Decizia nr. 275/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 și ale

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lindsell Enterprises Limited" în Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al Tribunalului Valcea - Secția comercială.

La apelul nominal răspund Societatea Comercială "Lindsell Enterprises Limited", prin avocat, și Societatea Comercială "Oltchim" - S.A., prin avocat. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, considerând ca, deși dispozițiile art. 17 și ale

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

au mai fost examinate de Curte, în prezenta cauza exista elemente noi de natura sa modifice soluțiile pronunțate anterior. Astfel, referitor la prejudicierea Societății Comerciale "Oltchim" - S.A., se arata ca, în urma majorării de capital, cota de participare a societății comerciale la capitalul social s-a diminuat, de la 12,0371% la doar 1,0981%, în favoarea statului român, fără să fie vorba despre o restrangere justificată a cotei sale de participare.

Se apreciază ca textele de lege criticate sunt neconstituționale numai în măsura în care majorarea capitalului social are o influența asupra societății.

Reprezentantul Societății Comerciale "Oltchim" - S.A. considera ca excepția este neîntemeiată. Se arata ca majorarea capitalului social s-a făcut în mod legal, iar hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepției, nu au legătură cu soluționarea acestei cauze.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arata ca asupra dispozițiilor criticate Curtea s-a mai pronunțat, stabilind ca acestea sunt constituționale, iar în cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea acestei jurisprudente.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.265/COM/2003, Tribunalul Valcea - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 și ale 47^1 din Legea nr. 137/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Lindsell Enterprises Limited" într-o cauza având ca obiect judecarea cererii de anulare a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor Societății Comerciale "Oltchim" - S.A. Ramnicu Valcea, prin care s-a decis majorarea capitalului social al societății prin conversia în acțiuni a creanței deținute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare [devenită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului].

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia considera ca dispozițiile art. 17 și ale

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) și g), precum și ale art. 136 alin. (5) din Constituție. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției precizează ca dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, menționând deciziile Curții Constituționale nr. 106/2004 și nr. 475/2003, prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate cu același obiect.

Se susține ca, în cauza, exista doua elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, și anume:

1. Prejudicierea proprietății private. Astfel, autorul excepției arata ca, în urma majorării de capital, cota sa de participare la capitalul social al Oltchim S.A. "a fost diminuată drastic, de la 12,0371% la doar 1,0981%, în favoarea statului român. Date fiind dispozițiile

art. 17 și 47^1 din Legea nr. 137/2002 , nu s-a acordat nici o posibilitate de conservare a cotei inițiale prin metodele prevăzute de legislația societăților comerciale și a pieței de capital: drept de preferinta, prima de emisiune, actualizarea prealabilă a imobilizarilor corporale din patrimoniu". Se apreciază totodată ca, deși are "în continuare posesia acțiunilor deținute, prin reducerea cotei de participare de la 12% la 1%, este grav alterat atributul folosinței (usus) pachetului de acțiuni deținut, prin aceea ca se pierd o serie de drepturi legale încorporate doar unui număr de acțiuni ce alcătuiesc o cota minima (10%) din participarea la capitalul social".

Autorul excepției face referire la cauza Sovtransavto c. Ucraina, 2002, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului "a statuat ca diminuarea părții din capitalul social deținut de un subiect de drept ca urmare a majorării capitalului social într-un mod posibil ilegal (sau neconstitutional, cum [autorul excepției considera] în speta) constituie o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";

2. Nesocotirea principiilor economiei de piața și încălcarea libertății economice. Referitor la aceasta sustinere, se arata ca "a impune unei societăți comerciale un simulacru de adunare generală în care hotărârile sunt nu expresia voinței societare, ci doar un act de transcriere a dispoziției legale neconstituționale înseamnă nu doar abolirea principiilor economiei de piața, ci și încălcarea libertății economice, adică a unei libertăți fundamentale, considerată ca atare prin art. 45 din Constituția României".

