Regulament · Banca Națională a României / Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

Regulamentul nr. 17/2006

privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții

prezumat în vigoare 4 acte modificatoare

Data actului
14 decembrie 2006
Emitent
Banca Națională a României / Comisia Națională a Valorilor Mobiliare
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1034 bis din 27 decembrie 2006
Aprobat
prin Ordinul nr. 111/2006
Modificări
4 acte modificatoare, prima la 7 decembrie 2009, ultima la 14 decembrie 2009
Citat de
73 de acte
Citează
25 de acte
Structură
299 de articole · 317.524 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Aprobat prin 4

  • Ordinul nr. 111/2006 14 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Val…
  • Ordinul nr. 14/2006 14 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Val…
  • Regulamentul nr. 8/2013 18 decembrie 2013 pentru abrogarea unor acte normative
  • Regulamentul nr. 7/2013 20 decembrie 2013 pentru abrogarea unor acte normative

Modificat prin 4

  • Ordinul nr. 12/2009 7 decembrie 2009 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Va…
  • Regulamentul nr. 22/2009 7 decembrie 2009 pentru modificarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a V…
  • Ordinul nr. 69/2009 14 decembrie 2009 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Va…
  • Regulamentul nr. 8/2009 14 decembrie 2009 pentru modificarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a V…

Pus în aplicare prin 10

  • Regulamentul nr. 15/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 14/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 16/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 21/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 18/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele…
  • Regulamentul nr. 20/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 13/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele…
  • Ordinul nr. 16/2007 13 noiembrie 2007 privind raportarea indicatorilor prudențiali ai instituțiilor de credit, la nivel consolid…
  • Regulamentul nr. 26/2011 18 noiembrie 2011 (prevederi anume) privind deținerile temporare de acțiuni/părți sociale în cursul unei operațiuni de asisten…

Stă la baza 34

  • Regulamentul nr. 15/2006 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 15/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 14/2006 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 14/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 16/2006 14 decembrie 2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 16/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 21/2006 14 decembrie 2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 21/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 29/2006 14 decembrie 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firme…
  • Regulamentul nr. 30/2006 14 decembrie 2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investitii
  • toate cele 34 acte…

Ce face acest act

Abrogă 1

  • Normele nr. 11/2003 15 decembrie 2003 privind supravegherea pe baza individuală și consolidata a fondurilor proprii

Aprobă 3

  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și…
  • Regulamentul nr. 20/2006 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiar…
  • Regulamentul nr. 18/2006 14 decembrie 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții

Pune în aplicare 2

  • Ordinul nr. 5/2005 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile in…
  • OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 (prevederi anume) privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

Are ca temei 9

  • Legea nr. 312/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind Statutul Băncii Naționale a României
  • OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 (prevederi anume) privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
  • OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
  • Regulamentul nr. 15/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 14/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 20/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiar…
  • Regulamentul nr. 21/2006 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozitiilor d…
  • Regulamentul nr. 25/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investitii
  • Regulamentul nr. 13/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele…

----------

și

Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 111 din 14 decembrie 2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1034 din 27 decembrie 2006.

ANEXĂ*)

R E G U L A M E N T U L

Nr. 17/22/2006

privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

Banca Națională a României se consideră făcută, după caz, la Comisia de Națională a Valorilor Mobiliare.

Articolul 2

- (1) Termenii și expresiile utilizate în prezentul regulament au înțelesul prevăzut în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 pn"vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

Pentru scopul prezentului regulament, termenii de mai

JOS

au următoarele semnificații:

a)

instituție de credit filială în România

- filială a cărei instituție de credit-mamă este situată în România;

b)

IFRS

- Standardele Internaționale de Raportare Financiară, incluzând Standardele Internaționale de Contabilitate, și interpretările lor, în cea mai recentă versiune a acestora

adoptată

de

Comisia

Europeană

în

temeiul

Regulamentului

EC nr.1606/2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate, care se aplică în condițiile prevăzute de

Ordinul Băncii Naționale a României nr.5/2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele

europene, aplicabile instituțiilor de credit,

cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 3

- Fac obiectul supravegherii pe bază consolidată de către Banca Națională a României următoarele instituții de credit, persoane juridice române:

a)

o instituție de credit-mamă la nivelul României sau o instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, autorizată de Banca Națională a României;

b)

o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României, care are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, fără ca, în acest din urmă caz, societatea-mamă să mai aibă ca filiale alte instituții de credit în statele membre;

c)

o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României, care are ca societate-mamă înființată în România, o societate financiară holding-mamă

la

nivelul României

sau o societate financiară holding-mamă

la nivelul Uniunii Europene și care este societate-mamă pentru cel puțin încă o instituție de credit autorizată într-un alt stat membru;

d)

o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României care, împreună cu instituțiile de credit autorizate în două sau mai multe state membre, au ca societăți­ mamă aceleași societăți financiare holding având sediul social în state membre diferite, existând o instituție de credit filială în fiecare dintre aceste state, iar dintre aceste filiale, instituția de credit, persoană juridică română, are cel mai mare total al activului bilanțier;

e)

o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României, care are ca societate-mamă o societate financiară holding care este societate-mamă și pentru cel puțin o altă instituție de credit autorizată în oricare alt stat membru, nici una dintre aceste instituții de credit nefiind autorizată în statul membru în care este înființată societatea financiară holding, iar dintre aceste filiale, instituția de credit autorizată în România are cel mai mare total al activului bilanțier; această instituție de credit este considerată, pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată, instituție de credit controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.

Articolul 4

- (1) Fac obiectul supravegherii pe bază sub-consolidată de către Banca Națională a României, instituțiile de credit, filiale în România, dacă ele însele sau societățile-mamă ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăți financiare holding, și supravegherea pe bază consolidată este exercitată de Banca Națională a României, potrivit dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. c), d) sau e) din

Ordonanța de urgență

a

Guvernului

nr.99/2006

privind

instituțiile

de

credit

și

adecvarea capitalului,

au într-un stat terț o filială instituție de credit, instituție financiară sau societate de administrare a investițiilor sau dețin o participație în astfel de entități.

(2) Banca Națională a României poate solicita sub-consolidarea la nivelul României și în alte situații decât cele prevăzute la alin. (1).

Capitolul II

Nivelul de aplicare a cerințelor prudențiale în condițiile exercitării supravegherii pe bază consolidată

Secțiunea 1

Cerințe prudențiale aplicabile la nivel consolidat instituțiilor de credit-mamă la nivelul României, respectiv instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru și care sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României

Articolul 5

-

Fără a se aduce atingere obligațiilor de respectare a cerințelor prudențiale la nivel individual, potrivit prevederilor art. 13, instituțiile de credit-mamă la nivelul României trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale consolidate, potrivit metodelor prevăzute la art. 19-21, obligațiile referitoare la:

a)

cerințele minime de capital, prevăzute la art. 126 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

și în

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.13/18/2006 privind determinarea cen·nțelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții;

b)

participațiile calificate în entități nefinanciare, prevăzute la art. 143-147 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului;

c)

procesul

intern de adecvare a riscurilor,

prevăzut la art. 148-149 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului;

d)

expunerile mari, prevăzute în

Regulamentul BNR-CNVlvf

nr.16/21/2006 pn·vind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Articolul 6

- (1) Fără a se aduce atingere obligațiilor de respectare a cerințelor prudențiale la nivel individual, potrivit prevederilor art.13, instituțiile de credit, persoane juridice române, controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul României, trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale consolidate ale respectivei societăți financiare holding, potrivit metodelor prevăzute la art.19-21, obligațiile menționate la art.5, referitoare la cerințele minime de capital, participațiile calificate în entități nefinanciare, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și la expunerile mari.

(2) În cazul în care mai multe instituții de credit, persoane juridice române și din alte state membre, sunt controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul unui stat membru, prevederile alin.(1) se aplică numai instituției de credit care este supravegheată pe bază consolidată de către Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 3.

Art.

7 - Instituțiile de credit-mamă la nivelul României și instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale societăților financiare holding-mame la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru și care sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, trebuie să îndeplinească

obligațiile prevăzute la art. 24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

la nivel consolidat, pentru a se asigura că sistemele, procesele și mecanismele lor sunt coerente și integrate la nivel de grup și că pot fi fumizate orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

Art.

8

- (1) Dacă instituțiile de credit-mamă

la nivelul României, respectiv instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale societăților financiare holding-mame la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru și care sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, sunt filiale semnificative ale unei instituții de credit-mamă la nivelul

Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene,

trebuie

să facă

publice,

la

nivel

consolidat

la nivelul

României, informațiile prevăzute la art.8 și art.9 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată potrivit prevederilor art. 176 din

Ordonanța de urgență

a Guvernului

nr.99/2006

privind

instituțiile

de

credit

și

adecvarea capitalului,

poate decide să nu aplice sau să aplice parțial cerințele referitoare la publicarea informațiilor prevăzute la art.8 și art.9 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții,

în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt incluse în

cadrul

unor

prezentări

de

informații

comparabile

cu

cele

prevăzute

de regulamentul menționat, fumizate pe bază consolidată de o societate-mamă cu sediul într-un stat terț.

Secțiunea 2

Cerințe prudențiale aplicabile la nivel consolidat instituțiilor de credit, persoane juridice române, societăți-mamă la nivelul Uniunii Europene, respectiv controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene și supuse supravegherii pe bază consolidată exercitate de Banca Nat , ională a României

Articolul 9

(0)

-

(1)

Fără a se aduce atingere obligațiilor de respectare a cerințelor prudențiale la nivel individual, potrivit prevederilor art.13, instituțiile de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, persoane juridice române, trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale consolidate, potrivit metodelor prevăzute la art.19-21, obligațiile menționate la art.5, referitoare la cerințele minime de capital, la

participațiile calificate în entități nefinanciare, la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și la expunerile mari, precum și cerințele de publicare prevăzute

de

Regulamentul

BNR-CNVA1

nr.25/30/2006

pn·vind

cerințele

de publicare pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții.

(2)

Fără a se aduce atingere obligațiilor de respectare a cerințelor prudențiale la nivel individual,

potrivit

prevederilor

art.13, instituțiile

de credit, persoane

juridice române, controlate de o societate financiară holding-mamă

la nivelul Uniunii Europene, trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale consolidate ale respectivei societăți financiare holding, potrivit metodelor prevăzute la art.19-21, obligațiile menționate la art.5, referitoare la cerințele de capital minim, participațiile calificate

în entități

nefinanciare,

procesul

intern

de evaluare

a adecvării capitalului la riscuri și la expunerile mari, precum și cerințele de publicare prevăzute

de

Regulamentul

BNR-CNVA1

nr.25/30/2006

pn"vind

cerințele

de publicare pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții.

(3)

Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată potrivit prevederilor art.176 din

Ordonanța de urgență

a Guvernului

nr.99/2006

privind

instituțiile

de

credit

și

adecvarea capitalului,

poate decide să nu aplice sau să aplice parțial cerințele de publicare prevăzute

de

Regulamentul

BNR-CNVA1

nr.25/30/2006

pn·vind

cerințele

de publicare pentru instituțiile de credit și finnele de investiții,

în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt incluse în cadrul unor prezentări de informații comparabile cu cele prevăzute de regulamentul menționat, fumizate pe bază consolidată de o societate-mamă cu sediul într-un stat terț.

