Decizia nr. 179/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. k) , ale art. 4 și ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decizia nr. 627/2008 29 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^5 din Codul de p…
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ionița Cochințu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. k) , ale
art. 4
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 397/59/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.372D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu motivează în concret pretinsa neconstituționalitate, iar instanța de contencios constituțional nu se poate substitui obligației acestuia de motivare; în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie ( Decizia nr. 358 din 11 iulie 2024 ), precum și faptul că dispozițiile criticate reprezintă o transpunere, la nivel infraconstituțional, a prevederilor
art. 126 alin. (6) din Constituție .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 397/59/2020, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. k) , ale
art. 4
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind anularea unor prevederi ale
privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale ce definesc noțiunea de „acte care privesc raporturile cu Parlamentul“, cele care prevăd condițiile în care se poate apela la excepția de nelegalitate și stabilesc faptul că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiectul excepției de nelegalitate, iar actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul nu pot fi atacate în contenciosul administrativ sunt neconstituționale în contextul în care, în speță, este vorba despre controlul de legalitate a unui decret emis de Președintele României și ale cărui măsuri au fost încuviințate de către Parlament.
6.
Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin
art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004
legiuitorul doar definește actele care privesc raporturile cu Parlamentul și autorul excepției de neconstituționalitate nici nu precizează, în concret, în ce anume constă neconstituționalitatea acestor dispoziții legale criticate prin raportare la fiecare articol din
Constituție
invocat în susținerea excepției. Referitor la
art. 4
din aceeași lege, se învederează că normele cuprinse în acest articol au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie și prin care au fost respinse criticile de neconstituționalitate, în raport cu prevederi constituționale similare celor menționate în această cauză. Cu privire la dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. a)
din aceeași lege, se reține că acestea sunt legiferate în conformitate cu
art. 126 alin. (6) din Constituție , care reglementează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar.
7.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. k) , ale
art. 4
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:
–
Articolul 2
alin. (1) lit. k) : „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuțiilor sale, prevăzute de
Constituție
sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul;“;
–
Articolul 4
:
Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
–
Articolul 5
alin. (1) lit. a ):
(1)
Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a)
actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;
11.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale
art. 1
- Statul român, ale
art. 11
- Dreptul internațional și dreptul intern, ale
art. 16
- Egalitatea în drepturi, ale
art. 21
- Accesul liber la justiție și ale
art. 24
- Dreptul la apărare. De asemenea, sunt menționate prevederile
art. 6
cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale
art. 13
privind dreptul la un recurs efectiv din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate fac parte din
capitolul I
- Dispoziții generale, capitol care circumscrie aspecte legate de subiectele de sesizare a instanței judecătorești, de semnificația unor termeni în contextul legii [ art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004
definește actele care privesc raporturile cu Parlamentul], de tutela administrativă, de excepția de nelegalitate, de actele nesupuse controlului și limitele controlului, de actele administrativ-jurisdicționale, prin care sunt reglementate condițiile în care poate fi invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, precum și faptul că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate întrucât controlul judecătoresc al acestor tipuri de acte administrative se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de lege, și aspecte legate de actele care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ [ art. 5 alin. (1) lit. a)
- actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul].
13.
În jurisprudența sa, Curtea a învederat că prin excluderea actelor administrative cu caracter normativ din sfera de control, pe calea excepției de nelegalitate, se urmărește un scop legitim, respectiv asigurarea securității raporturilor juridice și respectarea competenței instanțelor specializate. De asemenea, admiterea acțiunii în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte juridice erga omnes, spre deosebire de excepția de nelegalitate care produce efecte inter partes. Astfel, admiterea unei excepții de nelegalitate produce efecte doar între părțile litigiului, actul administrativ producându-și în continuare efectele față de terți, pe când admiterea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte erga omnes profitând tuturor subiectelor de drept ( Decizia nr. 32 din 27 ianuarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, paragraful 19, și
Decizia nr. 526 din 9 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 12 decembrie 2014, paragraful 28).
14.
De asemenea, Curtea a arătat că atât textul
art. 21 din Constituție , cât și dispozițiile
art. 6
și
13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilesc dreptul de acces al cetățeanului la o instanță judecătorească pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, fără a preciza sau a limita acest acces numai la calea contenciosului administrativ, iar
art. 126 alin. (6) din Constituție
se limitează la reglementarea constituțională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepție în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar și cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc ( Decizia nr. 182 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006). Astfel, Curtea observă că dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004
sunt o transpunere la nivel infraconstituțional a prevederilor
art. 126 alin. (6) teza întâi din Legea fundamentală , potrivit cărora „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar“.
15.
Având în vedere considerentele mai sus prezentate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, în raport cu
art. 21 din Constituție , este neîntemeiată.
16.
În ceea ce privește celelalte prevederi constituționale menționate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia se limitează la a le invoca, fără a arăta însă în ce constă contrarietatea textelor legale criticate cu acestea, context în care Curtea nu poate formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Or, dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate invocate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu ( Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008,
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , precitată, și
Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014).
17.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 397/59/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. k) , ale
art. 4
și ale
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.