Tribunalul Valcea - Secția comercială, formulandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, considera ca aceasta este neîntemeiată. În acest sens, instanța face referire la jurisprudenta Curții Constituționale - deciziile nr. 106/2004 și nr. 370/2003.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la critica de neconstituționalitate a

art. 17 din Legea nr. 137/2002 , raportat la art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituție, ca "prin conversia creanțelor nu se produce un transfer de proprietate", astfel încât dispozițiile legale contestate "nu au condus la o privare de proprietate a acționarilor minoritari". Guvernul precizează ca, în același sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 106/2004, "apreciind ca «prin conversia creanțelor Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare în acțiuni nu este prejudiciata proprietatea privată», deoarece [...] nu presupune și realizarea unui transfer de proprietate". Totuși, se menționează în continuare, "asa cum retine Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acțiunea este un bun complex care certifica faptul ca deținătorul poseda o parte a capitalului social, dar și drepturile corespunzătoare. «O acțiune nu este numai o creanta indirecta asupra activelor societății, ci ea implica și alte drepturi, în special dreptul de vot și cel de a avea o influența asupra societății.» (CEDO, Cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, Hotărârea din 25 iulie 2002, paragraf 92, CEDO, Cauza S. și T. c. Suediei, Decizia de inadmisibilitate din 11 decembrie 1986, Culegerea de decizii D.R. 50, p. 158). Asadar, deși conversia creanțelor în acțiuni nu produce un transfer de proprietate și deci nu poate atrage o privare de proprietate a acționarilor minoritari, totuși scăderea semnificativă a ponderii acțiunilor acestora, ca urmare a conversiei, poate avea semnificatia unei limitări a dreptului de proprietate, limitare care este însă justificată [...] de eficientizarea și urgentarea procesului privatizării, reconsiderarea datoriilor ce grevează asupra activelor societăților comerciale având ca efect sporirea atractivității ofertei de privatizare". De asemenea, precizează Guvernul, "nu exista indicii ca dispozițiile legale în discuție ar institui un regim discriminatoriu, în favoarea statului în calitatea sa de acționar, întrucât scopul conversiei creanțelor nu este cel de a spori participația statului la capitalul social, ci dimpotriva de a o diminua, acțiunile obținute prin conversie urmând a face obiectul vânzării către investitori privati".

Referitor la susținerea ca prevederile

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

încalcă dispozițiile art. 44 și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, Guvernul considera ca aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca "operațiunea de marire a capitalului social, la care se referă textul criticat, în sine, nu contravine prevederilor constituționale, fiind în mod tradițional prevăzut, în legislația societăților, dreptul de a recurge la aceasta, ca metoda mai puțin împovărătoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligațiuni. Majorarea capitalului social nu atrage un transfer de proprietate, iar procedura de realizare prevăzută de actul normativ contestat nu oferă indicii ca ar institui o mai ferma ocrotire a dreptului de proprietate al statului și unităților administrativ-teritoriale [...]". Guvernul menționează, cu privire la constituționalitatea

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , jurisprudenta Curții Constituționale. Totuși, în lumina interpretării Curții Europene a Drepturilor Omului, se arata în punctul de vedere prezentat de Guvern, "în cazul în care majorarea capitalului social atrage o însemnată diminuare a ponderii acțiunilor deținute, cu efectul modificării substanței drepturilor incumbate de acestea (drept de vot, drept de a gestiona societatea), operațiunea poate avea ca efect limitarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor", limitare care în situația data este considerată de către Guvern justificată "de interesul general al diminuării participatiei statului în economie, prin privatizarea societăților la care statul este unic sau principal acționar". În acest sens, Guvernul precizează ca, "potrivit art. 44 din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate privată «sunt stabilite prin lege». În cazul de fața, legiuitorul a înțeles sa stabilească regimul juridic al majorării capitalului, în considerarea scopului accelerarii procesului privatizării".

