Decizia nr. 1545/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 418 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Marioara Chirac în Dosarul nr. 3.674/196/2010 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 113D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.674/196/2010, Judecătoria Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 418 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Marioara Chirac într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece învestesc creditoarea cu un corp propriu de executori, plătit de aceasta și subordonat direct intereselor angajatorului creditor, or, executarea ca parte finală și integrantă a unui proces civil nu poate fi exercitată de un organ de executare care prin apartenența sa nu poate garanta obiectivitatea și corectitudinea executării silite.

Judecătoria Brăila - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege atacate sunt constituționale, sens în care arată că reglementarea executării creanțelor de către instituțiile de credit prin executorii proprii nu contravine dreptului părților interesate de a se adresa justiției, deoarece actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca și actele executorilor judecătorești, acelorași căi de atac prevăzute de lege. În ce privește invocarea încălcării art. 44 alin. (1) din Constituție, arată că acest text de lege nu este incident în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 418 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 227/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, care au următoarea redactare:

- Art. 418: "(1) Instituțiile de credit pot să-și constituie asociații profesionale, care să le reprezinte interesele colective față de autoritățile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociației și publicul și să organizeze serviciile de interes comun. Asociațiile profesionale ale instituțiilor de credit colaborează cu Banca Națională a României.

(2) Separat sau, după caz, în cadrul asociațiilor profesionale, instituțiile de credit pot să-și organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparținând instituției de credit și altor entități care aparțin grupului acesteia și care desfășoară activități financiare.

(3) Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiției, iar activitatea acestuia se desfășoară în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul comun.

(4) În cazurile prevăzute de lege, precum și atunci când executorul bancar consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde acestuia concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. La cererea instanței de executare sau a executorului bancar, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori dețin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informațiile necesare pentru aplicarea executării. De asemenea, la cererea instanței de executare sau a executorului bancar, instituțiile, instituțiile de credit și orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 44 alin. (1) care prevede că "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Este invocată și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la proprietatea privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 418 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

au mai fost supuse controlului de constituționalitate pentru motive de neconstituționalitate similare.

Astfel, asupra problemei protecției în mod egal al dreptului de proprietate în contextul pus în discuție în prezenta speță, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 228 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009,

Decizia nr. 572 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 25 iunie 2010, precum și prin

Decizia nr. 729 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 12 august 2011.

Curtea a reținut că reglementarea diferită de care se bucură instituțiile de credit este justificată tocmai pentru ca prin activitatea desfășurată să contribuie, în mod adecvat, la realizarea scopului în care au fost create acele persoane juridice, iar activitatea executorilor bancari nu face decât să faciliteze recuperarea creanțelor instituțiilor de credit, activitate esențială pentru a asigura buna funcționare a acestora, în condițiile în care acordarea creditelor nu se poate face decât în condițiile existenței resurselor financiare necesare.

Referitor la critica de neconstituționalitate vizând lipsa de obiectivitate sau independență a executorilor bancari, prin

Decizia nr. 662 din 8 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 2 februarie 2006, Curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că prin statut li se impune executorilor bancari, ca și executorilor judecătorești, obligația de a-și executa atribuțiile cu respectarea Codului de procedură civilă și a celorlalte reglementări în materie.

În același timp, Curtea a arătat că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca și actele executorilor judecătorești, acelorași căi de atac prevăzute de lege, debitorii fiind apărați astfel împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din poziția executorilor bancari subordonați unității creditoare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește invocarea art. 44 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 418 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Marioara Chirac în Dosarul nr. 3.674/196/2010 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.