Decizia nr. 663/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2), art. 13-19 și ale

art. 20-26 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mate Andras-Levente în Dosarul nr. 1.355/33/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.528D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru Agenția Națională de Integritate, domnul consilier juridic Adrian Dumitru, cu delegație la dosar, și se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care depune și note de ședință.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.355/33/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2), art. 13-19 și ale

art. 20-26 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mate Andras-Levente în dosarul de mai sus, având ca obiect anularea unui act administrativ constând într-un raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Agenția Națională de Integritate, prin activitatea și procedurile specifice, devine o instituție cu caracter jurisdicțional, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (1). Procedura de evaluare a averii, a conflictelor de interese și a incompatibilităților, urmată de inspectorii de integritate potrivit dispozițiilor de lege ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, prezintă elemente specifice activității organelor de cercetare penală sau instanțelor judecătorești, astfel: în cadrul activității de evaluare, inspectorii de integritate administrează și evaluează probe, solicită informații necesare de la orice instituție, autoritate publică, persoană juridică de drept public sau privat, solicită efectuarea de expertize, în urma cărora apreciază, printr-un raport de evaluare, dacă averea este nejustificată sau dacă există conflict de interese sau incompatibilități. Așadar, raportul de evaluare are efecte similare unui rechizitoriu/hotărâri judecătorești, inspectorul de integritate având, în realitate, competența legală de "a spune dreptul", activitate permisă însă numai instanțelor judecătorești.

Mai mult, inclusiv sarcina probei este răsturnată, cel care a primit raportul de evaluare trebuind să-și dovedească nevinovăția sau neîncălcarea dispozițiilor legale. Toate acestea dovedesc că sunt nesocotite și prevederile art. 23 alin. (11) și ale art. 44 alin. (8) și (9) din Constituție, dar și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 . Împrejurarea că raportul de evaluare poate fi contestat în justiție nu infirmă caracterul jurisdicțional al activității A.N.I., dat fiind că raportul întocmit de acest organ enunță, în partea de concluzii, constatarea încălcării ordinii de drept (a drepturilor omului și a libertăților fundamentale), obiect specific activității de jurisdicție. Un argument în plus îl constituie caracterul definitiv al actelor ce emană de la A.N.I., căci, potrivit art. 22 alin. (3) din legea criticată, aceste rapoarte rămân definitive prin necontestarea lor în termenul legal, actul de constatare neputând fi pus ulterior în discuție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa, de pildă hotărârea pronunțată în Cauza Stafford împotriva Regatului Unit, 2002, importanța principiului separației puterii executive de autoritatea judiciară, arătând că este un element definitoriu pentru stabilirea unui tribunal independent.

Dispozițiile

art. 6 lit. e) din Legea nr. 176/2010

contravin prevederilor art. 26 din Constituție, art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 , deoarece prevăd, în continuare, obligația publicării declarațiilor de avere și de interese pe pagina de internet a A.N.I. și a instituției unde persoanele, în conformitate cu prevederile legale, au obligația de a le depune. Or, expunerea nejustificată și repetată pe pagina de internet sau avizierul instituției a datelor referitoare la averea și interesele persoanelor cărora legea le este aplicabilă încalcă dreptul la viață privată. Averea este un atribut al persoanei, iar publicitatea acestui element, chiar și numai prin indicarea locului situării, încalcă dreptul persoanelor la care se referă

Legea nr. 176/2010

la imagine proprie și la viață privată și produce, totodată, noi criterii de discriminare, în baza situației materiale, în contradicție cu art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că activitatea A.N.I. are caracter esențialmente administrativ, se desfășoară pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege și este supusă controlului judecătoresc. În competența acestei instituții nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici pronunțarea unor hotărâri cu autoritate de lucru judecat, iar procedura de evaluare urmată de Agenție nu se identifică cu principiile care guvernează procedura jurisdicțională.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate din

Legea nr. 176/2010

sunt constituționale. Astfel, având în vedere, pe de o parte, statutul constituțional al justiției, iar, pe de altă parte, activitățile administrative desfășurate de Agenție, pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege și supuse controlului judecătoresc, aceasta este o autoritate administrativă autonomă, prin care inspectorii de integritate desfășoară activități de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și incompatibilităților pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) și decid dacă există diferențe semnificative între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă, în vederea întocmirii unui raport de evaluare. Așa fiind, nu poate fi primită critica referitoare la înfrângerea dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (1).

Totodată, este respectat și principiul separației puterilor în stat, deoarece raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat la instanța competentă potrivit procedurii prevăzute de lege și nu produce niciun fel de efecte juridice până la data rămânerii definitiveși irevocabile a hotărârii instanței de judecată.