Articolul 10

- Instituțiile de credit, persoane juridice române, societăți-mamă la nivelul Uniunii Europene, precum și instituțiile de credit care sunt filiale ale societăților financiare

holding-mame

la

nivelul

Uniunii

Europene

și

care

sunt

supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, trebuie să îndeplinească

obligațiile

prevăzute

la art.24

din

Ordonanța

de

urgență a

Guvernului nr.99/2006 pn·vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

la nivel consolidat, pentru a se asigura că sistemele, procesele și mecanismele lor sunt coerente și integrate la nivel de grup și că pot fi furnizate orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

Sect , iunea a 3-a

Cerințe prudențiale aplicabile grupurilor din România care nu sunt sub­ grupuri ale unor grupuri europene

Articolul 11

-

În plus față de prevederile Secțiunii 1 a prezentului capitol, instituțiile de credit-mamă la nivelul României, care nu sunt filiale ale unei instituții de credit sau ale unei societăți financiare holding, societăți-mamă la nivelul Uniunii Europene, și ale căror filiale și participații în instituții de credit, instituții financiare, societăți de administrare a investițiilor și societăți prestatoare de servicii auxiliare, sunt exclusiv persoane juridice române, trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale

consolidate,

potrivit metodelor

prevăzute

la art.19-21,

cerințele de publicare prevăzute de

Regulamentul BNR-CNVM nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investiții.

Aceleași cerințe se aplică și în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, supravegheate pe bază consolidată

de Banca Națională a României și controlate de o societate financiară holding la nivelul României sau la nivelul altui stat membru, care nu este o filială a unei instituții de credit sau a unei societăți-financiare holding, societăți­ mamă la nivelul Uniunii Europene, și ale cărei filiale sau participații în instituții de credit, instituții financiare, societăți de administrare

a investițiilor ș1 societăți prestatoare de servicii auxiliare sunt exclusiv persoane juridice române.

Sect , iunea a 4-a

Cerințe prudențiale aplicabile în cazul supravegherii pe bază sub-consolidată exercitată de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 4

Articolul 12

- (

1) Instituțiile de credit, filiale în România, care fac obiectul supravegherii pe bază sub-consolidată de către Banca Națională a României, potrivit prevederilor art.4, trebuie să respecte, la nivel sub-consolidat, obligațiile menționate la art.5, referitoare

la

cerințele

minime

de

capital,

participațiile

calificate

în

entități nefinanciare, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și la expunerile mari.

(2) Instituțiile de credit, filiale în România, care fac obiectul supravegherii pe bază sub-consolidată de către Banca Națională a României, potrivit prevederilor art.4, trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute la art.24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

la nivel sub-consolidat, pentru a se asigura că sistemele, procesele și mecanismele lor sunt coerente și integrate la nivel de grup și că pot fi fumizate orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

Sect , iunea a 5-a

Cerințe prudențiale aplicabile la nivel individual în contextul exercitării supravegherii pe bază consolidată

Articolul 13

-

Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, societate-mamă la nivelul României sau la nivelul Uniunii Europene, respectiv fiecare instituție de credit, persoană juridică română, controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul României, la nivelul altui stat membru sau la nivelul Uniunii Europene, în situațiile în care Banca Națională a României exercită supravegherea

pe bază

consolidată, trebuie să îndeplinească, la nivel individual, obligațiile prevăzute la art.24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

pe cele referitoare la cerințele minime de capital și la expunerile mari.

Articolul 14

- (1) Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, alta decât cea prevăzută la art.13, trebuie să îndeplinească la nivel individual obligațiile prevăzute la art.24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

precum și pe cele menționate la art.5, referitoare la cerințele minime de capital și la expunerile mari.

(2)

Fiecare instituție de credit, care nu este nici filială în România, nici societate­ mamă, precum și orice instituție de credit care nu este inclusă în aria de cuprindere a consolidării

prudențiale

trebuie să îndeplinească

la nivel individual

obligațiile menționate la art.5, referitoare la participațiile calificate în entități nefinanciare și la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

(3)

Instituțiile de credit care nu sunt nici societăți-mamă, nici filiale, precum ș1 instituțiile de credit care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale trebuie să îndeplinească la nivel individual obligațiile referitoare la cerințele

de publicare

prevăzute

de

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și finnele de investiții.

Art.

15

- Dacă

instituțiile

de credit,

persoane

juridice

române,

sunt

filiale semnificative ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, dar nu sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, trebuie să facă publice la nivel individual informațiile prevăzute la art.8 și art.9 din

Regulamentul BNR-CNVM

nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare

pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții.

Sect , iunea a 6-a

Cerințe prudențiale aplicabile la nivel individual instituțiilor de credit, persoane juridice române, care au ca societate-mamă o firmă de investiții

Articolul 16

-

Instituțiile de credit, persoane juridice române, filiale ale unei firme de investiții-mamă la nivelul României, la nivelul altui stat membru sau la nivelul Uniunii Europene trebuie să respecte la nivel individual cerințele prudențiale prevăzute la art.14 și la art.15, care se aplică în mod corespunzător. Orice referire la o instituție de credit-mamă la nivelul României, la o instituție de credit-mamă la nivelul altui stat membru sau la o instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene se consideră a fi făcută la o firmă de investiții-mamă la nivelul României, la o firmă de investiții-mamă la nivelul altui stat membru sau la o firmă de investiții­ mamă la nivelul Uniunii Europene.

Capitolul III

Aria de cuprindere a consolidării prudențiale

Articolul 17

-

În situația consolidată a societății-mamă, întocmită în scop prudențial, ce stă

la

baza

calculului

elementelor

necesare

în

vederea

respectării

cerințelor prudențiale la nivel consolidat sau sub-consolidat, prevăzute în Capitolul II, se includ, potrivit metodelor de consolidare prevăzute în Capitolul IV, filialele și participațiile în instituții de credit, instituții financiare, societăți prestatoare de servicii auxiliare sau societăți de administrare a investițiilor, persoane juridice române sau străine.

Articolul 18

- Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată potrivit prevederilor art.176 și ale art.177 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

poate decide ca o instituție de credit, o instituție financiară, o societate de administrare a investițiilor sau o societate prestatoare de servicii auxiliare, care este o filială sau în care este deținută o participație, să nu fie inclusă în aria de cuprindere a consolidării prudențiale dacă, în opinia Băncii Naționale a României, consolidarea situației financiare a entității respective ar fi inadecvată sau ar induce în eroare din perspectiva obiectivelor de supraveghere a instituțiilor de credit, persoane juridice române.

CAPITOLUL

IV

Metode de consolidare utilizate în scop prudențial

Articolul 19

- (1) Metodele de consolidare prevăzute în prezentul capitol se aplică conform prevederilor relevante din cadrul IFRS-urilor aplicabile.

(2)

În scopul supravegherii pe bază consolidată a instituțiilor de credit, persoane juridice

române,

toate

filialele

societății-mamă,

instituții

de

credit,

instituții financiare și societăți de administrare a investițiilor, persoane juridice române sau străine ,

vor fi consolidate prin metoda consolidării globale. Prin metoda consolidării globale se înțelege ansamblul procedurilor de consolidare prevăzute de IAS 27 - Situații Financiare consolidate și individuale.

(3)

Prin excepție de la prevederile

alin.(2), se va folosi metoda consolidării proporționale dacă, în opinia Băncii Naționale a României, răspunderea societății­ mamă este limitată la cota-parte deținută în capitalul filialei, având în vedere răspunderea

celorlalți

acționari

sau

asociați/membri,

în

condițiile

în

care

solvabilitatea acestora este satisfăcătoare. Răspunderea ce revine celorlalți acționari sau asociați/membri trebuie să fie în mod clar stabilită, dacă este necesar, în baza unor angajamente în formă scrisă.

(4)

Banca Națională a României va stabili, de la caz la caz, modalitatea în care se efectuează consolidarea, în cazul în care entitățile sunt legate între ele printr-o relație, alta decât cea dintre o societate-mamă și o filială, adică o relație în sensul că:

a)

o entitate împreună cu una sau cu mai multe entități sunt conduse pe o bază unică, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate sau a prevederilor din statutul sau actul constitutiv al acelor entități, sau

b)

organele de administrare, de conducere sau de supraveghere ale uneia sau mai multor entități sunt formate, în cea mai mare parte, din aceleași persoane.

Articolul 20

- În scopul supravegherii pe bază consolidată a instituțiilor de credit, se va folosi metoda consolidării proporționale pentru participațiile deținute în instituții de credit, instituții financiare și societăți de administrare a investițiilor conduse de o entitate inclusă în consolidare, împreună cu una sau mai multe entități neincluse în consolidare, dacă răspunderea celor din urmă entități este limitată la cota-parte de capital deținută de acestea.

Articolul 21

- (1) În cazul participațiilor sau al legăturilor de capital, altele decât cele prevăzute la art.19 si art.20, în instituții de credit, instituții financiare și societăți de administrare

a investițiilor, societăți de asigurare, societăți de reasigurare

sau societăți prestatoare de servicii auxiliare, pentru includerea acestora în situația consolidată a societății-mamă se va folosi metoda punerii în echivalență. Totuși, aplicarea acestei metode nu va reprezenta o includere a respectivelor entități în supravegherea pe bază consolidată.

(2)

În aplicarea alin.(l), Banca Națională a României se poate pronunța de la caz la caz, impunând dacă și sub ce formă, alta decât cea prevăzută la alin.(1), trebuie incluse respectivele entități în situația consolidată a societății-mamă, astfel încât

aceasta să permită aprecierea corectă a îndeplinirii cerințelor prudențiale la nivel consolidat având în vedere riscurile induse de aceste entități asupra instituției de credit supravegheate la nivel consolidat.

(3)

În cazul participațiilor sau al altor legăturilor de capital, în entități altele decât instituții de credit, instituții financiare și societăți de administrare a investițiilor, societăți de asigurare, societăți de reasigurare sau societăți prestatoare de servicii auxiliare, pentru includerea acestora în situația consolidată a societății-mamă se va folosi metoda

punerii

în echivalență.

Totuși, aplicarea

acestei metode nu va reprezenta o includere a respectivelor entități în supravegherea pe bază consolidată.

Articolul 22

- Fără a se aduce atingere prevederilor art.19-21, Banca Națională a României stabilește dacă și sub ce formă trebuie incluse anumite entități în situația consolidată a societății-mamă, în următoarele cazuri:

a)

în opinia Băncii Naționale a României, o instituție de credit exercită o influență semnificativă asupra uneia sau mai multor instituții de credit ,

instituții financiare sau societăți de administrare a investițiilor, fără a deține o participație în aceste instituții sau fără a avea alte legături de capital cu acestea;

b)

două sau mai multe instituții de credit, instituții financiare sau societăți de administrare a investițiilor sunt conduse pe o bază unică, rară ca aceasta să fie necesar a fi stabilită pe baze contractuale sau statutare.

Articolul 23

- În cazul în care supravegherea pe bază consolidată se impune potrivit prevederilor art.176 și 177 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

societățile prestatoare de serv1c11 auxiliare vor fi incluse în consolidare în cazurile și potrivit metodelor prevăzute în prezentul capitol.

Capitolul V

Tranzacțiile intragrup cu societățile holding cu activitate mixtă

Articolul 24

-

(I) Instituțiile de credit, persoane juridice române, filiale ale unei societăți holding cu activitate mixtă, trebuie să dispună de procese de administrare a riscurilor și de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv de proceduri contabile și de raportare riguroase, pentru a identifica, măsura, monitoriza și controla în mod corespunzător tranzacțiile acestora cu societatea holding cu activitate mixtă și filialele acesteia.

(2)

Instituțiile de credit trebuie să raporteze Băncii Naționale a României, trimestrial, în termen de IO zile de la data încheierii perioadei pentru care se întocmește raportarea, orice tranzacție semnificativă cu entitățile prevăzute la alin.(l ), alta decât cea care este raportată ca expunere mare potrivit

Regulamentului BNR-CNVA4 nr.16/21/2006 pn·vind expunen1e mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Prin tranzacție semnificativă se înțelege orice tranzacție care depășește 5% din fondurile proprii ale instituției de credit.

(3)

Procedurile prevăzute la alin.(l) și tranzacțiile semnificative vor fi supuse supravegherii de către Banca Națională a României.

