Ordinul nr. 426/2006

Anexa PLAN DE ACȚIUNE

pentru implementarea strategiei în domeniul sănătății mintale -
cu obiective pe termen scurt, mediu și lung
Sa imbunatatim situația ingrijirilor de sănătate mintală!
Decembrie 2005
Twinning light RO 2003/055.551.0303
NSPOH - Amsterdam
Olanda
Rezumat
Situația actuala a sistemului este una de criza. Pacientii și profesioniștii din domeniul sănătății mintale sunt adesea stigmatizati. Este absolut necesar a se lua măsuri de imbunatatire a situației. În timp, acest plan de acțiune în sănătatea mintală poate oferi întregii populații a României acces la îngrijiri de sănătate mintală de o calitate rezonabila.
Centrul Comunitar de Sănătate Mintală
Un loc central în acest plan îl are Centrul Comunitar de Sănătate Mintală. El aduce sănătatea mintală mai aproape de comunitate, nu doar în orașe dar și în zonele rurale. Mulți pacienti care suferă de o tulburare mintală vor putea fi tratați la domiciliu. De asemenea, unii pacienti vor putea fi externati din spitalele de psihiatrie deoarece tratamentul va putea fi continuat în ambulator. În acest fel se va putea realiza mult dorita creștere a calității serviciilor. Centrul Comunitar de Sănătate Mintală are un rol cheie în cadrul acestui plan. Totuși, în lipsa unui pachet complet de servicii adiționale, centrul va fi un esec.
Resurse umane
Planul conține și un rol nou pentru medicii de familie: aceștia vor trata pacientii care suferă de tulburări psihiatrice sau acuze psihosociale ușoare. Este nevoie de nurse specializate în psihiatrie (socială). Este nevoie de mai mulți psihologi și asistenți sociali. Toate aceste lucruri sunt descrise în capitolele care privesc resursele umane și planificarea forței de muncă.
Locuințe protejate
Nu în cele din urma, planul atrage atenția asupra a doua domenii adeseori neglijate dar nu mai puțin importante: locuintele protejate pentru pacientii cronici și facilitățile pentru persoanele fără adapost.
Organizațiile neguvernamentale
Guvernul poate face multe, dar nu poate face totul. Implicarea mai activa a organizațiilor de pacienti/beneficiari și familii și a altor organizații neguvernamentale ar putea avea consecințe pozitive. În felul acesta, stigmatizarea poate fi combatuta prin eforturi conjugate.
Legislația
O legislație buna este baza unei societăți sanatoase. Piesa finala este aplicarea corecta a legii. Protecția drepturilor persoanelor care suferă de tulburări mintale va putea primi din ce în ce mai multă importanța.
Centrul Național de Sănătate Mintală
România va avea un Centru Național de Sănătate Mintală. Acesta va colecta date și cunoștințe și va informa profesioniștii, publicul și guvernul despre ingrijirile de sănătate mintală.
Finanțare adecvată
Succesul acestui plan de acțiune depinde în mare măsura de existenta fondurilor adecvate puse la dispoziție de guvern. Planul oferă o estimare a costurilor pentru proiectele propuse. Pe baza acestui plan se pot programa și finanțări adiționale.
1. Puncte de plecare
Planul de acțiune are la baza strategia Ministerului Sănătății în domeniul sănătății mintale.
Punctele de plecare ale planului de acțiune sunt formulate mai jos.
Nevoi
- Putem presupune ca principiu de lucru ca morbiditatea prin boli mintale se aseamana mai mult sau mai puțin cu cea înregistrată în alte tari europene. Rata suicidului este (cu unele excepții etnice) relativ scăzută.
- Nu se cunoaște numărul persoanelor care au nevoie de servicii de sănătate mintală.
- Nu sunt disponibile informații referitor la listele de asteptare.
- Autoritatea Naționala a Persoanelor cu Handicap are în grija un număr neprecizat de persoane cu tulburări psihice.
- Cifrele referitoare la numărul persoanelor aflate în instituții care oferă îngrijiri pe termen lung nu sunt de încredere.
Prevenire
- Prevenirea tulburarilor psihice este foarte dificila. Totuși, având în vedere ca stigmatizarea și discriminarea persoanelor cu tulburări psihice sunt înalt prevalente în România, promovarea sănătății mintale ar trebui sa reprezinte o parte esențială a planului de acțiune.
- "Carta verde" asupra sănătății mintale a Comisiei Europene va reprezenta punctul de plecare pentru formularea politicilor românești în domeniul prevenirii.
- În general, programele de prevenire primara nu au rezultate imediate.
- Prevenirea secundară și tertiara sunt fezabile și eficiente.
Servicii
- Numărul paturilor din spitalele de psihiatrie este mic și comparabil cu alte tari europene (sub 1 la 1000 de locuitori); numărul exact al pacientilor și tipul pacientilor cronici aflați în instituții aparținând Autorității Naționale a Persoanelor cu Handicap este necunoscut.
- Perioada medie de spitalizare poate fi scurtata dacă ar fi disponibile servicii ambulatorii și locuințe protejate.
- Calitatea clădirilor este scăzută.
- Serviciile comunitare de sănătate mintală sunt doar în stadiu experimental; exista asa numitele "laboratoare de sănătate mintală" care au contract cu Casa Naționala de Asigurări de Sănătate.
- Capacitatea de îngrijire pe termen lung pentru pacientii cu demente ar trebui să fie în acord cu ultimele modificări demografice (dementa este o boala dependenta de vârsta).
În 2005, majoritatea pacientilor dementiati stau acasă cu familiile.
- Proiectele de locuințe protejate sunt doar în stadiu experimental, în câteva locuri.
- Modelul de îngrijire este, cu unele excepții remarcabile, invechit - nu este centrat pe client.
- Cu unele excepții, nu exista consilii regionale în care să se intalneasca toți factorii de decizie pentru a coordona serviciile de îngrijire.
Finanțare
- Bugetul național destinat sănătății este în general scăzut; bugetul pentru ingrijirile de sănătate mintală este o mica parte din acesta.
- ONG-urile sunt aproape inexistente; spitalele psihiatrice sunt toate deținute de stat.
- Guvernul decide asupra facilităților care sunt incluse în sistemul de sănătate. Casa Naționala de Asigurări de Sănătate este organismul care asigura finanțarea serviciilor medicale. Instituțiile (de stat) semnează un contract cu CNAS. Autoritățile locale trebuie să asigure clădirile. Autoritățile locale pot finanta anumite proiecte speciale.
- Modalitatea de management nu este la standarde europene; acest fapt duce adesea la o insuficienta utilizare a serviciilor și a fondurilor.
- ONG-uri din Marea Britanie, Germania, Belgia, Irlanda, Olanda și din alte tari oferă ajutor în natura sau cash unor parteneri regionali. Acest ajutor este foarte apreciat de români, dar nu este monitorizat sau coordonat. Aceste ONG-uri se plang adesea ca birocratia românească interfera cu ajutoarele primite.
- Proiectele PHARE și MATRA sunt binevenite în a dezvolta fatete ale planului de acțiune.
Resurse umane
- Sănătatea mintală, bolile mintale, persoanele care activează în domeniul ingrijirilor de sănătate mintală au un statut scăzut în societate - pacientii sunt stigmatizati.
- Exista o penurie de personal calificat în nursing; formarea în nursing psihiatric este posibila în numai doua locuri.
- Numărul de psihiatri este modest, majoritatea lucrează în orașele mari.
- Numărul psihologilor clinicieni este modest.
- Exista un număr insuficient de asistenți sociali.
- Medicii generalisti nu poseda instrumentele necesare pentru a face fața rolului lor viitor de a lucra cu pacienti cu tulburări psihosociale/psihiatrice ușoare. Este nevoie de instruire postuniversitară.
- ONG-uri din afară României oferă programe de educație și instruire care sunt foarte apreciate. Au fost traduse în română manuale de nursing psihiatric.
- În general, programele de instruire pentru toate profesiunile implicate ar trebui regandite prin prisma noii abordari în domeniul sănătății mintale.
Legislație și aplicarea legii
- Numărul internarilor nevoluntare sub auspiciile
Legii nr. 487/2002
privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice este incredibil de mic, având în vedere ce ar insemna o respectare adecvată a prevederilor legii și conceptia actuala asupra drepturilor omului.
- Din pacate aparatul judiciar pare să fie prea lent pentru a tine pasul cu reglementările Legii sănătății mintale.
- Legătură dintre sistemul de sănătate mintală și serviciile sociale este slabă și uneori neproductiva.
- Legea sănătății mintale și "normele de aplicare" au fost examinate în comparatie cu standardele europene de către o echipa de experți olandezi. Concluzia a fost ca legea reprezintă un pas înainte, dar ca în viitor va fi necesar să se facă unele modificări. Caracterul programatic al legii mai înseamnă și ca formularea anumitor reglementări este deficitara în ce privește claritatea legală și nu se specifică cine este responsabil de respectarea acestor "drepturi" și unde pot fi trimise plângerile dacă aceste "drepturi" nu sunt respectate. Aceasta lipsa de claritate legală este problematica mai ales în următoarele domenii pe:
■ procedurile de internare nevoluntara;
■ procedurile de administrare a tratamentului nevoluntar;
■ restricțiile la adresa drepturilor și libertăților;
■ dreptul de a adresa plângeri.
- Pentru a face posibila evaluarea internarilor nevoluntare, este necesar ca instituțiile care oferă îngrijiri de sănătate mintală să fie obligate sa țină evidenta statutului legal al pacientilor (internati voluntar, internati nevoluntar, sub interdicție, reprezentanți legali). Un registru național al pacientilor cu tulburări psihice internati nevoluntar ar fi de asemenea un instrument util care ar ajuta Ministerul Sănătății și alte organisme competente să fie la nivelul responsabilităților care le revin în supervizarea calității ingrijirilor și respectarea drepturilor omului ale pacientilor cu tulburări psihice.
2. Elemente cheie
a. Bugetul Ministerului Sănătății*1)
-----------
*1) Cheltuielile pentru medicatie și bugetul pentru persoanele care suferă de o tulburare mintală aflate în instituții aparținând de Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap sunt excluse.
Regula lui 10 - în 10 ani, 10% din produsul intern brut ar trebui sa revină cheltuielilor din sănătate; 10% din acest buget ar trebui sa revină sănătății mintale.
Integrarea serviciilor de sănătate mintală în cadrul general al serviciilor de sănătate ar trebui să fie obiectivul final; în situația prezenta este recomandabil a avea un buget separat pentru ingrijirile de sănătate mintală. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci ar trebui create mecanismele pentru a se indica partea din bugetul integrat care revine sănătății mintale. În absenta unui buget adecvat, reforma sistemului de sănătate mintală nu este un obiectiv realist. Pe lângă implementarea acțiunilor propuse, aceasta ar aduce România la același nivel cu alte tari din Europa.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, banii cheltuiti pe sănătatea mintală sunt o investiție rentabila, având un efect benefic asupra productivitatii în general în România.
b. Crearea unei rețele de servicii comunitare de sănătate mintală
Acesta reprezintă axa principala a politicii privind sănătatea mintală a guvernului român. De aceea, planul de acțiune, în special în prima sa faza, se va concentra pe crearea centrelor comunitare de sănătate mintală. Totuși, aceste centre vor putea funcționa doar în cadrul unui sistem de servicii de sănătate mintală și îngrijiri sociale. Buna funcționare a centrelor depinde de disponibilitatea unor paturi de spital pentru acuti (aceasta condiție este larg acceptată), dar depinde în egala măsura și de existenta unor proiecte de locuințe protejate!
c. Resursele financiare și umane
Prin contractul cu Casa Naționala de Asigurări de Sănătate trebuie reglementată acoperirea tuturor serviciilor oferite de centrele comunitare de sănătate mintală. O schita financiară a cheltuielilor pe care le presupune un singur astfel de centru standard oferă informații valoroase privind bugetul total anual necesar.
