Decizia nr. 720/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în Dosarul nr. 7.870/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 775D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 776D/2012 și nr. 777D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în dosarele nr. 7.478/40/2011 și nr. 7.487/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 776D/2012 și nr. 777D/2012 la Dosarul nr. 775D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 776D/2012 și nr. 777D/2012 la Dosarul nr. 775D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate și de menținere a jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 7.870/40/2011, nr. 7.478/40/2011 și nr. 7.487/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în cauze având ca obiect plata diferențeidintre salariul cuvenit conform contractelor individuale de muncă și salariul efectiv încasat în perioada iulie 2010 - decembrie 2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că textele criticate încalcă dreptul de proprietate asupra salariului și a celorlalte drepturi bănești prevăzute la art. 104 alin. (3) și

art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, ce reprezintă bunuri conform dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără a exista una dintre cauzele prevăzute la art. 53 din Constituție, stabilind o diminuare sine die a acestor drepturi și fără acordarea unor despăgubiri proporționale. Se arată că, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 , salariul este o componentă a dreptului la muncă, reprezentând contraprestația angajatorului în raport cu munca efectuată, și că diminuarea acestuia, prin textele criticate, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 53. Se susține, totodată, că prevederile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

încalcă dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Sunt invocate, în acest sens, Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 și 23 octombrie 2007, pronunțate în cauzele Buchen împotriva Cehiei, Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei și Cazacu împotriva Moldovei. Se arată, de asemenea, că dispozițiile

Legii nr. 118/2010

sunt neconstituționale și sub aspect extrinsec, întrucât adoptarea acesteia s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la promulgarea legilor, respectiv a dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Constituție, coroborate cu cele ale

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și cu cele ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților. Se afirmă, astfel, că

Legea nr. 118/2010

a fost promulgată în ziua în care a fost adoptată, fără ca proiectul acesteia să fi fost depus, anterior datei promulgării, la Secretariatul General al Camerei Deputaților și la cel al Senatului și fără să fi fost comunicat Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Avocatului Poporului, în vederea exercitării de către aceste autorități, într-un termen de 2 zile, a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, conform prevederilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Se face trimitere, în susținerea acestui demers, la

deciziile Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010

și nr. 1.221 din 5 octombrie 2010.

Tribunalul Botoșani - Secția I civilă apreciază că dispozițiile

Legii nr. 118/2010

sunt neconstituționale extrinsec, încălcând prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (2), art. 146 și

art. 147 alin. (2) din Constituție. Se arată, astfel, că Legea nr. 118/2010

a fost adoptată fără respectarea procedurii de legiferare, prin nedepunerea proiectului adoptat de Parlament la Secretariatul General al Camerei Deputaților și prin netrimiterea acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție și Avocatului Poporului, pentru formularea unor eventuale obiecții de neconstituționalitate, așa cum prevăd dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . De asemenea, instanța susține că legea criticată a fost promulgată de către Președintele României în ziua adoptării, cu nerespectarea termenului de protecție de 2 zile prevăzut de același alin. (2) al art. 15. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției cu privire la prevederile

art. 1 din Legea nr. 285/2010 , instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului susține că textele criticate sunt constituționale, arătând că încălcarea dreptului de proprietate asupra salariului, ce reprezintă un "bun", prin dispozițiile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

s-a făcut de către legiuitor cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală. Se afirmă, în acest sens, că în situații economice grave, de natură să afecteze întregul sistem economic și financiar al statului, legiuitorul are dreptul, dar și obligația, să adopte, în mod temporar, măsuri de reducere a salariilor întregului personal plătit din fonduri publice. De asemenea, se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 , nr. 874 din 25 iunie 2010 și nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 . Din analiza notelor scrise ale autorului excepției, Curtea reține că, în realitate, acesta critică dispozițiile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și ale

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său, asupra cărora urmează a se pronunța.

Textele criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. 1: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.";

- Art. 2 alin. (1) lit. b): "(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora:

[...]

b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și

art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare;".

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 77 alin. (3) cu privire la promulgarea legii, art. 136 alin. (1) referitor la proprietate, art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curții Constituționale, precum și prevederilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate și art. 1 - Protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la constituționalitatea extrinsecă a

Legii nr. 118/2010 , Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 250 din 15 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, și prin

Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 20 11, prilej cu care a reținut că

Legea nr. 118/2010 , precum și

Decretul de promulgare nr. 603/2010 , au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, decretul de promulgare fiind emis la data de 29 iunie 2010, deci în interiorul termenului de 2 zile prevăzut de

Legea nr. 47/1992 . Natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție. Astfel, chiar dacă Președintele a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de 2 zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării.

Curtea a reținut că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.

Curtea a statuat, totodată, că promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.

De altfel, Curtea a mai arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza, întotdeauna, numai prin respectarea strictă a

Legii nr. 47/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de 2 zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiție exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale.

II. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității intrinseci a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar prin deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, și

Decizia nr. 250 din 15 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiată excepția de ne constituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 , statuând că prevederile legale criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 . Cu toate acestea, Curtea a observat că prevederile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

continuă să își producă efectele juridice în cauzele analizate, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale (a se vedea

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea analizează constituționalitatea prevederilor

art. 1 din Legea nr. 118/2010 .

Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin

Legea nr. 118/2010

și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.%0D

Curtea a mai observat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile. Curtea a reținut că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu

Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura reducerii salariilor prevăzută de

Legea nr. 118/2010

nu este contrară art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților.

Astfel, în lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa, instanța de contencios european al drepturilor omului a observat că măsura criticată nu a determinat suportarea unei sarcini disproporționate și excesive, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din primul Protocol adițional la Convenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat astfel că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunțată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 21).

În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea textelor constituționale și din actele internaționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate.

În fine, Curtea observă că argumentele autorului excepției privind aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaționale în materia drepturilor omului, în cazul existenței unor neconcordanțe între acestea și legile interne, vizează aspecte ce țin de competența instanțelor judecătorești, nefiind, prin urmare, o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Cu referire la

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 , Curtea Constituțională a statuat că drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și

art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, la care textele criticate fac trimitere, nu sunt drepturi de natură constituțională, legiuitorul având o marjă de apreciere mult mai mare în reglementarea lor. Curtea a reținut, totodată, că în privința diminuării acestor drepturi nu sunt incidente dispozițiile art. 53 din Constituție, fiind relevante considerentele referitoare la securitatea națională și la situația economico-financiară, anterior referite.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și, în special, ale art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în dosarele nr. 7.870/40/2011, nr. 7.478/40/2011 și nr. 7.487/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.