Decizia nr. 637/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Laura Paris

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Lucia Perneș în Dosarul nr. 12.644/279/2018 al Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.367D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale reprezentată prin

deciziile nr. 657 din 19 octombrie 2021

și

nr. 854 din 17 decembrie 2019 , prin cea din urmă reținându-se că stabilirea unui termen diferit, în care reclamantul și pârâtul pot depune cererea de chemare în garanție, nu reflectă un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. Or, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, în măsura în care este vorba despre categorii de persoane care sunt în situații diferite, se justifică un tratament diferit, în baza unui criteriu obiectiv și rațional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 17 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.644/279/2018, Judecătoria Piatra-Neamț - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Lucia Perneș într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revendicare imobiliară și rectificare carte funciară, în cadrul căreia a fost formulată o cerere de chemare în garanție.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că norma criticată este neconstituțională, deoarece consacră o inegalitate între reclamant și intervenient, pe de o parte, și pârât, pe de altă parte, întrucât reclamantului și intervenientului li se acordă dreptul de a depune o cerere de chemare în garanție pe tot parcursul cercetării procesului, pe când acest drept îi este acordat pârâtului până la primul termen de judecată, cel mai târziu. Se creează o inegalitate și o discriminare între participanții la procesul civil, reclamantul și intervenientul fiind părțile privilegiate, în condițiile în care necesitatea și oportunitatea formulării unei astfel de cereri s-au ivit pe parcursul cercetării procesului în fața primei instanțe, raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Oportunitatea, necesitatea și justificarea depunerii unei astfel de cereri se configurează pe parcursul cercetării judecătorești, prin conținutul probelor administrate, fenomen valabil în egală măsură pentru toți participanții din proces, fiind just și constituțional ca toți să aibă dreptul de a depune cererea de chemare în garanție până la terminarea cercetării procesului în fața primei instanțe.

6.

Judecătoria Piatra-Neamț - Secția civilă apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Referitor la termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul pot depune cererea de chemare în garanție, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă nici accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanție.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile

art. 73 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură civilă . Însă, având în vedere motivarea excepției, precum și calitatea de pârât a autoarei excepției, Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile

art. 73 alin. (3) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(3) Cererea [de chemare în garanție – n.n.] făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată“.

11.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare. Prin

Decizia nr. 854 din 17 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 martie 2020, paragrafele 13-15, Curtea a reținut că instituția chemării în garanție, reglementată în

art. 72 - 74 din Codul de procedură civilă , consacră o formă de intervenție forțată într-un proces, prin utilizarea căreia se eficientizează administrarea justiției, întrucât oferă părții interesate posibilitatea de a solicita judecarea în cadrul aceluiași proces atât a acțiunii principale, cât și a acțiunii în garanție sau în despăgubiri pe care ar putea să o formuleze și în mod separat, prin promovarea unei acțiuni distincte. Scopul părții care apelează la acest procedeu de extindere a cadrului procesual este acela de a-și asigura despăgubirea în cazul în care soluția pronunțată i-ar fi defavorabilă, valorificându-și pe cale incidentală dreptul de a fi garantat sau despăgubit.

13.

Autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate susține că sunt nesocotite dispozițiile

art. 16 din Constituție

ca urmare a faptului că prevederile de lege criticate stabilesc pentru pârât un termen diferit de cel pe care îl are la dispoziție reclamantul sau intervenientul principal pentru depunerea cererii de chemare în garanție. Astfel, dacă cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal trebuie depusă cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe, în ceea ce privește cererea făcută de pârât se stipulează că aceasta se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, respectiv în 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, conform

art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă , iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

14.

Curtea a reținut că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. În consecință, prin reglementările referitoare la termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garanție, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite (a se vedea în acest sens jurisprudența referitoare la

art. 61 din Codul de procedură civilă din 1865 , spre exemplu,

Decizia nr. 913 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007,

Decizia nr. 209 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008,

Decizia nr. 815 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 16 august 2010,

Decizia nr. 227 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 mai 2011).

15.

Totodată, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității armelor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice, indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părților, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile chiar diferit reglementate să se ajungă la echitate procesuală între părți, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 296 din 18 iunie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 5 martie 2025, paragraful 15).

16.

Întrucât criticile de neconstituționalitate formulate în cauza de față privesc aceleași aspecte, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.

17.

Distinct de cele arătate anterior, Curtea reține că stabilirea unor termene diferite pentru exercitarea dreptului de chemare în garanție se fundamentează pe considerente de natură procesuală și de drept substanțial și nu duce la apariția unei discriminări sau a unui privilegiu, astfel cum afirmă autoarea excepției de neconstituționalitate. În acest mod, încă de la momentul comunicării cererii de chemare în judecată, pârâtul dispune de cunoștința clară și completă a pretențiilor formulate de către reclamant, situație în care acesta poate, în mod rezonabil și în deplină cunoaștere a cauzei, să determine dacă este necesar sau oportun să formuleze o cerere de chemare în garanție împotriva unei terțe persoane. Această posibilitate îi este pusă la dispoziție într-un termen limitat, având în vedere că situația care îi este adresată este deja cunoscută din momentul inițierii procesului.

18.

În schimb, reclamantul, în calitatea sa de inițiator al procesului, poate avea un motiv întemeiat să formuleze o astfel de cerere numai în etape ulterioare ale procesului, întrucât necesitatea chemării unei terțe persoane în garanție poate să se contureze ca efect al susținerilor și apărărilor formulate de pârât, fie prin întâmpinare, prin cererea reconvențională ori chiar în cursul judecății. Prin urmare, pentru a asigura echilibrul procesual și dreptul la apărare, este justificată posibilitatea acordată reclamantului de a formula cererea de chemare în garanție pe tot parcursul cercetării procesului.

19.

Acest raționament este cu atât mai întemeiat în cazul intervenientului principal care, prin natura calității sale procesuale, beneficiază de un drept extins de intervenție. Intervenientul principal poate depune cererea de intervenție voluntară principală în fața primei instanțe până la momentul închiderii dezbaterilor în fond, termen care permite o participare completă și efectivă la proces, inclusiv prin formularea unei eventuale cereri de chemare în garanție.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucia Perneș în Dosarul nr. 12.644/279/2018 al Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 73 alin. (3) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.