Va fi nevoie de un număr mare de profesionisti precum asistente medicale, psihologi, asistenți sociali și psihiatri. Aici, planificarea resurselor umane este esențială. Trebuie de asemenea avută în vedere capacitatea centrelor de instruire și formare. În plus, programele de instruire trebuie ajustate. Ministerul Educației și universitățile trebuie implicate în acest domeniu.
d. Prevenirea și promovarea sănătății mintale
Prevenirea și promovarea sănătății mintale deține întotdeauna un rol proeminent în documentele OMS. Recenta "carta verde" a Comisiei Europene asupra promovării sănătății mintale și asupra protecției și prevenirii bolilor mintale poate fi un model de urmat. Folosirea noilor moduri de comunicare, televiziunea și internetul, trebuie să facă parte din strategiile de prevenire.
e. Schimbarea mentalitatilor (problema stigmatizarii)
Stigmatizarea este frecvent menționată ca un obstacol. Nu doar pacientii au de suferit, dar și cei care lucrează în domeniu. Aceasta situație duce la un buget scăzut, facilități de proasta calitate, îngrijiri la standarde scăzute și pericolul inertiei și lipsei de entuziasm în rândul lucrătorilor deoarece sunt prost plătiți și supraaglomerati.
Factorii care mențin stigmatizarea sunt:
■ Lipsa interesului din partea ministerelor și a publicului
■ Instituții în stare de degradare
■ Lipsa de resurse
■ Sisteme inadecvate de gestionare a informatiei
■ Legislație inadecvata
Este un cerc vicios. De aceea trebuie acționat simultan pentru îmbunătățirea calității serviciilor și pentru combaterea stigmatizarii și discriminarii.
f. Schimbarea modelului de îngrijire
În anumite locuri din România, profesioniștii încep sa lucreze în echipe multidisciplinare. În cea mai mare parte a cazurilor, nu exista însă o evaluare multiaxiala a nevoilor sociale, psihologice și fizice ale fiecărui pacient. Ca rezultat, nu exista un plan de îngrijire individualizat care să se adreseze acestor nevoi.
Modelul preferat în momentul actual este cel centrat pe client. Cei aflați în poziții de decizie, managerii și profesioniștii ar trebui sa înceapă sa gandeasca în acești termeni.
g. Accent pus pe management
Profesioniștii români sunt în general bine informati cu privire la evolutiile din domeniul sănătății mintale. Obstacolul este reprezentat de faptul ca ei nu pot sau nu sunt în poziția de a organiza schimbările necesare. Profesioniștii nu sunt formati în management. De asemenea, ei ar trebui sa invete sa accepte beneficiile managementului modern profesionist.
Managementul modern și cercetarea în serviciile de sănătate vor fi de ajutor aici.
h. Dezvoltarea instituțională
Toate spitalele psihiatrice aparțin statului. În alte tari, toate instituțiile care oferă îngrijiri de sănătate mintală pot fi gestionate de organizații private non-profit. În general, ONG-urile pot lucra mai flexibil decât instituțiile de stat. Bineînțeles, ele trebuie să opereze ținând cont de condițiile impuse de guvern. În România, ONG-urile pot depăși dificultățile generate de sincronizarea între planificarea locală și autoritățile centrale.
Totuși, în ce privește planificarea pe termen scurt, credem ca actualul sistem ar trebui reformat și folosit. Schimbările de mentalitate pot antrena schimbări remarcabile în calitatea ingrijirilor oferite chiar și în cadrul actualului sistem și al actualului buget. Un spital de psihiatrie poate face parte, de exemplu, dintr-un grup local care coordonează sănătatea mintală.
i. Implicarea organizațiilor de pacienti/beneficiari/membri ai familiilor
OMS a fost de acord sa includă și sa implice activisti cu poziții cheie și organizațiile lor la Conferința Ministerială de la Helsinki din ianuarie 2005. Tot felul de persoane care au un interes în sănătatea mintală și comunitatile lor locale sunt astfel implicate. Este vorba aici de beneficiari și familiile lor, doctori și asistenți sociali, politicieni și jurnalisti, grupuri religioase și avocați, oameni de afaceri și multe alte grupuri. Este de asemenea vorba despre beneficiari care se mobilizeaza în a lua parte deplina la procesul de creare a politicilor. În România, organizații precum ARIPI și Orizonturi pot fi folosite ca un nucleu pentru dezvoltări ulterioare.
Într-o primă perioada, procesul poate fi de sus în jos; în a doua perioada și în cele care vor urma, procesul poate fi din ce în ce mai mult de jos în sus.
j. Fondarea Centrului Național de Sănătate Mintală
Centrul poate monitoriza acest domeniu și va oferi informații despre sănătatea mintală a populației României celor care formulează politicile și politicienilor. Va putea conduce cercetări asupra organizațiilor, accesibilitatii, calității și eficientei facilităților de prevenire și îngrijire. În plus, va putea dezvolta noi metode de prevenire, tratament și administrare, noi ghiduri și programe.
Institutul va putea susține cursuri de instruire în sănătatea mintală pentru a ajuta profesioniștii și organizațiile să-și imbunatateasca calitatea ingrijirilor oferite. Centrul Național trebuie să fie independent. De aceea, el ar trebui organizat ca un ONG. El va putea fi finanțat, printre alții, de guvern. Înființarea centrelor comunitare de sănătate mintală putea oferi primele oportunitati de colaborare susținută între Ministerul Sănătății și Centrul Național de Sănătate Mintală.
3. Obiective pe termen scurt/mediu - perioada 2006-2009
3.1. Centrele Comunitare de Sănătate Mintală
În grupul de lucru privind sistemul de îngrijiri, membrii au căzut de acord ca centrele să aibă o arie de acoperire de circa 100.000-150.000 de locuitori. România are o populație de 21 de milioane de locuitori. În total, este nevoie de 150 de centre. Din mai multe motive, este imposibil sa acoperi întreg teritoriul României cu centre într-o perioadă scurta de timp. Creșterea numărului de centre ar trebui sa evolueze împreună cu creșterea capacității de formare și educație continua.
Introducerea pe scara larga a acestor centre este total noua pentru România. De aceea trebuie monitorizata. Este recomandabil să se evalueze funcționarea acestor centre pe o perioadă de patru ani (cercetarea serviciilor de sănătate).
Funcționarea serviciului de criza format dintr-o echipa de psihiatri și nurse de psihiatrie joaca un rol cheie în prevenirea internarilor nenecesare. Acest serviciu poate ajuta poliția și medicii de familie. Prin oferirea unui real ajutor și consultații se va putea depăși stigma asociata serviciilor de sănătate mintală. De asemenea, procedura internarilor nevoluntare va putea să se ridice la nivelul modern al standardelor privind drepturile omului.
3.1.1. Puncte principale
1. Centrul de greutate al serviciilor se va schimba dinspre spital și alte instituții de sănătate mintală (cum ar fi ambulatorul sau Laboratorul de Sănătate Mintală - cum erau denumite în anii '70 și '80) spre Centrul Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) și echipa terapeutică. CCSM este o structura noua care se bazează, acolo unde sunt disponibile locatiile, pe vechile Laboratoare de Sănătate Mintală sau ar trebui să se bazeze pe o locatie noua, cu respectarea principiilor de accesibilitate a serviciilor. Diversele unități ale CCSM (cum ar fi unitatea de outreach sau cea de reabilitare) pot avea localizare în locuri separate geografic, dar echipa terapeutică trebuie văzută ca un grup de profesionisti alocati unei arii de acoperire (vezi mai jos), indiferent de instituția sau de locația unde lucrează.
2. Pentru a crește calitatea ingrijirilor continue, aceasta propunere promovează ideea ariilor de acoperire - sau, importat din modelul francez, a sectoarelor. Un sector este o arie geografică și populationala bine delimitata deservita de un CCSM și de o echipa terapeutică. Pentru România, un sector ar putea acoperi un segment de populație de 100.000 până la 150.000 de locuitori (cu posibilitatea reducerii mărimii până la jumătate în cazul apariției unei finanțări adecvate - aceasta ar insemna o arie de acoperire de 300.000). Sectoarele menționate în aceasta propunere sunt doar pentru asistența psihiatrica a adulților (psihiatria copilului și a altor populații speciale cu probleme de sănătate mintală nu sunt incluse în acest document).
3. Paturile de psihiatrie - 30-35 de paturi ar trebui să fie disponibile într-un spital de psihiatrie sau într-un spital general. Spitalele psihiatrice deja existente în teritoriu (și în special cele din orașele mari) ar trebui pentru început "divizate" pentru a acoperi nevoile fiecărui sector. Când vor fi disponibile fonduri, se recomanda a se muta facilitățile intraspitalicesti cat mai aproape de sector.
4. Centrul Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) acoperă nevoile diverse de asistența de sănătate mintală. Personalul unui CCSM este alcătuit din 4 psihiatri, 5 nurse de psihiatrie pentru unitatea de criza, 3 nurse de psihiatrie și un asistent social pentru unitatea mobila, 10 nurse pentru spitalul de zi și pentru unitatea de reabilitare, 2 1/2 psihologi și 5 asistenți sociali. Personalul din unitatea mobila și din unitatea de reabilitare este responsabil de asigurarea continuității în îngrijire a persoanelor cu tulburări mintale severe. Serviciile oferite de CCSM sunt următoarele:
a. Conexiunea cu sistemul de îngrijiri medicale primare - echipa terapeutică asista în mod constant medicii de familie din sector în a oferi îngrijiri de sănătate mintală pentru cazurile de tulburare mintală ușoară sau moderata și primește trimiterile. Echipa terapeutică dintr-un sector este responsabilă de training-ul medicilor de familie, de asistența psihiatrica on-site și de trimiterile care părăsesc CCSM către un anumit medic de familie din teritoriu.
b. Psihiatrie ambulatorie - specialiștii psihiatri care sunt acum activi în cadrul policlinicilor vor aparține de CCSM și vor oferi consultații de specialitate persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Consultatiile vor veni din partea sectorului de asistența medicală primara (pentru cazuri cu o simptomatologie moderata și severă), de la alți profesionisti în sănătate sau de la serviciile sociale din sector.
c. Conexiunea cu spitalul de psihiatrie - echipa terapeutică este în permanenta în legătură cu unitatea spitaliceasca și fiecare caz externat va fi discutat cu psihiatrul curant. Pacientii externati din spital sunt transferati către CCSM în caz ca au nevoie de asistența în plus. În cazul în care un pacient refuza să fie transferat la CCSM, el va fi referit către unitatea mobila a centrului.
d. Munca de teren (outreach) - 3 nurse de psihiatrie și un asistent social vor oferi servicii pe teren pentru pacientii care se vor dovedi dificil de tratat, pentru rezolvarea situațiilor de criza sau pentru diferite nevoi speciale ale clienților din sector.
e. Paturi pentru cazurile de criza - CCSM oferă 5 paturi pentru cazurile de criza (cu o perioadă de internare de maxim 7 zile) pentru clienții aflați într-o situație de criza, cu respectarea principiului celui mai puțin restrictiv mediu posibil. În cazul în care criza nu este rezolvată, pacientul poate fi transferat în secția spitaliceasca.
f. Spital de zi - CCSM poseda 20 de locuri pentru îngrijiri în regim de spital de zi (terapie ocupationala, psihoterapie individuală și de grup, programe speciale de reabilitare).
g. Servicii de reabilitare - în funcție de personalul disponibil și de oportunitatile locale, fiecare CCSM poate oferi programe specializate de reabilitare cum ar fi reabilitare vocationala, activități de petrecere a timpului liber, programe de educație sau locuințe protejate.
h. Facilități în regim rezidential - un număr mic de pacienti psihiatrici va avea nevoie de îngrijire și supervizare continua. În colaborare cu Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap și cu Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, se va realiza un efort conjugat de a oferi îngrijiri psihosociale pentru aceste persoane (vezi locuințe protejate).
