Legea nr. 202/2002

Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalității de sanse între femei și bărbați, în vederea eliminării discriminarii directe și indirecte după criteriul de sex, în toate sferele vieții publice din România.

În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse între femei și bărbați se înțelege luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora.

Este interzisă discriminarea directa sau indirecta după criteriul de sex.

Nu sunt considerate discriminări:

a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternitatii, nașterii și alaptarii;

b) măsurile stimulative, temporare, pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați;

c) cerințele de calificare pentru activități în care particularitățile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condițiilor și modului de desfășurare a activităților respective.

Prin egalitatea de sanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă se înțelege accesul nediscriminatoriu la:

a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activități;

b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate nivelurile ierarhiei profesionale;

c) venituri egale pentru munca de valoare egala;

d) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională;

e) promovare la orice nivel ierarhic și profesional;

f) condiții de muncă ce respecta normele de sănătate și securitate în munca, conform prevederilor legislației în vigoare;

g) beneficii, altele decât cele de natura salariala și măsuri de protecție și asigurări sociale.

În conformitate cu alin. (1), de egalitatea de sanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă beneficiază toți lucrătorii, inclusiv cei care exercită o activitate independenta, precum și lucrătorii din agricultura.

Angajatorii sunt obligați să asigure egalitatea de sanse și tratament între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminarilor în regulamentele de organizare și funcționare și în cele de ordine interioară ale unităților.

Angajatorii sunt obligați sa îi informeze sistematic pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceștia le au în ceea ce privește respectarea egalității de sanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă.

Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legătură cu relațiile de muncă, referitoare la:

a) anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;

b) încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;

c) stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;

d) stabilirea remunerației;

e) beneficii, altele decât cele de natura salariala și măsuri de protecție și asigurări sociale;

f) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională;

g) evaluarea performantelor profesionale individuale;

h) promovarea profesională;

i) aplicarea măsurilor disciplinare;

j) dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta;

k) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii sau condițiilor particulare de prestare a muncii, prevăzute de lege, particularitățile de sex sunt determinante.

Maternitatea nu constituie un motiv de discriminare pentru selecția candidatelor la angajare.

Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide și/sau care alapteaza, datorită naturii ori condițiilor particulare de prestare a muncii.

Este considerată discriminare după criteriul de sex și hartuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta își desfășoară activitatea.

Constituie discriminare după criteriul de sex orice comportament definit drept hartuire sexuală, având ca scop:

a) de a crea la locul de muncă o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;

b) de a influența negativ situația persoanei angajate în ceea ce privește promovarea profesională, remunerația sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea și perfecționarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viața sexuală.

Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de instruire și de formare profesională, la perfecționare și, în general, la educația continua.

Instituțiile de învățământ de stat și particulare, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum și toți ceilalți furnizori de servicii de formare și de perfecționare, autorizați conform legii, vor include în planurile de învățământ, în programele analitice și în alte instrumente curriculare măsuri de respectare a principiului egalității de sanse și tratament între femei și bărbați.

Instituțiile menționate la alin. (2) vor aplica măsuri de promovare a egalității de sanse și tratament între femei și bărbați în activitatea lor curenta.

Ministerul Educației și Cercetării asigura, prin mijloace specifice, instruirea și educarea în spiritul egalității de sanse între sexe.

Ministerul Educației și Cercetării va promova acele manuale școlare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum și modelele și stereotipurile comportamentale negative în ceea ce privește rolul femeilor și al bărbaților în viața publică și familială.

Instituțiile publice de cultura, precum și orice alte structuri și formațiuni care promovează actul cultural sub orice formă au obligația sa creeze condiții pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare după criteriul de sex, la productiile culturale.

Sursele de cultura menționate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condițiile necesare de manifestare și de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale.

Instituțiile publice, precum și organizațiile guvernamentale și neguvernamentale permit accesul la informațiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanților, femei sau bărbați, fără discriminare.

Informațiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse și tratament între femei și bărbați și nu vor conține, promova sau provoca nici o formă de discriminare bazată pe criteriul de sex.

