Decizia nr. 350/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 59/1934 1 mai 1934 (prevederi anume) asupra CECULUI
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepție ridicată de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 596/237/2008, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepție ridicată de Constantin Maftei.
Se susține, în esență, că din lecturarea celor două texte incriminatoare, cuprinse în Codul penal, respectiv în
Legea nr. 59/1934 , "se observă că acestea au conținuturi identice, sancționând în realitate, cu pedepse distincte, aceeași faptă penală, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție [...] și, în mod corelativ, dispozițiilor art. 20 din Constituție". Autorul excepției consideră că "prin încadrarea unei acțiuni ilicite în conținutul constitutiv a două infracțiuni distincte" se dă "posibilitatea unei duble sancționări". De asemenea, apreciază că
art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
este neconstituțional, deoarece nu definește "faptul scuzabil". În consecință, "legea nu este suficient de clară și lasă loc unei marje de apreciere care poate depăși limita rezonabilului". Se mai arată că, prin reglementarea în conținutul
art. 84 din Legea nr. 59/1934
"a altor pedepse decât cele prevăzute în regimul special al acestora", se încalcă prevederile art. 73 lit. h) din Constituție. Cu privire la dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal mai arată că încalcă prevederile art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cărora nimeni nu poate fi întemnițat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală, iar prevederile art. 215 alin. 5 din același cod încalcă egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil deoarece condiționează încadrarea juridică a faptei și stabilește răspunderea penală în funcție de întinderea prejudiciului.
Tribunalul Suceava - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal, precum și ale
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal: "Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.";
-
Articolul 84
alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 : "Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă. [...]
2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unui din elementele esențiale arătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 al art. 1 și art. 11. [...]
[...] Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 124, precum și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleași prevederi constituționale și din documente internaționale și față de argumente similare.
Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu,
Decizia nr. 98 din 4 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 4 martie 2010,
Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, și
Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că prevederile art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum și ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori și ale art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
De asemenea, Curtea a mai examinat constituționalitate dispozițiilor din
criticate în prezenta cauză, de exemplu prin
Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007,
Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, și
Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, respingând, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate invocată.
De altfel, și în prezenta cauză criticile formulate se fundamentează, în mare parte, pe compararea textelor ce fac obiectul excepției, respectiv pun în discuție interpretarea și aplicarea lor, precum și lipsa definirii unor sintagme conținute de acestea, precum aceea de "fapt scuzabil". Asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată, ori a legiuitorului, după caz. Aceasta întrucât, pe de o parte, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" iar, pe de altă parte, așa cum Curtea s-a pronunțat în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu prin
Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepție ridicată de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010.
PREȘEDINTE, Acsinte GASPAR Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.