Prin urmare, funcția jurisdicțională presupune instituirea puterii organului de jurisdicție de a soluționa, prin hotărâre cu autoritate de lucru judecat, un conflict cu privire la existența ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situație juridică, de a dispune, în condițiile legii, o eventuală măsură restrictivă de drepturi, iar raportat la aceste aspecte, Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, deoarece nu soluționează cazuri litigioase, nu pronunță hotărâri cu autoritate de lucru judecat, procedura de evaluare neidentificându-se cu principiile care guvernează procedura jurisdicțională.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate din

Legea nr. 176/2010

sunt neconstituționale, deoarece anumite soluții legislative prevăzute de aceste texte legale sunt similare celor declarate neconstituționale prin

Decizia nr. 415/2010

și Decizia nr. 1.018/2010 ale Curții Constituționale, fiind preluate în conținutul

Legii nr. 176/2010

sau suportând modificări neesențiale, de formă, iar nu de esență.

Așa fiind,

art. 6 lit. e) din Legea nr. 176/2010 , care reglementează atribuția de a asigura afișarea și menținerea declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese pe pagina de internet a instituției sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acestora, art. 12, potrivit căruia Agenția îndeplinește activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, art. 15, care dă posibilitatea inspectorului de integritate să solicite tuturor instituțiilor și autorităților publice, alte persoane juridice de drept public sau privat, precum și persoanelor fizice, documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare și, corelativ, obligația acestora de a le transmite, în termen de cel mult 30 de zile, precum și art. 16 din legea criticată, care reglementează posibilitatea de a se dispune efectuarea unei expertize extrajudiciare pentru lămurirea tuturor aspectelor privind diferențele semnificative, mențin soluțiile legislative declarate ca fiind neconstituționale prin

Decizia nr. 415/2010 , astfel încât contravin art. 147 alin. (4) din Constituție. Dată fiind puterea de lucru de judecat de care se bucură, alături de actele jurisdicționale, și deciziile Curții Constituționale, atât sub aspectul dispozitivului, dar și al considerentelor pe care se sprijină acesta, Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate încalcă și prevederile art. 1 alin. (3) și (4), art. 23 alin. (11), art. 26, art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2), art. 13-19 și ale

art. 20-26 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată, art. 44 alin. (8) și (9) referitor la prezumția de liceitate a averii și la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții numai în condițiile legii, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, precum și ale art. 8 referitor la Dreptul la respectarea vieții private și de familie și art. 14 referitor la Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Din analiza lucrărilor existente la dosar rezultă, în primul rând, că excepția a fost ridicată în Dosarul nr. 1.355/33/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Acest raport de evaluare contestat la instanța de drept comun potrivit dispozițiilor

Legii nr. 176/2010

are în vedere posibila nerespectare a prevederilor legale privind conflictul de interese, constând în aceea că domnul Mate Andras-Levente, deputat în Parlamentul României, a propus angajarea și a avizat contractul individual de muncă privind angajarea soției sale în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripția electorală nr. 13 Cluj, încălcând astfel prevederile

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Drept urmare, Agenția Națională de Integritate a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la posibila săvârșire de către domnul Mate Andras-Levente, deputat în Parlamentul României, a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 253^1 din Codul penal al României, și totodată au fost inițiate demersurile prevăzute de

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 , în vederea anulării contractelor încheiate cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

Pe cale de consecință, Curtea constată că, în ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13-19 cuprinse în secțiunea a 2-a: Evaluarea averii, aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei câtă vreme litigiul dedus judecății instanței de drept comun se circumscrie numai sferei de incidență a dispozițiilor art. 20-26 cuprinse în secțiunea a 3-a: Evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților. Așa fiind, ținând seama de exigențele

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]", Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13-19 din Legea nr. 176/2010 .

2. În ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi legale criticate, Curtea constată următoarele:

Autorul excepției susține că activitatea Agenției Naționale de Integritate prezintă elementele specifice activității de cercetare penală sau instanțelor de judecată, sens în care, în vădită contradicție cu Legea fundamentală, se administrează și se evaluează probe, se solicită informații de la alte instituții și autorități publice și se efectuează expertize. Toate aceste proceduri conferă inspectorului de integritate competența de a "spune dreptul" și produc un efect similar rechizitoriului/hotărârii judecătorești.

Totodată, se mai susține că sunt încălcate prezumția de nevinovăție și dreptul de proprietate prin aceea că sunt nesocotite considerentele

Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010

a Curții Constituționale.

Cu privire la aceste critici, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, a statuat că Agenția desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 415/2010

referitoare la dispozițiile

Legii nr. 144/2007 .

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele

Deciziei nr. 1.606/2011

își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea constată că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare al instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

Totodată, Curtea constată că, din perspectiva criticilor formulate, excepția este neîntemeiată, deoarece fundamentarea acestora s-a făcut uzând de principii care nu sunt aplicabile acestei materii. Astfel, prezumția de nevinovăție este un principiu susceptibil de opozabilitate numai în materie penală. De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice față de un cetățean învinuit/inculpat într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive. În plus, spre deosebire de actul emis de procuror, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat în instanță.

În sfârșit, Curtea mai constată că toate celelalte critici de mai sus au în vedere aspecte referitoare la procedura de evaluare a averii care, așa cum s-a arătat la punctul 1, nu au legătură cu soluționarea unei pricini referitoare la conflictul de interese și incompatibilități.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13-19 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mate Andras-Levente în Dosarul nr. 1.355/33/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și ale

art. 20-26 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.