Decizia nr. 136/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mihai Ekert în Dosarul nr. 3.726/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, de Laurențiu Goșman în Dosarul nr. 973/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Titus Colțescu și Adrian Cioara în Dosarul nr. 4.253/2003 al Judecătoriei Oradea, de Alexandru Costin în Dosarul nr. 5.131/2004 al Judecătoriei Oradea și de Dumitru Munteanu în Dosarul nr. 269/229/2006 (nr. vechi 1.154/2006) al Judecătoriei Fetești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.155D/2006, nr. 2.208D/2006, nr. 2.320D/2006, nr. 2.430D/2006 și nr. 2.461D/2006 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.208D/2006, nr. 2.320D/2006, nr. 2.430D/2006 și nr. 2.461D/2006 la Dosarul nr. 2.155D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 septembrie 2006, din 12 octombrie 2006, din 8 noiembrie 2006, din 20 noiembrie 2006 și din 29 noiembrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 3.726/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, nr. 973/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală, nr. 4.253/2003 al Judecătoriei Oradea, nr. 5.131/2004 al Judecătoriei Oradea și nr. 269/229/2006 (nr. vechi 1.154/2006) al Judecătoriei Fetești, instanțele de judecată au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și, respectiv,

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Mihai Ekert, Laurențiu Goșman, Titus Colțescu, Adrian Cioara, Alexandru Costin și Dumitru Munteanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11), referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 53 alin. (1), referitoare la împrejurările restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și ale art. 126, referitoare la instanțele judecătorești.

Astfel, aplicarea unor tratamente penale distincte în raport cu atitudinea inculpatului până într-o anumită fază procesuală nu poate fi în concordanță cu prevederile constituționale invocate, creând, pe de o parte, o inegalitate a cetățenilor în fața legii și a autorităților, iar pe de altă parte, limitând dreptul părților la un proces echitabil pentru o faptă săvârșită în condiții identice.

De asemenea, se creează o discriminare între făptuitorii care au comis infracțiunile prevăzute de

Legea nr. 87/1994 , dar care se judecă sub imperiul

Legii nr. 241/2005 , și făptuitorii care au comis infracțiunile sub imperiul noii legi, precum și între aceia care, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 241/2005 , erau cercetați în faza de judecată (în fond, apel sau recurs) și aceia care au fost trimiși în judecată după această dată.

În plus, în situația în care mai multe persoane au săvârșit în același timp infracțiuni de evaziune fiscală, cel care s-a regăsit în situația de a fi cercetat penal în mod operativ și trimis în judecată cu celeritate nu va putea beneficia de cauza de nepedepsire. Prin urmare, criteriul în baza căruia se vor modifica limitele pedepsei aplicabile sau se vor aplica sancțiuni administrative este determinat de o serie de elemente neprevăzute și neimputabile persoanei cercetate.

De asemenea, legea penală mai favorabilă presupune existența unui tratament sancționator mai blând. Or, beneficiul specificat de textul legal criticat este condiționat de stadiul procesului, ceea ce face imposibilă aplicarea principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Se mai arată că textul legal criticat limitează în mod arbitrar momentul până la care inculpatul poate beneficia de cauza de atenuare a pedepsei ori de exonerare a răspunderii penale, iar prin impunerea, fără probe, a unui prejudiciu estimat numai de partea civilă, se încalcă grav prezumția de nevinovăție, garanțiile unui proces echitabil fiind serios afectate.

În sfârșit, cetățenii trebuie să se bucure de aceleași garanții în raporturile juridice cu autoritățile publice. Nu de puține ori s-a întâmplat ca sumele solicitate de organele fiscale să nu fie admise de instanțele de judecată așa cum au fost ele solicitate. Or, a admite de plano caracterul cert, lichid și exigibil al pagubei solicitate de partea civilă, care în astfel de litigii este statul român, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție.

Înalta Curte de Casație și Justiție opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) raportate la art. 4 alin. (2) din Constituție, art. 2 paragraful 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție.

Astfel,

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

instituie un tratament juridic diferit între inculpații care comit o infracțiune fiscală de pericol și inculpații care comit o infracțiune fiscală de prejudiciu, între autorii infracțiunii rămase în faza de tentativă și autorii cercetați pentru aceeași faptă consumată, precum și între autorii care au comis infracțiunea de evaziune fiscală și inculpații autori ai oricărei alte infracțiuni de prejudiciu. Totodată, diferența de tratament aplicabilă acestor categorii de inculpați instituie o discriminare pe criterii de avere, situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.

Curtea de Apel Galați - Secția penală nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Judecătoria Oradea opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece dispozițiile legale, pe considerente justificate de situații neprevăzute și neimputabile inculpaților, instituie un tratament juridic diferit între persoanele aflate în aceeași situație juridică.

Judecătoria Fetești opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul egalității în drepturi și nici nu aduce atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază orice persoană în cursul procesului penal.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nefiind în contradicție cu prevederile din Legea fundamentală invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși, potrivit încheierilor de sesizare dispuse în dosarele nr. 973/44/2006 al Curții de Apel Galați și nr. 5.131/2004 al Judecătoriei Oradea, obiectul excepției l-ar constitui dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005 , se poate constata că autorii excepției și-au fundamentat critica numai cu privire la alineatul (1) al articolului 10 din aceeași lege.

Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul conținut: "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la art. 16, art. 21 și art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006,

Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, și

Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește invocarea încălcării art. 23 alin. (11) și art. 126 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile legale criticate conțin norme referitoare la instituirea unei cauze de impunitate ori de reducere a pedepselor și nicidecum nu conțin norme referitoare la prezumția de nevinovăție ori la instanțele judecătorești.

În realitate, autorii excepției încearcă pe această cale să transforme un incident de ordine publică într-unul care să determine Curtea Constituțională să se pronunțe cu privire la modul de aplicare și de interpretare a legii, ceea ce, în mod evident, excedează competenței sale.

În plus, susținerea potrivit căreia cauza de impunitate ori de reducere a pedepsei ar trebui să se aplice și dincolo de limitele stabilite de legiuitor în virtutea competenței sale, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, nu poate fi primită, deoarece aceasta echivalează cu o completare a textului legal criticat.

De altfel, aceste beneficii (de reducere a pedepsei ori de impunitate) nu pot fi convertite în drepturi fundamentale, motiv pentru care sunt lăsate la libera apreciere a legiuitorului dictată de rațiunile de politică penală impuse, la un anumit moment, de societate, sens în care nu se poate susține că s-au depășit limitele constituționale stabilite de art. 53 alin. (1) referitoare la împrejurările restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mihai Ekert în Dosarul nr. 3.726/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, de Laurențiu Goșman în Dosarul nr. 973/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Titus Colțescu și Adrian Cioara în Dosarul nr. 4.253/2003 al Judecătoriei Oradea, de Alexandru Costin în Dosarul nr. 5.131/2004 al Judecătoriei Oradea și de Dumitru Munteanu în Dosarul nr. 269/229/2006 (nr. vechi 1.154/2006) al Judecătoriei Fetești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2007.