Decizia nr. 444/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, excepție ridicată de Compania Națională "Poșta Română" - S.A. din București în Dosarul nr. 1.992/2005 al Tribunalul Prahova - Secția comercială.

La apelul nominal răspund autorul excepției și partea Compania Națională "Poșta Română" - S.A. - Sucursala Direcția Regională de Poștă Ploiești, prin consilier juridic Lucian Tinjala, cu delegație depusă la dosar, precum și partea Societatea Comercială "Marca Telecom" - S.R.L. din București, prin consilier juridic Dinu Horațiu Florin, cu delegație depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției reiterează motivele prezentate în scris și depuse la dosarul cauzei, solicitând, în final, admiterea excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Societății Comerciale "Marca Telecom" - S.R.L. din București susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esență, arată că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 44 din Constituție, deoarece textele de lege atacate nu au efectul unei exproprieri, așa cum susține autorul excepției, transferul dreptului de proprietate realizându-se printr-un contract de vânzare-cumpărare, potrivit legii. Solicită Curții respingerea excepției de neconstituționalitate și depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.992/2005, Tribunalul Prahova - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Excepția a fost ridicată de Compania Națională "Poșta Română" - S.A., într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni comerciale privind obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile

art. 12 alin. (1) lit. b) și ale alin. (2) din Legea nr. 346/2004

stabilesc obligația regiilor autonome, a societăților/companiilor naționale sau a societăților comerciale cu capital majoritar de stat de a încheia, în termen de 90 de zile de la solicitarea locatarului sau asociatului care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi calificat drept întreprindere mică și mijlocie, contracte de vânzare-cumpărare asupra activelor disponibile utilizate de aceștia din urmă în baza unor contracte încheiate cu regiile autonome, societățile/companiile naționale sau societățile comerciale cu capital majoritar de stat.

Dispozițiile criticate încalcă flagrant prevederile art. 44 din Constituție, precum și pe cele ale art. 480 și 481 din Codul civil. Dreptul de proprietate este, în opinia autorului excepției, un drept "exclusiv, absolut și are un caracter perpetuu".

Prin reglementarea din normele pretins a fi neconstituționale, legiuitorul încalcă dreptul unei societăți supuse obligației prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din lege "de a analiza și a decide în legătură cu oportunitatea înstrăinării unui bun pe care îl deține cu titlul de proprietate și obligă în mod discreționar Compania Națională «Poșta Română» (autor al excepției) să procedeze la vânzarea unui imobil, fără a se ține cont de voința juridică a acesteia".

În continuare se arată că, potrivit dispozițiilor din

Hotărârea Guvernului nr. 371 din 3 iulie 1998

privind înființarea Companiei Naționale "Poșta Română" - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Poșta Română", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 6 iulie 1998, Compania Națională "Poșta Română" este proprietara tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul său. Mai mult, se arată că privatizarea "Poștei Române" este înscrisă ca prioritate a Programului de Guvernare din 28 decembrie 2004 pe perioada 2005-2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.265 din 29 decembrie 2004.

În concluzie, dispozițiile de lege criticate împiedică exercitarea în mod absolut a dreptului de proprietate pe care autorul excepției îl are asupra bunurilor sale imobile (mai exact, un atribut al acestui drept - dreptul de dispoziție - jus abutendi), în condițiile în care, în speță, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de

Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, pentru ca exproprierea, ce reprezintă efectul obligației impuse de

Legea nr. 346/2004 , să fie legală, așa cum stabilește art. 44 alin. (3) din Constituție.

Tribunalul Prahova - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Dispozițiile de lege criticate nu duc la realizarea unei exproprieri și nu încalcă dreptul de proprietate, ci stabilesc, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, conținutul și limitele acestui drept. În plus, se arată că "legiferarea drepturilor întreprinderilor mici și mijlocii la cumpărarea activelor disponibile aparținând societăților comerciale cu capital majoritar de stat și ale regiilor autonome reprezintă o opțiune a politicii statului, în domeniul reformei economice și al strategiei de privatizare, fiind în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2)".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:

- dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

nu împiedică aplicarea prevederilor cuprinse în

Hotărârea Guvernului nr. 371/1998 , potrivit căruia "acțiunile Poștei Române sunt deținute în totalitate de către stat, care își exercită drepturile și obligațiile decurgând din calitatea sa de acționar unic prin Ministerul Comunicațiilor". Astfel, conținutul și limitele dreptului de proprietate ale Companiei Naționale "Poșta Română" - S.A. sunt stabilite prin lege, așa cum prevede textul constituțional pretins a fi încălcat, prin manifestarea de voință a reprezentanților statului în calitate de acționar unic. Pe de altă parte, "libertatea Companiei de a dispune de bunurile aflate în proprietatea sa este guvernată de dispozițiile legale generale în materia proprietății și de dispozițiile speciale ale

Legii nr. 346/2004 , aplicabile sub condiția esențială a existenței unui raport juridic între Companie și I.M.M.", în baza unor contracte de locațiune;

- dreptul de proprietate, deși este considerat în doctrină și în practica judiciară un drept real absolut și exclusiv, nu poate fi exercitat decât în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, așa cum dispune și art. 44 din Constituție. Pe de altă parte, dispozițiile legale criticate nu restrâng libertatea de decizie, în sensul interzicerii de a dispune de bun, ci constituie o manifestare a dreptului de opțiune a legiuitorului, în concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) din Constituție;

-

Legea nr. 346/2004

nu conține reglementări cu privire la procedura exproprierii și, prin urmare, autorul excepției nu este obligat "în mod discreționar", să vândă respectivul bun, ci această obligație se naște, în condițiile legii, corelativ dreptului recunoscut întreprinderilor mici și mijlocii de a cumpăra activele disponibile, pe care deja le dețin în temeiul unor contracte de locațiune. În plus, legea criticată acordă locatarilor și "dreptul de preferință la cumpărarea activelor disponibile", precum și posibilitatea negocierii prețului vânzării, pe baza raportului întocmit de un expert acceptat de ambele părți.

