Regulamentul nr. 21/2006

Articolul 73

-

O instituție de credit poate nominaliza una sau mai multe instituții externe de evaluare a creditului eligibile ale căror ratinguri vor fi utilizate la determinarea ponderilor de risc aplicabile activelor și elementelor din afara bilanțului.

Articolul 74

-

O instituție de credit care decide să utilizeze, pentru o anumită clasă de expuneri, ratingurile fumizate de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă, trebuie să utilizeze acele ratinguri în mod consecvent pentru toate expunerile aparținând acelei clase.

Articolul 75

-

O instituție de credit care decide să utilizeze ratingurile fumizate de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să le utilizeze de o manieră permanentă și consecventă în timp.

Articolul 76

-

O instituție de credit poate utiliza doar acele ratinguri fumizate de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă, la stabilirea cărora au fost

avute în vedere toate sumele datorate aferente expunerii, atât ca principal cât și ca dobândă.

Articolul 77

Articolul 78

-

Dacă există un rating pentru un anumit program sau facilitate de emisiune de care elementul care constituie expunerea aparține, acest rating va fi utilizat la determinarea ponderii de risc aplicabilă respectivului element.

Articolul 79

-

Dacă pentru o anumită expunere nu există un rating aplicabil în mod direct, dar există un rating pentru un anumit program sau facilitate de emisiune

de care respectiva expunere nu aparține sau există un rating general pentru emitent, atunci ratingul disponibil se utilizează, în condițiile în care:

a)

acesta generează o pondere de risc mai mare decât cea care ar corespunde

..

expunern, sau

b)

acesta generează o pondere de risc mai mică decât cea care ar corespunde expunerii iar expunerea în cauză are același rang sau unul superior, sub toate aspectele, față de respectivul program sau facilitate de emisiune sau, dacă este cazul, față de expunerile negarantate de rang prioritar ale acelui emitent.

Articolul 80

-

Articolele 78 și 79 se aplică fără a aduce atingere prevederilor art. 52 - 55.

Articolul 81

-

Ratingul aferent unui emitent din cadrul unui grup nu poate fi utilizat ca rating pentru alt emitent din cadrul aceluiași grup.

Sect , iunea a 3-a

Ratinguri pe termen lung și ratinguri pe termen scurt

Articolul 82

-

Ratingurile pe termen scurt nu pot fi utilizate decât pentru elementele de activ și pentru elementele din afara bilanțului pe termen scurt ce constituie expuneri față de instituții și societăți.

Articolul 83

-

Un rating pe termen scurt nu se va utiliza decât pentru elementul la care se referă, și nu va fi utilizat pentru determinarea ponderilor de risc aplicabile altor elemente.

Articolul 84

-

Fără a aduce atingere prevederilor art.83, dacă unei expunen pe termen scurt i se aplică, în baza ratingului, ponderea de risc de 150%, tuturor expunerilor negarantate pe termen scurt sau pe termen lung față de debitorul în cauză, care nu beneficiază de rating, li se aplică ponderea de risc de 150%.

Articolul 85

- Fără a aduce atingere prevederilor art.83, dacă unei expunen pe termen scurt i se aplică, în baza ratingului, o pondere de risc de 50%, nici unei expuneri pe termen scurt care nu beneficiază de rating, nu i se aplică o pondere de risc mai mică de 100%.

Articolul 86

- Un rating atribuit unei expuneri exprimate în moneda națională a debitorului nu poate fi utilizat la determinarea ponderii de risc pentru o altă expunere față de același debitor, exprimată într-o monedă străină.

Articolul 87

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 86, în cazul în care o expunere rezultă din participarea unei instituții de credit la un împrumut acordat de o bancă multilaterală de dezvoltare al cărei statut de creditor preferențial este recunoscut pe piață, instituția de credit respectivă poate utiliza, în scopul ponderării sale la risc, ratingul aferent expunerii exprimate în moneda națională a debitorului.

Articolul 1

O1

- (

1) Pentru diferențierea gradelor de risc relative exprimate de fiecare rating, Banca Națională a României are în vedere factori cantitativi, cum ar fi rata de nerambursare pe termen lung asociată tuturor elementelor cărora li se atribuie același rating.

(2)- În cazul instituțiilor externe de evaluare a creditului recent înființate, precum și în cazul celor care nu dispun decât de un volum limitat de date cu privire la nerambursare, Banca Națională a României

solicită instituțiilor externe de evaluare a creditului o estimare a ratei de nerambursare pe termen lung asociată tuturor elementelor care au beneficiat de același rating.

Articolul 102

- Pentru diferențierea gradelor de risc relative exprimate de fiecare rating, Banca Națională a României are în vedere factori calitativi, cum ar fi cei referitori la ansamblul emitenților acoperiți de instituția externă de evaluare a creditului

respectivă,

gama

de

ratinguri

pe

care

aceasta

le

furnizează, semnificația fiecărui rating

și definiția stării de nerambursare

utilizată de instituția externă de evaluare a creditului.

Articolul 103

-

Banca Națională a României compară ratele de nerambursare înregistrate pentru fiecare rating furnizat de o instituție externă de evaluare a creditului cu o rată de referință stabilită pe baza ratelor de nerambursare înregistrate de alte instituții externe de evaluare a creditului pentru o populație de emitenți pentru care Banca Națională a României estimează că prezintă un nivel echivalent al riscului de credit.

Articolul 104

- În cazul în care Banca Națională a României consideră că rata de nerambursare înregistrată pentru un rating fumizat de o instituție externă de evaluare a creditului este semnificativ și sistematic superioară ratei de referința, aceasta va pune în corespondență respectivul rating cu o categorie de risc mai ridicată pe scala de evaluare a calității creditului.

Articolul 105

- În cazul în care, ponderea de risc asociată unui rating furnizat de o instituție externă de evaluare a creditului a fost majorată potrivit prevederilor art. 104, Banca Națională a României poate decide să revină la nivelul inițial al scalei de evaluare a calității creditului pentru ratingul respectiv, dacă instituția

externă de evaluare a creditului demonstrează Băncii Naționale a României că rata de nerambursare înregistrată pentru ratingul în cauză nu mai este în mod semnificativ și sistematic superioară ratei de referință.

Articolul 3

Articolul 4

- O instituție de credit care solicită aprobarea pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să demonstreze că a utilizat, pe o perioadă de cel puțin trei ani anterior momentului pentru care solicită aprobarea, pentru clasele de expuneri care fac obiectul abordării bazate pe modele interne de rating, în scopul cuantificării și administrării interne a riscurilor, sisteme de rating conforme în linii generale cu cerințele minime prevăzute în Capitolul V.

Articolul 5

-

O instituție de credit care solicită aprobarea în vederea utilizării estimărilor proprii cu privire la pierderile în caz de nerambursare și/sau factorii de conversie, trebuie să demonstreze că a realizat și a utilizat estimările cu privire la pierderile în caz de nerambursare și/sau factorii de conversie într-o manieră care respectă în linii generale cerințele minime privind utilizarea propriilor estimări ale acestor parametri, prevăzute în Capitolul V, pe o perioadă de cel puțin trei ani anterior momentului pentru care solicită aprobarea.

Articolul 6

-

În cazul în care o instituție de credit nu mai îndeplinește condițiile prevăzute în acest regulament, trebuie fie să prezinte Băncii Naționale a României un plan de redresare rapidă a situației, fie să demonstreze că efectele generate de neîndeplinirea acestor condiții nu sunt semnificative.

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

- Implementarea prevăzută la art. 8 trebuie să fie realizată într-o perioadă de timp rezonabilă, convenită cu Banca Națională a României. Implementarea trebuie să fie realizată în condiții stricte, stabilite de Banca Națională a României. Aceste condiții trebuie astfel stabilite încât să asigure faptul că tratamentul flexibil prevăzut la art. 8 nu va fi utilizat selectiv, cu scopul reducerii cerințelor minime de

capital în ceea ce privește categoriile de expuneri sau unitățile operaționale pentru care urmează să se aplice abordarea bazată pe modele interne de rating sau în ceea ce privește utilizarea

estimărilor proprii ale pierderilor în caz de nerambursare și/sau ale factorilor de conversie.

Articolul 1

O

- Instituțiile de credit care aplică abordarea bazată pe modele interne de rating pentru oricare clasă de expuneri trebuie să utilizeze această abordare și pentru clasa de expuneri din titluri de capital.

Articolul 11

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 8 - 1O și ale art. 30 și art. 31, instituțiile de credit care, potrivit art. 3 -

6, au obținut aprobarea să utilizeze abordarea bazată pe modele interne de rating nu vor reveni, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, la utilizarea abordării prevăzute în

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituțiile de credit și finnele de investiții potrivit abordăn'i standard

decât pentru motive întemeiate în mod corespunzător și numai cu aprobarea Băncii Naționale a României.

Articolul 12

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 8 - 9 și ale art. 30 și art. 31, instituțiile de credit care, potrivit art. 22 alin. (9), au obținut aprobarea să utilizeze propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare și ale factorilor de conversie,

nu

vor

putea

recurge

la utilizarea

valorilor

pierderii

în

caz

de nerambursare și ale factorilor de conversie prevăzuți la art. 22 alin. (8), decât pentru motive întemeiate în mod corespunzător și numai cu aprobarea Băncii Naționale a României.

a)

expuneri față de administrații regionale și autorități locale, care nu sunt tratate

ca

expuneri

față

de

administrații

centrale

potrivit

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard;

b)

expuneri față de entități din sectorul public, care sunt tratate ca expuneri față de instituții potrivit

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf

nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard;

și

c)

expuneri față de bănci multilaterale de dezvoltare, cărora nu le este aplicabilă o pondere

de

risc

de

0%

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

Articolul 16

Articolul 17

- În scopul prezentului regulament, următoarele expuneri se încadrează la expuneri din titluri de capital:

a)

expuneri care nu sunt reprezentate de titluri de creanță, dar care conferă un drept subordonat și rezidual asupra activelor sau venitului emitentului; și

b)

expuneri din titluri de creanță, dar a căror semnificație economică este similară cu cea a expunerilor prevăzute la lit. a).

Articolul 18

- În cadrul clasei expunerilor față de societăți, instituțiile de credit trebuie să identifice în mod distinct, ca expuneri provenind din finanțări specializate, expunerile care prezintă următoarele caracteristici:

a)

expunerea este înregistrată față de o entitate creată în mod special pentru a finanța și/sau a exploata active corporale;

b)

prevederile contractuale conferă creditorului un grad substanțial de control asupra activelor și veniturilor pe care acestea le generează; și

c)

sursa principală de rambursare a creditului este reprezentată de veniturile generate de activele finanțate și mai puțin de capacitatea independentă de rambursare a societății comerciale în ansamblul său.

Articolul 19

- Orice creanță din credite, care nu a fost încadrată în clasele de expuneri prevăzute la art. 13 lit. a), b), d), e) și f), va fi încadrată în clasa de expuneri prevăzută la lit. c) din articolul respectiv.

