Decizia nr. 202/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 190/2000 9 noiembrie 2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată de Patronatul Operatorilor cu Metale Prețioase din România în Dosarul nr. 333/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, reprezentantul său legal, domnul Gabriel Florin Pop, și pentru Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor din România, consilier juridic Luminița Maclava.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, întrucât dispozițiile criticate restrâng libertatea agenților economici în exercitarea dreptului de utilizare a mărcii de garanție proprie în vederea prestării la terți a serviciului de control și garantare a titlului metalelor prețioase. Susține că această libertate este acordată în regim de exclusivitate laboratoarelor Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor din România în privința unei activități cu caracter economic producătoare de venituri, și anume activitatea de analiză și marcare ca și prestație la terți pe bază de tarife proprii, ceea ce încalcă prevederile constituționale ale art. 53, 135 și 45, precum și principiile concurenței loiale stabilite prin
Legea nr. 21/1996 . Totodată, precizează că obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în fața instanței de judecată, îl constituie prevederile art. 2 pct. 7, 8, 9 și 10,
art. 10, 12, 13, 14 și 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 , republicată, coroborate cu
art. 27, 28, 29, 30, 33 și 34 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003 , cu
art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 101/2004
și
art. 1 alin. 1 din Ordinul nr. 102/2004 , prin raportare la art. 45, 53, 135 și 21 din Constituție.
Reprezentantul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor din România solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că prin dispozițiile de lege criticate se previne comiterea unor fapte ilicite în domeniul activității cu metale și pietre prețioase, fără ca acestea să încalce prevederi din Constituție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât apreciază că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituționale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 333/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată de Patronatul Operatorilor cu Metale Prețioase din România într-o cauză de contencios administrativ, în recurs.
În motivarea excepției de neconstituționalitate referitoare la
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000
se susține că prin coroborarea dispozițiilor acesteia cuprinse în art. 2 pct. 7, 8, 9 și 10, art. 12, 13, 14 și 19 "se desprinde că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor exercită rolul de agent economic al statului care efectuează activitatea de analiză și marcare ca și prestație la terți pe bază de tarife proprii și în condiții de exclusivitate, concomitent cu exercitarea rolului de unică instituție în măsură ca pe teritoriul României să efectueze expertize ale metalelor prețioase și ale pietrelor prețioase, dispuse de instanțele de judecată, să exercite controlul marcării bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase și din aliaje ale acestora, precum și a titlurilor marcate, fiind învestită totodată cu puteri de reglementare în domeniu". Așadar se consideră că, "în măsura în care prin interpretarea acestora ar rezultă restrângerea dreptului agenților economici de a accede la activitatea cu caracter economic de analiză și marcare ca și prestație la terți [...]", se încalcă dispozițiile art. 21, 45, 53 și 135 din Constituție.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că "excepția invocată cu privire la neconstituționalitatea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000
în raport cu art. 21, 45, 53 și 135 din Constituția României este neîntemeiată [...]".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu menționează cu exactitate care sunt considerentele pentru care ordonanța este contrară Constituției și nu "face vreo referire la textele constituționale invocate potrivit încheierii instanței supreme". Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Avocatul Poporului consideră că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000
este constituțională, neputându-se reține încălcarea prevederilor art. 21, 45, 53 și 135 din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România. Ordonanța a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, și modificată și completată prin
Legea nr. 591/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.224 din 20 decembrie 2004.
În opinia autorului, prevederile ordonanței încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind "Accesul liber la justiție", art. 45 referitor la "Activitatea economică", art. 53 privind "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" și art. 135 privind "Economia".
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
În esență, autorul excepției susține că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000
este neconstituțională, întrucât din interpretarea atribuțiilor Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor privind controlul marcării bijuteriilor și a obiectelor din metale prețioase și din aliaje ale acestora, precum și controlul titlurilor marcate "ar rezultă restrângerea dreptului agenților economici de a accede la activitatea cu caracter economic de analiză și marcare ca și prestație la terți [...]". Așadar, în realitate, nu este formulată o critică de neconstituționalitate, ci se solicită Curții să constate că ordonanța de urgență criticată contravine Constituției în funcție de o anumită interpretare ce s-ar da prevederilor acesteia. Or, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sunt neconstituționale prevederile legilor, tratatelor internaționale, regulamentelor Parlamentului și ale ordonanțelor Guvernului "[...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției". Ca atare, exercitând controlul de constituționalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunța doar cu privire la înțelesul lor contrar Constituției.
Pe de altă parte, așa cum a statuat Curtea Constituțională, în mod constant, în jurisprudența sa, de exemplu prin
Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 17 martie 1999, "interpretarea legii este atributul suveran al instanței de judecată în opera de înfăptuire a justiției, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac."
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase din România, excepție ridicată de Patronatul Operatorilor cu Metale Prețioase în România în Dosarul nr. 333/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.