(4)

În cazul în care aceste tranzacții intragrup pun în pericol poziția financiară a unei instituții de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României va lua măsurile corespunzătoare, potrivit prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Capitolul VI

Furnizarea de informații

Articolul 25

- Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, va transmite Băncii Naționale a României, în termen de cel mult 1O zile de la data la care, în baza prevederilor art.2 și ale art.3, face obiectul supravegherii pe bază consolidată de către Banca Națională a României, o diagramă/listă a entităților incluse în situațiile financiare consolidate ale instituției de credit sau ale societății financiare holding, după caz, însoțită de o diagramă a structurii de conducere a grupului, cu menționarea modului de repartizare a responsabilităților în cadrul acesteia. Pentru fiecare dintre entitățile menționate se vor transmite următoarele informații:

a)

denumirea și naționalitatea;

b)

domeniul de activitate;

c)

capitalul social subscris și vărsat;

d)

cota-parte din capitalul entității și din drepturile de vot ale acesteia, deținută direct sau indirect de către societatea-mamă și alte entități din cadrul grupului, precum și descrierea oricărei alte modalități de exercitare a controlului

sau a influenței semnificative;

e)

tratamentul

respectivei

entități,

potrivit

prevederilor

contabile

în

vigoare aplicabile

la întocmirea

situațiilor

financiare

consolidate,

metoda

utilizată

la includerea

în

situațiile

financiare

consolidate

și justificarea

aplicării metodei respective.

Articolul 26

- (1) De asemenea, instituțiile de credit care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată de către Banca Națională a României, potrivit prevederilor art.2 și ale art.3, vor transmite Băncii Naționale a României, în termenul prevăzut la art.25, o diagramă a ariei de cuprindere a consolidării prudențiale. Pentru fiecare dintre

entitățile incluse în această arie se vor transmite, după caz, următoarele informații și documente:

a)

autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază individuală a entității, dacă este cazut

b)

standardele aplicabile în supravegherea pe bază individuală a entității;

c)

în cazul filialelor, se va indica existența acordurilor sau a oricăror alte acte care limitează răspunderea societății-mamă la cota-parte deținută în capitalul filialei;

d)

descrierea

instituțiilor

de

credit,

instituțiilor

financiare,

societăților

de administrare a investițiilor și a societăților prestatoare de servicii auxiliare aflate într­ una din situațiile prevăzute la art.19 alin.(4), prin indicarea denumirii, naționalității, domeniului de activitate, capitalului social subscris și vărsat al acestora, precum și a elementelor care conduc la încadrarea în prevederile art.19 alin.(4);

e)

descrierea

instituțiilor

de credit, a instituțiilor

financiare, a societăților

de administrare a investițiilor și a societăților prestatoare de servicii auxiliare aflate într­ una din situațiile

prevăzute

la art.22,

prin indicarea

denumirii,

naționalității, domeniului principal de activitate, capitalului social subscris și vărsat. Se vor fumiza orice informații necesare descrierii relațiilor stabilite între instituțiile de credit incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale și entitățile menționate asupra cărora acestea exercită o influență semnificativă.

(2) Pentru fiecare dintre entitățile incluse în aria de consolidare prudențială, dar care nu sunt incluse în situațiile financiare consolidate ale instituției de credit sau ale societății financiare holding, se vor transmite și informațiile prevăzute la art.25.

Articolul 27

- Instituțiile de credit care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată de către Banca Națională a României vor transmite Băncii Naționale a României orice modificare a informațiilor fumizate potrivit art.25 și 26, în termen de cel mult 10 zile de la data producerii acesteia.

Articolul 28

-

Instituția de credit filială, persoană juridică română, care nu a fost inclusă în supravegherea pe bază consolidată exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, va notifica acest fapt Băncii Naționale a României, în termen de cel mult

1

O

zile de la data la care s-a luat hotărârea de excludere din consolidare, comunicând motivul acestei excluderi.

Capitolul VII

Dispoziții aplicabile societăților de servicii de investiții financiare

Articolul 29

(0)

-

(1)

Prevederile art.4-1

O,

art.12-15 și art.18 se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare, ținând cont de prevederile art.9, art.11, art.13-20 și art.22 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții,

precum și de prevederile art.282 alin.(l) lit.d) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

În aplicarea art. 5, art. 6, art. 8, art. 9 și art. 15, fiecare referință la o

instituție de credit-mamă la nivelul unui stat membru

va fi înțeleasă ca referință la o

finnă de investiții-mamă la nivelul unui stat membru,

iar fiecare referință la o

instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene

va fi înțeleasă ca referință la o

finnă de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene.

(2)

În scopul aplicării supravegherii pe bază consolidată, termenulfinnă

de investiții

va include firmele de investiții din state terțe.

Articolul 30

-

Prin excepție de la prevederile art.19, în scopul supravegherii pe bază consolidată a societăților de servicii de investiții financiare, metodele de consolidare prevăzute în Capitolul IV se aplică conform prevederilor Ordinului Președintelui

rn

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.74/2005 de aprobare a Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Capitolul VIII

Dispoziții finale

Articolul 31

- În scopul aplicării prezentului regulament, Banca Națională a României, prin intermediul Direcției Supraveghere, va exercita următoarele atribuții:

a)

identificarea situațiilor în care este necesară consolidarea și indicarea metodei ce trebuie utilizată, în aplicarea prevederilor art.19 alin.(4), art. 21 si art. 22;

b)

identificarea situațiilor în care o instituție de credit, o instituție financiară, o societate de administrare a investițiilor ori o societate prestatoare de servicii auxiliare, care este filială ori în care se deține o participație, nu trebuie inclusă în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, în aplicarea prevederilor art.18, și adoptarea deciziei de excludere a acesteia;

c)

exprimarea opiniei referitoare la exercitarea efectivă a influenței dominante de către o societate-mamă asupra unei filiale, potrivit definițiilor prevăzute la art.7 alin.(2) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 pn·vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Articolul 32

- Nerespectarea dispozițiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor și/sau a sancțiunilor prevăzute la art.204, art.226, art.227, art.229, precum și la art.284 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 pn·vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

10

Articolul 33

- Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Articolul 34

- La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abrogă

Normele Băncii Naționale

a

României

nr.15/2004

privind

principiile

supraveghen·i

pe

bază consolidată a instituțiilor de credit,

publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1276 din 30 decembrie 2004.

Prezentul regulament transpune prevederile art.68-73, art.133, art.134 și ale art.138

para.2

din

Directiva

nr.2006/48/CE

a

Parlamentului

European

și

a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006, precum și prevederile art.2 alin.(l) și ale art.3 alin.(1.2) din Directiva nr.2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiții și al instituțiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 15 din 14 decembrie 2006

Nr. 112 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții*)

Având în vedere dispozițiile art. 11, 124, 126, 278, ale art. 345 alin. (4) și ale art. 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum

și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat

și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art 3. — Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

*) Ordinul nr. 15/112/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 din 27 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

REGULAMENTUL Nr. 18/23/2006

privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

(3)

Casele

centrale

sunt

responsabile

pentru

aplicarea

prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.

(4)

Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare, precum și societăților de administrare a investițiilor

care au în obiectul

de activitate

administrarea

portofoliilor individuale de investiții. În acest sens, orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

(5)

Prevederile cap. II, secțiunea 1.1 - ,,Componența fondurilor proprii de nivel l", ale cap. IV - ,,Dispoziții privind raportarea fondurilor propriiă și ale Cap.V - ,,Sancțiuni, dispoziții tranzitorii și finale" din prezentul regulament se aplică, în mod corespunzător și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe.

Art.

2

-

(1) Termenii și expresiile folosite în cuprinsul

prezentului regulament au semnificația prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

Termenii și expresiile: securitizare, poziție din securitizare, inițiator, creștere a calității creditului au semnificațiile prevăzute în Regulamentul BNR

-

CNVM nr.21/26/2006

privind tratamentul

riscului

de credit

aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare.

(3)

În scopul prezentului regulament prin participație se înțelege deținerea unor drepturi în capitalul unei entități, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu acea entitate, sunt destinate să contribuie la activitățile acesteia sau deținerea, în mod direct sau indirect, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entități.

(4)

În scopul prezentului regulament pnn IFRS se înțeleg Standardele Internaționale de Raportare Financiară, incluzând Standardele Internaționale de Contabilitate, și interpretările lor, în cea mai recentă versiune a acestora adoptată

de

Comisia

Europeană

în

temeiul

Regulamentului

(CE) nr.1606/2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate, care se aplică în condițiile prevăzute de Ordinul Băncii Naționale a României nr.5/2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituțiilor de credit, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul II

Fondurile proprii la nivel individual

Articolul 3

- (1) Fondurile proprii ale instituțiilor de credit prevăzute la art. I alin.(1), și respectiv ale unei rețele cooperatiste de credit sunt formate din fonduri proprii de nivel

1

și fonduri proprii de nivel 2.

(2)

Fondurile proprii ale sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe sunt reprezentate de fondurile proprii de nivel

1.

(3)

Elementele componente ale fondurilor proprii trebuie să poată fi utilizate în orice moment și cu prioritate pentru a absorbi pierderile, să nu implice costuri fixe pentru instituția de credit și să fie efectiv puse la dispoziția acesteia, respectiv să fie integral plătite.

Secțiunea 1

1.1.

Componența fondurilor proprii de nivel 1

Articolul 4

- Fondurile proprii de nivel 1 reprezintă o componentă a fondurilor proprii și cuprind:

a)

capitalul social subscris și vărsat, cu excepția acțiunilor preferențiale cumulative sau, după caz, capitalul de dotare pus la dispoziția sucursalei din România de către instituția de credit din statul tert

b)

primele de capital, integral încasate, aferente capitalului sociat

c)

rezervele legale, statutare și alte rezerve, precum

și rezultatul reportat pozitiv al exercițiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului

d)

profitul net al ultimului exercițiu financiar, reportat până la repartizarea sa conform destinațiilor stabilite de adunarea generală a acționarilor, în limita sumei ce se intenționează a se repartiza pe oricare dintre destinațiile prevăzute la lit.a) - lit.c).

Articolul 5

- Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel I se vor deduce următoarele elemente:

a)

valoarea de înregistrare în contabilitate (cost de achiziție) a acțiunilor proprii deținute de instituția de credit

b)

obligațiile

casei

centrale

față

de

cooperativele

de

credit

afiliate reprezentând diferențe rămase de regularizat ca urmare a recalculării la sfărșitul exercițiului financiar a valorii participațiilor acestora la capitalul social al casei centrale

c)

sumele reprezentând contravaloarea părților sociale aferente aportului cooperativelor de credit la capitalul social al casei centrale la care sunt afiliate, în cazul în care aceste cooperative participă la un proces de fuziune

sau de divizare de rețele cooperatiste, în urma căruia vor părăsi rețeaua, sau în cazul în care casa centrală a hotărât dizolvarea lor, urmată de lichidare. Sumele vor fi deduse începând cu data hotărârii consiliului de administrație al casei centrale cu privire la încetarea calității de cooperativă de credit afiliată la respectiva casă centrală

d)

rezultatul reportat, reprezentând pierdere

e)

pierderea

perioadei

curente

înregistrată

până la data determinării fondurilor proprii

f)

valoarea de înregistrare în contabilitate a imobilizărilor necorporale.

Articolul 6

- (

1) În calculul fondurilor proprii se poate include și profitul net interimar înregistrat până la data determinării fondurilor proprii, numai dacă acesta

este

verificat

de

persoane

responsabile

de

auditarea

situațiilor financiare ale instituției

de credit și dacă în raportul întocmit în urma verificării

se

exprimă

op1ma

valoarea

profitului

interimar

a

fost determinată cu respectarea principiilor și a regulilor de contabilizare și evaluare în vigoare aplicabile,

și această valoare este netă de orice obligație sau dividend previzibile la data determinării.

(2)

Regimul prevăzut la alin.(1) se aplică și profitului net al ultimului exercițiului financiar, menționat la art.4 lit.d), până la data la care acesta face obiectul auditării.

