Decizia nr. 82/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 351 din Codul penal și art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Robert Costea și Gabi Costea în Dosarul nr. 2.803/205/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.107 D/2015.

2. La apelul nominal răspund autorii excepției, reprezentați de dl avocat Gheorghe Ionescu, din cadrul Baroului Argeș, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia. Referitor la dispozițiile art. 351 din Codul penal se arată că textul criticat nu prevede exact care este numărul minim de acte materiale necesare pentru ca acțiunea de a da bani cu împrumut să reprezinte o îndeletnicire și să poată fi încadrată drept infracțiune de camătă. Se arată, în acest sens, că două sau trei astfel de acte materiale nu pot constitui infracțiunea prevăzută la art. 351 din Codul penal. Se face trimitere la legislația franceză și la cea spaniolă referitoare la infracțiunea de camătă, dar și la istoricul reglementării acestei infracțiuni în România. Se observă faptul că atât prin

art. 2 din Decretul-lege nr. 1.700/1938 , publicat în Monitorul Oficial nr. 102 din 5 mai 1938, cât și prin

art. 450 alin. (2) din Legea nr. 301/2004

privind Codul penal, infracțiunea de camătă era definită prin trimitere la nivelul dobânzii cu care era acordat sau prelungit împrumutul în raport cu dobânda legală. Se susține că, în comparație cu aceste reglementări, dispozițiile art. 351 din Codul penal în vigoare nu prevăd suficiente elemente ale laturii obiective ale infracțiunii de camătă, care să asigure posibilitatea unei interpretări neunivoce a voinței legiuitorului. Se arată că, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, prin "îndeletnicire" se înțelege o activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă o persoană, meserie, profesie, ocupație. În acest context se arată că se pune, în mod firesc, întrebarea cu privire la frecvența cu care trebuie realizată acțiunea de dare de bani cu dobândă pentru a putea fi considerată infracțiune. Se susține că principiul legalității presupune existența, în legislația națională, a unor norme de drept penal suficient de clare, precise și previzibile, astfel cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, standarde de calitate a legii pe care dispozițiile art. 351 din Codul penal nu le îndeplinesc. Referitor la prevederile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală se susține că

Decizia Curții Constituționale nr. 631 din 11 noiembrie 2014 , prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate având ca obiect norma procesual penală anterior referită, este criticabilă din perspectiva faptului că art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală nu pare să reia întru totul dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968, care erau mult mai clar redactate, permițând ca, în lipsa elementului material al laturii obiective a infracțiunii, să poată fi dispusă achitarea.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Cu privire la art. 351 din Codul penal se remarcă faptul că susținerile orale ale reprezentantului autorilor excepției cuprind argumente care nu au fost expuse cu ocazia invocării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată. Se arată că dispozițiile Codului penal nu trebuie să facă trimitere la definițiile cuprinse în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, că "îndeletnicire" înseamnă "ocupație" și că nu este de competența Curții Constituționale să redefinească infracțiunea de camătă așa încât să prevadă numărul de acte materiale care trebuie săvârșite pentru a fi în prezența acestei infracțiuni. Se mai susține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin noțiunea de "lege" se înțelege și jurisprudența instanțelor care explică această lege și că există jurisprudență în aplicarea art. 351 din Codul penal. Este dată, ca exemplu, Decizia Curții de Apel București nr. 282/2013. În ceea ce privește susținerea autorilor excepției conform căreia infracțiunea de camătă ar trebui reglementată în raport cu nivelul dobânzii, se arată că nimic nu împiedică legiuitorul să reglementeze infracțiuni în funcție de dinamica relațiilor sociale ocrotite. Se susține că, de obicei, infracțiunea de camătă este urmată de cea de șantaj și că, așa fiind, legiuitorul a incriminat faptele de camătă având în vedere pericolul social al acestora, indiferent de dobânda pretinsă de autorul infracțiunii de la persoana împrumutată. Referitor la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală se susține că doctrina și practica judiciară arată că lipsa elementelor materiale ale laturii obiective a unei infracțiuni a fost preluată din art. 10 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 la art. 16 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, iar lipsa formei de vinovăție prevăzută de norma de incriminare a fost preluată, din același art. 10 alin. 1, la art. 16 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală. Se susține că, de altfel, referitor la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorii excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea nr. 273/A din 21 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.803/205/2014, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 351 din Codul penal și art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată Robert Costea și Gabi Costea într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva sentinței penale de condamnare a autorilor excepției pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, prevăzută la art. 351 din Codul penal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 351 din Codul penal sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât noțiunea de "îndeletnicire" din cuprinsul acestora nu permite stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infracțiunii reglementate. Se arată, în acest sens, că din formularea normei de incriminare a cametei nu reiese frecvența cu care trebuie realizată darea de bani cu dobândă sau câte acte materiale trebuie realizate pentru a se putea aprecia că o astfel de activitate constituie o îndeletnicire în sensul textului criticat. Se susține că, pentru aceste motive, dispozițiile art. 351 din Codul penal contravin principiului legalității, care obligă la adoptarea unor norme penale accesibile, clare și previzibile. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 5 ianuarie 2010 și 8 iulie 2008, pronunțate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70. Referitor la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală se arată că, din prevederile art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 a fost preluată în cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală în vigoare doar condiția lipsei vinovăției prevăzute de lege, ca element constitutiv al unei infracțiuni, lipsa elementului material al laturii obiective neregăsindu-se în cuprinsul textului criticat printre condițiile în care poate fi dispusă achitarea.

7. Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că maniera în care legiuitorul a înțeles să incrimineze infracțiunea de camătă, la art. 351 din Codul penal, prin folosirea noțiunii de "îndeletnicire" nu este de natură a conferi textului legal criticat imprecizie, neclaritate sau lipsă de previzibilitate referitoare la conduita care ar putea cădea sub incidența acestei norme penale. Se susține că din interpretarea textului criticat este ușor de dedus, chiar fără studii juridice, că acesta sancționează împrumutul de bani cu dobândă de către persoane neautorizate, atunci când această activitate nu este una singulară, ci realizată în mod obișnuit, repetat, așa încât să devină o ocupație. Se susține, de asemenea, că faptul că prevederile art. 351 din Codul penal nu prevăd de câte ori trebuie să fie repetată fapta pentru a constitui infracțiunea de camătă nu este de natură a afecta claritatea, precizia sau previzibilitatea normei. În ceea ce privește prevederile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală se arată că nici acestea nu încalcă standardele de calitate a legii, anterior arătate, iar aspectul că legiuitorul nu a preluat în cuprinsul dispozițiilor criticate prevederile art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 nu este de natură a afecta claritatea, precizia sau previzibilitatea normei și de a încălca, în acest fel, dreptul la un proces echitabil al părților.

8. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 351 din Codul penal este neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Cu privire la prevederile art. 351 din Codul penal se arată că acestea sancționează fapta de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată să desfășoare activități de creditare, iar obiectul juridic al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale referitoare la regimul juridic aplicabil activității de creditare, care poate fi desfășurată numai în condițiile prevăzute prin legislația în materie, respectiv

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Se arată că, în aceste condiții, nespecificarea de către legiuitor a frecvenței sau a numărului în care trebuie înfăptuite pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de camătă nu conferă normei un caracter echivoc, imprecis sau imprevizibil, ci, dimpotrivă, subliniază că repetarea unui act de dare de bani cu dobândă determină caracterul penal al faptei. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, la hotărârile din 23 septembrie 1998 și 29 martie 2000, pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României și Petra împotriva României. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală se susține că argumentele formulate nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci vizează o omisiune legislativă.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 351 din Codul penal și art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 351 din Codul penal: "Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.";

- Art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală: "Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.".

13. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește modalitatea de reglementare a infracțiunii de camătă, prevăzută la art. 351 din Codul penal, Curtea constată că aceasta constă în darea de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, ca îndeletnicire. Curtea reține că legiuitorul nu a definit, în mod expres, în cuprinsul legii penale noțiunea de "îndeletnicire", neindicând cu exactitate frecvența actelor materiale pe care aceasta o presupune. Sintagma utilizată de legiuitor, "ca îndeletnicire", califică fapta ca fiind o infracțiune de obicei, prin urmare, numărul actelor materiale de dare de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, trebuie să fie suficient de mare pentru a denota comiterea acestora în mod frecvent sau constant. Astfel, legiuitorul a lăsat instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei penale o marjă de apreciere cu privire la numărul actelor materiale care conferă acțiunii caracter de îndeletnicire. Această marjă de apreciere este justificată prin particularitățile condițiilor concrete în care este săvârșită fiecare infracțiune de camătă.

15. Distinct de argumentele reținute în doctrină, Curtea constată că incriminarea infracțiunii de camătă, ca infracțiune de obicei, fără a specifica numărul necesar și suficient al actelor materiale ce trebuie comise pentru ca organele judiciare să poată reține această infracțiune și fără a face referire la un anumit nivel al dobânzii, superior celui legal, denotă faptul că legiuitorul a avut în vedere cu prilejul reglementării textului criticat pericolul social sporit al faptei de a da bani cu împrumut atunci când autorul ei nu deține o autorizație în acest sens.

