Decizia nr. 141/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16-20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 6.929/100/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituționalitate privesc aplicarea legii, or, aceste aspecte excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.929/100/2006, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16-20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din Constituție pe motiv că, deși toate persoanele care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul

Legii nr. 10/2001

au depus notificări în același termen prevăzut de lege prin titlul VII al

Legii nr. 247/2005 , s-a instituit un tratament juridic diferențiat între cei ale căror notificări au fost soluționate anterior intrării în vigoare a legii și cei ale căror notificări urmau să fie soluționate după intrarea în vigoare a acesteia, aceștia din urmă fiind obligați să parcurgă două proceduri administrative, urmate de două proceduri jurisdicționale, deși durata soluționării notificării nu depinde de voința părților.

Arată că legea națională obligă persoanele ale căror imobile au fost preluate de stat abuziv la parcurgerea unei proceduri în două etape administrative succesive, fiecare urmată de o fază jurisdicțională, ceea ce duce la prelungirea excesivă a procedurii. Astfel, "indivizibilitatea procedurii este evidentă, instanța civilă fiind chemată să constate îndreptățirea (sau neîndreptățirea reclamantelor) la restituirea în natură a unei părți din imobil, ca și la măsuri reparatorii prin echivalent, urmând ca instanța de contencios să cenzureze cuantumul și natura acestor măsuri, după stabilirea lor de către Comisia Centrală." Susține că, "în aceste condiții, durata procedurilor depășește termenul rezonabil", astfel încât textele de lege criticate încalcă dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "Fondul Proprietatea" nu este unul funcțional, chiar în condițiile adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ceea ce înseamnă că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, statul nu oferă o despăgubire echitabilă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele "Brețcanu contra României" și "Tudor contra României", a reținut că aceasta echivalează cu o lipsă prelungită și totală a oricărei indemnizații, reprezentând o încălcare a dreptului la un bun prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Și, în fine, arată că "Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie în recurs în interesul legii, respectiv

Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 , prin care a stabilit că prevederile cuprinse în

art. 16 și următoarele din titlul VII al Legii nr. 247/2005 , privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a

legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 . Cu alte cuvinte, pentru dispozițiile emise ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005 , cum este și cea care face obiectul prezentului litigiu, sunt aplicabile prevederile

art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 ."

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Totodată, apreciază că prin criticile de neconstituționalitate invocate este vizat modul de interpretare și aplicare a legii, ceea ce excedează controlului de constituționalitate exercitat de către Curtea Constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 16-20 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007.

Textele de lege criticate fac parte din cap. V "Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor", cap. V^1 "Valorificarea titlurilor de despăgubire. Stabilirea algoritmului de atribuire a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea" și

cap. VI "Căi de atac în justiție" ale titlului VII al Legii nr. 247/2005 .

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaționale privind drepturile omului. Totodată, se invocă și contrarietatea textelor de lege criticate în raport cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății, și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin textele de lege criticate este reglementată procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acestea reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, valorificarea titlurilor de despăgubire, stabilirea algoritmului de atribuire a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea" și căile de atac împotriva deciziilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Analizând motivele de neconstituționalitate invocate, Curtea constată, însă, că acestea nu privesc textul de lege criticat, ci aplicarea lui, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional. Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor de lege criticate într-o cauză cu o motivare similară. Astfel, prin

Decizia nr. 1.210 din 11 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 8 decembrie 2008, a reținut că, potrivit

Legii nr. 247/2005 , Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este organ al administrației, aflat în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, iar deciziile acesteia pot fi atacate, în condițiile

Legii nr. 554/2004 , numai la instanța de contencios administrativ, prin aceasta nefiind încălcat dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16-20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 6.929/100/2006 Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2009.