(3)

Pierderea perioadei curente în sensul art.5 lit.e) se deduce indiferent dacă a fost sau nu verificată de persoanele responsabile de auditarea situațiilor financiare.

(4)

În cazul în care în următoarele perioade de raportare profitul interimar se situează sub nivelul celui verificat și institutia de credit nu dispune verificarea

noului nivel, în calculul fondurilor proprii se ia valoarea minimă a acestuia înregistrată <lupa verificare.

Articolul 7

- (1) La determinarea fondurilor proprii de nivel

1

ale caselor centrale, în cadrul elementelor prevăzute la art.4 lit.c) nu se includ sumele existente în sold reprezentate de: fondul pentru creșterea surselor proprii de finanțare și alte fonduri constituite în vederea efectuării unor plăți pentru necesitățile casei centrale și ale cooperativelor de credit, fondul social și fondurile de natura fondului social constituite potrivit prevederilor statutare și rezerva mutuală de garantare.

(2)

La determinarea fondurilor proprii de nivel 1 ale cooperativelor de credit nu se vor lua în considerare sumele existente în sold reprezentând rezerva de întrajutorare, fondul pentru creșterea surselor proprii de finanțare, fondul social sau fondurilor

constituite în vederea efectuării

unor plăți pentru necesitățile cooperativelor de credit și ale membrilor cooperatori.

Articolul 8

- În cazul unei instituții de credit care este inițiatorul unei operațiuni de securitizare, câștigurile nete aferente activelor securitizate, recunoscute în conturile de rezerve și care contribuie la o creștere a calității creditului pentru pozițiile din securitizare, vor fi excluse de la calculul elementelor prevăzute la art.4 lit.c).

1.2

Componența fondurilor proprii de nivel

1

ale unei rețele cooperatiste

Articolul 9

- Fondurile proprii de nivel

1

ale unei rețele cooperatiste cuprind:

a)

capitalul social subscris și vărsat al cooperativelor de credit;

b)

elementele prevăzute la art.4 lit.b) - lit.d) din prezentul regulament, înregistrate la nivelul organizațiilor cooperatiste de credit.

Articolul 10

- Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 1 ale unei rețele cooperatiste se vor deduce următoarele elemente:

a)

elementele

prevăzute

la art.5,

înregistrate

la nivelul organizațiilor cooperatiste de credit, cu excepția celor prevăzute la lit.b);

b)

sumele reprezentând contravaloarea părților sociale care urmează să fie restituite de cooperativele de credit din rețea în cazurile de încetare a calității de membru cooperator. Sumele vor fi deduse începând cu data hotărârii consiliului de administrație

cu privire la încetarea calității de membru cooperator.

1.3

Cerințe privind nivelul minim al capitalului inițial

Articolul 11

- (1) Capitalul inițial al instituțiilor de credit este reprezentat de capitalul social subscris și vărsat menționat la art.4 lit.a) și rezervele legale, statutare și alte rezerve prevăzute la art.4 lit.c).

(2)

Băncile persoane juridice române trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 37 milioane RON.

(3)

Băncile de credit ipotecar trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 25 milioane RON.

(4)

Băncile de economisire și creditare în domeniul locativ trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 25 milioane RON.

(5)

Instituțiile

emitente de monedă

electronică trebuie să dispună

la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 12 milioane RON.

(6)

Sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe vor menține permanent capitalul inițial cel puțin la nivelul minim aplicabil stabilit prin prezentul regulament, conform alin.(2)- alin.(5), după caz.

(7)

Nivelul minim al capitalului inițial și, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei case centrale se stabilește la echivalentul în lei a 5 milioane euro.

(8)

Limita minimă a fondurilor proprii ale unei cooperative de credit se stabilește la 300 mii RON.

(9)

Nivelul minim al capitalului agregat ș1, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei rețele cooperatiste se stabilește la echivalentul în lei a I O

milioane euro. Capitalul agregat al unei rețele este reprezentat de fondurile proprii de nivel I așa cum sunt acestea stabilite la art.9 și art. I O.

Secțiunea 2

2.1

Componența fondurilor proprii de nivel 2

Articolul 12

- (1) Fondurile proprii de nivel 2 se compun din:

a)

Fonduri proprii de nivel 2 de bază;

b)

Fonduri proprii de nivel 2 suplimentar.

(2)

Fondurile proprii de nivel 2 de bază se compun din:

a)

rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale, ajustate cu obligațiile fiscale aferente, previzibile la data calculării fondurilor proprii;

b)

alte elemente care îndeplinesc condițiile prevăzute la art.14 alin.(l ), inclusiv elementele prevăzute la art.14 alin.(3);

c)

titlurile pe durată nedeterminată și alte instrumente de aceeași natură care îndeplinesc, cumulativ, condițiile prevăzute la art.15. Acestora li se pot adăuga, fiind asimilate lor, acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele prevăzute la alin.(3);

(3)

Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se compun din acțiunile preferențiale cumulative pe durată determinată și capitalul sub formă de împrumut subordonat, cu respectarea condițiilor prevăzute de art.16.

2.2

Elemente specifice componenței fondurilor proprii de nivel 2 la nivel de rețea cooperatistă și la nivelul organizațiilor cooperatiste de credit

Articolul 13

- (1) La determinarea fondurilor proprii de nivel 2 ale organizațiilor cooperatiste de credit și ale rețelelor cooperatiste nu se vor lua în considerare sumele provenite din elemente de natura celor prevăzute la art.12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3) înregistrate de o organizație cooperatistă de credit din cadrul unei rețele cooperatiste față de ceilalți membri ai rețelei.

(2) În vederea determinării fondurilor proprii de nivel 2 de bază la nivelul rețelelor cooperatiste, se va lua în considerare, în plus față de elementele prevăzute la art.12 alin.(2), rezerva mutuală de garantare, constituită la nivelul casei centrale.

2.3

Condiții privind elementele de fonduri proprii de nivel 2 de bază

Articolul 14

- (1) Cu acordul prealabil al Băncii Naționale a României, pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 de bază alte elemente, cu condiția ca, indiferent

de

semnificația

lor

juridică

sau

contabilă,

acestea

aibă următoarele caracteristici:

a)

să fie la dispoziția instituției de credit fără restricții pentru acoperirea riscurilor specifice activității bancare, atunci când pierderile sau minusurile de valoare nu au fost încă identificate;

b)

să se regăsească în evidența contabilă internă;

c)

nivelul lor să fie stabilit de conducerea instituției de credit, verificat de auditori independenți, comunicat Băncii Naționale a României și supus supravegherii acesteia.

(2)

În categoria elementelor prevăzute la alin.( I) pot fi incluse, în particular, subvențiile publice sau private nerambursabile.

(3)

În cazul instituțiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, valorile

pozitive

rezultate

din

calculul

efectuat

potrivit

art.65

din Regulamentul BNR - CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pot fi acceptate, în limita de 0,6% din valorile ponderate la risc ale expunerilor calculate potrivit acestei abordări, ca alte elemente componente ale fondurilor proprii de nivel 2 de bază prevăzute la art.12 alin.(2) lit. b). În acest scop, valorile ponderate la risc ale expunerilor nu includ valorile expunerilor calculate pentru pozițiile din securitizare cărora le-a fost atribuită ponderea de risc de 1250%.

Articolul 15

- Elementele prevăzute la art.12 alin.(2) lit.c) pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 de bază dacă, în opinia Băncii Naționale a României, sunt îndeplinite condițiile generale de respectare a caracterului subordonat prevăzute la art.17 precum și următoarele cerințe specifice:

a)

rambursarea nu se poate efectua la inițiativa deținătorului sau fără aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României. Aceste condiții trebuie

îndeplinite și în cazul răscumpărării titlurilor de către instituția de credit sau de către filialele sale în vederea anulării lor. Rambursarea nu poate fi solicitată de instituția de credit în primii 5 ani de la data emisiunii titlurilor. Ulterior acestui interval, Banca Națională a României acceptă rambursarea doar dacă este încredințată că ulterior rambursării, fondurile proprii ale instituției de credit rămân adecvate, cel puțin pe o perioadă de doi ani;

b)

contractul de emisiune trebuie să asigure că instituția de credit are opțiunea de a amâna plata dobânzii aferente;

c)

creanțele creditorului asupra instituției de credit trebuie să fie în totalitate subordonate creanțelor tuturor celorlalți creditori nesubordonați;

d)

prospectul

de emisiune al titlurilor trebuie să specifice

faptul că principalul și dobânda neplătite aferente sunt la dispoziția instituției de credit pentru acoperirea pierderilor, în condiții de asigurare a continuității activității;

e)

numai sumele integral plătite sunt luate în considerare.

Articolul 16

(0)

-

(1)

Acțiunile preferențiale cumulative pe durată determinată și capitalul sub formă de împrumut subordonat prevăzute la art.12 alin.(3) pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 suplimentar numai dacă, în opinia Băncii Naționale a României, obligațiile contractuale ferme asigură că în cazul falimentului sau lichidării instituției de credit, acestea au un rang inferior în raport cu creanțele tuturor celorlalți creditori și că nu vor fi rambursate decât după ce toate celelalte datorii nerambursate la acea dată au fost achitate. În acest sens prevederile contractuale trebuie să îndeplinească condițiile generale referitoare la datoria subordonată menționate la art.17.

(2)

Elementele prevăzute la art.12 alin.(3) trebuie să îndeplinească, în opinia Băncii Naționale a României, cumulativ, în plus față de condițiiile menționate la alin.(1), următoarele cerințe:

a)

numai sumele integral plătite pot fi luate în considerare

b)

scadență inițială să fie de cel puțin 5 ani, după care pot fi rambursate

c)

suma luată în considerare la determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 2 suplimentar trebuie să fie redusă gradual începând cu cel puțin 5 ani înaintea scadenței, prin aplicarea unor cote procentuale anuale egale, astfel încât în ultimul an înaintea scadenței să se ia în calcul 20% din valoarea împrumuturilor

d)

contractul de credit să nu includă clauze care să conducă, în circumstanțe specificate

în

acesta,

altele

decât

lichidarea

instituției

de

credit,

la rambursarea anticipată a datoriei înainte de data convenită a scadenței.

(3)

Pentru scopurile lit.b) a alin.(2), în cazul împrumuturilor a căror scadență nu este fixată, rambursarea este condiționată de efectuarea

notificării către Banca Națională a României, cu cel puțin 5 ani înainte de data rambursării, exceptând situațiile în care capitalul sub formă de împrumut subordonat nu mai este inclus în calculul fondurilor proprii de nivel 2 suplimentar.

(4)

Banca Națională a României poate aproba rambursarea anticipată a împrumuturilor a

căror

scadență

nu este

fixată,

doar

ulterior

expirării perioadei de 5 ani de la data emiterii, în condițiile în care solicitarea este făcută

la inițiativa emitentului și, în opinia Băncii Naționale a României, nivelul fondurilor proprii ale instituției de credit împrumutate râmâne adecvat, cel puțin pe o perioadă de doi ani.

Articolul 17

(0)

-

(1)

Toate formele de datorie subordonată prevăzute la art.15 si art.16 trebuie să îndeplinească următoarele condiții generale pentru a putea fi incluse în fondurile proprii de nivel 2:

a)

subordonarea trebuie să fie efectivă

b)

contractul nu trebuie să conțină clauze care pot conduce la rambursarea anticipată a datoriei sau la creșterea costurilor inițiale ale datoriei. Aceasta însă nu trebuie să prejudicieze dreptul creditorului subordonat de a solicita falimentul debitorului, de exemplu, în cazuri de neîndeplinire culpabilă a obligațiilor contractuale. Doar în cadrul procedurilor de realizare a creanțelor, menționate la alin.(2) lit.c), se pot pretinde despăgubiri suplimentare, care se vor încasa odată cu creanța principală, în urma tuturor celorlalte creanțe.