Se mai menționează că dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

au preluat conținutul prevederilor

art. 12 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor mici și mijlocii, în prezent abrogată prin

art. 34 din Legea nr. 346/2004 . În aceste condiții, cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 83/2003 și nr. 214/2004, referitoare la constituționalitatea dispozițiilor

art. 12 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 133/1999 , rămân pe deplin valabile și în prezenta cauză.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

sunt constituționale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textelor de lege menționate față de prevederile art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, se arată că limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, astfel că normele legale indicate sunt în deplină concordanță cu textul constituțional pretins a fi încălcat. De asemenea, "facilitățile sau orice alte forme de sprijinire de către stat a întreprinderilor mici și mijlocii nu sunt de natură să lezeze dreptul de proprietate al altor agenți economici și nu pot fi considerate contrare principiului constituțional al ocrotirii în mod egal de lege a proprietății private, indiferent de proprietar".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de prevederile art. 135 alin. (2) din Constituție, se apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile de lege atacate acționează chiar în sensul normei fundamentale indicate. "Prin stimularea vânzării activelor sale disponibile, statul ia măsuri pentru a realiza privatizarea, formarea economiei de piață, ca premise ale asigurării libertății comerțului, protecției concurenței loiale și creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 94/2004

privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 12 alin. (1) lit. b): "Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispozițiilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și a drepturilor contractuale ale creditorilor ale căror creanțe sunt garantate cu ipotecă, privilegiu asupra activelor respective sau asupra cărora este instituit sechestru asigurător, în următoarele condiții: a) (...); b) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locație de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune, încheiate cu regiile autonome, societățile/companiile naționale, precum și cu societățile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către locatar/asociat. În cazul contractelor de locație de gestiune și asociere în participațiune, asociatul/locatarul, întreprindere mică sau mijlocie, poate solicita și încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în aceleași condiții. În cazul depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către beneficiarii prezentelor dispoziții, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părți suficientă pentru rezolvarea formalităților legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare;";

- Art. 12 alin. (2): "Regiile autonome, societățile/ companiile naționale, precum și societățile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii, să încheie contractele de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) și d), contractele de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) sau să asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea ori leasingul activelor disponibile, în condițiile alin. (1) lit. a)."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.(...)

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține:

Dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

stabilesc căile de sprijin și accesul întreprinderilor mici și mijlocii la activele disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat. Astfel, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locație de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune pot fi vândute, la solicitarea locatarului sau a asociatului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, iar contractul în cauză va înceta sau se va transforma, la cererea deținătorului, în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. Potrivit art. 12 alin. (2) din legea criticată, contractele de vânzare-cumpărare sau de leasing cu clauză irevocabilă, menționate la alin. (1) lit. b) al aceluiași articol, trebuie încheiate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii.

Curtea constată că textele de lege criticate reprezintă măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, statul având obligația, în virtutea art. 135 din Constituție, să asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție", "protecția concurenței loiale", precum și "protejarea intereselor naționale în activitatea economică". Astfel, statul, în calitate de acționar majoritar, urmărește vânzarea activelor disponibile deținute de regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale către diferiți agenți economici, întreprinderi mici și mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte. Activele se oferă spre vânzare cu respectarea drepturilor creditorilor și doar în măsura în care acestea nu aparțin proprietății publice și asupra lor nu este instituit sechestru asigurător. Contractul de vânzare-cumpărare parcurge etapele specifice unei asemenea tranzacții, cu singura deosebire, justificată, de altfel, prin specificul de reglementare al Legii nr. 364/2004, că operațiunile trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii.

Așadar, Curtea Constituțională constată că susținerile potrivit cărora dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

contravin prevederilor art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) din Constituție nu pot fi reținute. Textele legale atacate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, întrucât măsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de acționar majoritar la diverse regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale. Pe de altă parte, transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat în patrimoniul întreprinderilor mici și mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectării contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în condițiile legii, și nu ca efect al exproprierii, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate.

Totodată, Curtea observă că dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

au preluat soluția legislativă cuprinsă în

art. 12 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, în prezent abrogată prin

art. 34 din Legea nr. 346/2004 . Dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999

au constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate, iar prin

Decizia nr. 83 din 25 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 17 aprilie 2003 și prin

Decizia nr. 214 din 6 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iunie 2004, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale menționate, în raport cu prevederile

art. 44 din Legea fundamentală. De asemenea, prin Decizia nr. 311 din 19 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 26 noiembrie 2002, Curtea a examinat și constituționalitatea dispozițiilor alin. (2) al

art. 12 din Legea nr. 133/1999 , statuând că nici aceste dispoziții nu încalcă dreptul de proprietate privată.

În consecință, cele statuate de Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea

art. 12 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, prin deciziile amintite, își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, având în vedere argumentele anterior arătate și întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, excepție ridicată de Compania Națională "Poșta Română" - S.A. București în Dosarul nr. 1.992/2005 al Tribunalului Prahova - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2005.