Decizia nr. 349/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, prin avocat, de Lenuța Borza în Dosarul nr. 3.809/P/2003 al Curții de Apel Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.809/P/2003, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, prin avocat, de Lenuța Borza în cauza ce are ca obiect judecarea unui recurs penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că alin. 2 al art. 385^6 din Codul de procedură penală este restrictiv față de alin. 3 al aceluiași articol și "instituie un tratament inegal prin privarea recurentului de dreptul la un proces echitabil, lăsând în afara controlului legalității hotărârii aspecte care nu au fost invocate de părți, care nu au fost sesizate, care nu au fost luate în considerare de către instanța de judecată, în mod nelegal, sau care nu au corespondent în prevederile art. 385^9 din Codul de procedură penală". Consideră că în situația în care prima instanță și instanța de apel în mod nejustificat au respins cererea de probațiune în apărare, iar în recurs nu se mai pot administra probe, contrar prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, partea nu beneficiază de un proces echitabil.

Curtea de Apel Oradea consideră că excepția ridicată este întemeiată, întrucât "nu se poate accepta, fără a se încălca dreptul la un proces echitabil, ca în competența instanței de recurs să nu se prevadă aceleași atribuții de control judiciar, indiferent dacă acțiunea penală este supusă și apelului sau numai recursului".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. În acest sens arată că, "în ipoteza prevăzută la art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, legiuitorul a restrâns sfera controlului jurisdicțional la elementele de nelegalitate expres prevăzute de lege, tocmai în considerarea efectului devolutiv al apelului".

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 385^6 nu este întemeiată, deoarece acest text de lege "nu oprește părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, desfășurarea unui proces echitabil".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, conform cărora "Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385^9".

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, potrivit cărora "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Analizând dispozițiile art. 385^6 din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea reglementează efectul devolutiv al recursului, precum și limitele acestuia, ținând seama de două situații distincte, prevăzute în alin. 2, când hotărârea penală a fost supusă apelului, iar prin recurs se atacă decizia pronunțată în apel, situație în care instanța de recurs poate examina cauza numai în limitele motivelor prevăzute de art. 385^9, și în alin. 3, când hotărârea primei instanțe, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, situație în care recursul are efect devolutiv, ca și apelul, iar "instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele".

Reglementarea diferită se justifică prin deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. În prima situație, în urma exercitării căii de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior. Recursul, fiind a doua cale ordinară de atac, ce urmează a fi soluționată la cel de-al treilea grad de jurisdicție, poate fi exercitat pentru motive de casare concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel.

Curtea reține că art. 385^9 din Codul de procedură penală prevede 22 de motive de casare care pot fi invocate prin recurs și dintre care majoritatea trebuie verificate de instanța de recurs și din oficiu, chiar dacă nu au fost invocate de recurent. Aceste motive pot fi invocate cu privire la soluționarea atât a laturii penale, cât și a laturii civile a procesului penal.

Dispozițiile procedurale referitoare la judecarea procesului penal în cele trei grade de jurisdicție sunt de natură să asigure desfășurarea unui proces echitabil. În legătură cu aceste dispoziții legale nu se ridică probleme legate de constituționalitate, ci doar probleme legate de corecta aplicare a lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lenuța Borza în Dosarul nr. 3.809/P/2003 al Curții de Apel Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2004.