(2)

În sensul celor prevăzute la alin.(l) lit.a) clauzele contractuale trebuie să asigure că:

a)

creanțele creditorului subordonat au rang inferior față de toți creditorii nesubordonați. În caz de lichidare a instituției de credit, creditorii subordonați nu trebuie să poată primi sau reține orice sume sau active până când toți creditorii nesubordonați au fost plătiți sau despăgubiți în întregime;

b)

creditorii renunță la dreptul lor de a putea compensa sumele pe care le datorează instituției de credit cu sumele subordonate datorate lor de către instituția de credit;

c)

singurele

situații

care

pot

fi admise

în contract

drept

cazuri

de neîndeplinire culpabilă a obligațiilor de către debitor (cazuri de culpă) sunt: neplata sumelor datorate conform contractului (dobândă, pe perioada derulării contractului

ș1

principalul,

la

scadență),

ș1,

respectiv,

falimentul împrumutatului. În aceste situații, creditorul nu trebuie să aibă la dispoziție alte mijloace de realizare a creanței sale în afara posibilității de a solicita falimentul debitorului sau de a-și realiza drepturile într-o procedură de lichidare a acestuia din urmă.

(3)

În sensul celor prevăzute la alin.(l) lit.b) prevederile contractuale nu trebuie să conțină:

a)

clauză de declarare simultană a exigibilității obligațiilor ca urmare a neîndeplinirii culpabile a uneia dintre ele (,,cross default") - clauză conform căreia obligațiile contractuale aferente datoriei subordonate sunt considerate a fi neîndeplinite din culpa debitorului dacă oricare alt împrumut al acestuia intră în stare de nerambursare;

b)

clauză de gaj negativ - clauză potrivit căreia constituie caz de culpă constituirea de garanții de către instituția de credit debitoare asupra oricăruia dintre activele sale pentru obligațiuni, titluri sau alte datorii.

Sec , tiunea a 3-a

Fondurile proprii totale

Articolul 18

- (1) Sumele aferente elementelor incluse în fondurile proprii, prevăzute la art.4, art.6 alin.(l), art.12 alin.(2) lit.a) și art.13 alin.(2) trebuie să fie

la

dispoziția

instituției

de

credit

pentru

a

fi

utilizate

imediat

și nerestricționat, în vederea acoperirii riscurilor sau pierderilor de îndată ce acestea apar.

(2) La momentul calculării sumelor prevăzute la alin.(l), acestea trebuie să fie nete de orice obligație fiscală, previzibilă în momentul respectiv, sau să fie ajustate corespunzător în măsura în care cheltuielile cu impozitul reduc nivelul până la care elementele respective pot fi utilizate pentru acoperirea riscurilor sau a pierderilor.

Articolul 19

- Instituțiile de credit publice (cu capital de stat) nu includ în fondurile proprii garanțiile pe care administrațiile centrale sau autoritățile locale le acordă acestor instituții.

Articolul 20

- Elementele care prin conținutul economic sau contabil nu respectă principiile

generale

pe

care

trebuie

le îndeplinească

componentele fondurile proprii, statuate prin prezentul regulament, nu vor fi luate în considerare la determinarea fondurilor proprii la nivel individual.

Articolul 21

- (1) Pentru calculul fondurilor proprii, elementele componente ale fondurilor proprii de nivel 2, prevăzute la art.12 și art.13, sunt supuse următoarelor limite:

a)

totalul fondurilor proprii de nivel 2 nu poate depăși 100% din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art. 5;

b)

totalul valorii acțiunilor preferențiale cumulative pe durată determinată și al capitalului sub formă de împrumut subordonat, prevăzute la art.12 alin.(3), ce poate fi luat în considerare la calculul fondurilor proprii nu poate depăși 50% din valoarea fondurilor proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art.5.

(2)

Banca Națională a României poate aproba, la cererea instituției de credit, depășirea limitelor prevăzute la alin.(l ), dar numai în situații excepționale și doar provizoriu.

Articolul 22

- (1) Pentru determinarea fondurilor proprii, următoarele elemente vor fi deduse, jumătate din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art.5, și jumătate din fondurile proprii de nivel 2, calculate potrivit art.12 și art.13, după aplicarea limitelor prevăzute la art.21 alin.(l ):

a)

valoarea acțiunilor și a altor titluri de capital deținute în alte instituții de credit sau financiare care depășesc 10% din capitalul social al acestora;

b)

creanțele și instrumentele subordonate de tipul celor prevăzute de art.12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3), pe care o instituție de credit le înregistrează față

de instituții de credit sau instituții financiare în capitalul cărora înregistrează dețineri de acțiuni și alte titluri de capital ce depășesc 10% din capitalul social al acestora;

c)

partea din valoarea totală a deținerilor de acțiuni și alte titluri de capital mai mici sau egale cu 10% din capitalul social al altor instituții de credit sau instituții financiare, a creanțelor și a instrumentelor subordonate de tipul celor prevăzute de art. 12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3), pe care o instituție de credit le înregistrează față de instituții de credit sau instituții financiare, altele decât cele prevăzute la lit.a) și lit.b), parte ce depășește 10% din nivelul

fondurilor proprii ale instituției de credit determinat înaintea deducerii elementelor prevăzute în prezentul alineat la lit.a) - lit.e t

d)

participațiile pe care o instituție de credit le deține în societăți de asigurare, societăți de reasigurare, societăți holding de asigurare;

e)

instrumentele de tipul celor prevăzute la art.12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3) pe care o instituție de credit le deține în societăți de asigurare, societăți de reasigurare, societăți holding de asigurare în care o instituție de credit deține o participație;

f)

în cazul instituțiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, valorile

negative

rezultate

din

calculul

efectuat

potrivit

art.65

din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating și valorile pierderii așteptate calculate potrivit art.61 și art.62 din cadrul aceluiași regulament;

g)

valorile expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care primesc o pondere de risc de 1250% în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr.21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent

expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare cu excepția cazurilor în care au fost luate în considerare la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în vederea determinării cerințelor de capital potrivit art.126 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și art.2 din Regulamentul BNR - CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele

de

investiți,

după

cum

se

menționează

în

cadrul

aceluiași regulament.

(2)

În vederea determinării fondurilor proprii totale ale cooperativelor de credit, participațiile acestora la casa centrală se vor deduce jumătate din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art.5, și jumătate din fondurile proprii de nivel 2, calculate potrivit art.12 și art.13, după aplicarea limitelor prevăzute la art.21 alin.(1).

(3)

În

situația

în

care

jumătate

din

valoarea

elementelor

deductibile prevăzute la alin.(l) și, după caz, alin.(2), depășește nivelul fondurilor proprii de nivel 2, calculat potrivit prevederilor art.12 și art.13, suma aflată în exces se

deduce

din

nivelul

fondurilor

proprii

de

nivel

1,

calculat

potrivit prevederilor art.4 și art.5.

Articolul 23

- Banca Națională a României poate să stabilească prin reglementări cu caracter prudențial și alte elemente deductibile la calculul fondurilor

..

propn1.

Articolul 24

- Pentru scopurile aplicării cerințelor prudențiale în domeniul expunerilor mari și al participațiilor calificate în afara sectorului financiar, prevederile prezentului regulament vor fi citite fără a se lua în considerare elementele prevăzute la art. 14 alin.(3) și la art.22 alin.(l) lit.f) și lit.g).

Art.

25

-

Instituțiile

emitente

de

monedă

electronică

ce

desfășoară activitatea de emitere de monedă electronică de mai puțin de 6 luni, inclusiv de la data efectuării primei operațiuni de emitere de monedă electronică, vor menține în permanență fondurile proprii la un nivel cel puțin egal cu cea mai mare dintre următoarele valori:

a)

2% din

valoarea

obligațiilor

financiare

curente

aferente

monedei electronice emise și

b)

2% din valoarea

totală

a obligațiilor

financiare

aferente

monedei electronice, estimat a fi emise în primele 6 luni de activitate, potrivit datelor din studiul de fezabilitate în baza căruia a fost obținută autorizația de funcționare.

Capitolul III

Fondurile proprii la nivel consolidat

Articolul 26

(0)

-

(1)

Pentru calculul fondurilor proprii la nivel consolidat se vor lua în considerare

valorile consolidate

ale elementelor

ce intră în calculul fondurilor proprii la nivel individual potrivit Capitolului II, valori determinate prin aplicarea prevederilor Regulamentului BNR -

CNVM nr. l 7/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și firmelor de investiții.

(2)

În vederea determinării fondurilor proprii la nivel consolidat, pnn aplicarea IFRS, în cadrul rezervelor se includ orice câștiguri sau pierderi amânate sau nerealizate.

(3)

La determinarea fondurilor proprii pe bază consolidată următoarele elemente, atunci când sunt sume creditoare, pot fi considerate rezerve consolidate și pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 1:

a)

interesul minoritar, reprezentând partea ce revine acționarilor minoritari din rezultatele nete pozitive și activele nete ale unei filiale, în cazul utilizării metodei integrării globale

b)

diferențele de curs valutar favorabile, rezultate din conversia rezultatelor și pozițiilor financiare ale operațiunilor din străinătate, clasificate ca o componentă separată a capitalurilor proprii.

(4)

În

condițiile

aplicării

art.30

din

Regulamentul

BNR

-

CNVM nr. l 7/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, la determinarea fondurilor proprii pe bază consolidată, pe lângă elementele menționate la alin.(3), următoarele elemente, atunci când sunt sume creditoare, pot fi considerate rezerve consolidate și pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 1:

a)

diferențele rezultate din prima consolidare prevăzute la pct. 32, 33, 51 și

52

din

Reglementările

contabile

conforme

cu

Directiva

a

VII-a

a Comunităților

Economice

Europene

aplicabile

entităților

autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 74/2005

b)

orice diferență rezultată din includerea anumitor interese de participare în conformitate cu metoda descrisă la pct. 59-64 din Reglementările contabile conforme

cu

Directiva

a

VII-a

a

Comunităților

Economice

Europene aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 74/2005.

(5)

La determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat, din valoarea obținută prin aplicarea alin.(l) și alin.(2) se deduc elementele prevăzute la alin.(3) și alin.(4), după caz, atunci când acestea sunt sume debitoare. De asemenea, se deduce orice fond comercial pozitiv dobândit în contextul unei combinări de întreprinderi.

Articolul 27

- (1) Valoarea fondurilor proprii de nivel 1 determinată potrivit art.26 alin.(l), (2), (3) și alin.(5) prin aplicarea IFRS, este ajustată potrivit următoarelor filtre:

a)

câștigurile și pierderile nerealizate, recunoscute în capitalurile proprii potrivit IFRS, ca urmare a unei operațiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1.

În cazul în care elementele acoperite sunt active incluse în categoria

ăactivelor

financiare

disponibile

pentru

vânzare",

asupra

câștigurilor

și pierderilor nerealizate, recunoscute în capitalurile proprii potrivit IFRS, ca urmare a unei operațiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie, se aplică o ajustare similară cu cea aplicată diferențelor din evaluarea la valoarea justă a activelor respective, înregistrate în capitalurile proprii potrivit IFRS, conform alin.(2);

b)

câștigurile și pierderile aferente evaluării datoriilor la valoarea justă determinate de modificarea calității de credit asociată instituției de credit trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1;

c)

instrumentele financiare emise sunt incluse în fondurile proprii, indiferent de modul de clasificare stabilit potrivit IFRS, la valoarea care rezultă fără separarea componentei de datorie și cea de capitaluri proprii, în condițiile în care aceste instrumente respectă condițiile relevante pentru

a fi considerate fonduri proprii de nivel 1 și 2.

Creșterea capitalurilor proprii determinată de înregistrarea în cadrul acestora a instrumentelor financiare derivate pe propriile acțiuni, trebuie exclusă din fondurile proprii.

