Legea nr. 202/2002

Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalității de sanse între femei și bărbați, în vederea eliminării discriminarii directe și indirecte după criteriul de sex, în toate sferele vieții publice din România.

În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse între femei și bărbați se înțelege luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora.

Este interzisă discriminarea directa sau indirecta după criteriul de sex.

Nu sunt considerate discriminări:

a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternitatii, nașterii și alaptarii;

b) măsurile stimulative, temporare, pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați;

c) cerințele de calificare pentru activități în care particularitățile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condițiilor și modului de desfășurare a activităților respective.

Prin egalitatea de sanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă se înțelege accesul nediscriminatoriu la:

a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activități;

b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate nivelurile ierarhiei profesionale;

c) venituri egale pentru munca de valoare egala;

d) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională;

e) promovare la orice nivel ierarhic și profesional;

f) condiții de muncă ce respecta normele de sănătate și securitate în munca, conform prevederilor legislației în vigoare;

g) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum și la securitate socială;

h) organizații patronale și organisme profesionale, precum și la beneficiile acordate de acestea.

În conformitate cu alin. (1), de egalitatea de sanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă beneficiază toți lucrătorii, inclusiv cei care exercită o activitate independenta, precum și lucrătorii din agricultura.

Angajatorii sunt obligați să asigure egalitatea de sanse și tratament între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminarilor în regulamentele de organizare și funcționare și în cele de ordine interioară ale unităților.

Angajatorii sunt obligați sa îi informeze sistematic pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceștia le au în ceea ce privește respectarea egalității de sanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă.

Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legătură cu relațiile de muncă, referitoare la:

a) anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;

b) încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;

c) stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;

d) stabilirea remunerației;

e) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum și la securitate socială;

f) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională;

g) evaluarea performantelor profesionale individuale;

h) promovarea profesională;

i) aplicarea măsurilor disciplinare;

j) dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta;

k) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităților profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfășurate, o caracteristica legată de sex este o cerința profesională autentică și determinanta, cu condiția însă ca obiectivul urmărit să fie legitim și cerința să fie proporțională.

Este considerată discriminare orice dispoziție de a discrimina o persoană pe criteriu de sex.

Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.

Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide și/sau care alapteaza, datorită naturii ori condițiilor particulare de prestare a muncii.

Sunt considerate discriminare după criteriul de sex atât hartuirea, cat și hartuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta își desfășoară activitatea. Este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexuală a acesteia.

Constituie discriminare după criteriul de sex orice comportament definit drept hartuire sau hartuire sexuală, având ca scop:

a) de a crea la locul de muncă o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;

b) de a influența negativ situația persoanei angajate în ceea ce privește promovarea profesională, remunerația sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea și perfecționarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viața sexuală.

Constituie discriminare și este interzisă modificarea unilaterala de către angajator a relațiilor sau a condițiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamație la nivelul unității sau care a depus o plângere, în condițiile prevăzute la art. 43 alin. (2), la instanțele judecătorești competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi și după ce sentinta judecătorească a rămas definitivă, cu excepția unor motive întemeiate și fără legătură cu cauza.

Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și membrilor organizației sindicale sau reprezentanților salariaților care au competența sa acorde sprijin în rezolvarea situației la locul de muncă potrivit art. 43 alin. (1).

Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de instruire și de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecționare și, în general, la educația continua.

Instituțiile de învățământ de stat și particulare, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum și toți ceilalți furnizori de servicii de formare și de perfecționare, autorizați conform legii, vor include în planurile de învățământ, în programele analitice și în alte instrumente curriculare măsuri de respectare a principiului egalității de sanse și tratament între femei și bărbați.

Instituțiile menționate la alin. (2) vor aplica măsuri de promovare a egalității de sanse și tratament între femei și bărbați în activitatea lor curenta.

Ministerul Educației și Cercetării asigura, prin mijloace specifice, instruirea și educarea în spiritul egalității de sanse între sexe.

Ministerul Educației și Cercetării va promova acele manuale școlare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum și modelele și stereotipurile comportamentale negative în ceea ce privește rolul femeilor și al bărbaților în viața publică și familială.

Instituțiile publice de cultura, precum și orice alte structuri și formațiuni care promovează actul cultural sub orice formă au obligația sa creeze condiții pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare după criteriul de sex, la productiile culturale.

Sursele de cultura menționate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condițiile necesare de manifestare și de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale.

Instituțiile publice, precum și organizațiile guvernamentale și neguvernamentale permit accesul la informațiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanților, femei sau bărbați, fără discriminare.

Informațiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse și tratament între femei și bărbați și nu vor conține, promova sau provoca nici o formă de discriminare bazată pe criteriul de sex.

