Decizia nr. 1478/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 168/1999 12 noiembrie 1999 (prevederi anume) privind soluționarea conflictelor de muncă
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "N&D Clima" S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.224/3/2009 (5.825/2009) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.224/3/2009 (5.825/2009), Curtea de Apel București Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "N&D Clima" - S.R.L. din București cu prilejul soluționării recursului formulat de Dan Marius Onciu împotriva Sentinței civile nr. 5.823 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.224/3/LM/2009, având ca obiect o contestație formulată împotriva deciziei de concediere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, instituind doar calea de atac a recursului, textele de lege criticate creează o discriminare a persoanelor care se supun acestor reglementări față de cele care beneficiază și de calea de atac a apelului. De asemenea, consideră că este încălcat și accesul liber la justiție.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, precum și dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-
Articolul 80
din Legea nr. 168/1999 : "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.";
- Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."
Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și art. 21 referitor la accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. Accesul liber la justiție nu înseamnă însă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Curtea Supremă de Justiție - și la toate căile de atac prevăzute de lege - apel, recurs etc. -, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite. De asemenea, exceptând dreptul la un dublu grad de jurisdicție în materie penală, nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd câte grade de jurisdicție trebuie asigurate pentru soluționarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești ori condițiile procedurale de exercitare a acestora. În acest sens sunt
Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și
Decizia nr. 461 din 1 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2006.
Justificând aplicarea acestor principii la situația concretă a căilor de atac specifice conflictelor de muncă, Curtea, prin
Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, arăta că, având în vedere specificul și implicațiile sociale ale conflictelor de muncă, acestea se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acestora două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac.
Aceleași considerente ce țin de necesitatea asigurării celerității soluționării cauzei au fost reținut de Curte, prin
Decizia nr. 30 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2010, și pentru a justifica constituționalitatea textelor de lege criticate în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "N&D Clima" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.224/3/2009 (5.825/2009) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.