Scăderea capitalurilor proprii determinată de înregistrarea în cadrul acestora a instrumentelor financiare derivate pe propriile acțiuni nu este ajustată;

d)

câștigurile nerealizate, nete de impozit, aferente evaluării investițiilor imobiliare și imobilizarilor corporale rezultate din aplicarea modelului valorii juste, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1, element cu element, la valoarea

netă

de

impozit,

și

incluse,

element

cu

element,

înainte

de impozitare, în fondurile proprii de nivel 2 de bază, în proporție de 45%. Pierderile nerealizate, nete de impozit, nu sunt ajustate.

(2) Diferențele rezultate din evaluarea la valoarea justă a activelor financiare din categoria "active financiare disponibile pentru vânzare", înregistrate în capitalurile proprii potrivit IFRS, sunt ajustate astfel:

a)

Pentru fiecare instrument de capitaluri proprii, câștigurile nerealizate, nete de impozit, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1 și incluse, înainte de impozitare, în fondurile proprii de nivel 2 de bază, în proporție de 45%. Pierderile nerealizate, nete de impozit, înregistrate în capitalurile proprii potrivit IFRS, nu sunt ajustate;

b)

Câștigurile și pierderile nerealizate aferente altor instrumente financiare, incluzând instrumentele de datorie sau creditele și creanțele, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1, la valoarea netă de impozit;

c)

Pierderile de valoare înregistrate în contul de profit și pierdere, ca urmare a deprecierii aferente "activelor financiare disponibile pentru vânzare", nu sunt ajustate.

Articolul 28

- Elementele care prin conținutul economic sau contabil, nu respectă principiile

generale

pe

care

trebuie

le

îndeplinească

componentele fondurile proprii, statuate prin prezentul regulament, nu vor fi luate în considerare la determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat.

Articolul 29

- Obligația de determinare a fondurilor proprii la nivel consolidat revine instituțiilor de credit, persoane juridice române, care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată și sub-consolidată de către Banca Națională a României, potrivit Regulamentului BNR - CNVM nr. l 7/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și firmelor de investiții.

CAPITOLUL

IV

Dispoziții privind raportarea fondurilor proprii

Articolul 30

- (1) Instituțiiile de credit prevăzute la art. I alin.(l) raportează lunar nivelul

și

componența

fondurilor

proprii

la

nivel

individual,

potrivit prezentului regulament, pe baza datelor înscrise în evidența contabilă și a datelor calculate extracontabil. Raportarea se transmite Băncii Naționale a României în termen de 25 de zile calendaristice de la sfârșitul lunii pentru care aceasta se întocmește.

(2)

Instituțiiile de credit prevăzute la art. I alin.(l) raportează semestrial nivelul

și

componența

fondurilor

proprii

la

nivel

consolidat,

potrivit prezentului regulament, pe baza datelor înscrise în evidența contabilă și a datelor calculate extracontabil. Raportarea se transmite Băncii Naționale a României în termen de 45 de zile calendaristice de la sfârșitul perioadei pentru care aceasta se întocmește.

Articolul 31

- Pentru toți indicatorii de prudență bancară a căror determinare se face în funcție de fondurile proprii, instituțiile de credit sunt obligate să utilizeze nivelul fondurilor proprii calculat pentru perioada de raportare a respectivilor indicatori, sau pentru perioada de raportare imediat anterioară perioadei de raportare a respectivilor indicatori (în cazul unor perioade de raportare diferite).

Articolul 32

- În cazul în care, după aprobarea situațiilor financiare anuale de către adunarea generală a acționarilor, nivelul fondurilor proprii ale instituției de credit la data de 31 decembrie se modifică, raportările aferente fondurilor proprii și indicatorilor de prudență bancară ce se determină în funcție de nivelul acestora, aferente ultimei luni a exercițiului financiar precedent și fiecărei luni din perioada scursă de la începutul anului și până la data aprobării situațiilor financiare anuale, vor fi refăcute și retransmise Băncii Naționale a României, în termen de 20 de zile calendaristice de la data limită de depunere a situațiilor financiare anuale la organele în drept.

Articolul 33

- Instituțiile de credit trebuie să poată dovedi în orice moment Băncii Naționale a României îndeplinirea cerințelor prevăzute de prezentul regulament.

Capitolul V

Sancțiuni, dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 35

- Pe perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentului regulament, prevăzută la art.36 și 31 martie 2007 măsurile și sancțiunile prevăzute la art. 34 nu se vor aplica în cazul în care indicatorii de prudență bancară determinați pe baza fondurilor proprii calculate potrivit prezentului regulament nu se încadrează în limitele prevăzute de alte reglementări prudențiale aplicabile.

Articolul 36

- Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Articolul 37

- La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Normele Băncii Naționale a României nr.11/2003 privind supravegherea pe bază individuală și consolidată a fondurilor proprii, publicate în Monitorul Oficial

al

României,

Partea

I,

nr.

l 7/09. O 1.2004,

cu

modificările

și completările ulterioare, Normele Băncii Naționale a României nr. 13/2002 privind capitalul minim al organizațiilor cooperatiste de credit și capitalul agregat minim al rețelelor cooperatiste de credit, publicate in Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 10/09/2002, cu modifcările și completările ulterioare și Normele

Băncii

Naționale

a României

nr.14/2002

privind fondurile proprii ale organizațiilor cooperatiste de credit și ale rețelelor cooperatiste de credit, publicate in Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 10/09/2002, cu modifcările și completările ulterioare.

Prezentul regulament transpune prevederile art.4 (10), art.9 paragraful 1 teza 2, art.57 teza (1) lit.a) - b), lit.d), lit.f), lit.h), art.57 tezele (2)- (4), art.58

- 61, art.63, art.64 paragrafele (2) -

(4), art.65 - art.67 din Directiva

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 16 din 14 decembrie 2006

Nr. 113 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții*)

Având în vedere dispozițiile art. 126, art. 134 lit. a) și ale art. 278, 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, precum și ale art. 2 lit. a) din Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții,

în temeiul dispozițiilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

*) Ordinul nr. 16/113/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 din 27 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

R E G U L A M E N T U L Nr. 19/24/2006

privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit

și firmele de investiții

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naționale a României.

(3)

Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare, precum și societăților de administrare a investițiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiții. În acest sens, orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

(4)

Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.

Articolul 2

- (1) Termenii și expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificația prevăzută de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 pn"vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

Pentru scopurile prezentului regulament, termenii și expresiile

instituții șifinne de investiții

au semnificația

prevăzută de

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.13/18/2006 privind detenninarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și finnele de investiții.

(3)

Pentru scopurile prezentului regulament, termenii și expresiile:

instituție externă de evaluare a creditului, entități din sectorul public, organisme de plasament colectiv, tranzacție de răscumpărare

și

rating

au semnificația prevăzută

de Regulamentul BNR­ CNVM nr.14/19/2006 pn"vind tratamentul n·scului de credit pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții potrivit abordăn"i standard.

(4)

Expresia

operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau măifuri

are semnificația

prevăzută

de

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.22/27/2006

privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții.

(5)

Expresiile

instrumente financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate OTC

și

tranzacții de creditare în marjă

au semnificația prevăzută de

Regulamentul BNR-CNVM nr.20/25/2006 privind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul

instrumentelor financiare

derivate,

al tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al

operațiunilor de dare/luare de titluri/măifuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă.

(6)

Pentru scopurile prezentului regulament, termenii și expresiile de mai

JOS

au următoarele semnificații:

1.

instituție de credit împrumutătoare

- instituția de credit care are expunerea în

cauză, fie că aceasta rezultă dintr-un credit sau din alt tip de operațiune (Directiva - art. 90)

2.

tehnică de diminuare a riscului de credit

- tehnică utilizată de o instituție de credit pentru reducerea riscului de credit aferent uneia sau mai multor expuneri pe care instituția le deține;

3.

protecție finanțată a creditului

- tehnică de diminuare a riscului de credit în care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituții de credit derivă din dreptul instituției de credit -

în eventualitatea apariției evenimentului de nerambursare de către contrapartidă sau a producerii de alte evenimente de credit specificate în legătură cu contrapartida -

de a lichida anumite active sau sume, de a obține transferul, însușirea sau păstrarea acestora, sau de a reduce valoarea expunerii la diferența dintre valoarea expunerii și valoarea unei creanțe deținute asupra instituției de credit, ori de a o substitui cu valoarea acestei diferențe;

4.

protecția nefinanțată a creditului

- tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituții de credit derivă din angajamentul

unei

terțe

părți

de

a plăti

o

sumă

în

eventualitatea

apariției evenimentului de nerambursare din partea împrumutatului sau a producerii de alte evenimente de credit specificate;

5.

tranzacție de creditare garantată

- orice tranzacție ce dă naștere unei expuneri garantate cu garanție reală și în legătură cu care nu există prevederi ce conferă instituției de credit împrumutătoare dreptul de a primi marjă frecvent;.

6.

operațiune ajustată la condițiile pieței

-

reprezintă orice operațiune ce dă naștere unei expuneri garantate cu garanție reală și în legătură cu care există prevederi ce conferă instituției de credit împrumutătoare dreptul de a primi marjă frecvent;

7.

instroment asimilat numerarnlui

- certificat de depozit sau alt instrument similar emis de instituția de credit împrumutătoare;

8.

perioadă de deținere

- numărul de zile, specific fiecărui tip de tranzacție sau operațiune, pe parcursul cărora evoluția prețului trebuie monitorizată în vederea determinării volatilității;

9.

fonnalizare

- descrierea și, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituției de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate și detaliere;

1O.

rating eligibil

- rating fumizat de o instituție externă de evaluare a creditului recunoscută

ca

eligibilă

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentro instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării standard;

11. indice principal

- indice larg diversificat compus din titluri suficient de lichide.

Articolul 3

- Pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru scopurile art.2 lit.a) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/18/2006 pn"vind detenninarea cen·nțelor minime de capital pentro instituțiile de credit și finnele de investiții

sau, dacă este cazul, pentru calculul valorii pierderilor așteptate pentru scopurile art. l O alin.(3) și art.18 lit.f) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale finnelor de investiții,

instituțiile de credit care utilizează abordarea standard, în condițiile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006

privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

sau abordarea bazată pe modele interne de rating în condițiile

Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentro instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

dar fără a utiliza estimări proprii pentru pierderea în caz de nerambursare

și pentru factorii de conversie potrivit prevederilor

art.22-29 din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.15/20/2006

pn·vind

tratamentul

riscului

de

credit pentro instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele

interne de rating,

pot recunoaște, în condițiile prezentului regulament, reducerea riscului de credit ca urmare a utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

Sect , iunea a 2-a

Condiții generale privind utilizarea tehnicile de diminuare a riscului de credit

Articolul 4

- (1) Tehnicile utilizate în scopul diminuării riscului de credit, împreună cu măsurile și acțiunile întreprinse în acest sens precum și procedurile și politicile implementate de instituția de credit împrumutătoare trebuie să fie de așa natură încât să se concretizeze în încheierea de contracte de protecție a creditului valabile din punct de vedere legal și executorii în toate jurisdicțiile relevante.

(2) Instituția de credit împrumutătoare trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura eficacitatea contractelor de protecție a creditului și pentru administrarea riscurilor asociate, atât la momentul încheierii contractului cât și ulterior, pe toată durata protecției.

Articolul 5

(0)

-

(1)

În cazul protecției finanțate a creditului, pentru a fi recunoscute ca eligibile, activele pe care aceasta se bazează trebuie să fie suficient de lichide, iar valoarea lor îndeajuns de stabilă în timp astfel încât, ținând cont de abordarea utilizată pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și de gradul de recunoaștere permis, să confere un nivel adecvat de certitudine pentru protecția oferită împotriva riscului de credit. Activele eligibile sunt cele prevăzute de Capitolul II al prezentului regulament.

(2)

În cazul protecției finanțate a creditului, instituția de credit împrumutătoare trebuie să aibă dreptul să lichideze sau să rețină, în timp util, activele care conferă protecție în caz de nerambursare, insolvența sau faliment al debitorului - sau alt eveniment de credit prevăzut în contract - sau, dacă este cazul, al depozitarului activelor cu rol de protecție.