Autoritățile publice centrale și locale, unitățile economice și sociale, precum și partidele politice și alte entități nonprofit, care își desfășoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează și susțin participarea echilibrata a femeilor și bărbaților la conducere și la decizie.

Prevederile alin. (1) se aplică și la nominalizarea membrilor și/sau participanților în orice consiliu, grup de experți și alte structuri lucrative manageriale și/sau de consultanța.

Se înființează Agenția Naționala pentru Egalitatea de Sanse între Femei și Bărbați (ANES), denumita în continuare Agenția, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu sediul în municipiul București.

Agenția promovează principiul egalității de sanse și tratament între bărbați și femei și asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile și programele naționale.

În exercitarea funcțiilor prevăzute la art. 25, Agenția îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a) coordonează aplicarea strategiei și politicilor Guvernului în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați;

b) propune Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei proiecte de acte normative, planuri naționale de acțiune pentru egalitatea de sanse între femei și bărbați și asigura aplicarea acestora;

c) avizează, la solicitarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, proiectele de acte normative inițiate de alte autorități, în vederea integrării și respectării principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați;

d) elaborează rapoarte, studii, analize și prognoze privind aplicarea principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați în toate domeniile de activitate;

e) elaborează, propune și implementeaza proiecte și programe de parteneriat cu finanțare interna și/sau externa;

f) coordonează și/sau implementeaza programele Comisiei Europene privind egalitatea de gen;

g) este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către Uniunea Europeană, în vederea respectării principiului egalității de gen la alocarea resurselor;

h) reprezintă Guvernul României în organismele europene și internaționale din domeniu și colaborează cu structuri similare din alte tari;

i) primește reclamații/plângeri privind încălcarea dispozițiilor normative referitoare la principiul egalității de sanse și tratament între femei și bărbați și al discriminarii după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituții publice și private;

j) cooperează cu autorități centrale și locale, cu instituții de învățământ și de cercetare, cu organizații neguvernamentale;

k) sprijină formarea funcționarilor publici și salariaților instituțiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați;

l) elaborează, tipareste și difuzează, în țara și în străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu.

Alte atribuții ale Agenției se stabilesc prin Statutul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Sanse între Femei și Bărbați, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

În scopul îndeplinirii atribuțiilor sale, Agenția poate solicita informații de la autorități ale administrației publice centrale și locale, alte instituții și autorități publice, societăți comerciale la care statul este acționar sau asociat, organizații patronale și sindicale reprezentative la nivel național, acestea având obligația de a furniza datele solicitate.

Agenția este condusă de un președinte, asimilat din punct de vedere al salarizarii cu funcția de director general din minister, numit de către ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, în condițiile legii.

Președintele reprezintă Agenția în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autorități ale administrației publice, cu organizații, precum și în raporturile cu persoane fizice și juridice, române sau străine.

În exercitarea atribuțiilor sale președintele emite ordine, norme și instrucțiuni. Ordinele, normele și instrucțiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condițiile legii.

Președintele este ordonator secundar de credite.

Structura organizatorică a Agenției se stabilește prin Statutul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Sanse între Femei și Bărbați, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Coordonarea și atribuțiile compartimentelor din cadrul Agenției se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin ordin al președintelui.

Agenția se înființează cu data de 1 ianuarie 2005 și începe sa funcționeze din data de 1 martie 2005, cu un număr de 30 de posturi de funcționari publici și personal contractual și cu câte cel puțin un post din cadrul direcțiilor pentru dialog, familie și solidaritate socială județene și a municipiului București, înființat în baza prevederilor

Hotărârii Guvernului nr. 285/2004

privind aplicarea Planului național de acțiune pentru egalitatea de sanse între femei și bărbați, asigurate prin redistribuire din numărul de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Salarizarea personalului din aparatul central al Agenției se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administrației publice centrale.

Agenția coordonează activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei și bărbați prevăzute la alin. (1).

Agenția poate beneficia de donații și sponsorizări în condițiile legii.

Pentru finanțarea activității Agenției pot fi utilizate și fonduri externe rambursabile și nerambursabile.

Se înființează Comisia naționala în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (CONES), a carei activitate este coordonata de președintele Agenției. CONES preia, de la data constituirii legale, atribuțiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (CODES).

Alte atribuții ale CONES sunt prevăzute de regulamentul propriu de organizare și funcționare, elaborat de către Agenție și aprobat de CONES și care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CONES este alcătuită din reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităților administrative autonome, ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale reprezentative la nivel național, precum și din reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnați prin consens de acestea.

