Decizia nr. 377/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Tegzes Mihai și Tegzes Aurelia în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005, Tribunalul Bihor - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Tegzes Mihai și Tegzes Aurelia într-o cauză având ca obiect soluționarea unui "recurs" formulat de autorii excepției împotriva deciziei pronunțate, în recurs, de Curtea de Apel prin care aceasta a casat încheierea de respingere ca neîntemeiată a unei excepții de nelegalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) și ale art. 24.

Autorii excepției apreciază că dispozițiile legale criticate retroactivează, întrucât se aplică și cu privire la actele administrative emise anterior datei sale de intrare în vigoare. Totodată, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât citarea părților prin publicitate, adică prin afișare la ușa instanței, nu este o garanție suficientă pentru respectarea dreptului la apărare, din cauza termenului scurt în care se judecă recursul.

Tribunalul Bihor - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată în ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție. Se arată că dispozițiile legale criticate restrâng dreptul constituțional la apărare ca drept fundamental, atât în accepțiunea sa largă - ca totalitate de drepturi și reguli procedurale care conferă părților posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului, incluzând și posibilitatea folosirii avocatului -, cât și în accepțiunea sa restrânsă, cuprinzând doar posibilitatea folosirii unui avocat.

Instanța apreciază că textul criticat conține dispoziții procesuale, de imediată aplicare și, în consecință, nu este de natură a încălca dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, obiectul acesteia îl constituie numai teza finală a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , referitoare la citarea părților prin publicitate în cauzele care au ca obiect recursul formulat împotriva deciziei pronunțate în soluționarea excepțiilor de nelegalitate. Astfel, textul legal criticat are următorul cuprins:

"Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului [à'61] și se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părților prin publicitate."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legilor și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate retroactivează, aplicându-se și cu privire la actele administrative emise anterior datei sale de intrare în vigoare. Totodată, se consideră că citarea părților prin publicitate, adică prin afișare la ușa instanței, nu este o garanție suficientă pentru respectarea dreptului la apărare, având în vedere termenul extrem de scurt în care se soluționează recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat excepția de nelegalitate.

În ceea ce privește prima critică de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură, care, potrivit regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sunt de imediată aplicare. Aceste dispoziții legale se aplică numai din momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 554/2004

și nu cuprind în sine nici o prevedere de natură a încălca principiul constituțional al neretroactivității legii.

Cu privire la cea de-a doua critică de neconstituționalitate, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Curtea reține că citarea prin publicitate este necesară pentru soluționarea cu celeritate, în termenul de 3 zile, a recursului declarat de părțile interesate. Textul de lege criticat impune o mai mare diligență din partea părților interesate pentru luarea la cunoștință a termenului de judecată, având în vedere celeritatea procedurii, însă acest aspect nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului la apărare. Totodată, în cadrul acestei proceduri, astfel cum a statuat Curtea, prin

Decizia nr. 219 din 7 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, părțile interesate dispun, în principiu, de anumite garanții procesuale prin care își pot dovedi atât pretențiile lor, cât și netemeinicia pretențiilor adversarului procesual.

În consecință, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă art. 24 din Constituție, referitor la dreptul la apărare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Tegzes Mihai și Tegzes Aurelia în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2006.