Decizia nr. 1262/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13^2 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Daniel Cristian Jitari în Dosarul nr. 5.093/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.093/86/2009, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13^2 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Daniel Cristian Jitari.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției și art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece textul contestat nu este clar, previzibil și nesusceptibil de interpretări. Astfel, noțiunea de avantaj nepatrimonial nu are o reprezentare materială faptică în raport cu care să se poată realiza probațiunea, organul de urmărire penală fiind legitimat ca atare să poată interpreta norma în mod discreționar. Asemenea consecințe juridice sunt inacceptabile prin aceea că lezează în mod flagrant justiția, care, iată, nu mai este egală și imparțială cu toți cetățenii.

De asemenea, din cauza faptului că în legea penală română nu există pedepse fixe, instanța de judecată putând aplica o pedeapsă în cadrul unor limite și în funcție de circumstanțele fiecărei fapte, apare ca nejustificată optica legiuitorului de a incrimina de două ori aceeași faptă, respectiv forma de bază și forma agravată ca urmare a constatării vinovăției. Prin urmare, persoana acuzată va fi sancționată pentru două infracțiuni și nu pentru una singură, dar pentru aceeași faptă antisocială.

Tribunalul Suceava - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, așa cum a fost modificată prin

Legea nr. 521/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 29 noiembrie 2004, care au următorul conținut:

- Art. 13^2 : "Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 876 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 , statuând că, în esență, o asemenea critică nu poate fi primită, întrucât urmărirea penală efectuată de procurorii Direcției Naționale Anticorupție și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 , raportat la art. 248-248^1 din Codul penal, nu este de natură a afecta prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României.

Curtea mai constată că, potrivit textului contestat, infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Astfel fiind, dispozițiile criticate conțin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt "previzibile" și suficient de clare în definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia, în consecință, și sub acest aspect excepția urmează a fi respinsă.

Totodată, previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calități în virtutea căreia este obligat să își modeleze conduita. Așa fiind, faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuții de control, potrivit legii, are indubitabil un înțeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinți caracterul constituțional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.

De asemenea, principiul constituțional al egalității nu are semnificația uniformității, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situații care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or,

Legea nr. 78/2000

constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică unei categorii de persoane clar circumstanțiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile

Legii nr. 78/2000 , justifică stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este și incriminarea mai severă a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.

Așa fiind, și întrucât textul de lege criticat se aplică fără privilegii sau discriminări în toate situațiile ce implică persoane dintre cele prevăzute la art. 1 din lege, nu se poate susține încălcarea principiului egalității în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

În sfârșit, Curtea mai constată că dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13^2 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Daniel Cristian Jitari în Dosarul nr. 5.093/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2010.