Decizia nr. 668/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această

ordonanță de urgență, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , în ansamblul său, excepție ridicată de Marius Gabriel Păcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2011, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18 mai 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.921/95/2009, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această

ordonanță de urgență, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , în ansamblul său, excepție ridicată de Marius Gabriel Păcuraru într-o cauză având ca obiect refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al Județului Gorj de a înmatricula autoturismul achiziționat de autorul excepției, fără plata taxei pe poluare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că textele criticate prevăd un mod de calcul ce duce la o taxă pe poluare care excedează în cuantum valoarea reziduală a autovehiculelor, pe care sunt obligate să o plătească doar persoanele care cumpără autovehicule din spațiul comunitar și doresc să le înmatriculeze în România. Autorul arată, de asemenea, că, în acest fel, taxa pe poluare nu respectă principiul "poluatorul plătește", deoarece în România existau milioane de autovehicule foarte poluante la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , și generează un regim discriminatoriu ce contravine atât prevederilor art. 16 din Constituție, cât și dispozițiilor art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin

Decretul nr. 212/1974 .

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale atacate sunt în concordanță cu legislația europeană și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare, și, în mod special, prevederile art. 4 lit. a) și ale anexelor nr. 1-4 din acest act normativ.

Textul

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

are următorul cuprins:

- Art. 4. lit. a): "Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele criticate încalcă prevederile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 56 alin. (2) din Constituție cu privire la sarcinile fiscale, ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție conform cărora "statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție", precum și dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție privind integrarea în Uniunea Europeană, coroborate cu art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene [devenite art. 30, art. 34 și art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene].

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la încălcarea prin prevederile

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a dispozițiilor constituționale ale

art. 16, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 586 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, în care a statuat că "intrarea în vigoare a unei legi, ordonanțe simple sau de urgență prin care se instituie pentru viitor o taxă pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv și rațional, un tratament juridic diferit cu privire la situația juridică a persoanelor ce au plătit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei. De altfel, atât instituirea taxei pe poluare, cât și stabilirea momentului la care intervine obligația de plată a taxei constituie opțiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonanței de urgență. Pe cale de consecință, rezultă că persoanele în cauză nu se află în situații juridice identice. Or, art. 16 alin. (1) din Constituție impune ca doar persoanele aflate în aceeași situație să beneficieze de un tratament juridic egal, exigență respectată de legiuitorul delegat prin instituirea acestei taxe". De asemenea, prin

Decizia nr. 1.178 din 17 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009,

Decizia nr. 1.598 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, și Decizia nr. 408 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat că "textul de lege criticat în mod punctual, precum și ordonanța de urgență în ansamblul său, nu prevăd obligația plății taxei pe poluare decât la prima înmatriculare a autovehiculului. Or, în mod firesc, pentru autovehiculele înmatriculate înainte de intrarea în vigoare a taxei speciale și, ulterior, a taxei pe poluare, nu se plătește taxa în cauză. O asemenea chestiune ține de opțiunea legiuitorului, care, în considerarea anumitor factori, în viitor va putea adopta o soluție legislativă diferită în sensul sugerat prin motivarea excepției de neconstituționalitate."

2. Cu privire la încălcarea prin dispozițiile

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a prevederilor

art. 56 alin. (2) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, în care a arătat că "este competentă să se pronunțe asupra proporționalității și echității impozitelor, taxelor sau oricăror altor contribuții fiscale" și că, "deși principiul enunțat de autorul excepției - poluatorul plătește - nu este de rang constituțional, din punct de vedere al echității, o atare taxă trebuie plătită de către poluator, situație care se regăsește în ipoteza normelor legale criticate. De asemenea, se constată că, prin taxa pe poluare, legiuitorul nu a anticipat cantitativ poluarea pe care o realizează autovehiculul respectiv pentru ca în funcție de aceasta să regularizeze sau nu taxa, ci a stabilit o taxă calculată în funcție de gradul prestabilit de poluare al vehiculului. În cauza de față, nu suntem în fața unei taxe plătite anticipat, ci a uneia care este exigibilă la prima înmatriculare a autovehiculului. Astfel, nu se poate reține nicio încălcare a principiului constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție."