Articolul 20

- Clasa de expuneri prevăzută la lit. g) a art. 13 include valoarea reziduală a bunurilor imobiliare în regim de leasing, dacă aceasta nu este inclusă în expunerile din operațiuni de leasing, așa cum sunt definite în art. 103 din Capitolul IV.

Articolul 21

-

Metodologia utilizată de instituția de credit în vederea încadrării expunerilor în diferitele clase de expuneri trebuie să fie adecvată, consecventă și coerentă pe parcursul timpului.

Articolul 22

Articolul 23

Articolul 24

- Valoarea pierderii așteptate pentru expunerile încadrate în una din clasele de expuneri prevăzute la art. 13 lit. a) - e), se calculează în conformitate cu metodele prevăzute în art. 58 - 64 din Capitolul II.

Articolul 25

- În conformitate cu prevederile art. 58 - 64 din Capitolul II, valoarea pierderii așteptate se calculează pe baza acelorași valori de intrare ale parametrilor de

risc,

respectiv,

probabilitatea

de

nerambursare

și

pierderea

în

caz

de nerambursare, precum și a valorii expunerii, aferente fiecărei expuneri, cu cele utilizate la determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor în conformitate cu prevederile

art.

22

și ale art.

23.

În

cazul

expunerilor

aflate

în

stare

de nerambursare, în cazul în care instituțiile de credit utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare, pierderea așteptată va fi cea mai bună estimare a instituției de credit cu privire la pierderea așteptată pentru expunerea aflată în stare de nerambursare, în conformitate cu prevederile art. 195 din Capitolul V.

Articolul 26

-

În cazul expunerilor

securitizate,

valoarea

pierderii așteptate

se calculează

în

conformitate

cu

prevederile

Regulamentului

BNR-CNVN! nr.21/26/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

aferent

expunerilor secun·tizate și al pozițiilor din secun·tizare.

Articolul 27

- În cazul expunerilor încadrate în clasa de expuneri prevăzută la art. 13 lit. g) valoarea pierderii așteptate este zero.

Articolul 28

- În cazul creanțelor achiziționate, valoarea pierderii așteptate pentru riscul de de diminuare a valorii creanței se calculează în conformitate cu metodele prevăzute în art. 64 din Capitolul II.

Articolul 29

- În cazul expunerilor prevăzute la art. 23, valoarea pierderii așteptate se calculează în conformitate cu metodele prevăzute în art. 58 - 64 din Capitolul II.

Articolul 30

Articolul 31

- În scopul art. 30 alin. (1), clasa expunerilor din titluri de capital ale unei instituții

de credit

va fi considerată

importantă

dacă, valoarea lor agregată excluzând expunerile din titluri de capital înregistrate în cadrul programelor legislative prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g), depășește, în medie, în anul precedent, 10% din fondurile proprii ale instituției de credit. Dacă numărul acestor expuneri din titluri de capital este mai mic de 1O dețineri individuale, acest prag va fi de 5% din fondurile proprii ale instituției de credit.

Articolul 32

Articolul 33

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 34 - 38, valoarea ponderată la risc în cazul expunerilor față de societăți, instituții, administrații centrale sau bănci centrale se calculează în conformitate cu următoarele formule:

Corelația

(R) = 0.12x(l-EXP(-50*PD)) / (l-EXP(-50))+0.24* [l-(l-EXP(- 50*PD))

I

(l-EXP(-50))]

Ajustare a scadenței

(b)= [0,11852-0,05478* ln(PD)f

Ponderea de risc (RW)= LGD*(N[(l-R/· 5

* G(PD) + (R/(l-R))°- 5

* G(0.999)] - PD

* LGD) * (l-l.5*by1 * (l+(M-2.5) *b) * 12.5 * 1.06

N(x) reprezintă funcția de distribuție cumulativă a unei variabile aleatoare normală standard (care exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatoare normal distribuită cu media zero și varianța 1 să fie mai mică sau egală cu x).

G(z) reprezintă inversa funcției de distribuție cumulativă pentru o variabilă aleatoare normală standard (care exprimă valoarea lui x astfel încât N(x) = z).

Valoarea ponderată la risc a expunerii= RW*valoarea expunerii

În cazul în care probabilitatea de nerambursare este nulă, ponderea de risc va fi

0%.

În cazul în care probabilitatea de nerambursare este unitară:

pentru expunerile aflate în stare de nerambursare pentru care instituțiile de credit utilizează valorile pierderii în caz de nerambursare prevăzute în art. 73 din Capitolul III, ponderea de risc este 0%;

pentru expunerile aflate în stare de nerambursare pentru care instituțiile de credit utilizează propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare, ponderea de risc este max{O%; 12,5*(LGD- ELBE)L

unde EL 8 E reprezintă cea mai bună estimare a instituției de credit cu privire la pierderea așteptată în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, potrivit art. 195 din Capitolul V al acestui regulament.

Articolul 34

- Pentru orice expunere care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 30 și art. 61 din cadrul

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții,

valoarea ponderată la risc a expunerii poate fi ajustată în conformitate cu următoarea formulă:

expunern

Valoarea

ponderată

la

nsc

a

..

=

RW*valoarea

expunerii*(O,15+l 60*PDpp) unde,

PDpp este probabilitatea de nerambursare aferentă furnizorului de protecție

Ponderea de risc (RW) se calculează utilizând formula relevantă de ponderare la risc a expunerii prevăzută la art. 33, probabilitatea de nerambursare aferentă debitorului și pierderea în caz de nerambursare aferentă unei expuneri directe comparabile față de furnizorul de protecție. Ajustarea scadenței (b) se calculează prin utilizarea celei mai scăzute dintre următoarele

valori:

probabilitatea de nerambursare a furnizorului

de protecție și probabilitatea de nerambursare

a debitorului.

Articolul 35

- În cazul expunerilor față de societăți, atunci când cifra de afaceri anuală totală consolidată, la nivelul grupului din care face parte societatea, este, în echivalent RON, cuprinsă între 5 și 50 de milioane euro, pentru calculul ponderilor la risc instituțiile de credit pot utiliza formula de corelație de mai jos.

Corelația (R)

=

0.12*(1-EXP(-50*PD)) / (l-EXP(-50)) + 0.24*[1-(l-EXP(-

50*PD))

I

(l-EXP(-50))]-0.04*(1-(S-5)

I

45)

unde,

S reprezintă cifra de afaceri anuală totală consolidată, care este exprimată în milioane RON, și care se încadrează în intervalul valoric în echivalent RON, de 5 mil euro și 50 mil euro (în condițiile în care 5 milioane euro :S S :S 50 milioane euro). Cifrele de afaceri al căror nivel raportat este mai mic decât valoarea echivalentă în RON a 5 milioane euro vor fi tratate ca fiind egale cu 5 milioane euro.

Pentru creanțele achiziționate, cifra de afaceri anuală totală consolidată este media cifrelor de afaceri asociate creanțelor ponderată în funcție de nivelul expunerilor individuale din cadrul portofoliului.

În cazul în care cifra de afaceri anuală totală consolidată nu reprezintă un indicator semnificativ pentru dimensiunea întreprinderii, iar totalul activelor reprezintă un indicator cu un grad mai mare de relevanță, instituțiile de credit vor substitui cifra de afaceri anuală totală cu totalul activelor grupului, la nivel consolidat.

Articolul 36

Articolul 37

- În cazul creanțelor achiziționate asupra societăților, instituțiile de credit trebuie să respecte cerințele minime prevăzute la art. 220 - 229 din Capitolul V. În cazul creanțelor achiziționate asupra societăților, care îndeplinesc suplimentar și condițiile prevăzute la art. 44 și pentru care utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor față de societăți stabilite în Capitolul V, ar reprezenta un efort excesiv pentru instituția de credit, se pot utiliza standardele de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail, prevăzute în Capitolul V.

Articolul 38

- În cazul creanțelor achiziționate față de societăți, reducerile rambursabile acordate la achiziționare, garanțiile reale sau garanțiile personale parțiale care oferă protecție pentru prima pierdere, în cazul pierderilor provenite din nerambursare, pierderilor în caz de diminuare a valorii creanței sau pierderilor provenind din ambele situații pot fi tratate drept poziții pentru prima pierdere în aplicarea prevederilor aferente ratingurilor interne conform

Regulamentului BNR-CNVA1

nr.21/26/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

aferent

expunerilor secun'tizate și al pozițiilor din secun'tizare

.

Articolul 39

-

În cazul în care o instituție oferă protecție a creditului pentru un coș de expuneri, în condițiile în care apariția stării de nerambursare de ordinul

n

din cadrul expunerilor declanșează plata și acest eveniment de credit conduce la terminarea contractului, dacă produsul respectiv dispune de un rating din partea unei instituții externe de evaluare a creditului eligibile, atunci se aplică ponderile de risc prevăzute în art. 3 -

7 și art. 9 -

14 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.21/26/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

aferent

expunerilor secun'tizate și al pozițiilor din secun'tizare.

Dacă produsul nu dispune de un rating din partea unei instituții externe de evaluare a creditului eligibile, ponderile de risc pentru expunerile incluse în portofoliu vor fi agregate, excluzând cele n-1 expuneri în cazul în care suma dintre valoarea pierderii așteptate înmulțită cu 12,5 și valoarea ponderată la risc a expunerii nu depășește valoarea nominală a protecției furnizate de instrumentul financiar derivat de credit înmulțită cu 12,5.

Expunerile până la ordinul

n-1,

care trebuie excluse din agregare se determină astfel încât fiecare dintre acestea să producă o valoare ponderată la risc a expunerii mai mică decât valoarea ponderată la risc a oricărei alte expuneri incluse în agregare.

1.2.

Valoarea ponderată la risc pentru expuneri de tip retail

Articolul 40

-

În conformitate cu prevederile art. 41 și ale art. 42, valoarea ponderată la risc pentru expunerile de tip retail se calculează potrivit următoarelor formule:

Corelația (R)

=

0.03*(1-EXP(-35*PD)) /(l-EXP(-35)) + 0.16*[1-(l-EXP(-35*PD))

I

(l-EXP(-35))]

Ponderea de risc (RW) = (LGD*N[(l-Ry 0

•

5 *G(PD)+(R/(l-R))°" 5

* G(0.999)] - PD*12.5*1.06)

N(x) reprezintă funcția de distribuție cumulativă a unei variabile aleatoare normală standard (care exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatoare normal distribuită cu media zero și varianța 1 să fie mai mică sau egală cu x).

G(z) reprezintă inversa funcției de distribuție cumulativă pentru o variabilă aleatoare normală standard (care exprimă valoarea x pentru care N(x) = z).

Valoarea ponderată la risc a expunerii= RW*valoarea expunerii

În cazul în care probabilitatea de nerambursare este unitară (aferentă expunerilor aflate în stare de nerambursare ), ponderea de risc este valoarea maximă dintre

{0% 12,5*(LGD- ELBE)}

unde EL 8 E reprezintă cea mai bună estimare a instituției de credit cu privire la pierderea așteptată în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, potrivit art. 195 din Capitolul V.

Articolul 41

- Valoarea ponderată la risc pentru fiecare expunere față de entitățile mici și mijlocii, așa cum sunt definite la art. 16, care îndeplinește criteriile prevăzute la art. 30 și la art. 61 din cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.19/24/2006 pn"vind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții,

se poate ajusta conform prevederilor art. 34.