Autoritățile publice, centrale și locale, unitățile economice și sociale, precum și partidele politice și alte entități nonprofit, care își desfășoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează și susțin participarea echilibrata a femeilor și bărbaților la conducere și la decizie.

Prevederile alin. (1) se aplică și la nominalizarea membrilor și/sau participanților în orice consiliu, grup de experți și alte structuri lucrative manageriale și/sau de consultanța.

Confederatiile sindicale desemnează, în cadrul organizațiilor sindicale din unități, reprezentanți cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și tratament între femei și bărbați la locul de muncă.

Reprezentanții sindicali desemnați primesc de la persoanele care se considera discriminate după criteriul de sex sesizări/reclamații, aplica procedurile de soluționare a acestora și solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaților, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1).

În unitățile în care nu exista organizație sindicala unul dintre reprezentanții aleși ai salariaților are atribuții pentru asigurarea respectării egalității de sanse și tratament între femei și bărbați la locul de muncă.

Angajații au dreptul ca în cazul în care se considera discriminati după criteriul de sex sa formuleze sesizări, reclamații ori plângeri către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților din unitate pentru rezolvarea situației la locul de muncă.

În cazul în care aceasta sesizare/reclamație nu a fost rezolvată la nivelul unității prin mediere, persoana angajata care justifica o lezare a drepturilor sale în domeniul muncii, în baza prevederilor prezentei legi, are dreptul sa introducă plângere către instanța judecătorească competența, la secțiile sau completele specializate pentru conflicte de muncă și litigii de muncă ori de asigurări sociale în a căror rază teritorială de competența își desfășoară activitatea angajatorul sau făptuitorul ori, după caz, la instanța de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii faptei.

Prin plângerea introdusă în condițiile prevăzute la alin. (2) persoana angajata care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale și/sau morale, precum și/sau înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârșit.

Persoana care justifica o lezare a drepturilor sale în baza prevederilor prezentei legi, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul sa introducă plângere către instanța judecătorească competența, potrivit dreptului comun.

Prin plângerea introdusă în condițiile prevăzute la alin. (1) persoana care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale și/sau morale, precum și/sau înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârșit.

Instanța de judecată poate dispune ca persoana vinovata sa plătească despăgubiri persoanei care se considera discriminata după criteriul de sex și își emite pretențiile în fața instanței judecătorești, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzător prejudiciul suferit.

Valoarea prejudiciului va fi stabilită de către instanța potrivit dreptului comun.

Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentințe judecătorești rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plătească remunerația pierdută datorită modificării unilaterale a relațiilor sau a condițiilor de muncă, precum și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat și angajatului.

Dacă nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanța judecătorească a decis ca i s-au modificat unilateral și nejustificat, de către angajator, relațiile sau condițiile de muncă, angajatorul va plati angajatului o despăgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat.

Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii.

Plângerile persoanelor care se considera discriminate după criteriul de sex, adresate instanțelor judecătorești competente, sunt scutite de taxa de timbru.

Sindicatele și organizațiile neguvernamentale care urmăresc protecția drepturilor omului au calitatea sa reprezinte în justiție persoanele discriminate, la cererea acestora.

Sindicatele și organizațiile neguvernamentale care au calitatea sa reprezinte în justiție persoanele discriminate întreprind acțiunea în mod gratuit atunci când persoana discriminata nu dispune de mijloacele materiale necesare.

Constituie contravenții, dacă faptele nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sa constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă contravențională de la 1.500.000 lei la 15.000.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) și (2), art. 10, art. 12 și ale art. 14-20.

Constatarea contravențiilor prevăzute de prezenta lege și aplicarea amenzilor contravenționale se fac de către:

a) inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă în a căror rază teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului și, respectiv, de către personalul împuternicit al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) și (2), art. 10 și ale art. 12;

b) inspectorii din inspectoratele școlare județene și al municipiului București, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 14 și 15;

c) inspectorii din direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, conform legislației sanitare în vigoare, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 16 și 17;

d) personalul împuternicit din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru cultura și culte, Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau/și din cadrul autorităților administrației publice locale, în cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 18-20.