3. Referitor la încălcarea prevederilor art. 30, art. 34 și art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, implicit, a dispozițiilor

art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea a stabilit, în Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010,

Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, și

Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, că nu este de competența sa "să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituție. O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratat, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În situația în care Curtea Constituțională s-ar considera competentă să se pronunțe asupra conformității legislației naționale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicții între cele două instanțe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil."

Ulterior pronunțării acestor decizii, Curtea observă că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisă fiind următoarea: "Contravin dispozițiile

O.U.G. nr. 50/2008 , cu modificările și completările ulterioare, dispozițiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?".

Ca răspuns la această întrebare, instanța europeană a arătat că "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură ca și cele de pe piața națională".

Este de observat că, răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și nu a verificat compatibilitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008

cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea în acest sens și paragrafele 29 și 30 din aceeași hotărâre, conform cărora "pentru a oferi un răspuns util instanței de trimitere, întrebarea adresată trebuie înțeleasă în sensul că aceasta urmărește să se stabilească dacă art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , în versiunea sa inițială", iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, "este necesar să se considere că instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă art. 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.")

De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu are competența să pronunțe o hotărâre care să vizeze constatarea validității sau nevalidității legii naționale. Consecința unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziție a unei legi naționale să fie incompatibilă cu dreptul european.

Efectele acestei hotărâri preliminare sunt cele arătate în jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, și anume că "interpretarea pe care, în exercitarea competenței care îi este conferită de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), Curtea de Justiție o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică și definește, atunci când este necesar, sensul și sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înțeleasă și aplicată din momentul intrării sale în vigoare" (Hotărârea din 27 martie 1980, pronunțată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, pronunțată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universității din Li'd6ge și alții, paragraful 27, Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronunțată în Cauza C-415/93, Bosman și alții contra Union royale belge des sociιtιs de football association și alții, paragraful 141).

Întrucât Curtea Constituțională nu este nici legiuitor pozitiv și nicio instanță judecătorească cu competență de a interpreta și aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetățenilor și fără a-și reconsidera jurisprudența menționată anterior, Curtea observă că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.

Prin prisma condiționalității cumulative enunțate, rămâne la aprecierea Curții Constituționale aplicarea în cadrul controlului de constituționalitate a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăși de întrebări preliminare în vederea stabilirii conținutului normei europene. O atare atitudine ține de cooperarea dintre instanța constituțională națională și cea europeană, precum și de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuție aspecte ce țin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanțe. În cauză, deși înțelesul normei europene a fost deslușit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cerințele rezultate din această hotărâre nu au relevanță constituțională, ele ținând mai degrabă de obligația legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-și eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituția României.

4. În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a), Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, întrucât ipoteza normativă a textului criticat nu pune în discuție și nu vizează crearea unui impediment de natură fiscală în calea liberei circulații a mărfurilor, ci plata unei taxe pe poluare necesare pentru protecția mediului, potrivit prevederilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această

ordonanță de urgență, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , în ansamblul său, excepție ridicată de Marius Gabriel Păcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

*

OPINIE SEPARATĂ

1. În dezacord cu soluția pronunțată de către Curtea Constituțională prin decizia de mai sus, apreciem că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această

ordonanță de urgență, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , în ansamblul său, ar fi trebuit admisă prin raportare la prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Considerăm că interpretarea și aplicarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție nu pot fi făcute independent de modul în care este reglementată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, capitalului și serviciilor în interiorul Uniunii Europene. În acest sens, prin Actul unic european, Comunitatea Europeană (în prezent, denumită Uniunea) s-a angajat, în conformitate cu "Cartea albă" a Comisiei din 1985, să adopte măsuri în scopul stabilirii progresive, într-o perioadă expirând la 31 decembrie 1992, a pieței interne, semnificând o zonă fără frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor, persoanelor, capitalurilor și serviciilor să fie asigurată potrivit prevederilor Tratatului CEE.

Piața internă a fost astfel definită ca un spațiu fără frontiere care să funcționeze similar unei piețe naționale, respectiv mărfurile, persoanele, capitalurile și serviciile să poată circula fără niciun control la frontiera dintre statele membre.

