Decizia nr. 281/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 și art. 403 alin. 4^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecătoriei Onești.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției depune o cerere de recuzare a procurorului de ședință și a magistratului-asistent desemnat în dosar.

Procurorul solicită respingerea cererii de recuzare.

Curtea respinge cererea de recuzare a procurorului de ședință și a magistratului-asistent desemnat în dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicită admiterea acesteia, depunând în acest sens note scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.874/2005, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 și art. 403 alin. 4^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Constantin Petcu într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (4), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2), art. 53 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În esență, autorul excepției susține că prin folosirea sintagmei "printr-un alt titlu", fără a se specifică în mod expres despre ce titlu este vorba, se încalcă prevederile constituționale arătate mai sus. De asemenea, se arată că accesul la justiție este îngrădit prin obligația plății unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii, în cazul în care s-a cerut suspendarea executării.

Judecătoria Onești arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că obligația depunerii unei cauțiuni nu aduce atingere principiului liberului acces la justiție, ci asigură premisele pentru realizarea unui proces echitabil. De altfel, textele de lege criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși Curtea a fost sesizată cu dispozițiile art. 403 alin. 4^1, din motivarea excepției se observă că autorul acesteia se referă la dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 și art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Art. 371^1 și 371^2 au fost introduse prin

art. I pct. 137 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 3 al

art. 371^2 a fost introdus prin Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Alin. 3 al art. 371^2 a fost introdus inițial prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001 , dar această ordonanță a fost respinsă prin

Legea nr. 69/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005. Textul alin. 3 al

art. 371^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001

este identic cu cel introdus prin

Legea nr. 219/2005 . Art. 400^1, art. 400 alin. 2 și art. 403 alin. 4 au fost introduse prin

art. I pct. 156 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 . Art. 403 alin. 4 a fost modificat prin

art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 .

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 371^1: "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.

Executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.";

- Art. 371^2: "Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.

În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu.";

- Art. 400 alin. 2: "Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.";

- Art. 400^1: "Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.";

- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 53 alin. (1) și (2) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției. De asemenea, se invocă și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că prin intermediul acestor dispoziții legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar și în cazurile în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispozițiile din legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin

Decizia nr. 323 din 9 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 10 noiembrie 2003, a statuat că textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură execuțională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operația de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea și contradictorialitatea. Împotriva acestui act, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale, debitorul sau creditorul obligației de plată, are deschisă calea contestației la executare, potrivit

art. 399-404 din Codul de procedură civilă. De asemenea, prin Decizia nr. 188 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 18 iunie 2003, Curtea a statuat că dispozițiile art. 371^2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 și ale art. 24 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează competența pentru soluționarea contestației la executare, acestea fiind norme de procedură pe care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul are dreptul exclusiv de a le legifera, fără ca în acest fel să se încalce dispozițiile din Constituție invocate de autorul excepției.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, se constată că instanța de contencios constituțional a statuat prin

Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, că aceste dispoziții sunt constituționale. Astfel, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile art. 400^1 asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecății, iar, pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din prețul obținut din vânzarea întregului imobil. Așa fiind, Curtea a reținut că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori puși în acest mod la adăpost de riscul de a fi obligați să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, în urma modificării suferite de dispozițiile de lege criticate, în cazuri urgente președintele instanței poate dispune prin încheiere și fără citarea părților suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Suspendarea provizorie a executării va fi dispusă dacă s-a plătit cauțiunea, care trebuie depusă în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Se constată că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, în cazuri urgente, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite prin efectul suspendării acesteia și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici, fără a se încălca dispozițiile din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 și art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecătoriei Onești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2006.