Articolul 42

- În cazul expunerilor de tip retail garantate cu un bun imobiliar, valoarea obținută prin aplicarea formulei de corelație prevăzute la art. 40 este înlocuită de corelația (R) de O,15.

Articolul 43

Articolul 44

- Pentru a fi eligibile pentru tratamentul retail, creanțele achiziționate trebuie să îndeplinească cerințele minime prevăzute în art. 220 - 229 din Capitolul V, precum și următoarele condiții:

a)

Instituția de credit a achiziționat creanțele de la terțe părți cu care nu are nicio legătură, iar expunerile sale față de debitorii creanțelor nu includ nicio expunere care să fi fost inițiată direct sau indirect de însăși instituția de credit;

b)

Creanțele achiziționate

trebuie să fi fost generate în condiții de deplină concurență între vânzător și debitor. Astfel, nu sunt eligibile creanțele din tranzacții între conturile aceleiași societăți, precum nici creanțele evidențiate în conturi de compensare reciprocă între societăți care vând și cumpără una de la cealaltă;

c)

Instituția de credit cumpărătoare are o creanță asupra tuturor încasărilor generate de creanțele achiziționate sau un drept proporțional asupra acestor încasări; și

d)

Portofoliul creanțelor achiziționate este suficient de diversificat.

Articolul 45

- În cazul creanțelor achiziționate, reducerile rambursabile acordate la achiziționare, garanțiile reale sau garanțiile personale parțiale care oferă protecție pentru prima pierdere, în cazul pierderilor din nerambursare, pierderilor în caz de diminuare a valorii creanței sau pierderilor provenind din ambele situații, pot fi

tratate drept poziții pentru prima pierdere conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN!

nr.21/26/2006

privind

tratamentul

n·scului

de

credit

aferent expunen1or secun·tizate și al pozițiilor din securitizare.

Articolul 46

- În cazul grupelor formate din sub-portofolii de creanțe achiziționate de tip retail diferite pentru care instituția de credit cumpărătoare nu poate face distincție între expunerile garantate cu bunuri imobiliare și expunerile de tip retail reînnoibile eligibile de alte expuneri de tip retail, pentru respectivele expuneri va fi utilizată funcția de ponderare la risc pentru sub-portofoliile de retail care generează cerințele de capital cele mai mari.

1.3.

Valoarea ponderată la risc pentru expuneri din titluri de capital

Articolul 47

Articolul 48

- Valoarea ponderată la risc a expunerii se calculează conform următoarei formule:

Valoarea ponderată la risc a expunerii= RW*valoarea expunerii.

Ponderea de risc (RW) este de 190% pentru expunerile din investiții de tip

pn·vate equity

din cadrul portofoliilor suficient de diversificate și pentru care instituțiile de credit pot demonstra că pierderile înregistrate în trecut justifică aplicarea acestei ponderi de risc.

Ponderea de risc (RW) este de 290% pentru expunerile din titluri de capital tranzacționate la bursă.

Ponderea de risc (RW) este de 370% pentru orice alte expunen din titluri de

capital.

Articolul 49

- Pozițiile scurte de trezorerie și pe instrumente financiare derivate din afara portofoliului de tranzacționare pot compensa pozițiile lungi în titluri de același fel, cu condiția ca aceste instrumente să fi fost special destinate acoperirii expunerilor din titluri de capital specifice și să asigure acoperirea pentru încă cel puțin un an. Alte poziții scurte se tratează ca și cum ar fi poziții lungi, prin aplicarea de ponderi de risc relevante, la valoarea absolută a fiecărei poziții. În cazul pozițiilor ale căror scadențe sunt decalate, se va aplica metoda utilizată pentru

expunerile

față de

societăți

pentru

determinarea

efectului/tratamentul decalajului de scadență, conform prevederilor art. 86.

Articolul 50

- Instituțiile de credit pot recunoaște protecția nefinanțată a creditului, obținută pentru o expunere din titluri de capital, potrivit metodelor prevăzute la art. 2 alin. (6) pct. 1 și art. 3 - 10 ale

Regulamentului BNR-CNVM nr.19/24/2006

privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții.

1.3.2.

Metoda bazată pe probabilitatea de nerambursare/pierderea în caz de nerambursare(PD/LGD)

Articolul 51

Articolul 52

- La nivelul unei expuneri individuale, suma dintre valoarea pierderii așteptate înmulțită cu 12,5 și valoarea ponderată la risc a expunerii nu trebuie să depășească valoarea expunerii înmulțită cu 12,5.

Articolul 53

- Instituțiile de credit pot recunoaște protecția nefinanțată a creditului, obținută pentru o expunere din titluri de capital, potrivit metodelor prevăzute de art. 2 alin. (6) pct. 1 și art. 3 - 1 O

ale

Regulamentului BNR-CNVA1nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții.

În cazul acestei recunoașteri se va utiliza o valoare de 90% a pierderii în caz de nerambursare pentru expunerea față de furnizorul de protecție. Pentru expunerile din investiții de tip

private equity

din cadrul unor portofolii

Valoarea ponderată la risc a expunerii

=

100%*valoarea expunerii,

cu excepția cazului în care expunerea reprezintă o valoare reziduală, situație în care aceasta trebuie calculată pentru fiecare an și se determină după cum urmează:

!

*100%*valoarea expunerii;

t

unde

t

reprezintă numărul de ani ai duratei contractului de leasing.

Articolul 57

- Ponderile de risc pentru riscul de diminuare a valorii creanței aferent creanțelor achiziționate incluse în clasa de expuneri de tip retail sau în clasa de expuneri față de societăți se calculează prin utilizarea formulei prevăzute la art. 33.

Parametrii de risc de intrare respectiv probabilitatea de nerambursare și pierderea în caz de nerambursare se calculează conform prevederilor din Capitolul III, valoarea expunerii

se calculează

conform

prevederilor din Capitolul

IV, iar scadența este de 1 an. Dacă instituțiile de credit pot demonstra Băncii Naționale a României că riscul de diminuare a valorii creanței este nesemnificativ, acesta nu este necesar a fi luat în considerare.

Articolul 58

- Dacă nu este prevăzut altfel, parametrii de risc de intrare respectiv probabilitatea de nerambursare și pierderea în caz de nerambursare se calculează

conform prevederilor Capitolului III, iar valoarea expunerii se calculează conform prevederilor Capitolului IV.

Articolul 59

Articolul 60

- În cazul expunerilor care provin din finanțări specializate, pentru care instituțiile de credit utilizează, în vederea aplicării ponderilor de risc metodele prevăzute la art. 36, pierderea așteptată ia valorile corespunzătoare, stabilite în tabelul 2:

Tabel 2

Scadent , a reziduală

categoria

1

categoria

2

categoria

3

categoria

4

categoria

5

Mai mică de 2,5 ani

0%

0,4%

2,8%

8%

50%

Mai mare sau egală

cu 2,5 ani

0,4%

0,8%

2,8%

8%

50%

Articolul 61

- În cazul expunerilor din titluri de capital pentru care valoarea ponderată la risc se calculează în conformitate cu metodele prevăzute la art. 48 - 50, valoarea pierderii așteptate se determină conform următoarei formule:

Valoarea pierderii așteptate = EL*valoarea expunerii

Pierderea așteptată are următoarele valori:

Pierderea așteptată (EL) = 0,8% pentru expunerile din investiții de tip

pn·vate equity

din cadrul unor portofolii suficient de diversificate

Pierderea

așteptată

(EL)

=

0,8%

pentru

expunerile

din

titluri

de

capital

tranzacționate la bursă

Pierderea așteptată (EL)= 2,4% pentru oricare alte expuneri din titluri de capital.

Articolul 62

- În cazul expunerilor din titluri de capital pentru care valoarea ponderată la risc se calculează în conformitate cu metodele prevăzute la art. 51 - 53, valoarea pierderii așteptate se determină conform următoarelor formule:

Pierderea așteptată (EL) = PD*LGD

Valoarea pierderii așteptate = EL*valoarea expunerii.

Articolul 63

- În cazul expunerilor din titluri de capital pentru care valoarea ponderată la risc se calculează în conformitate cu metodele prevăzute la art. 54 și art. 55, valoarea pierderii așteptate este O.

Articolul 64

- Valoarea pierderii așteptate pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creanțelor achiziționate se calculează conform următoarelor formule:

Pierderea așteptată (EL)

=

PD*LGD

Valoarea pierderii așteptate

=

EL*valoarea expunerii

Articolul 65

Articolul 67

- Probabilitatea de nerambursare aferentă unei expuneri față de o societate sau o instituție nu poate fi mai mică de 0,03%.

Articolul 68

Articolul 69

- În cazul debitorilor aflați în stare de nerambursare, probabilitatea de nerambursare este de 100%.

Articolul 70

- În vederea detenninării probabilității de nerambursare, instituțiile de credit

pot

recunoaște

protecția

nefinanțată

a

creditului

în

conformitate

cu prevederile art. 2 alin. (6) pct. 1 și art. 3 - 10 ale

Regulamentului BNR-CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a n·scului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții.

Articolul 71

- Instituțiile de credit care utilizează propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pot recunoaște protecția nefinanțată a creditului, prin ajustarea probabilităților de nerambursare, cu respectarea prevederilor art. 75.

Articolul 72

Articolul 73

Articolul 74

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 73, în ceea ce privește riscul de diminuare a valorii creanței și riscul de nerambursare, în cazul în care o instituție de credit a primit aprobarea Băncii Naționale a României să utilizeze propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile față de societăți și poate descompune, într-o manieră credibilă, propriile estimări ale pierderii așteptate aferente creanțelor față de societăți, achiziționate de instituția de credit, în probabilități de nerambursare și pierderi în caz de nerambursare, respectiva instituție

de

credit

poate

utiliza

propria

estimare

a

pierderii

în

caz

de nerambursare pentru aceste creanțe.

Articolul 75

Articolul 76

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 73 și ale art. 75, în scopul art. 34, pierderea în caz de nerambursare pentru o expunere directă, comparabilă, față de furnizorul de protecție va fi fie cea aferentă unei linii de credit negarantate în favoarea garantului, fie cea aferentă unei linii de credit negarantate în favoarea debitorului, după cum dovezile disponibile și structura garanției indică faptul că, în cazul în care, pe durata de viață a tranzacției acoperite, atât garantul cât și debitorul s-ar afla în stare de nerambursare, suma recuperată ar depinde de situația financiară a garantului sau, respectiv, a debitorului.

1.3.

Scadența (M)

Articolul 77

Articolul 78

- Pentru un instrument care face obiectul unei eșalonări a fluxurilor de numerar, scadența se calculează conform următoarei formule:

I

JLt*CF,

))

M

=

maxtMINl

' CF,

;5

unde CFt reprezintă fluxurile de numerar (principal, dobânzi și comisioane) pe care debitorul trebuie să le plătească conform prevederilor contractuale, în perioada

t.

