Decizia nr. 1325/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (4) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Ludovic Gyorgy și Rodica Gyorgy în Dosarul nr. 6.305/320/2008 al Tribunalului Mureș - Secția civilă, precum și de Aziz Erdogan în Dosarul nr. 14.221/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 333D/2010 și nr. 357D/2010, având în vedere obiectul identic al acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 357D/2010 la Dosarul nr. 333D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.305/320/2008, și Încheierea din 14 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 14.221/4/2009, Tribunalul Mureș - Secția civilă și Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (4) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Excepția a fost ridicată de Ludovic Gyorgy și Rodica Gyorgy, precum și de Aziz Erdogan cu ocazia soluționării unor acțiuni civile având ca obiect plângeri împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că notarea unui proces în cartea funciară în lipsa unei verificări a caracterului întemeiat, legitim și serios contravine art. 44 din Constituție. Verificarea sumară cu ocazia notării, doar în ceea ce privește legătura dintre litigiul aflat pe rolul instanțelor și imobilul înscris în cartea funciară, contravine principiului constituțional care prevede că proprietatea privată este garantată.

Astfel, se arată că, deși se poate invoca că notarea are ca obiect doar informarea terților asupra litigiului în ceea ce privește dreptul de proprietate, în opinia autorilor excepției acest lucru împiedică proprietarul tabular în exercitarea tuturor prerogativelor conferite de dreptul de proprietate, în speță dreptul de dispoziție asupra acestuia. Totodată, se apreciază că "prin modul de reglementare extrem de vag a reglementării criticate se permite Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară să respingă o cerere de notare a unui litigiu pentru simplul considerent că nu are legătură cu imobilul în cauză".

Tribunalul Mureș - Secția civilă și Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă și-au exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 26 alin. (4) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

sunt constituționale. În acest sens arată că notarea nu constituie o limitare a exercițiului dreptului înscris în cartea funciară, urmărindu-se exclusiv realizarea elementului de publicitate imobiliară.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (4) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (4): "Înscrierile sunt de trei feluri: [...]

c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în argumentarea excepției autorii acesteia au plecat de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcând abstracție de dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum și ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii organice".

Totodată, prin

Decizia nr. 632 din 11 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 8 iunie 2010, referitor la o critică similară, Curtea a reținut că "înscrierea actelor și faptelor juridice, privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în Cartea funciară, poate fi anulată prin hotărâre judecătorească, astfel încât aceasta nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, așa cum acesta este prevăzut în cuprinsul art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi și art. 136 alin. (5) din Constituție.

Posibilitatea înscrierii în Cartea funciară a unei sfere largi de acte și fapte juridice, chiar și fără nicio legătură cu imobilele cuprinse în aceasta, nu echivalează cu grevarea imobilului cu o sarcină și nu limitează exercițiul dreptului de proprietate, ci, din contră, reprezintă o garanție a drepturilor și libertăților terțelor persoane ce ar putea avea un interes privind imobilele înscrise în Cartea funciară, oferind, în același timp, posibilitatea aducerii la cunoștința acestora a unor acte și fapte juridice, cu efect de opozabilitate".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (4) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Ludovic Gyorgy și Rodica Gyorgy în Dosarul nr. 6.305/320/2008 al Tribunalului Mureș - Secția civilă, precum și de Aziz Erdogan în Dosarul nr. 14.221/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2010.