Decizia nr. 395/2005

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, excepție ridicată de Aurelia Slabu și alții în Dosarul nr. 10.794/2004 al Tribunalului Cluj - Secția de litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât nu se urmărește constatarea neconstituționalității dispoziției legale criticate, ci extinderea efectelor acesteia pentru toți procurorii și judecătorii, situație în care aceasta ar deveni constituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 10.794/2004, Tribunalul Cluj - Secția de litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, excepție ridicată de Aurelia Slabu și alții, procurori la parchetele de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 și ale art. 124 alin. (3).

Autorii excepției apreciază că acordarea unui spor de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară numai procurorilor care participă la judecarea infracțiunilor de corupție este discriminatorie, întrucât "nu există o specializare a procurorilor, așa cum nu există nici complete specializate pentru soluționarea cauzelor de corupție sau criminalitate organizată". Totodată, se arată că "aceste cauze nu necesită o specializare anume nici pentru procurorii care efectuează supravegherea activității de cercetare penală sau urmărire penală proprie ori care participă în ședințele de judecată".

Se consideră că "nu este admisă o asemenea discriminare în condițiile în care există un volum mare de muncă și pentru procurorii care anchetează infracțiuni de natură economico-financiară și bancară sau infracțiuni contra vieții [...]". În ceea ce privește aplicarea principiului egalității, este invocată

Decizia Curții Constituționale nr. 89 din 27 februarie 2003 .

Totodată, autorii excepției apreciază că aceste discriminări aduc atingere independenței magistraților, având în vedere că "independența [acestora] are și o componentă materială, financiară, în condițiile în care salariile oricum nu sunt pe măsura importanței, complexității și solicitării impuse de această profesie și nu oferă nici o compensație pentru privațiunile la care sunt supuși magistrații".

Tribunalul Cluj - Secția de litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată. În acest sens, se consideră că este încălcat principiul constituțional al egalității "pentru că soluționarea cauzelor de corupție nu presupune o specializare anume față de alte categorii de cauze, aceste cauze nu au un grad sporit de dificultate față de alte cauze [...], nu supun judecătorul cauzei la pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul ce instrumentează cauza [...] și nu presupun o responsabilitate sporită față de alte categorii de cauze". În opinia instanței, "simplul fapt că aceste complete judecă o anumită categorie de cauze nu justifică acordarea unui spor [...]. Altminteri, s-ar putea spune că judecătorii nu sunt niciodată în situații identice care să justifice o salarizare egală".

De asemenea, instanța consideră că sunt încălcate și dispozițiile constituționale referitoare la independența judecătorului, întrucât "independența materială este o latură fundamentală a independenței judecătorului", dar și pentru că "salarizarea judecătorului depinde de președintele instanței, ceea ce presupune un posibil control asupra activității și deciziilor acestuia din partea administrației instanței". În acest sens, sunt invocate prevederile Principiului 3 pct. 1 lit. b) din Recomandarea R (94) a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, adoptată la 13 octombrie 1994, ale art. 2 și ale art. 13 din Carta Universală a Judecătorului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul consideră că prevederea legală criticată trebuie coroborată cu dispozițiile Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York în 2003, și ale Convenției penale privind corupția din 1999 a Consiliului Europei, convenții ratificate de România. Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției prevede, la art. 36, că în fiecare stat parte trebuie "să existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupției", iar aceste organisme trebuie să se bucure de o "independență necesară [...] pentru a putea exercita eficient funcțiile lor la adăpost de orice influență necuvenită" și să dispună de un personal care "ar trebui să aibă formarea și resursele adecvate pentru a-și exercită sarcinile". Se mai arată că dispoziții asemănătoare cuprinde și art. 20 din Convenția penală privind corupția a Consiliului Europei. În consecință, Guvernul apreciază că dispozițiile criticate "nu numai că nu încalcă prevederile internaționale în materie, ci ele reprezintă transpunerea în dreptul intern a unor prevederi internaționale privind prevenirea și combaterea corupției, pe care România este obligată să le respecte, ca parte semnatară a Convenției". Tot în acest sens sunt invocate și dispozițiile din Strategia națională anticorupție pe perioada 2005-2007, precum și Planul de acțiune pentru implementarea acestei strategii, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 231/2005 , care prevăd "pregătirea profesională specializată a personalului P.N.A., mai ales cu privire la tipologiile cazurilor de corupție și cooperarea judiciară cu structuri similare din statele membre".

Guvernul consideră că prevederile criticate nu contravin principiului egalității, întrucât "diferențierea de tratament [aplicată] are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, o formare anume pentru activitatea de urmărire și judecare a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție, ca și specificul cooperării judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar și structuri similare din alte state".

Totodată, se apreciază că nici critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la independența judecătorilor nu este întemeiată, întrucât salarizarea judecătorului nu mai depinde de președintele instanței, având în vedere că în urma modificărilor operate prin

Hotărârea nr. 71/2005

a Consiliului Superior al Magistraturii asupra Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, "s-a prevăzut că repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic, prin programele MJREP sau ECRIS, iar, în cazul în care repartizarea în acest sistem nu se poate aplica, repartizarea cauzelor se efectuează prin metoda sistemului ciclic". În consecință, Guvernul arată că "aceste sisteme funcționează pe criterii obiective, înlăturând posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de către președintele instanței". Totodată, se mai arată că "în Regulamentul menționat s-au prevăzut o serie de dispoziții amănunțite privind aplicarea criteriului aleatoriu în repartizarea dosarelor pe complete, care constituie garanții ale funcționării obiective a sistemelor de repartizare".

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se consideră că principiul egalității presupune un tratament juridic diferit la situații diferite, astfel încât "stabilirea unui tratament juridic diferențiat în cazul categoriilor de personal prevăzut de dispozițiile legale criticate reprezintă o opțiune a legiuitorului [și este] justificată de complexitatea activității desfășurate, precum și de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității Parchetului Național Anticorupție ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizării Curții, dispozițiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile

art. IV pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 601/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Așadar, Curtea constată că autorii excepției, în mod greșit, au invocat neconstituționalitatea

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 . În realitate, excepția privește dispozițiile art. 28 alin. (5) din ordonanță, care au următorul cuprins:

"Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție - potrivit

art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Național Anticorupție prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară."

Personalul la care se referă alin. (1) al art. 28 îl constituie procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție.

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt art. 16 și art. 124 alin. (3). Curtea observă că autorii excepției invocă în susținerea acesteia întregul text constituțional al art. 16, însă, în realitate, aceștia se referă doar la alin. (1) al art. 16 din Constituție. Aceste texte constituționale au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

- Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, se susține că

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

creează o discriminare între procurorii și judecătorii cărora li se acordă sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară și cei care nu primesc acest spor. În consecință, în opinia autorilor sesizării, pentru a fi constituțională, reglementarea criticată ar trebui aplicată, sub aspectul sporului, tuturor procurorilor și judecătorilor.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Ca atare, Curtea reține că nu are competența de a completa prevederea legală potrivit căreia sporul de 40% se aplică numai anumitor magistrați, ci intră în competența exclusivă a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condițiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistrați, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituționalitate. În aceeași ordine de idei, acordarea acestui spor și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și procurorilor de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se înscrie în aceeași competență de legiferare, Curtea Constituțională neputându-se erija într-un "legislator pozitiv".

În acest sens a statuat Curtea prin Decizia nr. 328 din 21 iunie 2005, nepublicată încă, ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, excepție ridicată de Aurelia Slabu și alții în Dosarul nr. 10.794/2004 al Tribunalului Cluj - Secția de litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2005.