Articolul 79

- În cazul instrumentelor financiare derivate care fac obiectul unui acord cadru de compensare, scadența este media ponderată a scadențelor reziduale ale fiecărei expuneri și nu poate fi mai mică de 1 an. Pentru ponderarea scadențelor se utilizează valoarea noțională a fiecărei expuneri.

Articolul 80

- În cazul expunerilor din tranzacții cu instrumente financiare derivate, prevăzute

în

Anexa

la

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.20/25/2006

pn'vind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlurzlmăifun· cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă,

care beneficiază integral sau aproape integral de acoperire cu garanții reale, pentru expunerile din tranzacții de creditare în marjă, care sunt acoperite integral sau aproape integral cu garanții reale, tranzacțiile de răscumpărare și operațiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, care fac obiectul unui acord cadru de compensare, scadența este media ponderată a scadențelor rămase ale tranzacțiilor și nu poate fi mai mică de 1O zile. Pentru ponderarea scadențelor se utilizează valoarea noțională a fiecărei expuneri.

Articolul 81

- Pentru o instituție de credit care a obținut aprobarea să utilizeze propriile estimări ale probabilității de nerambursare pentru creanțele achiziționate față de societăți, în cazul sumelor trase, scadența este egală cu scadența medie ponderată a acelor creanțe și nu poate fi mai mică de 90 de zile. În cazul sumelor neutilizate ale unei facilități de cumpărare ferme se aplică aceeași valoare a scadenței, sub rezerva ca facilitatea de cumpărare să prevadă angajamente efective, evenimente care declanșează rambursarea anticipată sau să aibă alte prevederi care să protejeze instituția de credit cumpărătoare în cazul unei deteriorări viitoare semnificative a calității creanțelor, pe care este obligată să le cumpere până la scadența facilității.

În cazul absenței unor asemenea protecții efective, pentru sumele neutilizate, scadența se calculează ca suma dintre scadența creanței potențiale celei mai îndelungate potrivit contractului de cumpărare și scadența reziduală a facilității de cumpărare și nu poate fi mai mică de 90 de zile.

Articolul 82

- Pentru orice instrument, altul decât cele menționate la art. 78 - 81 sau în situația

în

care

instituția

de

credit

nu

poate

determina

scadența

conform prevederilor art. 78, scadența va fi scadența reziduală maximă (în ani) pe care o are la dispoziție

un debitor

pentru a se achita în întregime de obligațiile

sale contractuale și nu va putea fi mai mică de 1 an.

l

tk< Z !" : "

x,de,•

Articolul 83

Articolul 84

- În scopul art. 34, scadența este durata efectivă a protecției creditului, dar nu va fi mai mică de 1 an.

Articolul 85

- (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 77 - 81, scadența este de cel puțin 1 zi în următoarele cazuri:

-

instrumentele financiare derivate prevăzute în Anexa la

Regulamentul BNR­ CNVN! nr.20/25/2006 pn"vind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlurzlmăifun· cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în mmjă

care sunt acoperite integral sau aproape integral cu garanții reale;

-

tranzacțiile de creditare în marjă care sunt acoperite integral sau aproape integral cu garanții reale; și

-

tranzacțiile de răscumpărare ș1 operațiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut

(2)

Prevederile alin. (1) se aplică sub condiția ca prevederile contractuale să

stipuleze ajustări de marjă și reevaluări zilnice, și să includă clauze care să permită

lichidarea sau compensarea rapidă a garanțiilor reale în caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei.

(3)

Fără a aduce atingere prevederilor art. 77 - 81, în cazul altor expuneri pe termen scurt, care nu fac parte din finanțarea curentă a debitorului, scadența nu va fi mai mică de o zi. Pentru fiecare situație trebuie să se analizeze cu atenție detaliile specifice.

Articolul 86

- În cazul decalajelor de scadență sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (6) pct. 1 și art. 3 -

10 ale

Regulamentului BNR-CNVM

nr.19/24/2006 pn·vind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții.

Articolul 87

- Pentru once expunere de tip retail, probabilitatea de nerambursare aferentă unei expuneri nu poate fi mai mică de 0,03%.

Articolul 88

- Probabilitatea de nerambursare aferentă debitorilor aflați în stare de nerambursare sau, atunci când este folosită o abordare bazată pe tranzacții, probabilitatea

de

nerambursare

aferentă

expunerilor

aflate

în

stare

de nerambursare, este de 100%.

Articolul 89

Articolul 90

Articolul 91

- Instituțiile de credit calculează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare, cu respectarea cerințelor minime prevăzute în Capitolul V și cu aprobarea Băncii Naționale a României.

Articolul 92

Articolul 93

Articolul 94

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 93, în scopul art. 41, pierderea în caz de nerambursare pentru o expunere directă, comparabilă, față de furnizorul de protecție este fie cea asociată unei linii de credit neacoperite

în favoarea garantului, fie cea asociată unei linii de credit neacoperite în favoarea debitorului, după cum dovezile disponibile și structura garanției indică faptul că, în cazul în care atât garantul cât și debitorul se află în stare de nerambursare pe durata de viață a tranzacției acoperite, suma recuperată ar depinde de situația financiară a garantului sau, respectiv, a debitorului.

Articolul 95

- Probabilitățile de nerambursare se calculează potrivit metodelor utilizate pentru expunerile față de societăți (art. 67 - 72).

Următoarele valori minime ale probabilităților de nerambursare sunt aplicabile:

a)

0,09% pentru expuneri din titlurile de capital tranzacționate la bursă, atunci când investiția se înscrie în cadrul unei relații pe termen lung cu clientul;

b)

0,09% pentru expuneri din titlurile de capital netranzacționate la bursă, atunci când randamentul investiției se bazează pe fluxuri de numerar regulate și periodice, care nu derivă din câștiguri de capital;

c)

0,40% pentru expuneri din titlurile de capital tranzacționate la bursă, inclusiv alte poziții scurte așa cum este prevăzut în art. 49 din Capitolul II și

d)

1,25% pentru toate celelalte expuneri din titlurile de capital, inclusiv alte poziții scurte așa cum este prevăzut în art. 49 din Capitolul II.

3.2.

Pierderea în caz de nerambursare

Articolul 96

- În cazul expunerilor din investiții de tip

private equity

din cadrul portofoliilor

suficient

de diversificate, se poate

aloca

pierderii

în

caz

de nerambursare o valoare de 65%.

Articolul 97

-

În cazul tuturor celorlalte expunen se aplică pierderii în caz de nerambursare o valoare de 90%.

3.3.

Scadent , a

Articolul 98

- În cazul tuturor expunerilor scadența este de 5 ani.

CAPITOLUL

IV -

Valoarea expunerii

Articolul 99

-

Dacă nu se specifică altfel, valoarea expunerii pentru expunerile bilanțiere se cuantifică înainte de deducerea ajustărilor de valoare.

Articolul 100

- Regula prevăzută la art. 99 se aplică și în cazul activelor achiziționate la un preț diferit de suma datorată. Pentru activele achiziționate, diferența dintre suma datorată și valoarea netă înregistrată în bilanțul instituțiilor de credit este numită discont, dacă suma datorată este mai mare, și, respectiv, primă, dacă aceasta este mai mică.

Articolul 101

- În cazul în care instituțiile de credit utilizează un acord cadru de compensare cu privire la tranzacțiile de răscumpărare sau pentru operațiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, valoarea expunerii se calculează potrivit prevederilor art. 2 alin. (6) pct. 1 și art. 3 - 10 ale

Regulamentului BNR­ CNVN! nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit șifirmele de investiții.

Articolul 102

- În ceea ce privește compensarea bilanțieră a creditelor și depozitelor instituțiile de credit trebuie să utilizeze la calculul valorii expunerilor metodele prevăzute de art. 2 alin. (6) pct. 1 și art. 3 - 10 ale

Regulamentului BNR-CNVNI nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a n·scului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

Articolul 103

Articolul 104

- În cazul oricărui element prevăzut în Anexa la

Regulamentul BNR­ CNVNI nr.20/25/2006 pn·vind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlurzlmă,fun· cu împrumut, al tranzacțiilor cu tennen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă,

valoarea expunerii

se

calculează

prin

utilizarea

metodelor

prevăzute

în

respectivul regulament

Articolul 105

- În vederea calculării valorii ponderate la risc a creanțelor achiziționate, valoarea expunerii este reprezentată de valoarea rămasă de rambursat minus cerințele de capital pentru riscul de diminuare a valorii creanței, determinate înainte de aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

Articolul 106

Articolul 107

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 106, valoarea expunerii în cazul expunerilor la riscul de credit aflate în derulare cu o contrapartidă centrală, așa cum sunt acestea stabilite de autoritățile competente, se determină potrivit prevederilor de la art. 8 din Capitolul II din

Regulamentul BNR-CNVM nr.20/25/2006 pn·vind

tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlunlmăifun· cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă

cu condiția ca expunerile contrapartidei centrale la riscul de credit al contrapartidei față de toți participanții la acordurile sale să fie acoperite zilnic și integral cu garanții reale.

Articolul 108

Articolul 109

-

În cazul în care un angajament se referă la extinderea unui alt angajament, se utilizează factorul cu valoarea cea mai mică dintre cei doi factori de conversie asociați fiecăruia dintre angajamentele individuale.

Articolul 110

Articolul 111

- Valoarea expunerii este valoarea înscrisă în situațiile financiare. Sunt permise următoarele cuantificări pentru expunerile din titluri de capital:

a)

pentru investițiile evaluate la valoarea justă, în cazul cărora modificările de valoare sunt recunoscute în mod direct în rezultate și, în consecință, în fondurile proprii, valoarea expunerii este reprezentată de valoarea justă înscrisă în bilanț;

b)

pentru investițiile evaluate la valoarea justă, în cazul cărora modificările de valoare nu sunt recunoscute în mod direct în rezultate, ci sunt recunoscute, nete de impozit, într-o componentă distinctă a capitalurilor proprii, ajustată pentru scopuri fiscale, valoarea expunerii este reprezentată de valoarea justă înscrisă în bilant și

c)

pentru investițiile evaluate la cost istoric sau la cea mai mică valoare dintre acest cost și valoarea de piață, valoarea expunerii este reprezentată de costul istoric sau de valoarea de piață înscrisă în bilanț.

Articolul 112

- Valoarea expunerii pentru active, altele decât cele de natura creanțelor din credite, este reprezentată de valoarea înscrisă în situațiile financiare.

1.1.1.

Expuneri față de societăți, instituții, administrații centrale sau bănci centrale

Articolul 117

- Un sistem de rating trebuie să ia în considerare caracteristicile de risc ale debitorului și ale tranzacției.

Articolul 118

- Un sistem de rating trebuie să includă o scală de rating a debitorilor, care să reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare aferent acestora. Scala de rating a debitorilor trebuie să aibă un minim de 7 clase de rating pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare și o clasă de rating pentru debitorii care se află în stare de nerambursare.

Articolul 119

Articolul 120

Articolul 121

-

În vederea obținerii aprobării Băncii Naționale a României pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în scopul calculării cerințelor de capital, un sistem de rating trebuie să includă o scală distinctă de rating a tranzacțiilor, care să reflecte exclusiv caracteristicile acestora în ceea ce privește pierderea în caz de nerambursare.