3.1.2. Managementul CCSM
Un CCSM este o instituție de stat, aflată sub conducerea unui manager de sector. Finanțarea activităților de baza ale unui CCSM (consultații, spital de zi și serviciile de reabilitare de baza) ar trebui acoperit în întregime de către stat (în România, comunitatile locale sunt de obicei reticente în a incuraja astfel de finanțări). Servicii suplimentare (cum ar fi lucrul pe teren (outreach), echipele de rezolvare a situațiilor de criza, reabilitarea specializată etc.), pot fi cofinantate de comunitatile locale.
Anumite servicii (cum ar fi outreach, echipele de rezolvare a situațiilor de criza, reabilitarea specializată sau centrele de zi sau alte facilități recreationale) pot fi organizate în parteneriat sau în totalitate de către ONG-uri, cu respectarea principiului non-duplicarii serviciilor.
CCSM poate oferi îngrijiri de baza persoanelor cu probleme de sănătate mintală legate de adictii sau abuz de droguri doar atunci când nu exista facilități specializate în proximitate.
3.1.3. Planificarea resurselor umane
În general, va fi necesară realocarea funcțiilor și sarcinilor pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de îngrijiri de sănătate mintală în România. Din analiza nevoilor devine tot mai clar ca, de exemplu, este nevoie de un număr mai mare de asistente medicale în sistemul ingrijirilor medicale primare. De asemenea, va fi nevoie de schimbări în rândul personalului care lucrează în cadrul spitalelor de psihiatrie (mai mulți psihologi, asistenți sociali și terapeuti ocupationali). Urmând pacientii care se vor orienta spre asistența ambulatorie, personalul va fi inevitabil nevoit să se reorienteze dinspre spital spre serviciile ambulatorii.
3.1.3.1. Psihiatri
Dezechilibrul în repartizarea medicilor psihiatri dintre ambulatoriu și asistența spitaliceasca rezultat din legislație și concepții. Se mențin normative în parte neadaptate noilor modele de îngrijire în psihiatrie. În 2005 normativul este de 1 psihiatru la 60.000 de locuitori adică ar fi necesari 373 de specialiști pe țara. În asistența ambulatorie de stat lucrează 256 psihiatri cu un minus 117 față de normativ. Repartizarea psihiatrilor între spital și ambulatoriu este extrem de inegala între județe. Propunem reorientarea planificata a psihiatrilor către asistența ambulatorie pentru a atinge 40-60% din total. Situația fiecărui județ (evaluare și recomandări adaptate) va fi supusă Ministerului Sănătății și autorităților locale în vederea rezolvarii.
3.1.3.2. Psihologi clinicieni
Fața de numărul existent este nevoie de un număr suplimentar de 250-500 psihologi.
În România în rețeaua de stat, psihologii sunt utilizați în prezent, aproape exclusiv pentru examinari, care le ocupa aproape tot timpul. Implicarea în terapie este minima. Se aplica câteva teste clasice, cognitive, de afectivitate, proiective. Lipsesc scalele de abilitați pentru viața, abilitați sociale, de evaluare a terapiei și evoluției. Lipsește obiceiul evaluării sistematice în reabilitare, reinsertia socio-profesională, psihoterapie. Oficial, nu exista meseria de psiholog clinician. Pregătirea psihologilor pentru practica clinica este nereglementata instituțional. Lipsesc conceptia, instituțiile, programele de formare, certificarea din partea autorităților sanitare. Legea psihologului (2003) lasă totul pe seama Asociației Psihologice Române care nu are tangente cu lumea medicală și regulile ei.
Instituțiile psihiatrice nu au investit în dotarea cu teste sau chestionare, ca bunuri de inventar. Costul lor este minim în comparatie cu alte echipamente. Nu s-a stabilit pachetul minim de instrumente psihologice, ceea ce împiedica cuantificarile necesare și omogenizarea practicii psihologico-psihiatrice. Se ignora dreptul la proprietate intelectuală prin reproducerea haotica.
Calificarea pentru intervenții terapeutice este foarte inegala sau lipsește. Psihoterapia nu este menționată în documentele medicale, indicații tehnice, număr de ședințe, orar. Capacitatea de integrare într-o echipa terapeutică este scăzută, lipsește experienta pentru lucrul în echipa. Adaptarea repertoriului de tehnici aplicate la specificul și nevoile instituției: cronici sau acuti, stationar de zi etc. Competența în domeniile respective ar trebui sa devină un criteriu fundamental în angajare.
Calificarea actuala trebuie substanțial îmbunătățită în: evaluare neuropsihologica și psihosociala, cunoștințe de sănătate mintală, psihoigiena și promovarea sănătății mintale, psihologia persoanei bolnave, specificul ingrijirilor medicale și a celor psihiatrice, reabilitarea psihosociala, abilitați de interviu și de consiliere, notiuni de medicina comportamentala, psihoterapie. Cunoștințele vor trebui completate prin practica clinica corespunzătoare și supervizare și un sistem de evaluare a calității.
3.1.3.3. Nurse de psihiatrie
În 2005 exista un număr de 4168 de asistente medicale. Doar în jur de 300 au un training specific în psihiatrie.
Formarea nurselor de psihiatrie este o prioritate. Acțiuni de urmat:
■ Nursing-ul psihiatric recunoscut formal ca specializare. 12-18 luni de training după modulul de baza în nursing general (3 ani)
■ Aprobarea programei de formare; aceasta va include un modul pe nursing de psihiatrie comunitara
■ Acreditarea școlilor de nursing psihiatric; având în vedere numărul mare de nurse de instruit în viitorul apropiat, este necesar un modul de formare de formatori
■ Formarea nurselor ar trebui susținută și rasplatita prin stimulente financiare și profesionale
Pentru atragerea și menținerea nurselor calificate în domeniul psihiatriei, creșterea salariilor ar fi benefica. Salariile ar trebui să fie egale pentru spital și ambulatoriu.
3.1.3.4. Asistenți sociali
În 2005 în România existau aproximativ 100 de asistenți sociali în sistemul serviciilor de sănătate mintală. Este nevoie de un plus de 400-600.
Calitatea pregătirii asistentilor sociali (nivel universitar) poate fi considerată buna.
3.1.4. Calendarul propus pentru procesul de reforma
De remarcat ca viteza dezvoltării CCSM depinde de bugetul casei naționale de asigurări de sănătate, de bugetul comunităților locale și de disponibilitatea personalului!
Este de asteptat ca principalii doi factori - resursele umane și cele financiare - sa determine un start modest, incet dar cu o accelerare graduala.
Procesul necesita monitorizare și susținerea profesionistilor. Guvernul trebuie să contracteze o unitate de management cu expertiza în acest domeniu, pe o perioadă de 5 ani (o unitate specializată în dezvoltare și consiliere organizațională).
Diferența uriasa între marile orașe și zonele rurale dicteaza o abordare flexibila. În zonele rurale cu un transport public slab dezvoltat sau inexistent, un CCSM ar trebui să fie mai mult orientat spre outreach decât într-un oraș și sa folosească, de exemplu, cabinetul medicului de familie pentru a ajuta oamenii să între în contact cu serviciile de sănătate mintală.
Termene pentru realizarea obiectivelor propuse sunt prezentate în planul operational prezentat în capitolul 6.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Decizie guvernamentală privind centrele comunitare de sănătate mintală (în 2006)
2. Ministerul Sănătății va contracta pentru o perioadă de 5 ani o unitate de management
care va monitoriza dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală. Atribuții ale
unității de management:
■ Coordonarea procesului de sectorizare psihiatrica
■ Crearea standardelor de îngrijire și a politicilor operationale pentru serviciile de
sănătate mintală
■ Elaborarea profilul managerului de sector psihiatric
■ Planificarea primului val de 10 centre
■ Recrutarea managerilor de sector și instruirea acestora
■ Planificarea recrutarii personalului și a dotării centrelor
■ Evaluare detaliată a spitalelor psihiatrice care ar putea oferi paturi pentru
sectoarele psihiatrice
3. Casa Naționala de Asigurări de Sănătate va modifica contractele spitalelor generale și
de psihiatrie în acord cu începerea funcționarii CCSM
4. Primele 10 centre încep sa funcționeze în 2007
5. Evaluarea funcționarii acestor centrelor comunitare de sănătate mintală (din punct de
vedere profesional și al managementului), după 4 ani, de către un organism independent.
3.2. Formare și educație continua
3.2.1. Formarea nurselor de psihiatrie
Formarea nurselor de psihiatrie se face doar în școala de la Spitalul Obregia din București, la Iași, Craiova și Brașov. Acest tip de educație nu este totuși recunoscută oficial și rasplatita financiar.
Centrele comunitare de sănătate mintală propuse sunt extrem de dependente de calitatea și cantitatea nurselor de psihiatrie. Fiecare centru va avea 20 de nurse! Capacitatea școlilor existente este de departe insuficienta. Nursele de psihiatrie comunitara pot fi angajate și în prima linie, sa asiste medicii de familie, prevenind astfel o parte din internarile în spitalul de psihiatrie.
Instruirea unei nurse cu educație de baza pentru a deveni nursa de psihiatrie comunitara durează în general 12-18 luni. Instruirea adițională trebuie valorizata ca specializare. De aceea se justifica o creștere a salariului. În viitor, nursingul ar trebui considerat ca un tip de educație care poate duce la obținerea unui grad de master. Ca parte a proiectului de twinning, s-a realizat un raport care compara programa existenta cu standardele europene.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Formarea în nursing psihiatric să fie realizată în mai multe școli, preferabil în
locurile unde se planifica înființarea centrelor comunitare de sănătate mintală
2. Capacitatea școlilor ar trebui temporar crescută.
3. Curricula trebuie adusă la nivelul standardelor europene
4. Nursingul psihiatric ar trebui sa devină o specialitate recunoscută și rasplatita ca
atare
3.2.2. Trainingul trainerilor - proiectul pentru medicii de familie
În cadrul proiectului twinning light a fost inclusă instruirea în sănătate mintală a 36 de medici de familie. Aceștia vor trebui sa formeze fiecare la câte 10 colegi. În acest fel, 360 de medici de familie au fost contactati, 3% din numărul total al medicilor de familie din România. Educația continua în sănătate mintală ar trebui sa reprezinte o componenta importanța în formarea oricărui medic de familie. Nu este vorba aici doar de cunoștințe de psihiatrie. Înseamnă și lucrul împreună cu nursele de psihiatrie socială și cu psihologii, într-o abordare de tip holistic.
Programa de instruire pentru cei 36 de medici de familie poate fi folosită ca un model general. Centrul Național pentru Studii de Medicina Familiei din București ar putea fi invitat sa dezvolte curricula și ghidurile necesare. Aceasta ar fi în acord cu recomandarea proiectului de Twinning de armonizare a Grupurilor Naționale de Specialități și Curricule Medicale în acord cu reglementarea Uniunii Europene (twinning light contract RO 2002/IB/OT-03 TL). O abordare holistica îndreptată spre rezolvarea problemelor ar trebui inclusă în cuprinsul programei de training în medicina de familie.
Noii profesori de Medicina Familiei ar trebui să fie ei înșiși medici de familie și să aibă experienta lucrului cu sistemul de sănătate mintală. O universitate ar trebui să se concentreze pe sănătatea mintală în practica medicinii de familie.
Medicii de familie se plang de lipsa timpului. Deoarece pacientii cu probleme psihosociale au nevoie în general de mai mult timp decât pacientii "somatici", aceasta situație ar putea fi un obstacol.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Instruirea a 360 de medici de familie terminată în 2006
2. Sănătatea mintală ocupa un loc permanent în educația și formarea medicilor de familie;
o noua programa de instruire este creata
3. Cinci proiecte pilot vizând colaborarea între medicii de familie și nursele de
psihiatrie socială (în colaborare cu centrele comunitare de sănătate mintală)
4. Un profesor de medicina de familie (medic de familie) ar trebui să-și concentreze
activitatea pe sănătatea mintală
5. Reevaluarea procedurilor administrative consumatoare de timp
3.2.3. Managementul ingrijirilor de sănătate - proiect pilot de formare
Un model de îngrijire include și un model de management. În Olanda și în alte tari, se face o educație specială în managementul ingrijirilor de sănătate, la nivel universitar. În România este necesară demararea unui proiect pilot de formare în managementul ingrijirilor de sănătate mintală.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Proiect pilot de management al ingrijirilor de sănătate
- finanțat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei și/sau de Ministerul Educației și Cercetării;
- în colaborare cu Liga Română pentru Sănătate Mintală și Asociația Psihiatrica Română;
- durata proiectului: 4 ani;
- durata cursului: 2 ani;
- număr de cursanți - în acord cu numărul de centre comunitare de sănătate mintală din
prima faza;
- cu asistența internationala (recomandabil).
