Decizia nr. 486/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-șef delegat

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1 și art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sevastian Căldăraru și Teofil Clopotar în Dosarul nr. 4/62/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 356D/2009, nr. 378D/2009 și nr. 469D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Iordache în Dosarul nr. 15773.4/2006 al Tribunalului Arad - Secția penală, de Viorel Fluierica și Cristian Stoica în Dosarul nr. 1.523/40/2007 al Tribunalului Botoșani - Secția penală complet specializat și de Octavian Rache în Dosarul nr. 5.545/2006 al Judecătoriei Onești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 469D/2009, autorul excepției, Octavian Rache, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.

Curtea, având în vedere dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii formulate, deoarece de la data sesizării instanței de contencios constituțional, respectiv 12 ianuarie 2009, și până în prezent a trecut un interval de timp îndestulător care să ofere autorului posibilitatea efectivă de a-și angaja un apărător.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.828D/2008, nr. 356D/2009, nr. 378D/2009 și nr. 469D/2009 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 356D/2009, nr. 378D/2009 și nr. 469D/2009 la Dosarul nr. 2.828D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 noiembrie 2008, 19 ianuarie 2009, 20 ianuarie 2009 și, respectiv, 12 ianuarie 2009, pronunțate în dosarele nr. 4/62/2005, nr. 15773.4/55/2006, nr. 1.523/40/2007 și nr. 5.545/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, Tribunalul Arad - Secția penală, Tribunalul Botoșani - Secția penală și Judecătoria Onești au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^14 alin. 1 și art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 327 alin. 3 din același cod.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Sevastian Căldăraru, Teofil Clopotar, Marian Iordache, Viorel Fluierică, Cristian Stoica și Octavian Rache.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1), precum și pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt nemulțumiți de faptul că instanța de apel le-a respins cererea de administrare a unei probe testimoniale. Or, în asemenea condiții le sunt afectate atât dreptul la apărare, cât și dreptul la un proces echitabil, întrucât în calea de atac a recursului o astfel de cerere este, potrivit textului criticat, inadmisibilă.

În ceea ce privește art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, se susține că acesta contravine prevederilor constituționale ale art. 11, art. 20 și art. 21 alin. (2) și (3), ale art. 24, 53 și 124, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece textul permite instanțelor de judecată să valorifice probe obținute cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil (cum ar fi declarația martorului dată în faza de urmărire penală în absența învinuitului ori a apărătorului acestuia). Instituirea art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală nu face altceva decât să nege rolul cercetării judecătorești nemijlocite, care constituie garanția unui proces echitabil.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Arad - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Botoșani - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Onești opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^14 alin. 1, cu denumirea marginală Verificarea hotărârii, și ale art. 327 alin. 3, cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 385^14 alin. 1: "Instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs.";

- Art. 327 alin. 3: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.069 din 14 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 17 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, iar cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 704 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1 și art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sevastian Căldăraru și Teofil Clopotar în Dosarul nr. 4/62/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, de Marian Iordache în Dosarul nr. 15773.4/2006 al Tribunalului Arad - Secția penală, de Viorel Fluierica și Cristian Stoica în Dosarul nr. 1.523/40/2007 al Tribunalului Botoșani - Secția penală complet specializat și de Octavian Rache în Dosarul nr. 5.545/2006 al Judecătoriei Onești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.