Articolul 122

Articolul 123

Articolul 124

- Sistemele de rating trebuie să reflecte atât riscul debitorului, cât și cel al tranzacției, și să surprindă toate caracteristicile relevante ale acestora.

Articolul 125

Articolul 126

Articolul 127

- La alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de nsc, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare următorii factori de risc:

a)

caracteristicile de risc ale debitorului;

b)

caracteristicile de risc ale tranzacției, care să includă tipul produsului bancar sau a garanției reale sau ambele. Instituțiile de credit trebuie să trateze în mod explicit cazurile în care mai multe expuneri sunt acoperite cu aceeași garanție reală; și

c)

incidentele de plată, mai puțin în cazul în care instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că acestea nu constituie un factor de risc semnificativ pentru expunere.

1.2.

Stabilirea claselor de rating și a grupelor de risc

Articolul 128

-

O instituție de credit trebuie să dispună de definiții, procese și criterii specifice în vederea alocării expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc în cadrul unui sistem de rating, care să respecte următoarele cerințe:

a)

Definițiile și criteriile corespunzătoare claselor de rating sau grupelor de risc trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite persoanelor responsabile cu acordarea

ratingurilor

să aloce în mod

consecvent

și coerent

debitorii

sau tranzacțiile care prezintă un risc similar, în cadrul aceleiași clase de rating sau grupe de risc. Atât consecvența cât și coerența trebuie să fie asigurate indiferent de liniile de activitate, departamente sau localizări geografice.

b)

Documentația aferentă procesului de rating trebuie să permită părților terțe să înțeleagă modul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc, să reproducă și să evalueze dacă această alocare este adecvată; și

c)

Criteriile utilizate trebuie, de asemenea, să fie în conformitate cu normele interne de creditare ale instituției de credit și cu politicile acesteia cu privire la tratamentul aplicat debitorilor și tranzacțiilor în dificultate.

Articolul 129

Articolul 130

- În cadrul procesului de aprobare a creditelor, fiecare debitor trebuie alocat unei clase de rating a debitorilor.

Articolul 131

- În cadrul procesului de aprobare a creditelor, în cazul instituțiilor de credit care au obținut aprobarea Băncii Naționale a României pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor în caz de nerambursare și/sau ale factorilor de conversie, fiecare expunere trebuie, de asemenea, alocată unei clase de rating al tranzacției.

Articolul 132

- În cazul expunerilor din finanțări specializate, instituțiile de credit care utilizează pentru stabilirea ponderilor de risc metodele prevăzute la art. 36 din Capitolul II, trebuie să aloce fiecare dintre aceste expuneri unei clase de rating, conform prevederilor art. 123.

Articolul 133

Articolul 134

- Expunerile distincte față de același debitor se încadrează în aceeași clasă de rating al debitorului, indiferent de orice diferență cu privire la natura fiecărei tranzacții specifice. Singurele excepții de la această regulă, sunt posibile în umătoarele cazuri:

a)

există un risc de transfer aferent unui stat, după cum expunerea este denominată în moneda locală sau într-o monedă străină;

b)

cazul în care garanțiile asociate unei expuneri pot fi luate în considerare sub forma unei ajustări a unui rating atribuit debitorului; și

c)

cazul în care legislația privind protecția consumatorului, secretul bancar sau alte reglementări interzic schimbul de informații cu privire la clienți.

1.3.2.

Expuneri de tip retail

Articolul 135

- În cadrul procesului de aprobare a creditelor, fiecare expunere trebuie să fie încadrată într-o clasă de rating sau alocată unei grupe de risc.

1.3.3.

Modificarea rating-urilor

Articolul 136

Articolul 137

-

Alocările și revizuirile periodice ale acestora trebuie să fie efectuate sau aprobate de către o parte independentă, care să nu beneficieze în mod direct de decizia de acordare a creditului.

Articolul 138

Articolul 139

-

Instituțiile de credit trebuie să dispună de un proces eficient de obținere și actualizare a informațiilor relevante referitoare la caracteristicile debitorilor care afectează probabilitățile de nerambursare precum și la caracteristicile tranzacțiilor care afectează pierderile în caz de nerambursare și/sau factorii de conversie.

Articolul 144

- Instituția de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că datele utilizate la realizarea modelului sunt reprezentative pentru populația efectivă de debitori sau de expuneri ale instituției de credit.

Articolul 145

- Instituția de credit trebuie să dispună de un ciclu periodic de validare a modelului, care să includă în special monitorizarea performanței și a stabilității acestuia, revizuirea specificațiilor sale, precum și evaluarea concluziilor la care se ajunge în urma utilizării modelului în raport cu rezultatele efectiv înregistrate.

Articolul 146

Articolul 147

Articolul 148

Articolul 149

- Instituțiile de credit trebuie să formalizeze definițiile utilizate intern cu privire la starea de nerambursare și pierdere și să demonstreze Băncii Naționale a României că-acestea sunt coerente cu definițiile prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 150

- În cazul în care instituția de credit utilizează un model statistic în cadrul procesului

de

rating,

metodologiile

aferente

acestuia

trebuie

formalizate. Documentația trebuie:

a)

să descrie detaliat teoria, ipotezele și/sau baza matematică și empirică de la care plecând estimările sunt alocate pe anumite clase de rating, debitori, tranzacții sau grupe de risc, precum și sursa/sursele de date utilizate la estimarea modelului

b)

să stabilească un proces statistic riguros de validare a modelului (care să includă

teste de performanță ăîn afara orizontului de timp" -

out of time

și ăîn afara eșantionului" -

out of sample

t

și

c)

să precizeze orice circumstanțe în care modelul nu funcționează corect.

Articolul 151

- Utilizarea unui model achiziționat de la un furnizor terță parte, care pretinde drepturi de proprietate asupra tehnologiei, nu exonerează instituția de credit de obligația de a furniza documentația solicitată sau de a îndeplini orice alte cerințe cu privire la sistemele de rating. Instituției de credit îi revine sarcina de a demonstra Băncii Naționale a României îndeplinirea acestor cerințe.

1.7.

Întreținerea datelor

Articolul 152

- Instituțiile de credit trebuie să colecteze și să păstreze date cu privire la diverse aspecte referitoare la ratingurile lor interne, conform cerințelor prevăzute la art. 159 -

163 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 pn'vind instituțiile de credit si adecvarea capitalului

și la art. 3 și art. 4 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investiții.

1.7.1.

Expuneri față de societăți, instituții, administrații centrale sau bănci centrale

Articolul 153

Articolul 154

- Instituțiile de credit care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare și/sau ale factorilor de conversie trebuie să colecteze și să păstreze:

a)

istoricul complet al datelor referitoare la ratingurile atribuite tranzacțiilor, precum și al estimărilor pierderii în caz de nerambursare și ale factorilor de conversie, asociate fiecărei scale de rating;

b)

datele (calendaristice) la care au fost alocate ratingurile ș1 la care au fost efectuate estimările;

c)

metodologia și datele principale utilizate în vederea obținerii ratingurilor alocate tranzacțiilor, precum și a estimărilor pierderii în caz de nerambursare și factorilor de conversie;

d)

identitatea persoanei care a alocat ratingul tranzacției precum și a persoanei care a fumizat estimări ale pierderii în caz de nerambursare și ale factorului de conversie;

e)

datele cu privire la valoarea estimată și cea efectivă a pierderii în caz de nerambursare și a factorilor de conversie asociați fiecărei expuneri aflate în stare de nerambursare;

f)

datele cu privire la pierderea

în caz de nerambursare aferentă expunerii considerate, înainte și după luarea în considerare a efectelor unei garanții sau unui instrument financiar derivat de credit, în cazul acelor instituții de credit care reflectă, în calculul pierderii în caz de nerambursare, efectele de diminuare a

riscului de credit aferente garanțiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit; și

g)

datele referitoare la componentele pierderii pentru fiecare expunere aflată în stare de nerambursare.

1.7.2.

Expuneri de tip retail

Articolul 155

-

Instituțiile de credit trebuie să colecteze și să păstreze:

a)

datele utilizate în procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating și pe grupe de risc;

b)

datele cu privire la estimările probabilităților de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare și ale factorilor de conversie asociați claselor de rating sau grupelor de expuneri;

c)

identitatea debitorilor aflați în situație de nerambursare și expunerile aflate în stare de nerambursare;

d)

în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, datele cu privire la clasele de rating sau grupele de risc cărora le-a fost alocată expunerea pe parcursul anului anterior înregistrării stării de nerambursare precum și valorile efective ale pierderii în caz de nerambursare și factorului de conversie; și

e)

datele referitoare la rata pierderilor pentru expunerile eligibile de tip retail reînnoibile.

1.8.

Simulările de criză

(stress-test)

utilizate la evaluarea adecvării capitalului

Articolul 156

Articolul 157

Articolul 158

- Instituțiile de credit care utilizează tratamentul prevăzut la art. 34 din Capitolul II, trebuie să țină cont, în cadrul simulării de criză, de impactul unei deteriorări a calității creditului furnizorilor de protecție și în special de impactul situației în care aceștia nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate.

Sect , iunea 2.

-

Cuantificarea riscului

Articolul 159

- În vederea determinării parametrilor de risc care vor fi asociați claselor de rating sau grupelor de risc, instituțiile de credit trebuie să respecte cerințele prevăzute la art. 160 - 229.

2.1.

Definit , ia stării de nerambursare

Articolul 160

Articolul 161

- Următoarele elemente sunt considerate indicii ale improbabilității de plată prevăzute la art. 160 alin. (1) lit. a):

a)

instituția de credit încetează să mai contabilizeze

dobânzile curente neîncasate;

b)

instituția de credit efectuează o ajustare de valoare justificată de perceperea unei deteriorări semnificative a calității creditului, în raport cu momentul în care instituția de credit s-a expus la risc;

c)

instituția

de credit

vinde

creanța

din credit

înregistrând

o

pierdere economică semnificativă;

d)

instituția de credit aprobă o restructurare în regim de urgență a creanței din credit, care este probabil să genereze o diminuare a valorii sale, ca urmare a anulării sau amânării la plată a unei părți semnificative a principalului, a dobânzii sau, unde este cazul, a comisioanelor. În cazul expunerilor din titluri de

capital

evaluate

potrivit

metodei

bazate

pe

probabilitate

de nerambursare/pierdere în caz de nerambursare este inclusă restructurarea în regim de urgență a însuși titlului de capital;

e)

instituția de credit a introdus o cerere pnn care solicită deschiderea procedurii de faliment a debitorului sau aplicarea unei măsuri similare față de o

obligație din credit a debitorului către instituția de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele acesteia; și

f)

debitorul a solicitat deschiderea sau face obiectul procedurii de faliment sau al unei protecții similare, în cazul în care aceasta ar conduce la evitarea sau amânarea plății unei obligații din credite către instituția de credit, societatea­ mamă sau oricare dintre filialele acesteia.

