Decizia nr. 1275/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Alecxandru Ileana în Dosarul nr. 4.882/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției Alecxandru Ileana, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată și constată cauza în stare de judecată.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece aceasta vizează aspecte privind interpretarea și aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.882/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta Alecxandru Ileana într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestația privind înscrierea la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 31 mai 2009.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia precizează că prevederile

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și celor ale art. 143 privind condițiile de numire în funcția de judecător la Curtea Constituțională. Astfel, din moment ce funcția de judecător la Curtea Constituțională este echivalată, ca rang profesional, de

art. 70 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu funcția de vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pentru această funcție, potrivit art. 143 din Constituție, este suficientă vechimea în activitatea juridică, rezultă că prevederile de lege ce condiționează participarea la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție de un grad inferior celui de vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție de calitatea de judecător sau procuror încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În acest sens arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condițiile specifice de exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în funcția de judecător sau procuror, necesare pentru promovarea în funcții de execuție. Pretinsa discriminare invocată de autorul excepției de neconstituționalitate nu există, în opinia instanței de judecată, deoarece funcția de judecător sau procuror nu este similară celei de judecător la Curtea Constituțională, diferențele de statut juridic fiind semnificative.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, aplicându-se în mod egal tuturor judecătorilor și procurorilor care pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, fără discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, statutul de unică autoritate de jurisdicție constituțională din România al Curții Constituționale și de garant al supremației Constituției face ca funcția de judecător al Curții Constituționale să nu fie similară celei de judecător al puterii judecătorești. Îndeplinirea funcției de judecător constituțional presupune îndeplinirea unor condiții deosebite atât de ordin profesional, cât și civic, condiții care nu se regăsesc și în cazul judecătorului clasic și, pe cale de consecință, nu se poate pune semnul egalității între funcția de judecător al puterii judecătorești și funcția de judecător al Curții Constituționale ca autoritate publică politico-jurisdicțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "(1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;

b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta;

c) 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."

Autorul excepției consideră că legea menționată încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și ale art. 143 privind condițiile de numire în funcția de judecător la Curtea Constituțională.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , prin raportare și la dispozițiile art. 16 și 143 din Constituție, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor. Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional a constatat că prevederile

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece, așa cum a stabilit în mod constant în jurisprudența sa, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, în cauza de față, termenii comparației aparțin unor sisteme jurisdicționale distincte, între care nu există niciun fel de relație structurală, motiv pentru care nu se impune existența unei identități de tratament juridic. Astfel, caracterul special și specializat al jurisdicțiilor la care face referire autorul excepției reclamă reglementarea unor condiții deosebite, care conferă acestora statute proprii, distincte. Gradul înalt de profesionalism de care trebuie să dea dovadă judecătorii membri ai acestor instanțe este demonstrat și apreciat cu ajutorul unor criterii obiective, vechimea în profesia de judecător sau procuror în sistemul național nefiind în mod necesar unul dintre acestea. Dimpotrivă, în ceea ce privește magistrații de la instanțele naționale, Curtea Constituțională a reținut că relevantă în ceea ce privește promovarea este tocmai vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror, care îl recomandă pe cel care candidează pentru avansarea la o instanță superioară, în baza experienței acumulate până la momentul promovării.

-------

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În plus, Curtea constată că statutul judecătorilor și procurorilor este reglementat, la nivel constituțional, în art. 125 pentru judecători și în art. 132 - pentru procurori, dispoziții care fac parte din titlul III "Autoritățile publice", cap. VI - "Autoritatea judecătorească", secțiunea 1 "Instanțele judecătorești" (art. 124-130), secțiunea a 2-a "Ministerul Public" (art. 131 și art. 132) și secțiunea a 3-a "Consiliul Superior al Magistraturii" (art. 133 și 134). La nivel infraconstituțional, statutul magistraților este reglementat prin

Legea nr. 303/2004 .

Pe de altă parte, distinct de statutul judecătorilor și procurorilor, statutul judecătorilor Curții Constituționale este reglementat la nivel constituțional în art. 143 - "Condiții de numire", în art. 144 - "Incompatibilități" și art. 145 "Independența și inamovibilitatea" din titlul V "Curtea Constituțională". La nivel infraconstituțional, statutul judecătorilor Curții Constituționale este reglementat în

cap. VI din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Curtea constată că este cu atât mai evident că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistrați - judecătorii și procurorii, pe de o parte, și judecătorii Curții Constituționale, pe de altă parte, în ceea ce privește promovarea la instanțele sau parchetele imediat superioare, din moment ce Curtea Constituțională nu face parte din sistemul instanțelor judecătorești, astfel cum sunt prevăzute în Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Alecxandru Ileana în Dosarul nr. 4.882/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2010.