Gradul

de corelare

între

valoarea

activelor

afectate

pentru

protecția creditului și calitatea creditului asociat debitorului nu trebuie să fie excesiv.

Articolul 6

-

În cazul protecției nefinanțate a creditului, pentru a fi eligibilă pentru recunoaștere,

partea care își asumă angajamentul

trebuie să prezinte

suficientă credibilitate iar contractul de protecție trebuie să fie valabil din punct de vedere legal în jurisdicțiile relevante astfel încât, ținând cont de abordarea utilizată la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și de gradul de recunoaștere permis, să asigure un nivel de protecție adecvat. Furnizorii de protecție și tipurile de contracte de protecție eligibile sunt cele prevăzute de Capitolul II.

Articolul 7

-

Pentru scopul utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit la determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, la calculul valorilor pierderilor așteptate, instituțiile de credit trebuie să respecte cerințele minime prevăzute de Capitolul III.

Secțiunea 3

Determinarea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit

Articolul 8

- În cazul îndeplinirii cerințelor prevăzute la art.4-7, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor și, după caz, al valorii pierderilor așteptate poate fi modificat în conformitate cu prevederile Capitolelor IV - VII.

Articolul 9

- La determinarea cerinței minime de capital prevăzută de

Regulamentul BNR­ CNVN! nr.13/18/2006 privind cerințele minime de capital ale instituțiilor de credit și ale finnelor de investiții,

nu se va lua în considerare valoarea ponderată la risc determinată în urma aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit, potrivit prezentului regulament, dacă această valoare este mai mare decât cea care s-ar obține dacă respectivei expuneri nu i s-ar aplica tehnica de diminuare a riscului de credit. În acest caz, la determinarea cerinței minime de capital se vor lua în considerare valorile obținute fără aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

Articolul 10

-

În cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerii reflectă deja protecția creditului, în baza aplicării prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordăn'i standard

sau, după caz, ale

Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 pn·vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

protecția creditului nu va mai fi luată în considerare și potrivit prezentului regulament.

Capitolul II

Criterii de eligibilitate ale tehnicilor de diminuare a riscului de credit

Secțiunea 1

Protect , ia finant , ată a creditului

1.1

Compensarea bilanțieră

Articolul 11

(0)

-

(1)

Compensarea bilanțieră de creanțe reciproce între o instituție de credit și contrapartida sa este eligibilă ca tehnică de diminuare a riscului de credit, în condițiile îndeplinirii cerințelor minime prevăzute la art.34 pentru acordurile de compensare bilanțieră, altele decât acordurile cadru ce acoperă tranzacții

de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței.

(2)

Fără a se aduce atingere prevederilor art.12, eligibilitatea este limitată la soldurile de numerar reciproce ale instituției de credit și ale contrapartidei sale. Numai elementele

bilanțiere de natura creditelor și depozitelor ale instituției de credit împrumutătoare

pot

face

obiectul

modificării

valorilor

ponderate

la

risc

ale expunerilor și, după caz, a valorilor pierderilor așteptate, ca urmare a aplicării unui acord de compensare bilanțieră.

1.2

Acordurile cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare și/sau operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni

ajustate la condițiile pieței

Articolul 12

- (1) Instituțiile de credit care aplica metoda extinsă a garanțiilor financiare prevăzută în Capitolul IV și îndeplinesc cerințele minime menționate la art.35 pot recunoaște efectele contractelor de compensare bilaterală ce acoperă tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței efectuate cu o contrapartidă.

(2) Fără a se aduce atingere prevederilor Anexei III din cadrul

Regulamentului BNR­ CNVA1 nr.22/27/2006

privind

adecvarea

capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții,

bunurile aduse în garanție, precum și titlurile sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri nu pot fi luate în considerare decât în condițiile în care satisfac cerințele de eligibilitate pentru garanțiile reale prevăzute la art.14-20.

1.3

Garanții reale

Articolul 13

- (1) În cazul în care tehnica de diminuare a riscului de credit utilizată se bazează pe dreptul instituției de credit de a lichida sau de a reține active, eligibilitatea acestora depinde de:

a)

abordarea folosită de instituția de credit împrumutătoare pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, al pierderilor așteptate, respectiv de aplicarea prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordăn'i standard

sau, după caz, ale

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

b)

metoda utilizată pentru scopul aplicării prevederilor prezentului regulament, respectiv metoda simplă a garanțiilor financiare sau metoda extinsă a garanțiilor financiare, potrivit Capitolului IV.

(2)

În cazul tranzacțiilor de răscumpărare și al operațiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, eligibilitatea depinde și de includerea/neincluderea tranzacțiilor în portofoliul de tranzacționare al instituției de credit.

Articolul 14

- Următoarele instrumente financiare pot fi recunoscute drept garanție reală eligibilă în cadrul tuturor abordărilor și metodelor:

a)

numerar sub formă de depozit constituit la instituția de credit împrumutătoare, precum și instrumente asimilate numerarului păstrate la aceasta;

b)

titluri de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale, titluri ce au un rating eligibil sau o evaluare de credit din partea unei agenții de creditare a exportului, recunoscute ca eligibilă pentru scopurile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

rating sau evaluare ce corespund, potrivit prevederilor aceluiași regulament cel puțin nivelului 4 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute la art.9 respectiv la art.11 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard;

c)

titluri de creanță emise de instituții, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn'vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile față de instituții de credit;

d)

titluri de creanță emise de alte entități, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn'vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i

standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile față de societăți;

e)

titluri de creanță ce au un rating eligibil pe termen scurt, rating ce corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile pe termen scurt;

f)

titluri de capital sau obligațiuni convertibile incluse într-un indice principal; și

g)

aur.

Articolul 15

- Pentru scopurile art.14 lit.b), în categoria titlurilor de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale se includ și:

a)

titluri de creanță emise de administrațiile regionale sau autoritățile locale pentru care expunerile față de acestea sunt tratate, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

ca expuneri față de administrația centrală de jurisdicția căreia aparțin;

b)

titluri de creanță emise de acele entități din sectorul public pentru care expunerile față de acestea sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală în jurisdicția căreia sunt stabilite respectivele entități, potrivit prevederilor art.17 alin.(2) din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.14/19/2006

privind

tratamentul

n·scului de

credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării standard;

c)

titluri de creanță emise de băncile multilaterale de dezvoltare cărora, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%; și

d)

titluri de creanță emise de organizațiile internaționale cărora, conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit

pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%.

Articolul 16

- În categoria titlurilor de creanță prevăzute la art.14 lit.c) se includ și:

a)

titluri de creanță emise de administrații regionale sau de autorități locale, altele decât cele pentru care expunerile sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală de

jurisdicția

căreia

aparțin,

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potrivit abordării standard;

b)

titluri de creanță emise de acele entități din sectorul public pentru care expunerile față

de

acestea

sunt

tratate,

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potrivit abordării standard,

ca expuneri față de instituțiile de credit; și

c)

titluri de creanță emise de bănci multilaterale de dezvoltare, altele decât cele cărora, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn·vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%.

Articolul 17

- Titlurile de creanță emise de instituții, titluri care nu beneficiază de un rating eligibil, pot fi recunoscute drept garanție reală eligibilă dacă îndeplinesc următoarele criterii:

a)

sunt tranzacționate la o bursă recunoscută;

b)

se califică drept datorie cu rang prioritar;

c)

toate celelalte emisiuni ale instituției emitente, care au același rang de subordonare, beneficiză de ratinguri eligibile ce corespund, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile față de instituții sau pentru expunerile pe termen scurt;

d)

instituția de credit împrumutătoare nu deține nici o informație care ar putea conduce la concluzia că emisiunea ar justifica un rating inferior celui indicat la lit.c)

Șl

e)

instituția de credit poate demonstra Băncii Naționale a României că lichiditatea pieței instrumentului este suficientă având în vedere utilizarea sa

pentru protecția creditului.

Articolul 18

(0)

-

(1)

Titlurile de participare la organismele de plasament colectiv pot fi recunoscute drept garanții reale eligibile dacă sunt satisfăcute următoarele condiții:

a)

au o cotație publică zilnică a prețului și

b)

organismul de plasament colectiv investește numai în instrumentele eligibile pentru recunoaștere prevăzute la art.14-17.

(2)

Utilizarea, potențială sau efectivă, de către un organism de plasament colectiv de instrumente

financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente

investițiilor permise nu afectează eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism.

Articolul 19

-

Pentru scopurile art.14, lit.b)-e), în cazul în care un titlu de creanță beneficiază de două rating-uri eligibile diferite, se va lua în considerare rating-ul cel mai puțin favorabil. În cazul în care titlul de creanță beneficiază de mai mult de două rating-uri eligibile, se iau în considerare cele mai favorabile două rating-uri. Dacă cele mai favorabile două rating-uri sunt diferite, se ia în considerare rating-ul cel mai puțin favorabil dintre cele două.

Articolul 20

- (1) În plus față de elementele specificate la art.14-19, în cazul în care instituția de credit optează pentru utilizarea metodei extinse a garanțiilor financiare, prevăzută la Capitolul IV, următoarele instrumente financiare pot fi recunoscute ca fiind garanții reale eligibile:

a)

titluri de capital sau obligațiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar tranzacționate pe o bursă recunoscută.

b)

titluri de participare la organisme de plasament colectiv, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)

au o cotație publică zilnică a prețului; și

(ii)

organismul de plasament colectiv investește numai în instrumentele eligibile pentru recunoaștere prevăzute la art.14-17 și în instrumentele menționate la lit.a).

(2) Utilizarea, potențială sau efectivă, de către un organism de plasament colectiv, de instrumente

financiare

derivate pentru acoperirea riscurilor aferente

investițiilor permise nu afectează eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism pentru scopurile prezentului regulament.

Articolul 21

- În plus față de prevederile art.14-20, instituțiilor de credit care determină valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderilor așteptate potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

li se aplică prevederile art.22-25. Prevederile acestor articole nu sunt aplicabile

instituțiilor

de credit

care

determină

valorile

ponderate

la

risc

ale expunerilor potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard.

Articolul 22

- (1) Proprietățile imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de către acesta spre a fi locuite, precum și proprietățile imobiliare comerciale, de tipul birourilor și al altor spații comerciale, pot fi recunoscute ca fiind garanții imobiliare eligibile dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

valoarea proprietății nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului asociat debitorului. Această cerință nu exclude situațiile în care factori exclusiv de natură macroeconomică

afectează

atât

valoarea

proprietății

cât

ș1

performanța împrumutatului.

b)

riscul de credit asociat împrumutatului nu depinde în mod semnificativ de randamentul proprietății sau al proiectului suport, ci mai degrabă de propria capacitate a împrumutatului de a rambursa datoria din alte surse. Astfel, rambursarea sumelor datorate nu depinde semnificativ de fluxurile de numerar generate de proprietatea adusă în garanție.

(2)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție eligibilă părțile deținute în societățile finlandeze pentru domeniul locativ care funcționează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societățile din domeniul locativ sau cu legislația echivalentă ulterioară, în cazul proprietăților imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de către acesta, cu condiția ca cerințele prevăzute la alin.(l) să fie îndeplinite.

(3)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție eligibilă părțile deținute în societățile finlandeze pentru domeniul locativ care funcționează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societățile din domeniul locativ sau cu legislația echivalentă ulterioară, în cazul proprietăților imobiliare comerciale, cu condiția ca cerințele prevăzute la alin. 1 să fie îndeplinite.

(4)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție imobiliară locativă eligibilă, acele proprietăți imobiliare locative pentru care nu este îndeplinită condiția prevăzută la alin.(l) lit.b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacă autoritatea competentă din acel stat membru recunoaște astfel de garanții drept garanții eligibile în scopul diminuării riscului de credit și instituțiile de credit fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de autoritatea competentă din respectivul stat membru pentru aplicarea acestui tratament.