Articolul 162

Articolul 163

- În cazul în care o instituție de credit consideră că pentru o expunere, care anterior a fost clasificată ca fiind aflată în stare de nerambursare, nu mai este aplicabilă definiția stării de nerambursare instituția de credit va evalua debitorul sau tranzacția după cum ar proceda în cazul unei expuneri care nu se află în stare de nerambursare. Dacă definiția stării de nerambursare devine ulterior aplicabilă, se consideră că s-a înregistrat o altă stare de nerambursare.

2.2.

Cerințe generale privind estimările

Articolul 164

Articolul 165

Articolul 166

Articolul 167

Articolul 168

- În cazul creanțelor achiziționate, estimările trebuie să reflecte toate informațiile relevante de care dispune instituția de credit cumpărătoare, cu privire la calitatea creanțelor suport, inclusiv date cu privire la portofolii de creanțe similare, informații provenite de la vânzător, de la instituția de credit cumpărătoare sau din surse externe. Instituția de credit cumpărătoare trebuie să evalueze orice date fumizate de vânzător, pe care își bazează estimările.

Articolul 169

Articolul 170

- În cazul în care instituțiile de credit, în vederea calculării ponderilor de risc, utilizează estimări diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această

situație trebuie formalizată, iar caracterul rezonabil al diferențelor existente trebuie demonstrat Băncii Naționale a României.

Articolul 171

- În cazul în care instituțiile de credit pot demonstra Băncii Naționale a României că, în ceea ce privește datele colectate înainte de data implementării prezentului regulament, au fost aplicate ajustări adecvate astfel încât să se asigure atingerea unei echivalențe în sens larg cu definițiile stării de nerambursare sau a pierderii, Banca Națională a României poate permite instituțiilor de credit o anumită flexibilitate în aplicarea standardelor impuse pentru date.

Articolul 172

-

În cazul în care o instituție de credit utilizează date centralizate, provenind de la mai multe instituții de credit, trebuie să demonstreze că:

a)

sistemele și criteriile de rating utilizate de celelalte instituții de credit care fumizează aceste date sunt similare celor proprii;

b)

datele centralizate sunt reprezentative pentru portofoliul pentru care aceste date sunt utilizate; și

c)

datele centralizate sunt utilizate de către instituția de credit de o manieră consecventă și coerentă în timp, în vederea obținerii estimărilor proprii.

Articolul 173

Articolul 178

Articolul 179

Articolul 180

- În măsura în care o instituție de credit utilizează modele statistice de previzionare a stărilor de nerambursare, îi este permis să estimeze probabilitățile de nerambursare,

pentru o clasă de rating dată, ca medie simplă a estimărilor probabilităților de nerambursare aferente fiecărui debitor inclus în respectiva clasă de rating. Utilizarea de către instituția de credit, în acest scop, a modelelor de previzionare a probabilității de nerambursare trebuie să respecte toate condițiile prevăzute la art. 141 - 146.

Articolul 181

Articolul 186

Articolul 187

- Instituțiile de credit trebuie să identifice și să analizeze modificările așteptate ale parametrilor de risc pe durata de viață a expunerilor din credite în special efectele variațiilor sezoniere

.

2.2.2. Cerințe specifice cu privire la estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare

Art.

188

-

Instituțiile

de credit

trebuie

să estimeze

pierderile

în caz

de nerambursare pe clase de rating sau grupe de tranzacții, pe baza mediei valorilor

pierderilor efective în caz de nerambursare pe clase de rating sau grupe de expuneri, ținând cont de toate stările de nerambursare observate pentru diferitele surse de date (media ponderată în funcție de numărul stărilor de nerambursare).

Articolul 189

Articolul 190

- O instituție de credit trebuie să ia în considerare orice dependență între riscul aferent debitorului și riscul aferent garanției reale sau furnizorului garanției. Cazurile în care există un grad semnificativ de dependență trebuie tratate într-o manieră prudentă.

Articolul 191

- În cadrul procesului de estimare a pierderii în caz de nerambursare, instituția de credit trebuie să trateze cu prudență cazurile în care între creanța suport și garanția reală există neconcordanță de devize.

Articolul 192

Articolul 193

- În măsura în care estimările pierderii în caz de nerambursare iau în considerare existența garanțiilor reale, instituțiile de credit trebuie să stabilească cerințe interne cu privire la administrarea garanțiilor reale, siguranța juridică și administrarea riscului, care să fie consecvente și coerente, în linii generale, cu cerințele

prevăzute

în Capitolul

III

din

cadrul

Regulamentului

BNR-CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a n·scului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții.

Articolul 194

- În măsura în care o instituție de credit ia în considerare garanțiile reale la stabilirea

valorii

expunerii

la riscul

de credit

al contrapartidei conform prevederilor din Capitolul V sau Capitolul VI ale

Regulamentului BNR-CNVM nr.20/25/2006 pn·vind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor

financiare

derivate,

al

tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al operațiunilor de dare/luare de titlurzlmă,fun· cu împrumut, al tranzacțiilor cu tennen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă,

atunci orice sumă care se așteaptă a fi recuperată ca urmare a executării garanțiilor reale, nu se ia în considerare la determinarea estimărilor pierderii în caz de nerambursare.

Art.

195

-

Pentru

cazul

particular

al expunerilor

aflate

deja

în stare

de nerambursare, instituția de credit trebuie să utilizeze suma dintre cea mai bună estimare a pierderilor așteptate pentru fiecare expunere, având în vedere atât condițiile economice curente cât și situația expunerii, și posibilitatea de a înregistra pierderi neașteptate suplimentare pe parcursul perioadei de recuperare.

Articolul 196

- În măsura în care penalitățile pentru întârzierile la plată, neplătite, sunt înregistrate în contul de profit și pierdere, instituția de credit trebuie să le adauge la valoarea expunerii și pierderii.

Expuneri față de societăți, instituții, administrații centrale sau bănci centrale

Articolul 197

Articolul 198

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 188, estimările pierderii în caz de nerambursare pot fi obținute din pierderile efective și din estimările adecvate ale probabilităților de nerambursare.

Articolul 199

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 204, instituțiile de credit pot ține cont de tragerile viitoare fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii pentru pierderea în caz de nerambursare.

Articolul 200

- În cazul creanțelor de tip retail achiziționate, în vederea estimării pierderilor în caz de nerambursare, instituțiile de credit pot utiliza date de referință externe și interne.

Articolul 201

Articolul 202

- Instituțiile de credit trebuie să estimeze factorii de conversie pe clase de rating sau pe grupe de expuneri, pe baza mediei valorilor efective ale factorilor de conversie efectivi, pe clase de rating sau pe grupe de expuneri, luând în considerare toate stările de nerambursare observate la nivelul surselor de date (medie ponderată în funcție de numărul stărilor de nerambursare ).

Articolul 203

Articolul 204

Articolul 205

- În vederea efectuării propriilor estimări ale factorilor de conversie, instituțiile de credit vor lua în considerare politicile și strategiile lor specifice adoptate în ceea ce privește gestionarea conturilor clienților și procesarea plăților. Instituțiile de credit trebuie, de asemenea, să țină cont de politica de urmărire și gestiune a noilor trageri în circumstanțe apropriate stărilor de nerambursare, cum ar fi încălcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente considerate ca stări tehnice de nerambursare.

Articolul 206

Articolul 207

- În cazul în care instituțiile de credit utilizează, în vederea calculării valorii expunerii ponderate la risc, estimări ale factorilor de conversie diferite de cele utilizate pentru scopurile lor interne, această situație trebuie formalizată, iar justificarea necesității estimărilor diferite trebuie demonstrată Băncii Naționale a României.

Articolul 215

Articolul 216

- O instituție de credit trebuie să dispună de criterii clar specificate în vederea ajustării claselor de rating, grupelor de risc sau a estimărilor pierderii în caz de nerambursare, precum și, în cazul creanțelor de tip retail și al creanțelor achiziționate eligibile, a procesului de alocare a expunerilor pe clase sau pe grupe de risc, în scopul evidențierii impactului pe care îl au garanțiile asupra calculului expunerilor ponderate la risc. Aceste criterii trebuie să îndeplinească cerințele minime prevăzute la art. 128 - 140.

Articolul 217

- Criteriile trebuie să fie plauzibile și intuitive. Acestea trebuie să reflecte capacitatea și intenția garantului de a-și executa obligația asumată, data probabilă a oricăror plăți efectuate de către garant, gradul de corelație dintre capacitatea garantului de îndeplinire a obligațiilor asumate și capacitatea de rambursare a debitorului și nivelul la care se menține riscul rezidual față de debitor.

Instrumente financiare derivate de credit

Articolul 218

Articolul 219

Articolul 220

-

Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

Structura tranzacției trebuie să asigure că, în toate cazurile previzibile, instituția de credit deține proprietatea și controlul efectiv asupra tuturor încasărilor în numerar provenind din creanțele achiziționate.

b)

În cazul în care debitorul face plățile direct către un vânzător sau o societate de administrare, instituția de credit trebuie să verifice în mod regulat dacă plățile sunt efectuate în totalitate și conform termenilor contractuali agreați.

c)

În scopul prevederilor de la lit. b), prin societate de administrare se înțelege entitatea care administrează pe bază zilnică un portofoliu de creanțe achiziționate sau expunerile de credit suport.

d)

Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri care să asigure faptul că proprietatea asupra creanțelor și încasărilor în numerar este protejată împotriva falimentului

sau

a

procedurilor

judiciare

contencioase,

care

pot

întârzia semnificativ capacitatea instituției creditoare de a lichida sau de a ceda creanțele sau de a păstra controlul asupra încasărilor în numerar.

Eficiența sistemelor de monitorizare

Articolul 221

- Instituția de credit trebuie să monitorizeze atât calitatea creanțelor achiziționate,

cât

și

situația

financiară

a

vânzătorului

sau

a

societății

de administrare. În acest sens, instituția de credit trebuie să îndeplinească, în special condițiile enunțate la art. 222 - 226 luate cumulativ.

Articolul 222

- Instituția de credit trebuie să evalueze corelația existentă între calitatea creanțelor achiziționate și situația financiară atât a vânzătorului cât și a societății de administrare, și trebuie să dispună de politici și proceduri interne care să fumizeze o protecție adecvată împotriva oricărui eveniment neprevăzut, inclusiv alocarea unui rating intern de risc pentru fiecare vânzător și societate de administrare.

Articolul 223

Articolul 224

- Instituția de credit trebuie să evalueze caracteristicile portofoliilor de creanțe achiziționate, inclusiv avansurile excedentare, istoricul întârzierilor de plată, creanțele neperformante și provizioanele pentru creanțele neperformante ale vânzătorului, condițiile de plată, și eventualele conturi corespondente.

Articolul 225

- Instituția de credit trebuie să dispună de politici și proceduri eficiente de monitorizare pe bază agregată a concentrărilor de risc față de un singur debitor atât în cadrul unuia cât și la nivelul mai multor portofolii de creanțe achiziționate.