3.2.4. Formare și educație continua în psihiatrie socială
Psihiatrul care lucrează în ambulator trebuie să aibă cunoștințe despre situația socială din acea zonă, să aibă experienta cu metodele și tehnicile care pot fi aplicate în ambulator. De asemenea, el trebuie să lucreze pe teren. Psihiatrul social are o sarcina în cadrul procedurii de internare nevoluntara. Este nevoie de lucru multidisciplinar. Munca în colaborare cu medicul de familie și asistenții sociali este o realitate a fiecărei zile.
Formarea și educația continua a unui psihiatru ar trebui să aibă în vedere aceasta arie relativ noua. Rezidentii ar trebui să urmeze un stagiu obligatoriu la un CCSM. O subspecializare în psihiatrie socială ar trebui sa devină oficială. Ar trebui sa existe cel puțin un profesor de psihiatrie socială. Ea/el ar trebui sa lucreze într-un CCSM.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Asociația Psihiatrica Română va propune ajustarea instruirii psihiatrilor și va
introduce psihiatria socială ca o subspecializare oficială
2. Ministerul Educației va susține cel puțin o poziție de profesor în psihiatrie socială
3.3. Planul pentru îmbunătățirea calității în spitalele de psihiatrie
Clădiri și facilități
Este de notorietate faptul ca spitalele psihiatrice sunt gazduite în clădiri vechi (unele având peste 100 de ani vechime). Toate au nevoie de renovare. Un avantaj este localizarea deosebită, adeseori într-un parc. Multe spitale psihiatrice sunt supraaglomerate. Prea multe paturi, puse împreună, spațiu insuficient pentru toalete, spații absente pentru terapie ocupationala și activități recreationale, camere insuficiente pentru personal sunt doar câteva caracteristici. Toate acestea determina niște condiții proaste de locuit pentru pacienti, dar și condiții proaste de lucru pentru personal. Pas cu pas, facilitățile existente ar trebui modernizate sau înlocuite cu clădiri noi. Aceasta măsura este costisitoare și va lua ceva timp. Totuși, ea reprezintă o măsura buna, deoarece ajuta la diminuarea stigmei.
Utilizarea eficienta a paturilor
Creșterea calității în spitalele de psihiatrie este posibila doar dacă este diminuată presiunea la poarta de intrare și dacă exista soluții la externare. Acest deziderat poate fi pus în practica după înființarea CCSM (prevenirea internarilor, externari rapide) și după ce devin accesibile locuintele protejate. Mai departe, unitățile de îngrijire extinsă și specializată (vezi mai jos) vor oferi un tratament mai bun și o utilizare mai eficienta a paturilor din spitalele de psihiatrie generală. Capacitatea spitalelor poate fi utilizata mai eficient dacă persoanele fără adapost nu mai sunt internate în spitalele de psihiatrie (vezi mai jos: planul pentru adaposturi)
O scădere a numărului de paturi nu este recomandabila în următorii 5-10 ani. Numărul paturilor este deja relativ mic în comparatie cu alte tari europene. Impactul centrelor comunitare de sănătate mintală și al proiectelor de locuințe protejate asupra gradului de ocupare a paturilor de spital va fi observabil de-abia după cativa ani. Pentru viitor, transformarea paturilor în scaune reprezintă o opțiune realista (pe termen lung).
Spitalele psihiatrice trebui să aibă o unitate de primiri și pentru îngrijiri intensive pentru cazurile acute, unități pentru îngrijiri specializate și unități pentru îngrijiri de lungă durata.
Programe de îngrijire
Este foarte mare nevoie de un nou model de îngrijire. Acesta va include o evaluare multiaxiala a nevoilor fiecărei persoane din punct de vedere social, psihologic și fizic, un plan de tratament individualizat și lucrul într-o echipa multidisciplinara. Acest model poate scurta perioada de internare a pacientilor.
În prezent, multe persoane nu au acces la terapie ocupationala sau la activități recreative în cadrul instituțiilor. Neavând parte de un program de zi, ei stau în pat. Pacientii imbracati în pijama pe de o parte și personalul în halate albe pe de altă parte scot în evidenta dezechilibrul de putere și faptul ca sistemul de îngrijire nu este centrat pe nevoile clientului.
Asociațiile de profesionisti, Liga Română pentru Sănătate Mintală și organizațiile pacientilor/beneficiarilor ar trebui sa elaboreze un model integrat de îngrijiri. Aici este extrem de importanța introducerea ghidurilor de buna practica și a unui sistem electronic de evidenta a datelor (bazat pe intranet); în plus, fiecare instituție ar trebui să aibă un website.
Pacientii și familiile lor
Spitalele de psihiatrie trebuie să aibă un consiliu consultativ oficial format din pacienti/clienți/membri ai familiilor. De asemenea, într-o instituție de stat, un reprezentant al pacientilor ar trebui să fie membru al consiliului de administrație. În ONG-uri, reprezentantul poate fi un membru al boardului.
Personalul
Raportul personal/pacienti este mic în România, în comparatie cu alte tari. Un efect secundar periculos al acestei situații este supramedicarea, concentrarea atenției pe ingrijirile somatice și închiderea pacientilor.
Personalul care lucrează în sănătatea mintală se "bucura" și de un statut social scăzut. O educație buna precum și o creștere graduala a salariilor sunt moduri de a remedia aceasta situație.
Psihiatrii, cu unele excepții, vorbesc cu pacientii lor câteva minute pe zi. Lipsește timpul, dar și disponibilitatea pentru consultații multidisciplinare.
Managementul
Vezi proiectul pilot pe management.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Investiții pentru modernizarea infrastructurii finanțate de Ministerul Sănătății.
2. Înființarea în fiecare spital psihiatric a unui consiliu consultativ al pacientilor
(începând cu 2007)
3. Evaluarea spitalelor după o perioadă de 5 ani de către Centrul Național de Sănătate
Mintală
4. Planuri pentru terapie ocupationala și activități recreationale - de realizat de către
Asociația Psihiatrica Română, organizațiile de pacienti/beneficiari și principalele
ONG-uri
5. Proiecte pilot pentru diversificarea activităților terapeutice în spitale
6. Proiecte pilot pentru managementul de caz
3.4. Programul anti-stigma
Informația ar trebui să fie univoca și ar trebui să se adreseze publicului larg. Diseminarea informatiei prin intermediul Internetului este ieftina și a fost dovedită ca eficienta. Oamenii pot accesa informația atunci când doresc. Pragul de accesibilitate este mai mic decât, de exemplu, o vizita la un centru de resurse sau la un medic de familie. Pe website-ul este posibil să fie incluse teste de autoevaluare de exemplu asupra sindromului de burnout, depresiei, dependentelor, etc. În acest fel, oamenii pot fi convinsi sa caute ajutor profesionist. Informația despre unde poate fi accesat ajutorul profesionist este disponibilă (tot) pe internet - pe site-ul ofertantului de servicii.
Stigmatizarea în cazurile cele mai grave este echivalenta discriminarii. Acest fenomen poate aparea în cazul persoanelor cu tulburări mintale sau al celor cu un handicap psihic cărora li se refuza accesul normal la îngrijiri de sănătate sau sociale. Acești pacienti se afla într-o poziție slabă. Ei nu pot depune plângeri.
Informația de buna calitate este unul din principiile de baza ale relațiilor publice (PR). Interesul presei poate fi schimbat gradual dinspre scandalurile de presa spre știrile pozitive. O activitate de PR de buna calitate este necesară pentru a face mai atragatoare o cariera în domeniul sănătății mintale și pentru a-i oferi un statut mai înalt în societate și în special în cadrul profesiilor medicale. La nivel național, este necesară existenta unei persoane care să asigure munca de P.R.; la nivel local, organizațiile de pacienti/consumatori/familii pot ajuta. Institutele de educație (de ex., medicale, nursing, pedagogice, etc.) ar trebui să fie avute în vedere.
În cazul multor persoane care cauta ajutor, medicul de familie este profesionistul cel mai de încredere și primul apelat. Medicul de familie va trata din ce în ce mai mult tulburări psihiatrice ușoare, cu ajutorul echipei multidisciplinare din cadrul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală.
Pacientul va trebui să depășească un nou prag atunci când îi este recomandat sa consulte un specialist psihiatru. Înălțimea acestui din urma prag depinde de atitudinea medicului de familie față de sănătatea mintală în general și față de psihiatri în special. Medicii de familie ar trebui să-și dezvolte o atitudine mai pozitiva față de psihiatrie și sănătatea mintală. Acest obiectiv poate fi atins printr-o regandire a stagiului de psihiatrie pentru rezidenți în medicina de familie. Medicii de familie și psihiatrul ar trebui sa ajungă la un acord asupra modului în care pacientii pot fi trimiși și externati (de exemplu, informația necesară; modul de a face fața unui pacient; factorii sociali; consultatia la externare etc.).
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Campanie antistigma a Ministerului Sănătății.
2. Un centru național de informare care să întrețină un website pe sănătate mintală și sa
ofere ajutor tuturor instituțiilor pentru ca acestea să poată să își creeze și să-și
exploateze website-urile. ONG-uri cu experienta în domeniu, cum ar fi Liga Română
pentru Sănătate Mintală ar trebui implicate în acest proiect.
3. Consiliul Național împotriva Discriminarii din România ar putea lansa o campanie pentru
o mai buna constientizare a posibilităților de exprimare a plangerilor.
4. Guvernul român ar trebui sa promoveze o rețea de grupuri (platforme) regionale pentru
sănătate mintală. O parte a muncii lor ar trebui să fie reprezentată de programele
antistigma. Training-ul și expertiza pot fi oferite de organizații care au dovedit a
avea succes cum ar fi Orizonturi, din Campulung Moldovenesc.
5. Ministerul Sănătății va desemna o persoană care să se ocupe de relațiile cu publicul în
domeniul sănătății mintale.
6. Medicii de familie ar trebui sa participe în grupurile regionale de sănătate mintală.
3.5. Organizațiile de pacienti/consumatori/familii
Nevoile pacientilor sunt puncte centrale ale planificarii moderne a tratamentului. Pe perioada bolii lor, pacientii nu sunt întotdeauna capabili să-și definească nevoile dar, după o perioadă, ei trebuie considerați ca surse valoroase de informații pentru doctori, profesionisti, responsabilii cu managementul și politicile. Organizațiile de pacienti pot opera la mai multe niveluri - în instituții ca un consiliu consultativ al board-ului însărcinat cu management-ul. Un reprezentant al pacientilor/familiilor ar trebui să fie membru al consiliului de administrație al instituțiilor de stat. În ONG-uri, un reprezentant al pacientilor/familiilor poate fi membru al board-ului. Organizațiile de pacienti pot realiza teste de control al calității. Ele își pot împlini acest rol dacă au o instruire adecvată și exista facilitare.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Poziția organizațiilor de pacienti/consumatori/familii ar trebui formalizate legal.
Acest lucru este posibil prin aplicarea legii sau printr-o extensie a legii sănătății
mintale sau printr-o decizie ministerială. Trebuie definit în ce arie se vor aplica
aceste măsuri și cum vor fi selectați reprezentanții.
2. Membrii organizațiilor de pacienti/consumatori/familii ar trebui sa primească educație
și training. (acest lucru poate fi obținut cu ajutorul organizațiilor surori din
străinătate)
3. Organizațiile de pacienti/consumatori/familii ar trebui sa realizeze planuri de acțiune
Ministerul Sănătății ar trebui sa susțină financiar planurile aprobate ale acestor
organizații timp de minim 5 ani.
