Legea nr. 47/1993

Articolul 1

Copilul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituții private de ocrotire legal constituită sau încredințat în condițiile legii unei persoane fizice poate fi declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmare a faptului ca părinții s-au dezinteresat de el, în mod vadit, o perioadă mai mare de 6 luni.

Prin dezinteres se înțelege încetarea imputabilă a oricăror legături între părinți și copil, legături care să dovedească existenta unor raporturi părintești normale.

Dezinteresul manifestat față de copil poate fi dovedit cu orice mijloc de proba. Instituțiile care au în îngrijire copii sunt obligate sa comunice autorității tutelare sau instanței de judecată, la cererea acestora, numărul vizitelor efectuate, precum și orice fapte ale părinților care să poată caracteriza comportamentul parintesc al acestora față de copil. În acest scop, instituția este obligată sa țină o stricta evidenta a vizitelor și faptelor menționate.

Articolul 2

Cererea pentru declararea abandonului se adresează tribunalului județean sau, după caz, al municipiului București pe raza căruia se afla sediul instituției de ocrotire ori domiciliul persoanei fizice căreia i s-a încredințat sarcina îngrijirii copilului.

Sesizarea instanței va fi facuta de conducerea instituției unde se afla copilul părăsit sau de procuror, în termen de 3 luni de la data implinirii termenului de 6 luni de când părinții au încetat legăturile cu copilul în înțelesul celor prevăzute la art. 1 alin. 2.

La cererea pentru declararea abandonului se va anexa ancheta socială efectuată de autoritatea tutelara competența cu privire la condițiile abandonarii copilului, situația părinților, starea psihofizica, de instruire și educare a copilului, condițiile pe care le are și modalitatea de imbunatatire a acestora, precum și orice alte date interesînd creșterea, instruirea și educarea copilului. În cadrul anchetei sociale autoritatea tutelara va opina în legătură cu poziția sa față de cererea de declarare judecătorească a abandonului.

Citarea părinților, a autorității tutelare și a persoanelor prevăzute la art. 3 este obligatorie.

Participarea procurorului la proces este obligatorie.

Articolul 3

În cazul copiilor aflați în instituțiile prevăzute la art. 1, abandonul nu va fi declarat dacă, înăuntrul perioadei de 6 luni ori în timpul judecării procesului, o ruda până la gradul IV inclusiv cere sa i se încredințeze copilul spre creștere și educare, iar cererea este apreciată ca fiind în interesul copilului.

Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat de instanța.

Articolul 4

În cazul declarării abandonului, instanța va delega exercițiul drepturilor părintești instituției de ocrotire socială sau medicală de stat sau instituției private legal constituită ori, după caz, altei persoane, în condițiile legii.

Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Articolul 5

Pentru copiii care la data intrării în vigoare a legii se afla în instituții de ocrotiri sociale sau medicale de stat, parasiti de părinți de peste 6 luni, sesizarea instanței, în condițiile art. 2 alin. 2, se poate face de îndată.

Articolul 6

Instanța competența poate decide oricând, la cererea unuia sau a ambilor părinți, redarea exercițiului drepturilor părintești, dacă au încetat împrejurările care au condus la declararea abandonului și dacă redarea exercițiului acestor drepturi este în interesul copilului.

Dispozițiile alineatului precedent nu se aplică în cazul în care copilul a fost adoptat în condițiile legii.

Articolul 7

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 la 300.000 lei neîndeplinirea de către conducerea instituțiilor care au în îngrijire copii a obligației prevăzute de art. 1 alin. 3 și de art. 2 alin. 2.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor se vor face de către personalul cu atribuții specifice de control al organului central sau local în subordinea căruia se afla instituția de ocrotire socială sau sanitară.

Articolul 8

Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Articolul 9

Orice dispoziții contrare prezentei legi se abroga.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 22 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.