Articolul 226

- Instituția de credit trebuie să se asigure că primește la timp rapoarte suficient de detaliate de la societatea de administrare privind scadența și riscul de diminuare a valorii creanțelor, pentru a asigura pe de o parte conformitatea cu criteriile de eligibilitate ale instituției de credit și cu politicile referitoare la acordarea de avansuri aferente creanțelor achiziționate și, pe de altă parte, pentru a putea fi efectiv în măsură să monitorizeze și să confirme condițiile de vânzare ale vânzătorului și diminuarea valorii creanțelor.

clasă de rating și, în cazul în care respectivele rate de nerambursare efective se situează în afara intervalului

previzionat

pentru

clasă

respectivă

de rating, instituțiile de credit trebuie să analizeze motivele acestei abateri.

(2)

Instituțiile de credit care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare și/sau ale factorilor de conversie, vor efectua analize similare pentru aceste estimări.

(3)

Comparațiile prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să se bazeze pe date istorice care să acopere o perioadă de timp cât mai lungă posibil.

(4)

Instituțiile de credit trebuie să formalizeze metodele și datele utilizate în cadrul procesului de comparare. Analiza și documentația aferentă trebuie actualizate cel puțin anual.

Articolul 232

Articolul 233

Articolul 234

Articolul 235

- Pentru determinarea cerințelor de capital, instituțiile de credit vor respecta în mod cumulativ cerințele prevăzute la art. 236 - 242.

Articolul 236

Articolul 237

Articolul 238

Articolul 240

-

Instituțiile de credit trebuie să demonstreze, pe baza analizelor empirice, adecvarea factorilor de risc, inclusiv capacitatea acestora de a acoperi atât riscul general, cât și riscul specific.

Articolul 241

- Estimările cu pnv1re la volatilitatea randamentului expunerilor din titluri de capital trebuie să ia în considerare datele, informațiile și metodele relevante

ș1

disponibile.

Se

utilizează

date

interne

supuse

unei

rev1zmn independente sau date provenind din surse externe (inclusiv date centralizate, provenind de la mai multe instituții de credit).

Articolul 242

- Instituția de credit trebuie să dispună de un program riguros și complet de testare pentru condiții de criză.

4.2.

Procesul de administrare a riscului și sistemele de control aferente

Articolul 243

- Cu privire la elaborarea și utilizarea modelelor interne în scopul calculării cerințelor de capital, instituțiile de credit trebuie să dispună de politici, proceduri și sisteme de control care să asigure integritatea modelului intern și a procesului de modelare. Aceste politici, proceduri și sisteme de control trebuie să să prevadă următoarele:

a)

Integrarea deplină a modelului intern în cadrul sistemelor informatice de gestiune globală ale instituției de credit și în administrarea portofoliului de titluri de capital din afara portofoliului de tranzacționare. Modelele interne trebuie să fie deplin integrate în infrastructura instituției de credit de administrare a riscurilor, dacă sunt utilizate în mod special în vederea măsurării și evaluării performanței portofoliului de titluri de capital (inclusiv performanța ajustată la risc), alocării capitalului economic pe expuneri din titluri de capital și evaluării cu privire la adecvarea globală a capitalului și a procesului de administrare a investițiilor.

b)

Sistemele de administrare, procedurile și mecanismele de control care asigură revizuirea periodică și independentă a tuturor elementelor procesului intern de modelare, inclusiv aprobarea revizuirii modelului, verificarea datelor de intrare ale modelului și revizuirea rezultatelor modelului, precum verificarea în mod direct a calculelor privind riscul. Aceste revizuiri trebuie să evalueze nivelul de acuratețe, exhaustivitate și adecvare ale datelor de intrare și ale rezultatelor modelului

și să se concentreze atât către identificarea și limitarea erorilor potențiale asociate deficiențelor cunoscute, cât și către identificarea deficiențelor necunoscute ale modelului. Asemenea

revizuiri pot fi efectuate de către o structură internă independentă sau de către o terță parte independentă.

c)

Sisteme și proceduri adecvate de monitorizare a limitelor de investiție și a expunerilor la risc din titluri de capitat

d)

Structurile responsabile cu elaborarea și aplicarea modelului trebuie să fie independente din punct de vedere funcțional față de unitățile responsabile cu administrarea investițiilor individuale; și

e)

Personalul responsabil cu oricare dintre aspectele procesului de modelare trebuie să aibă o calificare adecvată. Conducerea va aloca resurse umane suficient de calificate și competente structurii responsabile de modelare.

4.3.

Validarea și documentația

Articolul 244

Articolul 245

- Instituțiile de credit trebuie să utilizeze procesul intern de validare în mod

consecvent,

coerent

și

semnificativ

în

vederea

evaluării

performanței modelelor și procedurilor lor interne.

Articolul 246

Articolul 247

Articolul 248

Articolul 249

Articolul 250

- Modelele interne și procesele de modelare, inclusiv responsabilitățile structurilor implicate în activitatea de modelare, precum și procesele de aprobare a modelului și revizuire a acestuia, trebuie formalizate.

Articolul 251

- Toate aspectele semnificative ale proceselor de rating și de estimare vor fi aprobate de structura de conducere a instituției de credit, prevăzută la art. 13 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

sau de către un comitet desemnat în acest scop, precum și de conducerea superioară. Aceste structuri trebuie să aibă o înțelegere generală cu privire la sistemele de rating ale instituției de credit precum și o înțelegere detaliată a rapoartelor de administrare asociate.

Articolul 252

- Conducerea superioară trebuie să informeze structura de conducere a instituției de credit, prevăzută la art. 13 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

sau comitetul special desemnat cu privire la toate modificările semnificative ale politicilor stabilite sau la toate derogările semnificative de la acestea, care au un impact semnificativ asupra funcționării sistemelor de rating ale instituției de credit.

Articolul 253

Articolul 254

- Analiza, bazată pe ratinguri interne, a profilului de risc de credit al instituției

de credit

reprezintă

o

parte esențială

rapoartelor

de administrare prezentate

structurilor

prevăzute

la art.

251.

Rapoartele

trebuie

să

includă informații cu privire la cel puțin următoarele aspecte: profilul de risc pe clase de rating, migrația debitorilor între clasele de rating, estimarea parametrilor risc de relevanți aferenți fiecărei clase de rating și compararea ratei de nerambursare efective și, în măsura în care estimările proprii sunt utilizate, a valorii pierderilor în caz de nerambursare și a factorilor de conversie, cu previziunile și cu rezultatele testelor pentru condiții de criză. Frecvența rapoartelor trebuie să depindă de importanța și tipul informației, precum și de nivelul ierarhic al destinatarului.

5.2.

Controlul riscului de credit

Articolul 255

- Unitatea de control a riscului de credit trebuie să fie independentă față de persoanele și structurile organizatorice responsabile cu inițierea sau reînnoirea expunerilor și trebuie să raporteze direct conducerii superioare. Această unitate este responsabilă cu conceperea sau selectarea, implementarea, monitorizarea și funcționarea sistemelor de rating. Unitatea de control a riscului elaborează și analizează rapoarte cu privire la rezultatele sistemelor de rating.

Articolul 256

-

Unităților de control a riscului de credit le revm următoarele responsabilități:

a)

testarea și monitorizarea claselor de rating și grupelor de risc;

b)

elaborarea și analizarea rapoartelor de sinteză cu privire la sistemele de rating ale instituției de credit;

c)

implementarea procedurilor care vizează garantarea aplicării definițiilor claselor de rating și grupelor de risc de o manieră consecventă și coerentă la nivelul diferitelor departamente și localizări;

d)

exammarea și formalizarea oricăror modificări aduse procesului de rating, inclusiv a motivelor aferente respectivelor modificări;

e)

examinarea criteriilor de rating pentru a evalua dacă acestea își păstrează capacitatea de previzionare a riscului. Modificările aduse procesului, criteriilor sau parametrilor de rating individuali trebuie formalizate și arhivate;

f)

participarea activă în conceperea sau selectarea, implementarea ș1 validarea modelelor utilizate în cadrul procesului de rating;

g)

monitorizarea și supravegherea modelelor utilizate în procesul de rating; și

h)

revizuirea și îmbunătățirea continuă a modelelor utilizate în procesul de rating.

Articolul 257

Articolul 258

- Auditul intern sau o altă structură independentă comparabilă trebuie să revizuiască, cel puțin anual, sistemele de rating ale instituției de credit precum și funcționarea acestora, inclusiv funcția de creditare și estimările cu privire la probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, pierderea așteptată și factorii de conversie. Sfera de revizuire trebuie să cuprindă și respectarea tuturor cerințelor minime aplicabile.

Articolul 263

-

Nerespectarea dispozițiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor și/sau a sancțiunilor prevăzute la art. 226, art. 227, art. 229, precum și la art. 284 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 pn·vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Articolul 264

Instituțiile de credit pot utiliza propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare și ale factorilor de conversie, în condițiile prezentului regulament, începând cu 1 ianuarie 2008.

Articolul 265

-

Fără a aduce atingere prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.13/18/2006 privind determinarea cen·nțelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții,

prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 13 din 14 decembrie 2006

Nr. 110 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit

și ale firmelor de investiții*)

Având în vedere prevederile art. 141, 142, 278, 384 și ale art. 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1 și 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și

(15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 1

— Se aprobă Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții, prevăzut în anexa**) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

*) Ordinul nr. 13/110/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.033 din 27 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexa este reprodusă în facsimil.

ANEXĂ

R E G U L A M E N T Nr. 16/21/2006

privind expunerile mari ale instituțiilor de credit

și ale firmelor de investiții

(5)

Prezentul regulament se aplică la nivel individual și, după caz, consolidat, în conformitate cu Regulamentul BNR - CNVM nr. l 7/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(6)

Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.

Articolul 2

- (1) Termenii și expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificațiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

Pentru scopurile prezentului regulament,

termenii.filială

și

societate

-

mamă

au semnificațiile prevăzute la art.6 alin.(2) și alin.(3).

(3)

În înțelesul prezentului regulament prin expresia

grup de clienți aflați în legătură

se înțeleg două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice:

a)

care constituie, dacă nu se dovedește altfel, un singur risc, deoarece una dintre ele deține, direct sau indirect, controlul asupra celeilalte ori celorlalte; sau

b)

între care nu există o relație de control în sensul exprimat la lit.a), dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc, deoarece între ele există asemenea legături încât, dacă una dintre ele s-ar confrunta cu probleme financiare, există probabilitatea ca și cealaltă sau toate celelalte să se confrunte cu dificultăți de rambursare.

(4)

Pentru scopul aplicării Capitolului III - ,,Operațiuni în condiții de favoare" , termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)

grup

- mai multe entități (membri), reunite după un anumit criteriu. Prin

grupul

instituției de credit

se va înțelege grupul de clienți aflați în legătură, din care face parte instituția de credit însăși. Pentru scopurile acestei definiții, va fi luat în considerare și cazul particular în care un grup este format dintr-o singură entitate (membru);

b)

entitate sau membru din cadrul unui grup

- orice entitate sau membru, persoană fizică ori juridică, care face parte dintr-un grup; în cazul grupului instituției de credit, se va înțelege și instituția de credit însăși;

c)

control comun

- împărțirea controlului asupra unei activități economice;

d)

influență semnificativă

- autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politică financiară și de exploatare ale unei activități economice, dar care nu reprezintă controlul sau controlul comun asupra politicilor respective;

e)

grup de persoane fizice cu influență semnificativă asupra unei/unor entități din cadrul grupului instituției de credit

- orice grup format din membrii, persoane fizice, ai unui grup de clienți aflați în legătură care are/exercită o influență semnificativă asupra grupului instituției de credit.