3.6. Promovarea sănătății mintale și prevenirea tulburarilor mintale
Acest capitol cuprinde un program de acțiune pentru promovarea sănătății mintale, protecția și prevenirea tulburarilor mintale. Este în acord cu strategia naționala privind sănătatea mintală și cu recomandările organismelor internaționale precum UE și OMS pentru a face demersuri de promovare a sănătății mintale, pentru a preveni afectarea sănătății mintale și pentru a se soluționa problemele legate de stigma și drepturile omului. Unele programe sunt inspirate de acțiuni care au fost declarate ca eficiente de către OMS și în carta verde a UE.
Obiective specifice
1. Evaluarea la nivel național a programelor și activităților dezvoltate până acum în România în domeniul promovării sănătății mintale și prevenirii tulburarilor psihiatrice.
2. Realizarea unei coalitii naționale care ar include principalele instituții, organizații, asociații, ca și toți factorii implicați în diverse domenii conexe sănătății mintale.
3. Numirea unei structuri care să coordoneze, monitorizeze și evalueze programele de promovare a sănătății mintale (Liga Română pentru Sănătate Mintală).
4. Integrarea României în diverse rețele pe promovarea sănătății mintale și prevenire a tulburarilor psihice.
Prioritati
1. Promovarea sănătății mintale în școli
2. Promovarea sănătății mintale în rândul publicului larg
3. Promovarea sănătății mintale la locul de muncă
4. Interes special pentru acele grupuri populationale care sunt la risc de a dezvolta tulburări psihiatrice
5. Prevenirea depresiei și suicidului
6. Prevenirea violenței și abuzului de substanțe
7. Implicarea sistemului de asistența medicală primara și secundară
8. Prevenirea stigmatizarii
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Colaborarea României cu diverse rețele europene de promovare a sănătății mintale cum ar
fi IMHPA "Implementing Mental Health Promotion Action: Indicators, Interventions and
strategies", proiect aflat în stare de pregătire
2. Numirea unei structuri care să coordoneze, monitorizeze și evalueze programele de
promovare a sănătății mintale
3. Sprijinirea formării unei aliante naționale pentru sănătate mintală
3.7. Adaptarea legilor
Introducerea unei legi noi ar trebui sa includă și o perioadă de evaluare. Are legea efectul scontat? Care sunt efectele secundare nedorite? Este nevoie de adaptari? Evaluarea legii sănătății mintale și a normelor de aplicare ar trebui facuta circa 5 ani după introducerea lor. Un registru național al pacientilor cu tulburări psihice internati nevoluntar ar reprezenta un instrument util care ar ajuta Ministerul Sănătății și alte organisme competente să se ridice la înălțimea asteptarilor în a superviza calitatea ingrijirilor și respectarea drepturilor omului la pacientii cu tulburări psihice.
Alte legi ar putea influența calitatea ingrijirilor. Grupul de lucru asupra legislației a realizat o lista de legi care ar putea avea un efect negativ asupra politicii Ministerului Sănătății în domeniul sănătății mintale. Dezvoltarea ONG-urilor ar trebui susținută și nu obstructionata de lege.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Introducerea unui registru național al pacientilor internati nevoluntar
2. Centrul Național pentru Sănătate Mintală va trece în revista legile menționate de
grupul de lucru pe legislație pentru a verifica gradul lor de armonizare cu politica de
sănătate mintală și va raporta Ministerului Sănătății în 2007.
3. Evaluarea Legii Sănătății Mintale în anul 2009. Centrul Național de Sănătate Mintală va
realiza aceasta sarcina în colaborare cu Centrul pentru Resurse Juridice, Liga Română
pentru Sănătate Mintală, Asociația Psihiatrica Română și fundația ARIPI.
4. Fundația ARIPI va evalua înființarea consiliilor consultative și va raporta anual la
Minister - cu începere din 2007
3.8. Parteneriatul cu organizațiile neguvernamentale
Colaborarea cu organizațiile neguvernamentale și delegarea unor responsabilități în special domeniul promovării sănătății mintale, al educației, instruirii diferitelor categorii profesionale din domeniu precum și al monitorizarii implementarii obligațiilor asumate de către guvern pot și trebuie să constituie sarcini pentru organizațiile neguvernamentale și care să fie pe deplin acceptate și de către structurile guvernamentale.
Este obligatorie crearea unui parteneriat viabil care să poată fi baza de plecare pentru realizarea unor proiecte comune care să poată duce la îndeplinire obiectivele conținute în acest plan. Trebuie avut în vedere ca ONG-urile au o structura flexibila care se poate plia mult mai rapid decât structurile guvernamentale existente precum și personal bine instruit atât în domeniul profesional, drepturilor omului cat și al managementului. În cadrul acestui parteneriat trebuie să existe consultări periodice care să ducă la stabilirea unor prioritati și planuri comune în care ONG-urile să aibă rolul lor bine delimitat.
Guvernul trebuie să aloce fonduri care vor fi distribuite către organizațiile neguvernamentale în urma unor licitații de proiecte pentru domeniile de promovare, instruire și monitorizarea drepturilor omului.
3.9. Proiectele de locuințe protejate
Prevenirea internarilor într-un spital de psihiatrie și externarea pe scara larga sunt posibile doar în condițiile unei capacități adecvate a programelor de locuințe protejate. Care ar trebui să fie standardul? În mare, aceasta capacitate ar trebui estimată la o treime din numărul paturilor din spitalele de psihiatrie. Locuintele protejate pot avea mai multe forme. Pot fi reprezentate de o unitate pentru 20-30 de (fosti) pacienti/clienți, dar și un apartament pentru 3-4 persoane. Esențial este faptul ca ele sunt localizate în comunitate și ca fiecare client are propria sa camera. Au propriul medic de familie și au dreptul la toate serviciile de care se bucura orice cetățean. Regimul special este dat de sprijinul oferit de echipa compusa din nurse de psihiatrie și asistent social. Acest aspect este esențial! Asistența este responsabilă de medicatie, poate detecta precoce o tulburare (mintală) sau deteriorarea condiției existente. De asemenea, este monitorizat procesul de grup. Clienții primesc ingrijirile psihiatrice (medicatia, consultatiile) de la psihiatrul care lucrează în Centrul Comunitar de Sănătate Mintală.
Clienții pot avea o slujba sau pot frecventa un centru de zi. Uneori este bine să se grupeze clienții (de exemplu, persoane varstnice). Unii clienți pot locui singuri. Ei primesc supervizare și ajutor doar la nevoie (trai protejat). Alți clienți au nevoie doar de asistența temporară. Ei pot fi ajutați în cadrul unui asa numit internat social.
Noul proiect de locuințe protejate poate fi modelat după cele ale unor fundații deja existente cum ar fi ESTUAR în București. Creșterea capacității pentru asigurarea de locuințe protejate trebuie strâns legată de înființarea centrelor comunitare de sănătate mintală și ar trebui să urmeze schema menționată mai sus. Este cruciala cooperarea deplina a medicilor de familie și a serviciilor sociale. Autoritățile locale ar trebui sa ajute la identificarea unor locuințe adecvate. Organizațiile care oferă locuințe protejate ar trebui să facă parte din grupurile regionale pe sănătate mintală.
Evaluarea proiectelor este necesară și poate fi legată de evaluarea centrelor comunitare de sănătate mintală.
Proiectele de locuințe protejate își primesc bugetul din mai multe surse. Clienții, ca orice cetățean, au dreptul la toate serviciile și asistența socială și de sănătate. Acestea includ ajutorul de la medicul de familie și de la nursa de psihiatrie și/sau de la psihiatrul din CCSM. Foarte adesea, serviciile sociale vor trebui sa asiste un client de exemplu prin achitarea unei părți din chirie. Sprijinul oferit de nurse trebuie considerat ca serviciu de sănătate și finanțat ca atare. În prezent, Autoritatea Naționala a Persoanelor cu Handicap este prima organizație responsabilă metodologic pentru elaborarea planului pentru locuințe protejate.
Costurile pentru 50 de locuri într-un proiect de locuințe protejate (după modelul aplicat de fundația Estuar) sunt prezentate mai jos.
┌───────┬────┬────────┬─────────┐
│Necesar│Nr. │
│
│
│ lunar │ de │ Nr. de │
Total
│
│
(în
│luni│persoane│
│
Trai protejat - Buget necesar
│ euro) │
│
│
│
┌──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Subzistenta
│
│
│
│
│
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│alimente
│
40
│ 12 │
50
│
24.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Produse de curățenie
│
10
│ 12 │
50
│
6.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│recreere
│
15
│ 12 │
50
│
9.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│medicamente
│
30
│ 12 │
50
│
18.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Intalnirea echipei
│
60
│ 12 │
│
720 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Intalnire beneficiari
│
250
│ 12 │
│
3.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Echipament/pe an
│
150
│
│
50
│
7.500 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Subtotal
│
│
│
│
68.220 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┴─────────┤
│Cheltuieli apartamente
│
│
│Nr. de apartamente│
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┬─────────┤
│diverse - zile de naștere, reparații, etc.
│
20
│ 12 │
9
│
2.160 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Activități terapeutice
│
150
│ 12 │
9
│
16.200 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Utilități
│
250
│ 12 │
9
│
27.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Chirie (dacă e necesar)
│
300
│ 12 │
9
│
32.400 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Subtotal
│
│
│
│
77.760 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┴─────────┤
│Componenta echipei
│
│
│Nr. de persoane
│
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┬─────────┤
│1 coordonator
│
450
│ 12 │
1
│
5.400 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Asistent social
│
300
│ 12 │
8
│
28.800 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│1 terapeut ocupational
│
300
│ 12 │
1
│
3.600 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│1 psiholog
│
300
│ 12 │
1
│
3.600 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Subtotal
│
│
│
│
41.400 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Altele
│
│
│
│
│
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Excursii pentru beneficiari/pe an/pe persoana │
150
│
│
50
│
7.500 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Reparații/renovari/pe an/per apartament
│
500
│
│
9
│
4.500 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Urgente/pe an/per apartament
│
600
│
│
9
│
5.400 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Subtotal
│
│
│
│
17.400 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Cheltuieli neprevăzute/pe an
│
│
│
│
1.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│Subtotal
│
│
│
│
1.000 │
├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤
│TOTAL GENERAL
│
│
│
│ 205.780 │
└──────────────────────────────────────────────┴───────┴────┴────────┴─────────┘
Bugetul ia în considerare 9 apartamente pentru 50 de persoane (7 apartamente de 4 camere x 6 beneficiari per apartament, 2 apartamente de 3 camere x 4 beneficiari per apartament).
3.10. Planificarea ingrijirilor specializate de sănătate mintală*2)
-----------
*2) Propunerile prezentate în acest subcapitol au un caracter orientativ. Sunt necesare proiecte speciale pentru a putea propune planuri specifice.
3.10.1. Gerontopsihiatria - Propuneri pentru un program de reforma în asistența de psihiatrie geriatrica
A. Măsuri cu caracter general
1. Evaluarea sistematica și globală a nevoilor de asistența psihiatrica a vârstnicilor.
2. Organizarea unor centre regionale de dezvoltare a asistenței psiho-geriatrice.
3. Încurajarea dezvoltării asistenței de tip comunitar, încurajarea autorităților locale în a-și asuma nu numai responsabilitățile dar și în a găsi soluții originale adaptate particularitatilor zonei.
4. Elaborarea de criterii pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de servicii în funcție de nevoile de asistența ale pacientilor.
5. Evaluarea unei legislații clare din care să reiasă responsabilitățile fiecărei autorități guvernamentale implicate în asigurarea unui sistem integrat de asistența cu stabilirea clara a costurilor interventiilor (Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate, MMPS, ANPH, autoritățile locale și nivelul necesar de contribuție personală-familială).
6. Dezvoltarea unei metodologii conform căreia să se facă evaluarea nivelului de suport și de intervenție medicală, socială, economic necesare fiecărui vârstnic cu sindrom de dependenta psihică.
