Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 252/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice

prezumat în vigoare

Data actului: 12 iunie 2003
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 553 din 31 iulie 2003
Citează: 5 acte
Structură: 1 articol · 11.237 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 13/2001 26 ianuarie 2001 (prevederi anume) privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cotton Textil" - S.A. din Tarnaveni în Dosarul nr. 3.919/2002 al Tribunalului Mures - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca posibilitatea Guvernului de a actualiza periodic sumele în funcție de care se stabilește competența materială a organelor specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a organelor specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, de a soluționa contestațiile împotriva actelor de control sau de impunere întocmite de organele fiscale este prevăzută chiar de textul legal, în deplin acord cu prevederile constituționale. Potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", care poate fixa reguli de determinare a competentei materiale a organelor administrativ-jurisdicționale, fără ca prin aceasta să se producă o imixtiune a puterii executive în domeniul rezervat legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.919/2002, Tribunalul Mures - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Cotton Textil" - S.A. din Tarnaveni într-un litigiu având ca obiect contestația împotriva măsurilor dispuse de organele Ministerului Finanțelor Publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

încalcă prevederile art. 51 din Constituție, referitoare la suprematia Constituției și a legilor, prin aceea ca permite Guvernului sa actualizeze cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol chiar și prin hotărâre, modificând implicit și competența materială a instanțelor judecătorești. Considera ca valorile determinante în stabilirea competentei materiale pentru soluționarea unor contestații, prevăzute de un act normativ de nivelul legii, nu ar putea fi modificate decât printr-un alt act normativ de același nivel.

Tribunalul Mures - Secția comercială și de contencios administrativ considera ca susținerile autorului excepției sunt neintemeiate, deoarece abilitarea Guvernului "vizează organizarea executării legii mai sus menționate, prin indicarea sumei care determina competența organelor indicate la art. 5 alin. (1) și (2)".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca fiind neintemeiate criticile formulate de autorul excepției, iar dispozițiile legale criticate, ca fiind în concordanta cu principiul constituțional al supremației Constituției și a legilor, întrucât, potrivit art. 107 alin. (2) din Constituție, hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor. Actualizand cuantumul sumelor respective, Guvernul nu modifica, nici măcar implicit, competența materială a instanțelor judecătorești, ci doar competența de soluționare a contestațiilor de către organele specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau ale Ministerului Finanțelor Publice. Competența materială a instanțelor judecătorești este stabilită potrivit normelor Codului de procedura civilă, în funcție de nivelul autorităților administrației publice care au emis actele atacate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată nu este intemeiata. Sumele la care se referă art. 5 alin. (1) și (2) din ordonanța reprezintă valoarea obiectului contestațiilor, care se soluționează pe cale jurisdicțional-administrativă, iar Guvernul este autorizat de legiuitor sa actualizeze aceste sume periodic, în funcție de rata inflației.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 februarie 2001, dispoziții care au următorul conținut: "Guvernul este autorizat sa actualizeze cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) și (2)."

Alin. (1) al art. 5 stabilește competența organelor specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București, pentru soluționarea contestațiilor al căror obiect are o valoare de până la 500 milioane lei, iar alin. (2), competența organelor specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice pentru soluționarea contestațiilor al căror obiect are o valoare de 500 milioane lei sau mai mare sau privește actele întocmite de organe de control din cadrul aparatului central al ministerului ori modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 51 din Constituție, potrivit cărora "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

Examinând conținutul dispozițiilor legale care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate și criticile formulate de autorul excepției, Curtea retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Competența instanțelor judecătorești este stabilită de codurile de procedura și de alte legi speciale, iar în materia contenciosului administrativ, competența instanțelor judecătorești este determinata de nivelul organului administrației publice ale cărui acte se ataca.

Articolul 5

din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

stabilește competența organelor specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București, ori a celor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în raport cu obiectul contestației, definită ca o cale administrativă de atac prin art. 1 alin. (1) din ordonanța, în raport cu valoarea obiectului contestației sau cu organul care a emis actul contestat.

Dispozițiile legale criticate autorizeaza Guvernul sa actualizeze cuantumul valorii obiectului contestației care determina competența organelor financiare județene sau centrale pentru soluționarea la primul grad de jurisdicție administrativă a contestațiilor respective. Aceste limite de valoare se impun a fi actualizate periodic în raport cu rata inflației. Dispozițiile de actualizare a cuantumului sumelor ce determina competența diferitelor organe ale administrației publice financiare constituie, în mod evident, măsuri luate pentru executarea legii. Asemenea măsuri, dispuse chiar prin hotărâri ale Guvernului, nu sunt contrare nici principiului supremației Constituției și nu reprezintă nici imixtiuni în domenii rezervate reglementării prin lege ori prin alt act normativ de același nivel, întrucât, potrivit prevederilor art. 107 alin. (2) din Constituție, "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor". De altfel, legislația actuala prezintă numeroase exemple de cazuri în care Guvernul este împuternicit, prin lege, sa actualizeze, în funcție de rata inflației, cuantumul a diverse sume reprezentând contravaloarea anumitor obligații, dobânzi, despăgubiri, penalități sau amenzi, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate randuri cu privire la aceasta chestiune, retinand că nu contravine nici unei prevederi constituționale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 33 din 6 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 26 aprilie 2001, și Decizia nr. 38 din 3 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996).

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.