În scopul aplicării acestei definiții în cadrul prezentului regulament, vor fi luate în considerare numai acele grupuri de persoane fizice cu influență semnificativă, care au în componența lor cel puțin un membru care are calitatea de salariat al unei/unor entități din cadrul grupului instituției de credit. Pentru scopurile acestei definiții, va fi luat în considerare și cazul particular în care un grup de persoane fizice cu influență semnificativă este format dintr-un singur membru.

f)

operațiune în condiții de favoare (non-arm's length transaction)

- once operațiune care este încheiată de către părți de pe alte poziții decât cele care reprezintă interese economice diferite.

(5)

La aprecierea caracterului unei operațiuni în condiții de favoare pot fi avute în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele aspecte:

a)

disponibilitatea instituției

de credit de a efectua o operațiune identică sau similară cu orice altă persoană, probată prin accesul larg la acest tip de operațiune;

b)

termenii în care au fost încheiate operațiuni similare și care predomină la momentul efectuării operațiunii în cauză;

c)

tranzacționarea unui activ sau decontarea unei datorii la o altă valoare decât valoarea sa justă.

(6)

Dintre termenii considerați la alin.(5) lit.b) se pot menționa:

a)

în cazul operațiunilor de acordare de credite: evaluarea creditului, durata, ratele de dobândă, scadențarul, cerințele de garanții colaterale;

b)

în cazul operațiunilor de atragere de depozite - dobânda bonificată.

(7)

Unele dintre cele mai întâlnite cazuri de grupuri de persoane fizice cu influență semnificativă sunt:

a)

cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este persoană care deține funcție executivă; totodată pot exista cazuri în care între un membru al familiei și o altă persoană există, în sensul că se exercită, o relație similară celei de control, în aceste cazuri membrii familiei împreună cu persoana respectivă constituind un grup de persoane fizice cu influență semnificativă;

b)

cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este administrator sau acționar semnificativ în una dintre entitățile grupului instituției de credit, iar alt membru are calitatea de salariat în aceeași/altă entitate din acest grup.

(8)

Termenii și expresiile:

bănci centrale, bănci multilaterale de dezvoltare, entități din sectorul public,

au înțelesul prevăzut de Regulamentul

BNR -

CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

(9)

Semnificația expresiilor

protecție finanțată a creditului

și

protecție nefinanțată a creditului

este cea din Regulamentul BNR - CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

(1O) Semnificația noțiunilor de

instituții

și

firme de investiții

este cea din Regulamentul BNR - CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții.

Articolul 3

- (1) În scopul aplicării prevederilor prezentului regulament, expunerile reprezintă activele și elementele din afara bilanțului prevăzute în Regulamentul BNR

- CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de

credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, fără aplicarea ponderilor de risc sau gradelor de risc prevăzute de respectivul regulament.

(2)

Expunerile care provin din elementele prevăzute în Anexa la Regulamentul BNR - CNVM m.20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă trebuie calculate în conformitate cu una din metodele prevăzute de regulamentul respectiv.

(3)

În scopul prezentului regulament, se vor aplica și prevederile art.4 din Regulamentul BNR - CNVM m.20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei

în cazul

instrumentelor financiare

derivate,

al tranzacțiilor

de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă.

(4)

Instituțiile de credit vor evalua activele și elementele din afara bilanțului în conformitate cu Ordinul Băncii Naționale a României m.5/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, aplicabile instituțiilor de credit, cu modificările și completările ulterioare și, după caz, în conformitate cu Regulamentul (CE) m.1606/2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate.

Articolul 4

- Toate elementele acoperite integral de fonduri proprii sunt excluse pentru scopul determinării expunerilor, cu condiția ca respectivele fonduri proprii să nu fie incluse în fondurile proprii ale instituției de credit în sensul art.126 din Ordonanța de urgență a Guvernului m.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și al art.2 din Regulamentul BNR - CNVM m.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții sau în calculul altor indicatori de monitorizare prevăzuți în alte reglementări.

Articolul 5

- Expunerile nu vor include nici unul din următoarele elemente:

a)

în cazul operațiunilor pe curs de schimb, expunerile înregistrate în cursul normal al decontării pe durata a 48 de ore de la efectuarea plății; sau

b)

în cazul operațiunilor de cumpărare sau de vânzare de titluri, expunerile înregistrate în cursul normal al decontării pe perioada a 5 zile lucrătoare de la data efectuării plății ori de la data efectuării livrării titlurilor, în funcție de care dintre aceste operațiuni intervine mai devreme.

Articolul 6

- (1) În sensul prezentului regulament, termenul

instituție de credit

include:

a)

o instituție de credit, în sensul art.7 alin.(l) pct. l

O

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, inclusiv sucursalele sale din state terțe;

b)

orice entitate publică sau privată, inclusiv sucursalele sale, care îndeplinește cerințele din definiția "instituție de credit" prevăzută la art.7 alin.(l) pct. l

O

din Ordonanța

de urgență

a Guvernului

nr.99/2006

privind

instituțiile

de credit

și adecvarea capitalului și care a fost autorizată într-un stat terț.

(2)

În sensul prezentului regulament, termenul

societate-mamă

include o societate mamă în sensul art.7 alin.(l) pct.19 lit.a) - lit.e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, precum și orice entitate care, în opinia Băncii Naționale a României exercită efectiv o influență dominantă asupra altei entități (o filială);

(3)

În sensul prezentului regulament, termenul

filială

include o entitate aflată în relație cu o societate-mamă, în una din situațiile prevăzute la alin.(2), precum și orice entitate asupra căreia, în opinia Băncii Naționale a României, o societate-mamă exercită efectiv o influență dominantă.

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

- Instituțiile de credit analizează expunerile față de emitenții de garanții reale, în vederea identificării potențialelor concentrări, potrivit normelor interne, și raportează Băncii Naționale a României orice rezultate semnificative.

Articolul 10

- (1) O instituție de credit nu poate înregistra față de un client sau față de un grup de clienți aflați în legătură expuneri a căror valoare totală depășește 25% din fondurile sale proprii.

(2)

În cazul în care clientul sau grupul de clienți aflați în legătură este societatea - mamă sau filiala instituției de credit și/sau una sau mai multe filiale ale acelei societăți-mamă, procentul prevăzut la alin.(l) va fi redus la 20%.

(3)

Valoarea cumulată a expunerilor mari ale unei instituții de credit nu poate depăși 800% din fondurile sale proprii.

(4)

Instituțiile de credit trebuie să respecte în permanență, în ceea ce privește expunerile asumate, limitele prevăzute la alin.(1)- alin.(3).

(5)

Dacă, într-un caz excepțional, expunerile depășesc limitele prevăzute la alin.(l)

-

alin.(3), instituția de credit trebuie să raporteze această situație fără întârziere Băncii Naționale a României care poate acorda, atunci când circumstanțele o justifică, un termen limită în care instituția de credit să se conformeze cu limitele impuse.

Articolul 11

- Banca Națională a României poate impune limite mai stricte decât cele prevăzute la art. IO.

Articolul 12

- Pentru scopurile art.14-17, termenul "garanție personală" include instrumentele financiare derivate de credit recunoscute în baza Regulamentului BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind telmicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, altele decât instrumentele de tipul

credit linked note.

Articolul 13

- În cazul în care, în baza art.14-17 recunoașterea protecției finanțate sau nefinanțate

a creditului

poate fi permisă, recunoașterea

este condiționată

de respectarea

criteriilor de eligibilitate și a altor cerințe minime prevăzute de Regulamentul BNR - CNVM nr.19/24/2006 privind telmicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții pentru scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit Regulamentului BNR - CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

Articolul 14

Articolul 15

- (1) În aplicarea art.14 alin.(4), prin proprietate imobiliară locativă se înțelege acel spațiu locativ care este sau va fi ocupat ori dat cu chirie de către împrumutat.

(2) În aplicarea art.14 alin.(4), valoarea proprietății va fi determinată

într-o modalitate agreată de Banca Națională a României, pe baza unor standarde stricte de evaluare prevăzute în legi, reglementări sau prevederi administrative. Evaluarea va fi efectuată cel puțin o dată pe an.

Articolul 16

- (1) În aplicarea art.14 alin.(5) lit.b), titlurile folosite drept garanție reală trebuie evaluate la valoarea de piață, trebuie să aibă o valoare mai mare decât cea a

expunerilor garantate și trebuie să fie tranzacționate la o bursă de valori, ori să fie negociabile și tranzacționate în mod curent (cu regularitate) pe o piață care funcționează prin intermediul unor operatori profesioniști recunoscuți și care permite, în opinia Băncii Naționale a României, stabilirea unui preț obiectiv astfel încât surplusul de valoare al titlurilor să poată fi controlat în orice moment. Surplusul de valoare solicitat va fi de 100%.

(2)

Surplusul de valoare solicitat, prevăzut la alin.(l ), va fi de 150% în cazul acțiunilor și de 50% în cazul titlurilor de creanță emise de instituții, administrații regionale sau autorități locale din statele membre, altele decât cele prevăzute la art.14 alin.(l) lit. g) și al titlurilor de creanță emise de bănci multilaterale de dezvoltare, altele decât cele cărora, potrivit Regulamentului BNR -

CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit ș1 firmele de investiții potrivit abordării standard li se aplică o pondere de risc de 0%.

(3)

În cazul în care există decalaj între scadența expunerii și scadența protecției creditului, garanția reală nu va fi recunoscută.

(4)

Titlurile utilizate ca și garanție reală nu pot constitui fonduri proprii ale instituției de credit.

Articolul 17

- (1) Dacă expunerea față de un client este garantată de o terță parte sau printr-o garanție reală reprezentată de titluri emise de o terță parte în condițiile stabilite la art.14 alin.(5) lit. b), instituțiile de credit pot, după caz:

a)

considera expunerea ca fiind asumată față de garant și nu față de client

b)

să trateze expunerea ca fiind asumată față de terța parte emitentă a garanției reale și nu față de client, dacă expunerea definită la art.14 alin.(5) lit.b) este garantată prin garanție reală potrivit condițiilor prevăzute pentru acest caz.

(2) În situația în care se aplică prevederile de la lit.a) a alin.(l) se vor avea în vedere următoarele:

a)

dacă garanțiile sunt exprimate într-o monedă diferită față de cea în care este exprimată expunerea, nivelul expunerii care se consideră a fi acoperită se calculează

în concordanță cu tratamentul aplicat neconcordanței de monede pentru protecția nefinanțată,

prevăzut în Regulamentul

BNR -

CNVM m.19/24/2006

privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții

b)

decalajul între scadența expunerii și scadența protecției va fi tratat potrivit prevederilor referitoare la tratamentul decalajului de scadență din Regulamentul BNR

- CNVM m.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții

c)

protecția parțială poate fi recunoscută potrivit tratamentului prevăzut în Regulamentul BNR - CNVM m.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.