Decizia nr. 112/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Areca Protrading" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.255/2003 al Judecătoriei Câmpina.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.255/2003, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Areca Protrading" - S.A. din București într-o cauză ce are ca obiect soluționarea cererii de ordonanță președințială pentru suspendarea executării silite formulate de Societatea Națională a Petrolului "Petrom" - S.A. - Sucursala Baza de Aprovizionare Florești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 41 și 134. Astfel, consideră că textul de lege criticat încalcă art. 16 din Constituție, deoarece "se creează o stare de vădită inegalitate între creditori și debitori" și, totodată "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanțelor de către creditori", ceea ce contravine principiului economiei de piață, statuat în art. 134 din Constituție. De asemenea, autorul excepției consideră că sunt înfrânte și prevederile art. 41 din Constituție, deoarece "prin acest text constituțional se protejează orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanță, iar prin textul în cauză se prevede o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauțiune, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de creanță".

Judecătoria Câmpina apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, "deoarece nu stabilesc discriminări, instituind un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație procesuală". De asemenea, instanța apreciază ca irelevantă critica potrivit căreia art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă ar aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 41 și 134, devenite art. 44 și, respectiv, art. 135 în Constituția republicată, deoarece "procedura instituită prin textul criticat a fost prevăzută exclusiv pentru cazuri urgente care justifică această procedură specială, iar problema cauțiunii privește aplicarea în practică a legii".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

"În cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții legale încalcă următoarele prevederi din Constituția republicată:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul său, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene."

Examinând excepția, Curtea constată că dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003,

Decizia nr. 107 din 11 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 15 aprilie 2003, și

Decizia nr. 160 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat că textul legal criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16, care consacră egalitatea în drepturi.

Cu acele prilejuri, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile legale criticate trebuie apreciate în raport cu natura cauzelor deduse soluționării pe calea ordonanței președințiale. Astfel, suspendarea provizorie a executării silite, reglementată de prevederile criticate, constituie o măsură cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanței președințiale numai "în cazuri urgente" care justifică această procedură specială. Dispozițiile criticate nu conțin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

Nu este pertinentă nici critica autorului excepției conform căreia textul legal criticat instituie "o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauțiune", ceea ce ar aduce o gravă atingere dreptului de creanță, iar prin aceasta s-ar înfrânge prevederile constituționale ale art. 44. În acest sens, Curtea reține că dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă se referă la o cerere de suspendare provizorie a executării, în cazuri urgente, până la soluționarea cererii de suspendare prevăzute la alin. 1 al aceluiași articol. Această cerere se judecă însă conform procedurii obișnuite și cu condiția depunerii unei cauțiuni stabilite de instanță ca o garanție în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale și a tergiversării executării unor obligații stabilite prin titlu executoriu.

În sfârșit, Curtea constată că în speță nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă ar aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 135, aceasta nefiind semnificativă pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Areca Protrading" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.255/2003 al Judecătoriei Câmpina.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2004.