16. De asemenea, Curtea reține că prevederile art. 351 din Codul penal constituie rezultatul unei anumite dinamici a nevoilor de protecție a relațiilor sociale prin intermediul normelor de drept penal, dar și că acestea reprezintă opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, și au fost reglementate cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de norma constituțională anterior referită.

17. Prin urmare, Curtea constată că maniera de reglementare a infracțiunii de camătă prin dispozițiile art. 351 din Codul penal nu lipsește textul criticat de claritate, precizie și previzibilitate, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

18. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la

art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015 (paragrafele 37-42), Curtea a reținut că aceasta vizează presupusa eliminare a temeiului de achitare prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968. Referitor la această critică, Curtea a observat că, potrivit art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, achitarea se pronunța potrivit art. 11 pct. 2, adică în cazurile prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. a)-e). Cazul de achitare prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 se referea la situația în care faptei îi lipsea unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Potrivit art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului se pronunță în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a)-d). Dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală nu mai prevăd expres, ca temei pentru achitare, situația în care faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, art. 16 alin. (1) lit. a)-d) se referă la situațiile în care: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate.

19. Din această perspectivă, având în vedere noua concepție a legiuitorului în reglementarea materiei penale, Curtea a apreciat că trebuie analizat dacă situația de achitare precizată de autorul excepției de neconstituționalitate se încadrează în una dintre cele prevăzute expres de noua reglementare. Astfel, Curtea a reținut că prin elementele constitutive ale unei infracțiuni se înțelege atât realizarea condițiilor preexistente infracțiunii, cât și a conținutului constitutiv propriu-zis - latura obiectivă și latura subiectivă. Potrivit art. 17 alin. 1 din Codul penal din 1969, "Infracțiune este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". În ceea ce privește Codul penal actual, acesta la art. 15 definește infracțiunea ca fiind "fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o".

20. Plecând de la noua reglementare a infracțiunii și modul în care aceasta a fost redată în doctrină, Curtea a reținut că, în prezent, trăsăturile esențiale ale infracțiunii sunt prevederea faptei de legea penală (tipicitatea), caracterul nejustificat (cauzele justificative) și caracterul imputabil (cauzele de neimputabilitate). În doctrină s-a arătat că prin norma de incriminare se stabilește un model abstract al faptei. Pentru a fi relevante penal, faptele trebuie să corespundă descrierii sau modelului abstract din norma de incriminare, adică trebuie să fie tipice. Tipicitatea este tocmai această corespondență, concordanță între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare. Tipicitatea apare, așadar, în trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală.

21. Referitor la prevederea faptei de legea penală, ca trăsătură esențială a infracțiunii, Curtea a apreciat că aceasta este, în primul rând, o expresie a principiului legalității incriminării, prevăzut atât la nivel constituțional - art. 23 alin. (12), cât și la nivel convențional - art. 7 paragraful 1. Astfel, prevederea faptei de legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă sau ordonată, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile acesteia, ale faptei concrete și cele ale modelului legal de incriminare). Cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale consacrat de art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv "fapta nu este prevăzută de legea penală", se reține atunci când nu există concordanță (tipicitate) între fapta concretă comisă și modelul legal de incriminare prevăzut de legea penală.

22. Așa fiind, Curtea a constatat că temeiul de achitare prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 se regăsește în actuala reglementare în dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, astfel că nu poate fi reținută nici această critică de neconstituționalitate.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția

Deciziei nr. 631 din 11 noiembrie 2014

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Distinct de cele reținute prin decizia anterior referite, Curtea constată că prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală reunesc cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. b) și d) din Codul de procedură penală din 1968, care determină inaptitudinea funcțională a acțiunii penale prin lipsa temeiului de drept al acesteia. În această privință, Curtea reține că noțiunea de "tipicitate", regăsită în sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală", se referă doar la elementele obiective din structura normei de incriminare, elemente subiective fiind acoperite prin expresia "nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege". Pentru a interveni răspunderea penală trebuie să existe o concordanță între trăsăturile faptei concrete și trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, adică, cu alte cuvinte, când au fost realizate toate elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, Curtea a apreciat că absența oricărui element constitutiv al infracțiunii lipsește acțiunea penală de temeiul său de drept, putându-se afirma că lipsa de corespondență între trăsăturile faptei concrete și trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare determină neprevederea faptei de către legea penală.

25. Având în vedere cele reținute prin

Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014 , Curtea reține că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, textul criticat respectând garanțiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Robert Costea și Gabi Costea în Dosarul nr. 2.803/205/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 351 din Codul penal și art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2016.