Decizia nr. 708/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 , 12 , 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 544/2001 12 octombrie 2001 (prevederi anume) privind liberul acces la informațiile de interes public
Are ca temei 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Claudia-Ilona Dascălu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 ,
12 ,
21
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Dan Băzăvan și Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 16.954/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.373D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției Cătălin Irinel Bălăucă a depus la dosar o solicitare privind judecarea cauzei în lipsă.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 279 din 28 mai 2024
prin care au fost analizate critici similare, formulate de autorul Dan Băzăvan, unul dintre autorii din prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Sentința civilă nr. 3.737 din 2 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.954/3/2020, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 ,
12 ,
21
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public. Excepția a fost ridicată de reclamanții Dan Băzăvan și Cătălin Irinel Bălăucă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de obligare la comunicarea unor informații de interes public.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, raportat la prevederile
art. 1 alin. (3)-(5) , ale
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
57 , ale
art. 124 alin. (2)
și ale
art. 126 din Constituție , dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001
nu stabilesc în mod clar motivarea în fapt sau în drept ce trebuie făcută, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu reglementează faptul că și necomunicarea completă și/sau incorectă constituie tot refuz sau, pur și simplu, lipsa unui răspuns. Așadar, aceste norme duc la ineficiență, transformând responsabilul cu comunicarea informațiilor de interes public în responsabil total ineficient, prin sintagma „(...) sau, după caz, în cel mult 30 de zile“. Ca atare, având în vedere că nu se identifică dacă aceste zile sunt lucrătoare sau calendaristice, norma este lipsită de claritate, termenul „urgență“ instituind discriminare față de alte categorii de informații de interes public ce sunt comunicate, raportat la dispozițiile constituționale menționate. De asemenea,
art. 7 alin. (3) din Legea nr. 544/2001
este confuz, neclar, întrucât nu există, practic, la acest moment, vreo autoritate care să nu dispună de condițiile tehnice necesare pentru a pune la dispoziție informațiile solicitate.
7.
Se apreciază că dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 544/2001 , prin raportare la
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
57 ,
art. 124 alin. (2)
și
art. 126 din Constituție , sunt neconstituționale, întrucât
privind protecția informațiilor clasificate instituie în mod clar ce informații sunt publice, ce informații sunt exceptate de la nivelul de clasificare, iar
art. 33
din aceeași lege stabilește că este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției. De asemenea, redând conținutul normativ al
art. 24 din Legea nr. 182/2002
și al
art. 17 din Standardele naționale
din 13 iunie 2002 de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 , autorii susțin că, pe lângă paralelismul care se indică a se evita conform
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,
art. 12
este lipsit de eficiență și nu are rost să fie cuprins în acest act normativ.
8.
În final, se invocă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 , în raport cu
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
41 ,
51 ,
52 ,
57 ,
73 ,
art. 124 alin. (2)
și
art. 126 din Constituție .
9.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, întrucât reclamanții critică, în special, modul de aplicare a textelor legale criticate, iar nu corespondența acestora cu articolele din Constituție invocate.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 ,
12 ,
21
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:
–
Articolul 7
:
Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.
–
Articolul 12
:
Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la
art. 1
și, respectiv, la
art. 11^1 , următoarele informații:
a)
informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;
b)
informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;
c)
informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii;
d)
informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e)
informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;
f)
informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;
g)
informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.
Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.
–
Articolul 21
:
Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.
Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.
–
Articolul 22
alin. (1):
„(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la
art. 7 .“
14.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5)
privind statul român,
art. 4
privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni,
art. 11
referitor la dreptul internațional și dreptul intern,
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 21
privind accesul liber la justiție,
art. 31
privind dreptul la informație,
art. 41
privind munca și protecția socială a muncii,
art. 51
privind dreptul de petiționare,
art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,
art. 57
privind exercitarea drepturilor și a libertăților,
art. 73
privind categoriile de legi,
art. 124 alin. (2)
privind înfăptuirea justiției și
art. 126
privind instanțele judecătorești.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , din perspectiva unor critici similare, formulate de același autor, prin
Decizia nr. 279 din 28 mai 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 25 septembrie 2024, și
Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022.
16.
Astfel, referitor la dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , prin
Decizia nr. 279 din 28 mai 2024 , precitată, paragrafele 15-18, Curtea a reținut că aceste norme stabilesc în sarcina autorităților publice obligația de a răspunde în scris solicitărilor cetățenilor pentru obținerea unor informații de interes public, în termenele reglementate de lege, respectiv: a) 10 zile pentru comunicarea informației de interes public solicitate, dacă aceasta a fost identificată în acest termen; b) 10 zile pentru anunțarea solicitantului că termenul prevăzut la lit. a) nu a fost suficient pentru identificarea informației solicitate; c) 30 de zile pentru comunicarea informației de interes public identificate peste termenul prevăzut la lit. a); d) 5 zile pentru transmiterea refuzului de comunicare a informației solicitate și a motivării refuzului.
17.
Referitor la pretinsa lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate stabilesc suficient de clar, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării, termenele în care trebuie soluționate cererile cu privire la orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
18.
Prin urmare, dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , reprezentând o garanție legală a realizării dreptului constituțional la informație, întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la
Legea nr. 544/2001, care în art. 1
stabilește că accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.
19.
Cu privire la susținerea potrivit căreia din cuprinsul textului de lege criticat nu se identifică modalitatea în care se calculează termenul de comunicare a informațiilor de interes public, Curtea a constatat netemeinicia acesteia. Astfel, potrivit
art. 16 alin. (2)
și
(3) din Normele metodologice
de aplicare a
privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public se calculează de la data înregistrării solicitării și nu intră în calculul acestora ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
20.
Referitor la dispozițiile
alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 544/2001 , potrivit cărora solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic, Curtea a reținut că aceste norme nu consacră obligația autorităților publice de a realiza comunicarea în format electronic a informațiilor de interes public solicitate, ci se referă la ipoteza în care sunt întrunite condițiile tehnice necesare acestei modalități de comunicare.
21.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
22.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 544/2001 , prin raportare la
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
57 ,
art. 124 alin. (2)
și
art. 126 din Constituție , și ale
art. 21
și
22
din aceeași lege, prin raportare la
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
57 ,
73 ,
art. 124 alin. (2)
și
art. 126 din Legea fundamentală , Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate s-au limitat la trimiterea la dispozițiile constituționale invocate, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată.
23.
Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile
art. 146 din Constituție .
24.
Prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv.
25.
Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, aceasta rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.
26.
În prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorii excepției. În același sens a statuat Curtea și prin
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.“
27.
Astfel, având în vedere identitatea de situație din prezenta cauză cu cea analizată în
Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 28 mai 2024 , precitată, Curtea constată caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor art. 12, 21 și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
față de acestea, motiv pentru care nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituționalitate.
28.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 ,
21
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
este inadmisibilă.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Băzăvan și Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 16.954/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 ,
21
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Claudia-Ilona Dascălu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.