7. Elaborarea unei legislații clare privind protecția persoanei și a bunurilor, personale ale pacientilor dependenti psihic.
B. Personal
1. Stabilirea numărului de psihiatri/asistente de psihiatrie comunitara/ingrijitori la 10.000 persoane varstnice și 1.000 persoane cu sindrom de dependenta
2. Pregătirea acestui personal în domeniul psihiatriei geriatrice comunitare; programe de perfecționare pentru medicii de familie, cu recunoașterea de către Casa de Asigurări de Sănătate a competentelor dobândite
C. Dezvoltarea de servicii
1. Încurajarea multiplicării de servicii de asistența primara și secundară
2. Îmbunătățirea și modernizarea infrastructurii
D. Familia varstnicului cu tulburări psihice
1. Recunoașterea rolului de îngrijitor membrului din familie implicat în supravegherea unei persoane varstnice suferinde
2. Înființarea de centre de consiliere și organizarea de programe educaționale destinate familiilor, care să aibă măcar un sprijin parțial din partea autorităților locale (în prezent numai ONG-urile, fără susținerea statului, oferă aceste activități)
3.10.2. Promovarea sănătății mintale la copii și adolescenti
Sănătatea mintală la adolescenti și tineri este afectată de o serie de factori de mediu, incluzând familia, școala și educația continua, statutul social și economic, ca și saracia și deprivarea. Alți factori care constituie o amenințare la adresa sănătății mintale a tinerilor includ expunerea la violenta, abuz, relationate cu saracia, abuzul de droguri sau de alcool, discriminarea sau alte dificultăți, ca și pierderea unor persoane importante în viața tinerilor prin divorț sau deces.
Promovarea sănătății mintale la acest grup de vârsta poate fi văzută ca un proces complex și dinamic, care depinde în mare parte de politicile și practicile implementate în școli, alte centre educaționale, în familii, în grupurile de egali, și în sănătatea publică și medii sociale. Problemele în adolescenta variaza considerabil și pot fi ordonate de la probleme comportamentale minore până la boli grave debilitante. Adolescentii și ținerii sunt supuși unei presiuni de a se adapta. Când problemele care par mai puțin severe nu dispar odată cu maturizarea și rămân netratate, ele pot avea efecte de durata în viața socială și în relațiile interpersonale pe care ținerii le vor avea când vor fi adulti.
Sănătatea mintală a adolescentilor și tinerilor reprezintă o problemă cruciala și are un impact nu numai în sănătatea acestei generații, nu numai în acest interval de vârsta ci și când vor deveni adulti. Problemele sănătății mintale a adolescentilor și tinerilor pot sa interfereze cu felul în care ei gandesc, simt și acționează. Aceste probleme limitează abilitatile tinerilor să fie productivi și pot afecta demersul lor academic, cauza conflicte familiale, pot duce la abuz de substanțe, violenta, tulburări de alimentare, și cateodata chiar sinucidere.
Este asadar extrem de important ca ținerii să aibă oportunitatea să se dezvolte emotional, intelectual și într-un mediu creat în asa fel încât să-i ajute sa treacă peste situații stresante cum ar fi violenta domestica și abuzul, divorțul parental sau separarea, transferul școlar, esecul școlar, amenințări cu violenta sau oricare alt stres din partea egalilor. O viața de familie sigura, activitățile, implicarea, invatarea unor noi tehnici și relaxarea sunt toți factori care au un impact pozitiv asupra bunei gandiri a tanarului.
Este important sa înțelegem ca tulburarile mintale și problemele sănătății mentale pot afecta pe oricine și apar la familii din toate clasele sociale și de origini diverse. Promovarea sănătății mintale este relevanta pentru toată lumea. Nu exista sănătate fără sănătate mintală.
Obiective
Proiectul de acțiune pe sănătatea mintală a copiilor și adolescentilor cuprinde cinci obiective:
1) Restructurarea sistemului de îngrijiri de sănătate mintală care va oferi o profilaxie primara, secundară și tertiara.
2) Sa adopte și sa dezvolte conceptul de promovare a sănătății mintale pozitive la vârsta prescolara
3) Sa organizeze schimbul de informații și experiențe
4) Sa încurajeze diseminarea generală a proiectului și a experientelor
5) Sa identifice, adune și sa catalogheze exemplele programelor de succes
Recomandări
Rețeaua Europeană pentru Promovarea Sănătății Mintale recomanda creșterea constientizarii importantei sănătății mintale la copii și dezvoltarea politicilor de promovare a sănătății mintale și a stării de bine la copii și familiile lor prin:
1 - Încurajarea persoanelor de a deveni părinți, parentarea responsabilă și sensibila, facilitarea dezvoltării relatiei copil/părinte
2 - Atenție la copii vulnerabili
3 - Promovarea unui mediu înconjurător sigur, pe placul copiilor, non-violent care promovează și protejeaza sănătatea mintală a copiilor
4 - Dezvoltarea de centre de zi și grădinițe unde să se realizeze promovarea sănătății mintale
5 - Creșterea recunoașterii nevoilor copiilor în cadrul serviciilor comunitare și de sănătate (de exemplu: îngrijiri de sănătate primara, medici de familie, spitale și alte servicii de sănătate, biblioteci, spații de joaca, etc.) având ca obiectiv prevenirea și intervenția precoce precum și educația și suportul social pentru copii și familii
6 - Încurajarea angajatorilor să ofere un mediu care să promoveze sănătatea mintală a părinților și sprijină viața de familie
7 - Stimularea și monitorizarea sistemului de îngrijiri destinate copiilor și a cadrului legal de protecție a copilului spre a facilita și asigura promovarea și protejarea sănătății mintale la copii
8 - Pentru a implementa și a consolida aceste recomandări este vital a se oferi fonduri speciale pentru a susține dezvoltarea, implementarea și continuitatea unor inițiative eficiente și cost-eficiente, pentru a promova sănătatea mintală, starea de bine a copiilor și familiilor în diferite medii, și pentru a susține cercetarea, trainingul, dezvoltarea de ghiduri și transferul de cunoștințe.
Metode de intervenție
1 - Promovare - intervenții care vizează promovarea unei sănătăți mintale pozitive prin crearea condițiilor care vor favoriza un optim psiho-social
2 - Preventie primara - acțiuni create a promova sănătatea mintală pozitiva și a reduce incidența problemelor în primul rând sau, dacă riscurile sunt deja prezente, sa ajute adolescentii și ținerii ca și pe părinții lor să își dezvolte capacitatea de a face fața
3 - Preventie secundară - intervenții care tintesc detectia precoce și tratamentul problemelor în stadiile de început, spre a le reduce prevalenta
Printre metodele folosite în programele selectate pentru a promova sănătatea mintală la adolescenti, au fost identificate următoarele metode de intervenție:
1 - Crearea și distribuirea de pachete de resurse și ghiduri. Aceste pachete, deseori însoțite de casete video sau CD-uri, sunt destinate elevilor, părinților și/sau profesorilor. Ele sunt în special eficiente și reușesc să se ridice la înălțimea asteptarilor tinerilor dacă sunt create și dezvoltate chiar de ei înșiși.
2 - Sesiunile de consiliere de grup și individuală. Sesiunile diferă în funcție de grupul ținta. Intervențiile pot fi eficiente în cadrul preventiei primare, secundare și tertiare și includ consiliere pentru mamele adolescente, în special în perioada celui de al 3-lea trimestru al sarcinii și în primele trei luni post partum, terapii parentale, individuale și de grup, terapii de familie, drama-terapie, art-terapie, activități psiho-educaționale pentru adolescenti la risc, alături de suportul familiei.
3 - Lucrul în echipa, instruire și coaching de către egali. Egalii joaca un rol important în viața tinerilor și nu pot fi înlocuiți de părinți sau alți adulti. Relațiile între egali sunt foarte importante și influente pe perioada adolescentei; ei pot învață formal și informal unul de la altul. Este important să se realizeze educația și supervizarea tinerilor când încep sa lucreze cu egali în comunitate.
4 - Seminarii în școli. În funcție de situație și de vârsta, astfel de sesiuni pot include schimb de informații și experiențe în dezvoltarea psihosociala, probleme emotionale și de invatare, probleme de comportament, dinamica grupului, măsuri împotriva violenței, colectarea de informații despre subiectele sănătății mintale, etc. Sesiunile pot fi conduse de profesori, profesionisti în sănătatea mintală, psihologi și voluntari neprofesionisti.
5 - Programele care îi pregătesc pe tineri pentru a deveni părinți. Sarcina la adolescenta este considerată o condiție de mare risc pentru bunăstarea psihologică a mamei și copilului ei. Nașterea unui copil dintr-o mama adolescenta afectează întreaga familie și are consecințe economice, sociale și psihologice pentru toți implicați. Mamele adolescente se afla adesea la risc de abandon școlar, depresie, în pericol de a experimenta dificultăți financiare și ar putea avea nevoie de mai mult sprijin pe perioada tranzitiei spre vârsta adulta. Ele se afla la risc de a dezvolta depresie post partum și alte dificultăți psihologice, de a oferi îngrijiri și o interactiune inadecvate copilului și adesea de a fi neglijente cu acesta.
În ciuda diferențelor dintre ele, toate aceste metode de intervenție au scopul comun de a crește cunoștințele tinerilor și abilitatile lor de a face fața și de a descrește riscul de a dezvolta o boala.
Importanța primilor ani de viața ai copilului pentru dezvoltarea ulterioară a personalității și vieții sociale este în afară oricărei discuții. Acțiunea factorilor de risc pe durata acestor ani poate duce la vulnerabilitati și pune în pericol obiectivele de dezvoltare pe termen lung. Se cunosc deja multe lucruri despre factorii protectori care asigura o dezvoltare sanatoasa a copilului. Cele doua condiții parentale pentru a capata un început solid în viața sunt:
- capacitatea parentala de a răspunde cu empatie și sensibilitate la copil
- capacitatea parentala de a ajuta copilul să își exprime sentimentele și de a reflecta asupra situațiilor interpersonale
Școlile - cel mai obișnuit mediu pentru activitățile de promovare a sănătății mintale
Implementarea acțiunilor de promovare a sănătății mentale pentru adolescenti și tineri oferă un număr de avantaje:
În primul rând, exista un contact zilnic între personalul școlii și elevi, ceea ce oferă oportunitatea perfecta de a-i învață pe copii, chiar și pe aceia fără probleme aparente de sănătate mintală, cum sa controleze stresul, sa ia o decizie și să-și imbunatateasca competența socială. În multe cazuri profesorii și personalul școlii. Școala este primul loc unde elevii își dezvoltă alte relații cu adulti și cu egalii, în afară familiei. La rândul lor, profesorii nu trebuie să-și subestimeze responsabilitățile ca și modele și de promovare a sănătății mintale la adolescenti și tineri în școli.
Profesorii au nevoie să fie sustinuti la toate nivelele, au nevoie să le fie ascultate opiniile în ce privește aspectele managementului și organizării școlii și trebuie să fie în măsura sa beneficieze personal din training.
*Font 9*
ACȚIUNI
1. Crearea unor Centre Comunitare de Sănătate Mintală pentru copii și adolescenti.
Centrele vor avea echipe multidisciplinare formate din medici psihiatri, psihologi
clinicieni, psihoterapeuti, educatori. Personalul unui centru cuprinde 4 medici
psihiatri specializați în psihiatria copilului și adolescentului, 5 asistente medicale
pentru serviciul de intervenție în criza, 3 asistente medicale pentru programul outreach
10 asistente medicale pentru spitalizarea de zi și departamentul de reabilitare,
2 psihologi clinicieni și 3 psihopedagogi. Centrul va oferi servicii de evaluare și
tratament specializat psihoterapie și medicamentos, servicii individuale sau de grup
de consiliere, grupuri psihoeducationale, workshopuri pentru părinți. La un centru de
sănătate mintală vor fi arondati între 200.000 și 400.000 de locuitori.
