Decizia nr. 161/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (8) și ale

art. 107 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească Asirom" - S.A. din București în Dosarul nr. 12.217/2003 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Broadhurst Investments Limited a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, arătând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 44 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 12.217/2003, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 36 și pct. 39 din cartea II, titlul II al Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, dispoziții prin care se modifică art. 103 alin. (8) și, respectiv,

art. 107 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească Asirom" - S.A. din București într-o cauză comercială ce are ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din data de 25 aprilie 2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin art. 44 alin. (2) din Constituție prin aceea că "încalcă și îngrădesc dreptul de proprietate al unei categorii de persoane deținătoare de acțiuni", prin anularea (suspendarea) a două din atributele acestui drept, și anume usus și fructus. În acest context, acești proprietari de acțiuni se văd puși în situația de a fi acționari numai cu numele, neputând beneficia, în nici o împrejurare, de două din drepturile fundamentale conferite de proprietatea asupra acțiunilor, și anume dreptul la dividende (fructus) și dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acționarilor (usus).

Autorul excepției apreciază că această discriminare instituită prin dispozițiile legale criticate față de unele categorii de acționari încalcă cele mai elementare principii ale economiei de piață, întrucât descurajează investițiile de portofoliu, fiind evident faptul că nici o persoană nu va investi o parte din resursele sale financiare în acțiuni atâta timp cât deținerea acestora nu îi aduce nici un avantaj, concretizat prin participarea la luarea deciziilor privind societatea comercială și/sau prin obținerea unor câștiguri, sub formă de dividende proporționale cu investiția. De asemenea, consideră că prin suspendarea dreptului de vot al acționarilor se legiferează inegalitatea în drepturi dintre acționari cu privire la dreptul acestora de a putea participa, prin vot, la adoptarea hotărârilor ce privesc activitatea societății emitente, astfel încât o parte dintre acționari sunt pur și simplu excluși de la luarea oricărei hotărâri a adunării generale.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu creează nici o situație de protecție inegală a proprietății private. În acest sens, arată că art. 44 alin. (1) din Constituție stabilește că dreptul de proprietate este garantat, iar conținutul și limitele sale sunt stabilite de lege, astfel încât sunt admise restrângeri ale exercițiului dreptului de proprietate, prin dispoziții legale exprese.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementările

Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost adoptate în contextul prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) și ale art. 44 alin. (1), precum și al celorlalte garanții constituționale privind exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute persoanelor. Astfel, arată că, "prin dispozițiile criticate, legea prevede același regim juridic pentru toate societățile comerciale care fac investiții dobândind acțiuni ale societății, precum și pentru acele societăți în care se fac asemenea investiții", ceea ce nu contravine însă prevederilor Constituției, ci, dimpotrivă, sunt conforme cu aceasta, inclusiv cu cele ale art. 16, care consacră egalitatea în fața legii.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a

art. IX pct. 36 și pct. 39 din titlul II al cărții II din Legea nr. 161/2003

față de prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2), întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul garantării și ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de proprietari - acționari. De altfel, arată că textele criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De asemenea, apreciază că, în speța de față, nu este vorba despre o problemă de constituționalitate, susținerile autorului privind, de fapt, aspecte legate de aplicarea și interpretarea textelor în discuție, ceea ce contravine

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. IX pct. 36 și pct. 39 din cartea II, titlul II al Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Prin aceste dispoziții se completează art. 103 cu un nou alineat, și anume alin. (8), și se modifică

art. 107 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 31/1990

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, păstrându-se numerotarea textelor de lege criticate. În aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța asupra acestor din urmă dispoziții, care au următoarea redactare:

- Art. 103 alin. (8): "Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazurile în care o societate, în care altă societate deține majoritatea drepturilor de vot sau exercită direct ori indirect o influență dominantă, dobândește acțiuni ale societății dominante.";

- Art. 107: "Acțiunile dobândite potrivit art. 103 alin. (1)-(5) și alin. (8) nu dau drept la dividende. Pe toată durata posedării lor de către societate, dreptul de vot pe care îl conferă aceste acțiuni este suspendat, iar majoritățile de prezență și de vot pentru luarea în mod valabil a hotărârilor în adunările generale se raportează la restul capitalului social."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2), potrivit cărora: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin aceste prevederi constituționale se asigură o egală garantare și ocrotire a proprietății private, indiferent dacă aceasta aparține statului ori altei persoane juridice sau fizice. Astfel, Curtea constată că textele de lege criticate nu afectează protecția proprietății private, fiind în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 58 din 1 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 24 februarie 2005, apreciind că prin dispozițiile legale criticate se urmărește prevenirea corupției și asigurarea funcționării regulilor economiei de piață și se aplică, în egală măsură, tuturor agenților economici aflați în aceeași situație, indiferent de forma de proprietate pe care o reprezintă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (8) și ale

art. 107 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească Asirom" - S.A. din București în Dosarul nr. 12.217/2003 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005.