Decizia nr. 58/1994

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicată de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion și Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea, cu care Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 7 septembrie 1993.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 mai 1994, în prezenta procurorului și lipsa părților, legal citate, și au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru 18 mai 1994.

Procurorul pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 224 din Codul penal, deoarece, prin încheierea de sesizare a Curții, instanța de judecată exprimindu-și opinia, potrivit

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , a fost de acord cu punctul de vedere al părții - noțiunea de avut public nu se confunda cu cea de avut obștesc și nu este legal să se aplice un regim sanctionator diferențiat - și, în consecința, trebuia sa schimbe încadrarea juridică a faptei și să soluționeze cauza.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

prin rechizitoriul nr. 328P/1993 al Procuraturii Tulcea, inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion și Cercel Tudorel au fost trimiși în judecata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 224 din Codul penal, cauza formind obiectul Dosarului nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea.

La termenul de judecată din 7 septembrie 1993, inculpatii au ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca noțiunea de avut obștesc din Codul penal nu s-a transformat în avut public, Constituția definind noțiunea de avut public, în care nu se regaseste și obiectul infracțiunii din prezenta speta.

Judecătoria Tulcea, prin Încheierea din 7 septembrie 1993, pronunțată în Dosarul nr. 2900/1993, sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și, exprimindu-și opinia, considera ca noțiunea de avut public nu se confunda cu noțiunea de avut obștesc și nu este legal să se aplice un regim sanctionator diferențiat, atât timp cît legiuitorul nu a făcut acest lucru în mod expres.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate au fost solicitate, potrivit

art. 24 din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Guvernului, Camerei Deputaților și Senatului.

În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competența Curții Constituționale, considerind ca este o problemă de interpretare ce revine instanțelor judecătorești, iar pe fond, susține ca, atât noțiunea obștesc folosită de art. 145 din Codul penal, cît și categoria juridică de avut obștesc au o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietății publice.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 224 din Codul penal, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 3 și

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională constata ca este competența să se pronunțe asupra excepției invocate.

Faptul ca Judecătoria Tulcea, în opinia exprimată, a apreciat ca este nelegal să se confunde noțiunea de avut public cu cea de avut obștesc și, inadecvat, să se considere ca societățile comerciale cu capital de stat, în speta Societatea Comercială "Romcereal" - S.A. Tulcea, fac parte din domeniul public, nu este de natura sa atragă necompetentă Curții Constituționale, de vreme ce instanța de judecată a sesizat Curtea, singura care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudenta unitară în materia controlului de constituționalitate a legilor.

Problema supusă controlului de constituționalitate privește dispozițiile Codului penal referitoare la avutul obștesc, în contextul prevederilor constituționale despre proprietate, asupra cărora Plenul Curții Constituționale s-a pronunțat prin Decizia nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completele de judecată. Prin decizia menționată s-a constatat ca dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, deci și cea prevăzută de art. 224 din Codul penal - furtul în paguba avutului obștesc - sunt abrogate parțial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd a se aplică în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție.

Ținând seama de Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993, rezultă ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Codul penal ar urma să fie admisă, dar, prin rămînerea definitivă a

Deciziei Curții Constituționale nr. 33 din 26 mai 1993 , ca urmare a respingerii recursului declarat în cauza respectiva de Ministerul Public, prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, art. 224 din Codul penal a fost în mod definitiv și obligatoriu parțial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, și, în consecința, urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice. Rezultă ca, în prezent, orice alta excepție de neconstituționalitate a art. 224 din Codul penal, deci și cea invocată de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion și Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea, este lipsită de obiect deoarece prevederile art. 224 din Codul penal sunt abrogate parțial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, astfel cum s-a constatat prin Decizia Curții Constituționale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 150 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3,

art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 33 din 26 mai 1993 , rămasă definitivă prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, este abrogat parțial, conform art. 150 alin. (1) din Constituție, și, în consecința, acesta urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice și, prin urmare,

Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 224 din Codul penal, ridicată de Murgoci Cristache, Caldararu Ion și Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 18 mai 1994.