2. Programe de consiliere în școli
3. Programe de tip școala părinților
4. Elaborarea de materiale de promovare a sănătății mintale pentru copii și adolescenti
3.10.3. Psihiatria forensica
Planul specific de reforma pentru spitalele de psihiatrie și măsuri de siguranță va fi elaborat în cadrul unui proiect MATRA.
3.10.4. Persoanele cu handicap mintal
Agenția responsabilă pentru asistarea persoanelor care suferă de dizabilitati mintale și a celor cu handicap mintal este Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH).
Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap a propus și Guvernul României a aprobat Strategia Naționala pentru protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu dizabilitati din România, astfel făcându-se un prim pas spre îmbunătățirea structurală a poziției persoanelor adulte cu dizabilitati. Dezinstitutionalizarea și reintegrarea persoanelor cu dizabilitati în comunitate sunt doua dintre principiile calauzitoare ale strategiei.
Un plan de acțiune pentru anii 2006-2013 a fost elaborat. Este necesar ca Planul de acțiune pentru implementarea strategiei în domeniul sănătății mintale și Planul de implementare a strategiei naționale pentru protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu dizabilitati din România să fie coroborate.
O colaborare strânsă este necesară pentru realizarea următoarelor puncte:
■ Reforma instituțiilor de tip rezidential
■ Evaluarea problemelor de sănătate mintală a persoanelor care se afla acum în centre de reabilitare aparținând ANPH; unele suferă de tulburări mintale cronice
■ Amestecul de nevoi medicale și sociale ale persoanelor cu tulburări mintale (ar trebui evaluate de o comisie comuna și rezolvate printr-o repartizare adecvată a sarcinilor între ANPH, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei)
■ Criteriile pentru stabilirea gradului de handicap și nivelul de suport medical și social necesar
■ Coroborarea planului de acțiune pentru locuințe protejate al ANPH cu dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală
■ Definirea protocoalelor de colaborare în cadrul managementului de caz
■ Adoptarea unor standarde reciproc compatibile pentru servicii (pentru locuintele protejate, pentru asistența socială, pentru centrele medico-sociale)
3.10.5. Persoane fără adapost
Se estimeaza ca, în special pe perioada iernii, 10 până la 20% din paturile de psihiatrie sunt ocupate de persoane fără adapost. Cifrele exacte lipsesc. Spitalul primește înapoi doar echivalentul a trei zile asa ca după această perioadă, aceste persoane reprezintă o povara financiară greu de suportat.
În București, Samusocial din România oferă ajutor. Aceasta este un ONG finanțat în totalitate din donații. Pe baza experienței acumulate, ei propun un sistem comprehensiv de ajutorare. În alte tari, ONG-uri specializate (adeseori aparținând de organizații religioase cum ar fi bisericile sau Armata Salvării), finanțate în parte de autoritățile locale oferă adapost și ajutor acestor persoane.
*Font 9*
Proiect persoane fără adapost - Strategii de intervenție:
1. Adaposturi specializate pentru cazurile
psihiatrice
Buget (cu un psihiatru, 4 nurse, alt personal
3): 60.000 Euro pe an
2. Spații pentru resocializare și terapie
ocupationala (centre de zi)
Bugetul unui centru de zi cu un psiholog, un
asistent social și doi animatori: 30.000 Euro
pe an
3. Echipe mobile specializate în oferirea în
strada de îngrijiri medicale cazurilor
psihiatrice
Bugetul unei echipe mobile cu un psihiatru, o
nursa, un sofer (3 nopti pe săptămâna):
35.000 Euro pe an
4. Farmacii specializate, cu circuit închis pentru adultii fără adapost - în stricta
colaborare cu echipa psihiatrica mobila
5. Parteneriat cu spitalele de psihiatrie pentru a spitaliza și vindeca cazurile critice
chiar dacă persoana nu poseda asigurare medicală
ACȚIUNI
1. Politici de ajutorare a persoanelor fără adapost - de dezvoltat de către Ministerul
Protecției Sociale și de Ministerul Sănătății până în anul 2008.
2. Inițierea proiectelor pilot pentru persoanele fără adapost din București și în alte
doua orașe.
3.11. Acțiuni în funcție de initiator
3.11.1. Ministerul Sănătății
■ Campanie antistigma cu începere în 2006
■ Susținerea financiară a organizațiilor de beneficiari/familii pe o perioadă de 5 ani pe baza unui plan de acțiune cu începere în 2006
■ Ordin ministerial de funcționare a centrelor comunitare de sănătate mintală cu sprijinul Casei naționale de Asigurări de Sănătate - cu începere în 2006
■ În ordinul ministerial asupra ingrijirilor comunitare, să fie inclusă sănătatea mintală
■ Crearea unei baze financiare pentru proiectele de locuințe protejate pentru sănătate mintală - cu începere în 2006
■ Unitatea de management
- Contract pe o perioadă de 5 ani - unitate de management specializată în monitorizarea implementarii noilor servicii (dezvoltare și sfat instituțional) care să realizeze primul val de centre comunitare de sănătate mintală
- Plan de acțiune pentru promovarea sănătății mintale și prevenirea tulburarilor mintale - 2007
- Înființarea Centrului Național pentru Sănătate Mintală - 2006. Aceste centru trebuie să fie independent (Institut de importanța naționala). Relația cu o universitate ar putea fi productiva. Contract cu Centrul Național pentru Sănătate Mintală de promovare a grupurilor regionale pentru sănătate mintală pe o perioadă de 5 ani
- Finanțarea evaluării centrelor comunitare de sănătate mintală și a proiectelor de locuințe protejate de către Centrul Național pentru Sănătate Mintală
- Evaluarea Legii Sănătății mintale în colaborare cu Ministerul Justiției comisionata Institutului Național pentru Sănătate Mintală, cu consultarea Centrului pentru Resurse Juridice, Ligii Române pentru Sănătate Mintală, Asociației Psihiatrice Române și a organizațiilor de pacienti/beneficiari/familii
■ Colaborarea cu alte ministere de initiat în 2006: creșterea capacității școlilor de nursing psihiatric; dezvoltarea curriculei de nursing psihiatric comunitar; locuri de instruire în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală, în proiectele de locuințe protejate și în spitalele de psihiatrie. Nursingul psihiatric ridicat la rangul de specialitate; planificarea educației pentru gradul de master
■ Ordin ministerial care să permită nurselor de psihiatrie să obțină un bonus la salariul de baza
■ Proiect pilot pe managementul serviciilor de sănătate - dezvoltarea unui plan în 2006 împreună cu celelalte ministere implicate
■ Introducerea unui registru național al pacientilor cu tulburări mintale internati nevoluntar (în cooperare cu Ministerul Justiției)
■ Negocieri cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei în legătură cu responsabilitățile în privinta asistenței persoanelor cu dizabilitati mintale
3.11.2. Centrul Național de Sănătate Mintală
■ Dezvoltarea unui website pe sănătate mintală - din 2006
■ Oferirea de ajutor instituțiilor de sănătate mintală pentru crearea propriului website (și intranet) - din 2006
■ Înființarea Centrului Național de Informare în Sănătate Mintală - 2006
■ Coordonarea metodologică a sectorizarii psihiatrice
■ Unitatea va face o schita detaliată a unui CCSM
■ Crearea standardelor de îngrijire și a politicilor operationale pentru servicii. Standarde comune de îngrijire și ale serviciilor cu alți posibili parteneri (Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap și Ministerul Muncii și Protecției Sociale)
■ Unitatea va schita profilul unui manager de sector
■ Planificarea organizării primelor 10 centre comunitare de sănătate mintală
■ Evaluare detaliată a spitalelor psihiatrice care ar putea oferi paturi pentru cele 10 centre
■ Recrutarea managerilor de sector și instruirea acestora
■ Planificarea recrutarii personalului
■ Planificarea activităților de promovare a sănătății mintale și prevenire a bolilor psihice
3.11.3. Liga Română pentru Sănătate Mintală
■ Partener principal în organizarea campaniei antistigma a Ministerului Sănătății
■ Partener principal al Centrului Național de Sănătate mintală în planificarea activităților de promovare a sănătății mintale și prevenire a bolilor psihice
■ Evaluarea legii sănătății mintale în 2009
3.11.4. Organizații ale pacientilor-beneficiarilor
■ P.R. la nivel local și național - planificare și acțiuni de început în 2006-2007
■ Plan de acțiune pe o perioadă de 5 ani pentru obținerea suportului financiar de la Ministerul Sănătății
■ Program pe educație și training - 2006
■ Raport la Ministerul Sănătății despre progresele înregistrate de consiliile consultative înființate în instituțiile de sănătate mintală - de început în 2006
■ Participarea la evaluarea Legii Sănătății mintale - 2009
3.11.5. Parteneri internationali
Timp de cativa ani după 1989, contactele între instituțiile și organizațiile românești și cele din străinătate au crescut foarte mult. Alte contacte însă nu au fost fructuoase din cauza lipsei unui cadru de oferire a asistenței. Cea mai mare parte a asistenței a fost oferită ad hoc, în lipsa unui plan. Acum, dintr-o perspectiva internationala, este nevoie de o utilizare ghidata a resurselor umane și materiale.
De acum înainte, punctul de start al parteneriatelor internaționale ar trebui să fie planul de acțiune al guvernului român.
Se propun următoarele acțiuni:
■ Ajutorarea organizațiilor de pacienti - beneficiari să își structureze programe de educație și training - de către parteneri internationali și/sau organizații internaționale de pacienti/beneficiari
■ Asistența în înființarea proiectului pilot de management în sănătate
■ Sfat pe problema persoanelor fără adapost
3.11.6. Alții
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei
■ Proiect de locuințe protejate în colaborare cu Ministerul Sănătății
■ Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap: crearea unei politici de ajutoare a persoanelor fără adapost - în 2006, în colaborare cu Ministerul Sănătății
■ Start în 2007 a proiectelor pilot pentru persoanele fără adapost
■ Negocieri cu Ministerul Sănătății despre transferul instituțiilor care acum se afla sub tutela Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap către ministerul Sănătății
■ Evaluarea legilor care pun o greutate în plus pe umerii sistemului de servicii de sănătate mintală
Ministerul Educației și Cercetării
■ Adaptarea curriculei pentru facultățile de medicina generală - stagiul de 3 săptămâni de studiu al sănătății mintale ar trebui mărit. Ar trebui acordată atenție practicii în medicina de familie
■ Un profesor de Medicina de Familie ar trebui să se concentreze pe problemele de sănătate mintală în practica zilnica a medicilor de familie
■ Un profesor de psihiatrie socială
■ Specializarea în domeniul nursingului - în special al nursingului psihiatric și nursingului de psihiatrie socială
Ministerul Justiției
■ Evaluarea Legii Sănătății Mintale în colaborare cu Ministerul Sănătății, comisionata către Institutul Național pentru Sănătate Mintală cu consultarea Centrului pentru Resurse Juridice, Ligii Române pentru Sănătate Mintală, Asociației Psihiatrice Române și a organizațiilor de pacienti beneficiari/familii. Start în 2007
■ Introducerea unui registru național al pacientilor cu tulburări mintale internati nevoluntar (în cooperare cu Ministerul Sănătății)
■ În viitor: procurori și judecători specializați în legile Sănătății (mintale)
Asociația Română pentru Medicina de Familie
■ Start în 2006 - dezvoltarea unei noi curricule pentru educația și instruirea medicilor de familie care să includă problemele psihiatrice și psihosociale în acord cu standardele UE
■ Dezvoltarea unor ghiduri în domeniul sănătății mintale
■ Start în 2006 - program anti-stigma
Centrul pentru Resurse Juridice
■ Participarea la evaluarea Legii pentru Sănătate Mintală - 2009
Asociația Psihiatrica Română
■ Participarea la evaluarea Legii pentru Sănătate Mintală - 2009
■ Educație și training în psihiatrie socială (comunitara)
■ Psihiatria socială să fie recunoscută ca o subspecialitate
■ Profesori în psihiatrie socială
■ Dezvoltarea unor noi modele de îngrijire - împreună cu alți profesionisti
Asociația Română de Nursing
■ Dezvoltarea unei curricule de nursing în psihiatrie socială
■ Participarea la dezvoltarea unor noi modele de îngrijire în sănătatea mintală
4. Costuri estimative
4.1. Centrele comunitare de sănătate mintală
Estimarea costurilor pentru un singur Centru Comunitar de Sănătate Mintală:
*Font 9*
1. Investiții
Total costuri clădiri
463.000 Euro
Construcție 3 nivele, suprafața 150-200 mp
500 mp x 600 Euro = 300.000 Euro
Teren 500 mp
500 x 150 Euro = 75.000 Euro
Infrastructura (garduri, alee intrare
mașini, iluminat etc.)
