Decizia nr. 792/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Tudora Marinescu în Dosarul nr. 10.082/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 64D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate care instituie sancțiunea nedepunerii întâmpinării într-un anumit termen au mai fost analizate de Curte prin
Decizia nr. 96 din 3 martie 2015 . Totodată, arată că partea se poate apăra discutând, în fapt și în drept, temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia nr. 380 din 13 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 10.082/281/2015/a1, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Tudora Marinescu, în Dosarul nr. 10.082/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a admis o contestație la executare. Curtea a fost sesizată ca urmare a soluționării recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că decăderea prevăzută de
art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă
intră în conflict flagrant cu dispozițiile
art. 16 ,
art. 20,
art. 21 ,
art. 24
și ale
art. 53 din Constituție , precum și cu
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitoare la dreptul la un proces echitabil, cu principiile generale ale dreptului procesual civil, prejudiciind-o grav în exercitarea drepturilor sale, care îi sunt încălcate și îngrădite prin nerespectarea acestor norme constituționale.
6.
Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
9.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă , text de lege care are următorul cuprins:
–
Articolul 208
alin. (2):
„Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.“
13.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 21
privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează, potrivit
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma
art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
art. 24
privind dreptul la apărare și
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, prin
Decizia nr. 96 din 3 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015, constatând constituționalitatea acestora.
15.
Curtea a reținut, în esență, că, potrivit
art. 205 din Codul de procedură civilă , întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată. Acest act procedural va cuprinde, pe lângă datele de identificare ale pârâtului și excepțiile procesuale față de cererea reclamantului, răspunsul la toate pretențiile și motivele de fapt și de drept ale cererii, precum și dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere. Cererea de chemare în judecată se comunică pârâtului, potrivit
art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă , ocazie cu care i se pune în vedere și obligația de a depune întâmpinarea în termen de 25 de zile de la comunicarea acesteia. În ceea ce privește respectarea termenelor procedurale,
art. 185 din Codul de procedură civilă
prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. O astfel de sancțiune este prevăzută și de
art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă , dispoziție legală criticată de autoarea excepției de neconstituționalitate, aceasta fiind o aplicare mutatis mutandis a reglementării generale în privința întâmpinării.
16.
În continuare, Curtea a observat că la
art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă
se mai prevede că întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. Astfel, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 1.523 din 15 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2012).
17.
În ceea ce privește întâmpinarea în cadrul procesului civil, aceasta reprezintă actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris pretențiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată apărările sale. Prin acest act reclamantul este pus în situația de a cunoaște apărarea și dovezile pe care se sprijină pârâtul, înlăturându-se astfel surpriza și realizându-se egalitatea în ceea ce privește poziția procesuală a părților. Prin această reglementare se asigură și egalitatea de mijloace, de arme între părțile procesului, exigențele
art. 6 din convenție
fiind astfel respectate.
18.
În continuare, în ceea ce privește situația părții decăzute din dreptul de a administra o probă,
Codul de procedură civilă prevede, la art. 263 , că aceasta va putea totuși să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.
19.
Prin urmare, Curtea observă că decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, deoarece nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de
Codul de procedură civilă , nu echivalează cu suprimarea dreptului la apărare. De altfel, dispoziția legală criticată reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare revine legiuitorului, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție
conform căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Prin aceasta legiuitorul a urmărit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. S-a dorit, de asemenea, să se dea eficiență dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă , potrivit căruia părțile trebuie să își aducă la cunoștință reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.
20.
În concluzie, prin procedura de comunicare a cererii de chemare în judecată către pârât, respectiv a întâmpinării către reclamant se asigură echilibrul procesual al părților în proces, reclamantul având posibilitatea de a cunoaște apărările și probele utilizate în susținerea lor de către pârât, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoștință a cererii de chemare în judecată.
21.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tudora Marinescu în Dosarul nr. 10.082/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.