Uniunea vamală a implicat (fostul art. 12 TCEE, devenit art. 25 TCE și actualmente art. 30 TFUE) interzicerea în comerțul dintre statele membre de la o anumită dată a taxelor vamale și a altor taxe cu efect echivalent. În prezent, interdicția se aplică și taxelor vamale de natură fiscală (art. 25 TCE și actualmente art. 30 TFUE). În același sens a fost interpretat și art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE). Hotărârile din 1 iulie 1969 și 11 iulie 1974 pronunțate în cauzele Comisia contra Italiei și Procureur du Roi contra Benoit și Gustave Dassonville au fost considerate având un rol structural pentru întregul drept material comunitar (J.H.H. Weiler, Constituția Europei, Polirom, 2009, p. 179).

Constatăm că în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională a reținut că "în scopul creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, statul trebuie să susțină o politică concurențială corectă, aceasta jucând un rol esențial în facilitarea liberei circulații a mărfurilor, în stimularea inițiativei participanților la activitatea de comerț, realizând și funcția de garanție a unei economii de piață".

În Hotărârea preliminară pronunțată în Cauza Ioan Tatu împotriva României din 7 aprilie 2011 se circumstanțiază considerentele exprimate prin Decizia Curții Constituționale nr. 230 din 14 martie 2007, anterior menționată, cu referire la obligația statului de a susține o politică concurențială corectă în ceea ce privește facilitarea liberei circulații a mărfurilor. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

ar fi trebuit admisă prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, interpretat în sensul în care este reglementată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, capitalului și serviciilor în interiorul Uniunii Europene.

În acest sens observăm că materia taxelor aplicate autovehiculelor nu este unitar reglementată la nivelul Uniunii Europene, așa încât statele membre au libertatea de a reglementa regimul acestora potrivit propriilor realități. Această libertate este însă limitată, așa cum reiese din prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de regula potrivit căreia nu este permisă stabilirea unor taxe care să descurajeze vânzarea produselor importate în favoarea vânzării produselor similare de pe piața națională (a se vedea Hotărârea din 3 martie 1988, pronunțată în Cazul Bergandi, C-252/86, și Hotărârea din 7 decembrie 1995, pronunțată în Cazul Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94).

De altfel, o situație contrară ar lipsi de conținut prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ar conduce la încălcarea de către statele membre a prevederilor art. 28, 30 și 34 din același tratat, ce reglementează libera circulație a mărfurilor și uniunea vamală.

Toate autovehiculele comercializate pe piața unui stat membru sunt "produse naționale" în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpărate de pe piețele altor state spre a fi importate în acel stat membru devin "produse concurente" ale celor dintâi, în măsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs, al caracteristicilor și al uzurii. Or, în contextul asigurării liberei circulații a mărfurilor și a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naționale în raport cu cele concurente reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate să se abțină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naționale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (a se vedea Hotărârea din 21 martie 2002, pronunțată în Cauza Cura Anlage, C-451/99, și Hotărârea din 15 septembrie 2005, pronunțată în Cauza Comisia/Danemarca, C-464/02, Hotărârea din 28 aprilie 1988, pronunțată în cauzele reunite 76, 86-89 și 149/87 Seguela și alții).

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

ar fi trebuit admisă prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, interpretat în sensul în care este reglementată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, capitalului și serviciilor în interiorul Uniunii Europene.

2. Apreciem că recunoașterea în Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, pentru prima oară în jurisprudența Curții Constituționale, a posibilității "aplicării în cadrul controlului de constituționalitate a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene", precum și formularea de către această instanță de întrebări preliminare în vederea stabilirii conținutului normei europene, ceea ce ține de cooperarea dintre instanța constituțională națională și cea europeană, precum și de dialogul judiciar dintre acestea, reprezintă un progres jurisprudențial evident prin comparație cu

deciziile nr. 392 din 25 martie 2008

și nr. 394 din 25 martie 2008 în care cererile autorilor excepțiilor prin care se solicita sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de hotărâre preliminară au fost respinse, fără a se arăta temeiul de drept.

În concluzie, apreciem că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această

ordonanță de urgență, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , în ansamblul său, ar fi trebuit admisă de către Curtea Constituțională.