Decizia nr. 578/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Asociația PAS Fortop în Dosarul nr. 2.714/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a cauțiunilor aparține competenței exclusive a legiuitorului. În acest sens este menționată jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.714/2005, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , excepție ridicată de Asociația PAS Fortop în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea cererii formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru obligarea autorului excepției la plata contravalorii pagubelor cauzate ca urmare a desființării unui contract de vânzare-cumpărare de acțiuni.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

contravin prevederilor art. 16 alin. (2) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție.

În legătură cu critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (2) din Constituție, autorul excepției arată că "instanța constituțională s-a pronunțat, în mai multe rânduri, în sensul că statul român (și/sau autoritățile sale) nu poate avea, atunci când este parte într-un proces, mai multe drepturi decât orice altă persoană fizică sau juridică". Cu toate acestea, se arată în continuare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului "are dreptul de a nu plăti taxa de timbru pe care orice altă persoană fizică sau juridică o datorează pentru a avea acces la justiție. Cu alte cuvinte, există cineva care este mai presus de lege [...]".

Referitor la susținerea încălcării dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, autorul excepției consideră că "nu poate fi vorba de echitate în condițiile în care reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are dreptul de a cere obligarea noastră la plata oricărei sume de bani fără a plăti nimic drept taxă de timbru, în timp ce noi, pentru a ne putea formula pretențiile, suntem obligați să plătim taxe de timbru uriașe. Egalitatea părților în fața justiției este periclitată de textul legal care conferă Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului drepturi pe care nimeni altcineva nu le poate avea".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială, formulându-și opinia asupra excepției de neconstitu-ționalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată. În acest sens este menționată jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 24 din 27 ianuarie 2004, nr. 153 din 30 martie 2004, nr. 264 din 22 iunie 2004, nr. 532 din 7 decembrie 2004 și nr. 136 din 10 martie 2005, prin care s-a statuat că exonerarea de la obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează dreptul de proprietate privată și nici egalitatea în fața legii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate față de art. 16 alin. (2) din Constituție, că, "din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii fundamentale, reiese că stabilirea impozitelor, taxelor și contribuțiilor intră în competența exclusivă a legiuitorului [...]". Totodată, se apreciază că scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a cauțiunilor, justificată de necesitatea protejării interesului general de accelerare a procesului de privatizare, precum și de faptul că taxele respective datorate de instituțiile bugetare ar urma să constituie venituri tot la bugetul de stat, este în concordanță și cu imperativul protejării de către stat a intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. În același sens, menționează în continuare Guvernul, "soluția normativă criticată este în acord și cu jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite".

În legătură cu susținerea autorului excepției că prevederile

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

încalcă dispozițiile constituționale "ce consacră liberul acces la justiție", Guvernul consideră că este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia nici o dispoziție constituțională nu prevede gratuitatea justiției.

În susținerea punctului său de vedere Guvernul menționează considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 24 din 27 ianuarie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 .

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

În motivarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului consideră, referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea, prin dispozițiile criticate, a art. 16 alin. (2) din Constituție, că "instituirea de taxe și cauțiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta și-l exercită fie din rațiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - în cazul cauțiunilor, fie în considerarea unor situații concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiției, sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părților din proces a unor obligații fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru și al timbrului judiciar". De asemenea, se arată că "[...] dispozițiile legale criticate dau expresie prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, potrivit cărora statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară".

În acest sens sunt menționate deciziile Curții Constituționale nr. 153/2004 și nr. 136/2005.

În legătură cu critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Avocatul Poporului consideră că "instituirea, prin dispozițiile legale indicate, a unor reguli privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru nu este contrară dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziții ce au fost introduse prin prevederile

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 137/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 137/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 40^1 : "Cererile formulate de instituția publică implicată, în legătură cu calitatea de acționar la societățile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligațiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu obligațiile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătorești și cu orice alte acte procedurale, efectuate de și pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cauțiuni și orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție. Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

Critica de neconstituționalitate are la bază, în esență, susținerea autorului excepției potrivit căreia scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cauțiuni și orice alte taxe care se fac venit la bugetul de stat, prevăzută de dispozițiile criticate, încalcă textele constituționale menționate, considerând că "egalitatea părților în fața justiției este periclitată de textul legal care conferă Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului drepturi pe care nimeni altcineva nu le poate avea".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au constituit, în mai multe rânduri, obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 136 din 10 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 20 mai 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate referitoare la

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. În cuprinsul deciziei s-a făcut referire la jurisprudența Curții Constituționale, "în care s-a statuat că: «Instituirea de taxe și cauțiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta și-l exercită fie din rațiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - în cazul cauțiunilor, fie în considerarea unor situații concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiției sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părților din proces a unor obligații fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru și al timbrului judiciar.

Scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege își are justificarea în strânsa legătură a acțiunilor în justiție pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, și prin încasarea taxelor judiciare), precum și în interesul general pe care-l prezintă aceste instituții publice. Astfel, dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituția României, potrivit căruia statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară.»"

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a reținut, în acord cu practica sa anterioară, că "«instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi». În acest sens a amintit că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, «Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», astfel că legiuitorul este în drept să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalității în drepturi.

În consecință, Curtea a reținut că

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât situația juridică a părților din procesele respective nu este identică și nici similară, justificându-se în mod obiectiv și rațional tratamentul juridic diferit în ceea ce privește plata taxelor judiciare de timbru și a celorlalte taxe".

Prin

Decizia nr. 532 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 27 ianuarie 2005, Curtea s-a pronunțat în sensul constituționalității prevederilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), precum și ale art. 56 alin. (2) din Constituție. În considerentele deciziei s-a reținut că, "anterior, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit, de principiu , că reglementarea taxelor de timbru în justiție nu este contrară dreptului de liber acces la justiție, iar principiul egalității în fața legii nu este încălcat, în condițiile în care se pune problema scutirii de la plata taxelor de timbru pentru autorități și instituții publice bugetare, ținându-se seama de faptul că taxele respective se fac venit la bugetul de stat".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenței sale în materie, Curtea constată că soluțiile și argumentele care au stat la baza deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În consecință, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă, sub nici o formă, prevederile art. 16 alin. (2) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Asociația PAS Fortop în Dosarul nr. 2.714/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.