În ceea ce privește critica prevederilor art. 17 și

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , în raport cu art. 135 alin. (2) din Constituție, Guvernul apreciază ca textul criticat are ca temei insesi prevederile constituționale invocate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate "nu contravin nici unui text din Constituție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17 și ale

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 540/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, prin

Legea nr. 556/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003, precum și prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 191/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 17: "(1) În termen de 30 de zile de la solicitarea instituției publice implicate creanțele deținute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra societății comerciale ce urmează să se privatizeze se vor converti în acțiuni.

(2) Acțiunile rezultate în urma conversiei vor fi transferate pe bază de protocol instituției publice implicate, în vederea administrării și vânzării acestora.

(3) Prețul obținut în urma vânzării va fi repartizat, între cele doua instituții, proporțional cu numărul acțiunilor vândute, după deducerea cheltuielilor efectuate de către instituția publică implicata.";

- Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/2002

privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 525/2002 , cu modificările ulterioare, operațiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile art. 14 și 22 din prezenta lege, precum și cele efectuate în conformitate cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2002 , cu modificările și completările ulterioare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 45, ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și g), precum și cele ale art. 136 alin. (5) din Constituție.

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției au următorul cuprins:

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piața, bazată pe libera inițiativă și concurenta.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; [...]

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala în concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al cărui cuprins este următorul: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Critica de neconstituționalitate are la baza, în esenta, susținerea potrivit căreia operațiunile de majorare a capitalului social, efectuate în baza dispozițiilor art. 17 și

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , încalcă drepturile acționarilor minoritari, prin diminuarea cotei de participare a acestora și prejudicierea proprietății private, precum și principiile constituționale ale economiei de piața și ale libertății economice. În opinia autorului excepției, aceste sustineri constituie elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, cu referire directa la deciziile nr. 106/2004 și nr. 475/2003.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca susținerile autorului excepției sunt neintemeiate.

Potrivit

art. 17 din Legea nr. 137/2002 , creanțele deținute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului [fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare] se convertesc în acțiuni care se transmit instituției publice implicate, în vederea administrării și vânzării acestora. În același timp, articolul 47^1, de asemenea criticat, prevede exceptarea operațiunilor de majorare a capitalului social, efectuate în condițiile aceleiași legi, de la prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 .

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 din Legea nr. 137/2002 , Curtea s-a mai pronunțat, în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 106 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2004. În decizia menționată s-a reținut ca "prin conversia creanțelor Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare în acțiuni nu este prejudiciata proprietatea privată, deoarece majorarea capitalului social al societății comerciale nu presupune și realizarea unui transfer de proprietate". De asemenea, Curtea Constituțională menționează că, "în jurisprudenta sa, a statuat, în mod constant, în același sens, arătând ca «prin majorarea capitalului social al unei societăți comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al acționarilor [...]. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acționari o dețin în totalul acțiunilor. De altfel, măsura ca atare este prevăzută de lege și uzitata în practica societăților comerciale. Problema aplicării majorării capitalului social al societății comerciale, a condițiilor în care aceasta poate fi realizată sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instanței de judecată (de exemplu: Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003).»"

De asemenea, și dispozițiile

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate excepțiile de neconstituționalitate cu același obiect. Menționăm, în acest sens, Decizia nr. 350/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003; Decizia nr. 365/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003; Decizia nr. 370/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003; Decizia nr. 475/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004; Decizia nr. 57/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.

În Decizia nr. 475/2003, ca de altfel și în considerentele altor decizii, Curtea a reținut ca "dispozițiile legale controlate nu încalcă principiul ocrotirii egale a proprietății private, indiferent de titular". Totodată, s-a constatat ca "textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de proprietate și nu prevede ocrotirea mai ferma a dreptului de proprietate al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, ci urmărește satisfacerea interesului general al accelerarii privatizării societăților comerciale". S-a mai reținut, de asemenea, prin aceeași decizie, ca măsura prevăzută de textul criticat nu instituie discriminări între investitorii-cumpărători ai acțiunilor societăților în cauza și investitorii-acționari ai acestora. Exceptarea prevăzută de lege, introdusă prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , reprezentând o opțiune a legiuitorului pentru societățile comerciale vizate (la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar sau asociat), are în vedere, în mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general.

