Decizia nr. 588/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Departamentul Național Anticorupție, excepție ridicată de Gheorghe Buzatu, Anișoara Neagoe, Petre Dorobanțu și Răsvan Gabriel Șerban în Dosarul nr. 1.511/2005 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că autorii excepției critică enumerarea limitativă a categoriilor de magistrați care primesc un spor de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară. Justificarea instituirii acestui spor, în condițiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistrați, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituționalitate. În concluzie arată că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", punând concluzii de respingere a excepției ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.511/2005, Tribunalul Mehedinți - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Buzatu, Anișoara Neagoe, Petre Dorobanțu și Răsvan Gabriel Șerban, cu ocazia soluționării unei acțiuni civile ce are ca obiect drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, că nu există în realitate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupție, marea majoritate a judecătorilor secțiilor penale ale tribunalelor și curților de apel soluționând acest gen de cauze și, ca atare, nu se justifică acordarea unor drepturi salariale sporite. Totodată aceste cauze nu necesită o specializare anume față de alte categorii de cauze, soluționate de alte secții ale acelorași instanțe, și, de asemenea, nu presupun un grad de complexitate sporit față de acestea. Mai arată că, "în plus, acest gen de cauze nu supune judecătorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care a instrumentat cauza, care poate fi din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale sau curțile de apel, pentru că unele cauze de corupție sunt de competența acestor parchete, iar procurorul, spre deosebire de judecătorul care instrumentează aceeași cauză, doar în altă fază a procesului, nu beneficiază de aceste drepturi". În acest sens invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 89/2003 , prin care s-a statuat că dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 543/2002

sunt neconstituționale, întrucât limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri și sancțiuni aplicate prin hotărâri judecătorești rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârșite până la această dată. Totodată arată că legiuitorul a acordat acest spor și în privința altor categorii de cauze, cum sunt cele privind combaterea criminalității organizate și a terorismului, precum și tuturor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorilor de la parchetul de pe lângă această instanță.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituție, autorii excepției susțin că acordarea sporului de 40% numai anumitor judecători aduce atingere independenței judecătorului, întrucât repartizarea judecătorilor pe secții și desemnarea judecătorilor specializați în cauze de corupție se fac de președintele instanței respective, iar "a lăsa la îndemâna conducerii instanței acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale atentează la independența judecătorului, care are o componentă importantă în independența materială".

Tribunalul Mehedinți - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că acordarea anumitor drepturi salariale numai anumitor judecători aduce atingere principiului independenței judecătorilor, principiu consacrat în art. 124 alin. (3) din Constituție, repartizarea judecătorilor în soluționarea cauzei fiind atributul exclusiv al președintelui instanței.

De asemenea, arată că prin acordarea acestor drepturi se ajunge la inechități de proporție între judecători, deoarece există cauze, cum ar fi restituirea imobilelor naționalizate în temeiul unor legi speciale de reparație, cauzele având ca obiect procedura reorganizării judiciare, care sunt cel puțin la fel de complexe ca și cele pentru care se plătește acest spor. Totodată se ajunge la situația în care un judecător de la o instanță inferioară, dar care intră într-o astfel de cauză, să obțină drepturi salariale mai mari decât un judecător de la o instanță superioară, dar care nu intră în astfel de cauze.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arată că, în urma modificării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 601/2004 , alineatul (4) al articolului 28 a devenit alineatul (5) al aceluiași articol. În continuare, arată că se impune respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziția de lege criticată reflectă principiile conturate în ultima vreme atât la nivel european, cât și la nivel internațional, și anume specializarea organelor statului în combaterea anumitor fenomene, în special corupția, dar și criminalitatea organizată sau terorismul, pe de o parte, și alocarea de mijloace financiare suficiente pentru îndeplinirea, de către autoritățile competente, a sarcinilor existente, pe de altă parte. Aceste principii sunt reflectate în legislația română prin reglementările existente, referitoare la procurorii specializați în combaterea corupției, a criminalității organizate și a terorismului, a judecătorilor din completele specializate etc.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a dispozițiilor art. 16 din Constituție, arată că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Instituirea unor reguli speciale în considerarea unor situații deosebite, atâta timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, or, dispozițiile de lege criticate nu instituie nici privilegii și nici discriminări, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituție, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor specializate în lupta împotriva corupției, care funcționează în cadrul sistemului judiciar.

De asemenea, se arată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 124 alin. (3) din Constituție, deoarece în prezent repartizarea cauzelor se realizează, în mod aleatoriu, prin sistem informatic sau, în cazul în care acesta nu se poate aplica, prin metode clare, menite a înlătura posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de către președintele instanței a dosarelor pe complete, inclusiv în cazul completelor specializate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile legale criticate, prin care se instituie un spor la indemnizația de încadrare brută lunară pentru personalul prevăzut de ipoteza normei legale, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât principiul egalității în drepturi nu presupune uniformitate, astfel încât la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Stabilirea unui tratament juridic diferențiat în cazul categoriilor de personal reprezintă o opțiune a legiuitorului, justificată, în cazul dispozițiilor legale criticate, de complexitatea activității desfășurate, "precum și de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității Parchetului Național Anticorupție ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție".

În ceea ce privește invocarea art. 124 alin. (3) din Constituție, apreciază că aceste dispoziții din Legea fundamentală nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizării Curții, dispozițiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile

art. IV pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 601/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Așadar, Curtea constată că autorii excepției în mod greșit au invocat neconstituționalitatea

art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 . În realitate, excepția privește dispozițiile art. 28 alin. (5) din ordonanța de urgență. De asemenea, titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2004 a fost modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005. Noul titlu al ordonanței de urgență este " Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Departamentul Național Anticorupție".

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 28 alin. (5): "Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție - potrivit

art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Național Anticorupție prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 124 alin. (3) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege care instituie un spor de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru anumiți magistrați, Curtea constată că autorii excepției critică enumerarea limitativă a acestor categorii de magistrați, fiind nemulțumiți de faptul că dispoziția legală în discuție nu prevede acordarea acestui spor tuturor magistraților. Potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca atare, Curtea constată că nu are competența de a completa prevederea legală potrivit căreia sporul de 40% se aplică numai anumitor magistrați, ci intră în competența exclusivă a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condițiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistrați, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituționalitate. În aceeași ordine de idei, acordarea acestui spor și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se înscrie în aceeași competență de legiferare, Curtea Constituțională neputându-se erija într-un "legislator pozitiv".

În sensul celor expuse mai sus, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 328 din 21 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 1 august 2005,

Decizia nr. 395 din 12 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, și prin

Decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Departamentul Național Anticorupție, excepție ridicată de Gheorghe Buzatu, Anișoara Neagoe, Petre Dorobanțu și Răsvan Gabriel Șerban în Dosarul nr. 1.511/2005 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2005.