ei, sub semnătura certificată de asistentul arbitral, cu precizarea datei înmânării.

Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Înscrisurile comunicate părților se consideră înmânate și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a le ridica, deși există dovada avizării sale.

Înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părți poate cere instanței judecătorești competente să încuviințeze măsuri asigurătorii și măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt. Încuviințarea acestor măsuri va fi adusă la cunoștință Comisiei centrale de arbitraj de către partea care le-a cerut.

În cursul arbitrajului măsurile asigurătorii și măsurile vremelnice, precum și constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviințate de Comisia centrală de arbitraj. În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se solicită instanței judecătorești competente.

Orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea Comisiei centrale de arbitraj și desfășurarea procedurii până la primul termen de înfățișare trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen.

Orice cereri și memorii ale părților și orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfățișare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 24.

Fiecare dintre părți are sarcina să dovedească faptele pe care își întemeiază în litigiu pretenția sau apărarea.

În vederea soluționării litigiului, Comisia centrală de arbitraj poate cere părților explicații scrise cu privire la obiectul cererii și la faptele litigiului și poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.

Administrarea probelor se efectuează în ședința Comisiei centrale de arbitraj.

Ascultarea martorilor și a experților se face fără prestare de jurământ.

Aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei lor convingeri, cu respectarea legii.

Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate într-o încheiere de ședință.

Orice dispoziție a Comisiei centrale de arbitraj va fi consemnată în încheierea de ședință și va fi motivată.

Încheierea de ședință va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a) și b), următoarele:

a) o scurtă descriere a desfășurării ședinței;

b) cererile și susținerile părților;

c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnăturile arbitrilor, cu respectarea art. 30 și art. 33 alin. (2), precum și semnătura asistentului arbitral.

Părțile au dreptul să ia cunoștință de conținutul încheierilor, precum și de actele dosarului.

La cererea părților sau din oficiu, Comisia centrală de arbitraj poate îndrepta sau completa încheierea de ședință printr-o altă încheiere.

Părților li se comunică, la cerere, o copie de pe încheierea de ședință.

Procedura arbitrală ia sfârșit prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale.

Dacă pârâtul recunoaște o parte din pretențiile reclamantului, Comisia centrală de arbitraj, la cererea acestuia, va putea da o hotărâre parțială în măsura recunoașterii.

Comisia centrală de arbitraj, după ce va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide dezbaterile și trece la deliberare și la luarea hotărârii în ședință secretă, cu participarea tuturor arbitrilor în persoană, consemnându-se în hotărâre această participare.

Pronunțarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, iar în pricinile urgente, cu cel mult 15 zile.

Îndată după deliberare și după stabilirea soluției se întocmește dispozitivul hotărârii, care se semnează de către toți membrii Comisiei centrale de arbitraj, precum și de asistentul arbitral.

Dacă există opinie separată, aceasta se va menționa în dispozitiv.

Hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:

a) componența nominală a Comisiei centrale de arbitraj, numele asistentului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii;

b) numele părților, domiciliul sau reședința lor ori, după caz, denumirea și sediul, precum și numele reprezentanților părților și ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului și susținerile părților pe scurt;

e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluția;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor.

Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face mențiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea președintelui Comisiei centrale de arbitraj.

Dacă prin hotărârea pronunțată Comisia centrală de arbitraj a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, oricare dintre părți poate solicita, în termen de 10 zile de la primirea hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se dă cu citarea părților.

Greșelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimbă fondul soluției, precum și greșelile de calcul pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părți, formulată în termenul prevăzut la alin. (1), sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare.

Hotărârea de completare sau încheierea de îndreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrală.

Prevederile prezentului regulament se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

În lipsa unor prevederi în prezentul regulament sau în Codul de procedură civilă, Comisia centrală de arbitraj va putea reglementa procedura arbitrală de urmat, așa cum va considera mai potrivit.

----------