20.000 Euro
microbuz/transport
30.000 Euro
Echipament medical
30.000 Euro
Costuri totale
463.000 Euro
2. Costuri anuale administrative
Electricitate, apa, curățenie, consumabile, securitate, etc.
6000 x 12 = 72.000 Euro
3. Resurse umane - anual
4 psihiatri
45.560 Euro
5 psihologi
28.080 Euro
20 nurse
106.800 Euro
10 infirmieri
29.520 Euro
10 alt personal
36.000 Euro
Total Resurse umane
(incluzând taxele bugetare, asigurările de sănătate,
contribuțiile la fondul de șomaj și de pensii)
246.184 Euro
4.2. Acțiuni
■ Campanie antistigma - total Euro 500.000 = în 5 ani, cu începere în 2006
■ Suport financiar pentru organizațiile de beneficiari/familii pe o perioadă de 5 ani pe baza unui plan de acțiune care să înceapă în 2006 - proiect total Euro 50.000
■ Contract pe o perioadă de 5 ani - unitate de management specializată în monitorizarea introducerii noilor servicii (dezvoltare și sfat organizațional) pentru planul pentru Centrele Comunitare de Sănătate Mintală: Euro 500.000
■ Proiectele Centrului Național pentru Sănătate Mintală:
- Evaluarea proiectului centrelor comunitare de sănătate mintală în 2009 Euro 15.000
- Evaluarea Legii Sănătății Mintale în colaborare cu Ministerul Justiției cu consultarea Centrului pentru Resurse Juridice, Ligii Române pentru Sănătate Mintală, Asociației Psihiatrice Române și a organizațiilor de pacienti beneficiari/familii. Euro 25.000
- Proiectul de promovare a grupurilor regionale pe sănătate mintală - total Euro 100.000 = pe o perioadă de 5 ani
5. Planificarea obiectivelor pe termen mediu și lung
Obiectivele pe termen lung vor fi în concordanta cu prioritățile stabilite în planul operational:
- dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală
- promovarea sănătății mintale
- îmbunătățirea calității serviciilor
- alinierea la standardele europene
- implicarea pacientilor/beneficiarilor/familiilor
- dezvoltarea parteneriatului și comunicării cu ONG-urile
Ajustarea fina a obiectivelor pe termen lung se va face în funcție de evaluarea rezultatelor obținute în prima faza. Cercetarea serviciilor de sănătate va furniza instrumentele necesare unei bune evaluări.
6. Plan operational pentru realizarea obiectivelor pe termen scurt și mediu
Pe baza proiectului planului de acțiune propus de experții olandezi (prezentat în capitolele 1-5 ale prezentului document) un grup de experți români a propus un plan operational pentru realizarea obiectivelor pe termen scurt și mediu cuprinse în planul de acțiune. Planul operational a fost avizat de Comitetul Intersectorial de Coordonare în Sănătatea Mintală.
Plan de acțiune
pentru implementarea strategiei în domeniul sănătății mintale
*Font 7*
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Obiective generale
Acțiuni
Instituții
Termen
Buget
Obiective specifice
responsabile
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.1. Dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală
1.1.1. Ordin de ministru pentru transformarea Laboratoarelor
Ministerul
Aprilie 2006
de Sănătate Mintală în Centre de Sănătate Mintală
Sănătății (MS)
1.1.2. Evaluarea resurselor umane și a infrastructurii
MS
Aprilie 2006
Centrelor de sănătate mintală
1.1.3. Modernizarea infrastructurii Centrelor de Sănătate
MS
Decembrie 2006,
2,75 M Euro
Mintală
pentru primele 10
pentru 2006
1.1.4. Înființarea de noi Centre de Sănătate Mintală
MS,
Decembrie 2009
63 M Euro
Autoritățile
- 150 de centre
2007-2009
Publice Locale
(APL)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.2. Sectorizarea asistenței psihiatrice
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.2.1. Înființarea comisiilor județene pentru organizarea
MS
Mai 2006
sectoarelor psihiatrice
1.2.2. Evaluarea resurselor și stabilirea hartilor
MS, APL
Septembrie 2006
50.000 Euro
sectoarelor psihiatrice de către comisiile județene
1.2.3. Propuneri de investiții pentru completarea
MS, APL
Septembrie 2006
infrastructurii sectoarelor psihiatrice
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.3. Formarea echipelor terapeutice multidisciplinare
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.3.1. Ordin de ministru privind salarizarea personalului
MS
Mai 2006
care lucrează în ambulator
1.3.2. Ordin de ministru privind recunoașterea
MS
Mai 2006
specializării în nursing psihiatric
1.3.3. Angajarea de psihologi și asistenți sociali în
MS
Iulie 2008
serviciile de sănătate mintală
+ 100 psihologi
+ 900.000
+ 150 asistenți
Euro/an
sociali
1.3.4. Training pentru echipele terapeutice
MS
Septembrie 2007
1,5 M Euro
multidisciplinare
30 echipe
1.3.5. Înființarea echipelor mobile (proiect pilot)
MS
Iulie 2008
200.000 Euro
4 echipe mobile
(PHARE)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.4. Dezvoltarea legăturilor functionale cu ingrijirile primare
de sănătate
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.4.1. Training pentru medicii de familie pe tema abordarii
MS
Decembrie 2006
problemelor de sănătate mintală în practica generală
500 medici
1.4.2. Protocoale de colaborare între medicul de familie și
MS
Septembrie 2006
sectorul psihiatric
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2. Îmbunătățirea calității serviciilor în instituțiile psihiatrice
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2.1. Modernizarea infrastructurii
2.1.1. Reabilitare fizica a clădirilor
MS, APL
Decembrie 2008
200 M Euro
2.1.2. Dotări (mobilier, echipamente, aparatura medicală)
MS
Iulie 2009
11 M Euro
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2.2. Diversificarea programelor terapeutice
2.2.1. Programe de management de caz (proiect pilot în 4
MS
Iulie 2008
200.000 Euro
spitale)
(PHARE)
2.2.2. Dezvoltarea activităților psihoterapeutice -
MS, CNAS
Septembrie 2006
revizuirea reglementării și rambursarii acestor
activități
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2.3. Managementul eficient al serviciilor de sănătate mintală
2.3.1. Elaborarea programei de instruire în managementul
MS
Septembrie 2006
serviciilor de sănătate mintală
2.3.2. Instruirea managerilor serviciilor de sănătate
MS, MEC
permanent
mintală
2.3.3. Înființarea unității de management a planului
MS
Aprilie 2006
50.000 Euro
național de sănătate mintală
în 2006
2.3.4. Elaborarea standardelor de îngrijire
MS (CNSM)
Septembrie 2006
Inclus în
bugetul 2.3.3.
2.3.5. Elaborarea registrului pentru tulburarile mintale
MS (CNSM)
Decembrie 2006
idem
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3. Respectarea drepturilor persoanelor cu probleme de sănătate
mintală
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3.1. Destigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală
3.1.1. Campanie antistigma
MS, MEC
2006-2010,
500.000 Euro
evaluări la 6 luni
2006-2010
3.1.2. Proiecte de promovare a aliantelor regionale pentru
MS, APL
2006-2010
100.000 Euro
sănătate mintală
2006-2010
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3.2. Actualizarea cadrului legislativ
3.2.1. Aprobarea normelor de aplicare la
Legea nr. 487/2002
MS
Aprilie 2006
3.2.2. Evaluarea legii sănătății mintale și a altor legi și
MS, MJ, MMSSF
Decembrie 2007
30.000 Euro
reglementări cu implicații asupra ingrijirilor de
sănătate mintală și propunerea de modificări
legislative
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3.3. Îmbunătățirea condițiilor din spitalele de psihiatrie și
măsuri de siguranță
3.3.1. Elaborarea standardelor de îngrijiri pentru spitalele
MS, M
Septembrie 2007
300.000 Euro
de psihiatrie și măsuri de siguranță (proiect MATRA)
(MATRA)
3.3.2. Instruirea personalului, inclusiv în privinta
MS
Septembrie 2007
Inclus în
drepturilor pacientilor
3.3.1.
3.3.3. Reorganizarea spitalelor de psihiatrie și măsuri de
MS, MJ
Iulie 2009
siguranța conform recomandărilor proiectului MATRA
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3.4. Sprijinirea dezvoltării asociațiilor de beneficiari ai
serviciilor de sănătate mintală
3.4.1. Program de sprijinire a dezvoltării asociațiilor de
MS
2006-2010
50.000 Euro
beneficiari ai serviciilor de sănătate mintală
2006-2010
3.4.2. Includerea reprezentanților beneficiarilor în
MS
Decembrie 2007
consiliile de administrație ale spitalelor
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4. Promovarea sănătății mintale și prevenirea tulburarilor mintale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4.1. Informarea publicului asupra problemelor de sănătate mintală
4.1.1. Desemnarea unei persoane pentru relații cu publicul
MS
Iulie 2006
pe problemele de sănătate mintală
4.1.2. Website cu informații despre Sănătatea mintală
MS
Septembrie 2006
10.000 Euro
2006-2010
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4.2. Promovarea sănătății mintale în școli
MS, MEC
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4.3. Promovarea sănătății mintale la locul de muncă
MS, MMSSF
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4.4. Prevenirea violenței
MS, ...
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4.5. Prevenirea abuzului de substanțe
MS, ANA
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5. Colaborarea intersectoriala și comunicarea cu societatea civilă
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5.1. Incluziunea socială a persoanelor cu probleme de sănătate
mintală
5.1.1. Actualizarea criteriilor de stabilire a dizabilitatii
MMSSF, ANPH,
MS
5.1.2. Plan pentru locuintele protejate
ANPH, MS
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5.2. Parteneriatul cu ONG-urile
MS,
5.2.1 Crearea unui organism permanent de consultare și
LRSM*), CRJ**)
coordonare a ONG-urilor (Alianta Naționala pentru
Sănătate Mintală)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5.3. Actualizarea programelor de formare a profesionistilor în
MS, MEC
Septembrie 2007
domeniul sănătății mintale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6. Coordonarea implementarii strategiei în domeniul sănătății
mintale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6.1. Finanțarea adecvată a sistemului de servicii de sănătate
mintală
6.1.1. Asigurarea unui buget pentru investiții în sănătate
MS
Noiembrie 2007
1% din PIB
mintală
6.1.2. Extinderea pachetului de servicii de sănătate
MS, CNAS
Noiembrie 2006
mintală rambursate de CNAS
6.1.3. Atragerea de resurse extrabugetare
MS
permanent
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6.2. Monitorizarea procesului de reforma a serviciilor de
sănătate mintală
6.2.1. Înființarea Centrului Național de Sănătate Mintală
MS
Iulie 2006
6.2.2. Evaluarea morbiditatii psihiatrice și a nevoii de
CNSM
Rapoarte semestriale
servicii
6.2.3. Evaluarea periodică a serviciilor comunitare de
CNSM
Rapoarte semestriale
sănătate mintală
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6.3. Cooperarea internationala în vederea dezvoltării
instituționale
6.3.1. Colaborarea cu OMS pentru punerea în aplicare a
Declarației de la Helsinki, semnată de miniștrii
sănătății în ianuarie 2005
6.3.2. Declararea sănătății mintale ca prioritate naționala
și alocarea de fonduri structurale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) Liga Română pentru Sănătate Mintală
**) Centrul pentru Resurse Juridice
--------------