Curtea a constatat, prin aceste decizii, ca prevederile criticate nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 135 și ale art. 136 alin. (5) din Constituție.

În ceea ce privește invocarea Hotărârii din 25 iulie 2002 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, în care s-a pus și problema devalorizarii unor acțiuni și a maririi capitalului societății, ca un element nou, față de cele avute în vedere de jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, aceasta nu are relevanta în cauza, asa cum rezultă din considerentele hotărârii la care ne referim.

Prin hotărârea pronunțată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, cu privire la aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca "în speta nu a existat o privare directa de către autoritățile naționale de bunuri aparținând reclamantei și nici o alta ingerinta comparabila unei asemenea privari".

Curtea Europeană a reținut însă în cauza respectiva caracterul inechitabil pe care "l-a imbracat procedura litigioasa care are o legătură directa cu dreptul petitionarei la respectarea bunurilor sale". S-a reținut în acest sens, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca "refuzul instanțelor de diferite grade de a se supune instrucțiunilor Curții Supreme de Arbitraj, precum și divergențele considerabile de abordare a instanțelor de diferite grade în aplicarea și interpretarea dreptului național, a făcut posibila reluarea repetată a procedurii litigioase și deci a creat o incertitudine permanenta cu privire la legalitatea deciziilor Sovtransavto-Lugansk și a actelor Consiliului executiv din Lugansk. În afară de aceasta, intervențiile autorităților executive ale statului în procedurile judiciare au contribuit de o maniera semnificativă la aceasta incertitudine".

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conchis ca "modul în care s-a desfășurat și încheiat procedura litigioasa, ca și incertitudinea petitionarului, au rupt «justul echilibru» între cerințele interesului public și imperativele apărării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale. În consecința, statul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura petitionarului protecția efectivă a dreptului sau de proprietate garantată de articolul 1 al Protocolului nr. 1".

În cauza aflată pe rolul Curții Constituționale nu se pun probleme de aceeași natură. În discuție este însuși textul de lege criticat, în raport cu prevederile Constituției și ale unor documente internaționale, iar nu modul de aplicare a legii și de desfășurare a procedurii litigioase. Or, asa cum s-a arătat mai sus, Curtea Constituțională a stabilit prin mai multe decizii ca textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale privind protecția proprietății private, întrucât operațiunea de majorare a capitalului social nu duce la un transfer de proprietate și, în consecința, nu afectează posesia acțiunilor deținute de alți acționari. De asemenea, Curtea retine ca, asa cum se arata de altfel și în punctul de vedere al Guvernului, chiar dacă s-ar admite ca majorarea de capital cu consecința diminuării ponderii acțiunilor deținute de unii acționari poate avea semnificatia unei limitări a unor drepturi ce decurg din dreptul de proprietate asupra acțiunilor, aceasta "este justificată de interesul general al diminuării participatiei statului în economie, prin privatizarea societăților la care statul este unic sau principal acționar", obiectiv în deplina concordanta cu dispozițiile art. 135 din Constituție.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Referitor la invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 45 din Constituție, Curtea constata ca în cauza nu se pune problema încălcării acestui text constituțional. Art. 45 din Constituție, statuand accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă, precizează ca exercitarea acestora se face în condițiile legii.

Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu numai că nu încalcă prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a) și g), ci prin finalitatea lor - accelerarea privatizării - asigura consolidarea economiei de piața, bazată pe libera inițiativă și concurenta, creează un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și, prin acestea, aplicarea politicilor de dezvoltare regionala în concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 și ale

art. 47^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lindsell Enterprises Limited" în Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al Tribunalului Valcea - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2005.