Componenta CONES este propusă de președintele Agenției, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autorităților publice, organizațiilor și asociațiilor prevăzute la alin. (3), și se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituită la data aprobării de către primul-ministru a componentei acesteia.

CONES asigura coordonarea activității comisiilor județene și a municipiului București în domeniul egalității de sanse între femei și bărbați (COJES).

Reuniunile CONES se desfășoară trimestrial la sediul Agenției. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al președintelui Agenției.

Confederatiile sindicale desemnează, în cadrul organizațiilor sindicale din unități, reprezentanți cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și tratament între femei și bărbați la locul de muncă.

Reprezentanții sindicali desemnați primesc de la persoanele care se considera discriminate după criteriul de sex sesizări/reclamații, aplica procedurile de soluționare a acestora și solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaților, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1).

În unitățile în care nu exista organizație sindicala unul dintre reprezentanții aleși ai salariaților are atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și tratament între femei și bărbați la locul de muncă.

Opinia reprezentanților sindicali din unități, cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați la locul de muncă, se menționează în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi.

Angajații au dreptul ca în cazul în care se considera discriminati după criteriul de sex sa formuleze sesizări/reclamații către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților din unitate pentru rezolvarea situației la locul de muncă.

În cazul în care aceasta sesizare/reclamație nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului, prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex în domeniul muncii, în baza prevederilor prezentei legi, are dreptul sa transmită sesizarea/reclamația atât Agenției, cat și sa introducă cerere către instanța judecătorească competența, la secțiile specializate pentru conflicte de muncă și litigii de muncă ori de asigurări sociale în a căror rază teritorială de competența își desfășoară activitatea angajatorul sau făptuitorul ori, după caz, la instanța de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii faptei.

În cazul în care o persoană se considera vătămată în baza prevederilor prezentei legi și transmite o sesizare/reclamație Agenției, președintele Agenției emite, în termen de 10 zile, un aviz consultativ privind oportunitatea sanctionarii faptei de discriminare sesizate, denumit în continuare aviz.

Instanța judecătorească competența potrivit alin. (2), în cazul în care considera necesar în vederea soluționării cauzei cu care a fost sesizată, poate solicita Agenției un raport.

Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească se comunică și Agenției.

Prin cererea introdusă în condițiile prevăzute la alin. (2) persoana angajata care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale și/sau morale, precum și/sau înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârșit.

Persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul sa introducă cerere către instanța judecătorească competența, potrivit dreptului comun.

Prin cererea introdusă în condițiile prevăzute la alin. (1) persoana care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale și/sau morale, precum și/sau înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârșit.

Instanța de judecată poate dispune ca persoana vinovata sa plătească despăgubiri persoanei care se considera discriminata după criteriul de sex și își emite pretențiile în fața instanței judecătorești, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzător prejudiciul suferit.

Valoarea prejudiciului va fi stabilită de către instanța potrivit dreptului comun.

Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentințe judecătorești rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plătească remunerația pierdută datorită modificării unilaterale a relațiilor sau a condițiilor de muncă, precum și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat și angajatului.

Dacă nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanța judecătorească a decis ca i s-au modificat unilateral și nejustificat, de către angajator, relațiile sau condițiile de muncă, angajatorul va plati angajatului o despăgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat.

Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii.

Persoanele care se considera discriminate după criteriul de sex pot adresa sesizări/reclamații Agenției sau pot introduce cereri direct la instanțele judecătorești competente.

Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamația sau, după caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminări directe sau indirecte, care trebuie să dovedească neincalcarea principiului egalității de tratament.

Cererile persoanelor care se considera discriminate după criteriul de sex, adresate instanțelor judecătorești competente, sunt scutite de taxa de timbru.

Agenția, sindicatele, organizațiile neguvernamentale care urmăresc protecția drepturilor omului, precum și alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalității de sanse și de tratament între femei și bărbați au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiție și pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.

Constituie contravenții și se sancționează cu amendă contravențională de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (2), art. 11, art. 13 și ale art. 15-21.

Constatarea contravențiilor prevăzute de prezenta lege se face de către:

a) inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă în a căror rază teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului și, respectiv, de către personalul împuternicit al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (2), art. 11 și ale art. 13;

b) inspectorii din inspectoratele școlare județene și al municipiului București, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 15 și 16;

c) inspectorii din direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, conform legislației sanitare în vigoare, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 17 și 18;

d) personalul împuternicit din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru cultura și culte, Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau/și din cadrul autorităților administrației publice locale, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 19-21.

Procesele-verbale de constatare a contravențiilor se transmit de îndată Agenției, pentru aviz.

Pentru aplicarea sancțiunilor Agenția transmite avizul, în termenul prevăzut la art. 43 alin. (3), Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii.