Decizia nr. 267/2004

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) și ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Popa în Dosarul nr. 1.537/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Ion Ilie Iordăchescu, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Autoarea excepției, prin reprezentantul său, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, arătând că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 123 alin. (1^1) și ale art. 128.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.537/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Popa, inculpat recurent în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3), art. 123 alin. (1^1) și ale

art. 128 din Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 , precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, deși Constituția garantează dreptul părților la un proces echitabil, prin textele legale criticate este limitat dreptul inculpatului de a exercita numai calea de atac a recursului în cazul sentințelor pronunțate de curțile de apel, fără a avea posibilitatea folosirii și a căii de atac a apelului. Menționăm că, potrivit Constituției României, republicată, art. 123 alin. (1^1) a devenit art. 124 alin. (2) și art. 128 a devenit art. 129.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, deoarece dispozițiile de lege criticate stabilesc doar competența curților de apel de a soluționa în primă instanță infracțiunile săvârșite de unii magistrați și notari publici, precum și căile de atac. De asemenea instanța reține că soluționarea de către curțile de apel, în primă instanță, a infracțiunilor săvârșite de unii magistrați nu este de natură să încalce principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece egalitatea presupune egala răspundere a cetățenilor pentru faptele săvârșite, dar nu și identitatea instanței care soluționează asemenea fapte. Referitor la pretinsa contrarietate cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța menționează că în Convenție nu se face referire la competența de soluționare a unui proces penal, ci la dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, aspecte care nu sunt încălcate prin stabilirea unei anumite competențe și care vizează dreptul intern al fiecărui stat contractant, semnatar al Convenției.

În sfârșit, instanța arată că nici în Constituție și nici în Convenție nu se prevăd expres căile de atac, astfel art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, lasă la latitudinea legiuitorului competența și procedura, implicit a căilor de atac, iar art. 129 din Constituție, republicată, prevede că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. Or, nici în Convenție nu se prevede obligativitatea a două căi de atac, ci doar dreptul la recurs, prevăzut de art. 5 pct. 4, precum și dreptul de a se adresa unei instanțe naționale (art. 13), când drepturile și libertățile sale au fost încălcate, textul art. 385^ 1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală constituind tocmai o aplicare a acestor drepturi.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu prevederile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea competenței după calitatea persoanei și instituirea regulilor de desfășurare a procesului penal în fața instanțelor judecătorești sunt atributul exclusiv al legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, fără a aduce atingere principiului constituțional înscris în art. 124 alin. (2), potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți". Această soluție decurge din chiar dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și din cele ale art. 129, în conformitate cu care "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În ceea ce privește respectarea drepturilor procesuale garantate de art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil.

Avocatul Poporului arată că, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, față de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, și față de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Faptul că sentințele pronunțate de curțile de apel în condițiile art. 361 alin. 1 lit. c) pot fi atacate doar cu recurs nu încalcă drepturile procesuale ale părților, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale. Astfel, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. Aceste prevederi legale reprezintă garanțiile procesuale care asigură părților aflate în situația reglementată de art. 28^1 pct. 1 lit. b) dreptul la un proces echitabil. Se citează în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 16/1999 . Dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, care stabilesc, pentru anumite cauze, două grade de jurisdicție - judecata în primă instanță și judecata în recurs - îndeplinesc de asemenea condițiile prevăzute de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Decizia Curții Constituționale nr. 136/1999).

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, față de prevederile art. 124 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, republicată, se apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece, pe de o parte, textele legale criticate nu încalcă principiul că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, iar pe de altă parte, că dispozițiile legale criticate nu împiedică părțile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii.

În concluzie, se apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) și ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel:

1. judecă în primă instanță: [...]

b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii publici;";

- Art. 361 alin. 1 lit. c): "Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]

c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;".

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autoarea excepției invocă încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 124 alin. (2): "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.";

- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

De asemenea sunt invocate dispozițiile internaționale cuprinse în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale.

Examinând excepția, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, printr-o interpretare sistematică, atât prin prisma normelor constituționale, cât și a convențiilor internaționale la care România este parte, Curtea Constituțională a statuat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002,

Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003,

Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003, și, mai recent,

Decizia nr. 206 din 4 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, că prevederile art. 361 alin. 1 lit. c), precum și cele ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Cu acele prilejuri Curtea a constatat că stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituție, republicată, invocat în motivarea excepției, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege".

Curtea mai reține că prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, precum și de dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de către curțile de apel. Totodată, textele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicție (judecata în primă instanță și judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În speță nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

În sfârșit, Curtea mai constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, contrar celor susținute de autoarea excepției. Astfel, stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, a unor reguli procedurale privind competența curților de apel și a sentințelor ce pot fi atacate cu apel nu este de natură să aducă atingere principiului constituțional ce consacră unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, câtă vreme aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.d) și alin. (3), al

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 28^1 pct. 1 lit. b) și ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Popa în Dosarul nr. 1.537/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 iunie 2004.