(5)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție imobiliară comercială eligibilă, acele proprietăți imobiliare comerciale

pentru care nu este îndeplinită condiția prevăzută la alin.(l) lit.b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacă autoritatea competentă din acel stat membru recunoaște astfel de garanții drept garanții eligibile în scopul diminuării riscului de credit.

Articolul 23

- (1) Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție eligibilă creanțele aferente tranzacțiilor comerciale sau tranzacțiilor cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Capitolul III al prezentului regulament.

(2)

Creanțele

eligibile nu le includ pe cele asociate cu securitizarea, cu sub­ participațiile (sindicalizarea creditelor) sau cu instrumentele financiare derivate de credit și nici sumele de încasat de la entități aparținând aceluiași grup ca și instituția de credit împrumutătoare sau de la angajații acesteia.

Articolul 24

- Instituțiile de credit pot recunoaște, numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României, drept garanții eligibile alte categorii de bunuri corporale, altele decât acelea prevăzute la art.22, pentru care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

existența unei piețe lichide pentru cedarea de o manieră rapidă și eficientă din punct de vedere economic a bunului adus în garanție și

b)

existența unui preț de piață bine stabilit și disponibil public pentru bunul respectiv. Instituția de credit trebuie să poată demonstra că nu există indicii conform cărora prețul net obținut din valorificarea bunului deviază semnificativ de la acest preț de piață.

Articolul 25

- Cu respectarea prevederilor art.126 al Capitolului IV din cadrul prezentului regulament,

în cazul

în care

sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute

la art.52

al Capitolului III, expunerile generate de tranzacții de leasing financiar încheiate de instituțiile de credit cu terțe părți au același tratament ca și creditele garantate cu bunuri de tipul celor ce fac obiectul tranzacției de leasing.

1.4

Alte forme de protecție finanțată a creditului eligibile în cadrul tuturor abordărilor și metodelor

Articolul 26

- (I) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecția creditului numerarul sub formă de depozit la o instituție terță sau instrumentele asimilate numerarului deținute de o instituție terță, gajate în favoarea instituției de credit împrumutătoare, dar care nu fac obiectul unui contract de păstrare în custodie.

(2)

Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecția creditului polițele de asigurare de viață gajate în favoarea instituției de credit împrumutătoare.

(3)

Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecția creditului instrumentele emise de instituții terțe care sunt răscumpărabile de către instituția terță, la cererea instituției ce le deține în gaj.

Sect , iunea a 2-a Protect , ia nefinant , ată a creditului

2.1

Furnizori de protecție eligibili în cadrul tuturor abordărilor

Articolul 27

- Următoarele părți pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului:

a)

administrațiile centrale și băncile centrale;

b)

administrațiile regionale și autoritățile locale;

c)

băncile multilaterale pentru dezvoltare;

d)

organizațiile internaționale, dacă expunerilor față de acestea li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn·vind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard;

e)

entitățile

din

sectorul

public,

dacă

autoritățile

competente

permit

tratarea expunerilor față de acestea ca și expuneri față de instituții sau față de administrația centrală din statul membru în jurisdicția căruia respectivele entități sunt stabilite;

f)

instituțiile;

g)

alte societăți, inclusiv societatea-mamă, filialele și entitățile asociate ale instituției de credit, care:

(i)

au un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard

cel puțin nivelului 2 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile față de societăți și

(ii)

în cazul instituțiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderilor așteptate potrivit

Regulamentului BNR­ CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

respectivele entități nu au un rating eligibil, dar beneficiază de un rating intern asociat unei probabilități de nerambursare ce corespunde cel puțin nivelului 2 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de regulamentul menționat pentru expunerile față de societăți.

Articolul 28

-

În cazul în care valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderilor așteptate sunt calculate potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, pentru ca un furnizor de protecție să fie eligibil, acesta trebuie să aibă stabilit un rating intern atribuit de către instituția de credit în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVlvf

nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating.

Articolul 29

- Prin derogare de la prevederile art.27, Banca Națională a României poate recunoaște drept furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului și alte instituții financiare

autorizate

și supravegheate

de autorități competente

responsabile

cu autorizarea și supravegherea instituțiilor de credit și supuse unor cerințe prudențiale echivalente celor aplicate instituțiilor de credit.

2.2

Furnizori de protecție eligibili în cazul abordării bazate pe modele interne de rating care se califică pentru tratamentul stabilit în cadrul art. 34 din

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de

credit șifinne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

Articolul 30

- (1) Instituțiile, societățile de asigurare și de reasigurare și agențiile de creditare a exportului, care îndeplinesc condițiile de mai jos, pot fi recunoscute ca furnizori

eligibili

de protecție

nefinanțată

a creditului

care

se califică

pentru tratamentul stabilit în cadrul art.34 din

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating:

a)

furnizorul

de protecție are suficientă experiență

în fumizarea de protecție nefinanțată a creditului;

b)

furnizorul de protecție este o entitate reglementată de o manieră echivalentă reglementărilor aplicabile instituțiilor de credit sau avea, la momentul la care protecția creditului a fost fumizată, un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile față de societăți;

c)

furnizorul de protecție avea atribuit, la momentul la care protecția creditului a fost fumizată sau pentru orice perioadă ulterioară acestuia, un rating intern asociat unei probabilități de nerambursare echivalentă sau inferioară celei corespunzătoare cel puțin nivelului 2 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard

pentru expunerile față de societăți; și

d)

furnizorul de protecție are atribuit un rating intern asociat unei probabilități de nerambursare echivalente sau inferioare celei corespunzătoare cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare

a calității

creditului

stabilite

de

Regulamentul

BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

pentru expunerile față de societăți.

(2)

Pentru scopurile acestui articol, protecția creditului fumizată de agențiile de creditare a exportului nu beneficiază de efectul contra-garanțiilor explicite furnizate de o administrație centrală.

Sect , iunea a 3-a

Tipuri de instrumente financiare derivate de credit

Art.

31

-

Următoarele

tipuri de instrumente

financiare

derivate de credit

ș1 instrumente ce pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt similare acestora din punct de vedere economic, pot fi recunoscute drept tehnici eligibile pentru diminuarea riscului de credit:

a)

instrumente de tip

credit default swap

b)

instrumente de tip

total retum swap

c)

instrumente de tip

credit linked note,

în măsura finanțării lor în numerar.

Articolul 32

- (

1) În cazul în care o instituție de credit cumpără protecția creditului prin intermediul unui instrument de tip

total retum swap

și înregistrează în contabilitate plățile nete primite aferente swap-ului ca venit net, dar nu înregistrează deteriorarea valorii activului protejat (fie printr-o reducere a valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor), protecția creditului nu este recunoscută ca eligibilă.

(2) Pentru ca protecția creditului să fie recunoscută pentru scopurile prezentului regulament, în cazul în care o instituție de credit realizează o acoperire internă a riscului prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit - respectiv riscul de credit al unei expuneri neincluse în portofoliul de tranzacționare se acoperă prin

utilizarea unui instrument financiar derivat de credit din portofoliul de tranzacționare

- este

necesar ca riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacționare să fie externalizat uneia sau mai multor terțe părți. În astfel de situații, dacă transferul riscului se face cu respectarea cerințelor privind recunoașterea diminuării riscului de credit stabilite de prezentul regulament, pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al valorilor pierderilor așteptate, în cazul în care se achiziționează protecție nefinanțată a creditului, se aplică regulile prevăzute la Capitolele IV - VII ale prezentului regulament.

Capitolul III

Cerint , e minime

Secțiunea 1 Cerințe minime generale

Articolul 33

(0)

-

(1)

Instituțiile de credit trebuie să dispună de procese adecvate de administrare a riscurilor, care să le permită controlul riscurilor la care instituția este expusă ca urmare a utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

(2)

Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în scopul determinării valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, a valorilor pierderilor așteptate nu exonerează instituțiile de credit de obligația de a efectua în continuare evaluarea integrală a riscului de credit aferent expunerii suport. Instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să demonstreze Băncii Naționale a României îndeplinirea acestei cerințe.

(3)

În cazul tranzacțiilor de răscumpărare și/sau a operațiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, expunerea suport se consideră a fi reprezentată, doar pentru scopurile acestui articol, de valoarea netă a expunerii.

Sect , iunea a 2-a Protecția finanțată a creditului

2.1

Acorduri de compensare bilanțieră, altele decât acordurile cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de

titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței

Articolul 34

- Pentru ca un acord de compensare bilanțieră - altul decât un acord cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței - să fie recunoscut pentru scopurile art.3-10, următoarele condiții trebuie să fie îndeplinite:

a)

acordul de compensare bilanțieră trebuie să fie valid din punct de vedere legal și executoriu în toate jurisdicțiile relevante, inclusiv în caz de insolvență sau faliment al contrapartidei;

b)

instituția de credit trebuie să fie în măsură să determine în orice moment activele și datoriile ce fac obiectul acordului de compensare;

c)

instituția de credit trebuie să monitorizeze ș1 să controleze riscurile asociate cu încetarea protecției creditului; și

d)

instituția de credit trebuie să monitorizeze și să controleze expunerile în cauză pe bază netă.

2.2

Acorduri cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la

condițiile pieței

Articolul 35

(0)

-

(1)

Pentru ca un acord cadru de compensare

pentru tranzacții

de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței, să fie recunoscut pentru scopurile art.3-1O, acesta:

a)

trebuie să fie valid din punct de vedere legal și executoriu în toate jurisdicțiile relevante, inclusiv în caz de insolvență sau faliment al contrapartidei;

b)

trebuie să asigure părții care își respectă obligațiile contractuale dreptul să rezilieze și să lichideze în cel mai scurt timp toate tranzacțiile acoperite de acord, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvenței contrapartidei; și

c)

trebuie să asigure compensarea câștigurilor și a pierderilor aferente tranzacțiilor și operațiunilor lichidate în baza acordului cadru, astfel încât o singură sumă netă să fie datorată de către o parte celeilalte.

(2)

În plus, trebuie îndeplinite și cerințele m1mme de recunoaștere a garanției financiare în cadrul metodei extinse a garanțiilor financiare, prevăzute de art. 36.

2.3

Cerințe pentru recunoașterea garanțiilor financiare

Articolul 36

- Pentru recunoașterea garanțiilor financiare și a aurului ca modalități de protecție a creditului eligibile în cadrul tuturor abordărilor permise - abordarea standard și abordarea bazată pe modele interne de rating - și al tuturor metodelor prevăzute de prezentul regulament - metoda simplă a garanțiilor financiare și metoda extinsă a garanțiilor financiare-, acestea trebuie să îndeplinească condițiile minime de recunoaștere prevăzute la art.37-39.

Articolul 37

- (1) Cerințele de corelație redusă ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

între calitatea creditului asociată debitorului și valoarea garanției financiare nu trebuie să existe o corelație pozitivă semnificativă;

b)

nu sunt eligibile titlurile emise de debitor, sau de către orice entitate din grupul din care acesta face parte.

(2) Ca excepție de la prevederile alin.(1) lit.b), obligațiunile garantate emise de debitor ce îndeplinesc cerințele prevăzute la art.52-54 din cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

pot fi recunoscute ca eligibile dacă acestea

constituie garanție financiară pentru tranzacții de răscumpărare,

cu condiția ca prevederile primului alineat al acestui articol să fie respectate.

Articolul 38

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

instituțiile de credit trebuie să îndeplinească toate cerințele contractuale și legale pentru asigurarea realizării contractelor de garanție, potrivit legii care guvernează drepturile asupra garanției respective;

b)

instituțiile de credit trebuie să întreprindă și să actualizeze pe bază continuă o analiză juridică satisfăcătoare, care să confirme posibilitatea de realizare a contractelor de garanție în toate jurisdicțiile relevante. Această analiză trebuie actualizată, dacă este necesar, pentru a se asigura posibilitatea

de realizare în orice moment a respectivelor contracte.

Articolul 39

- Cerințele operaționale ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

contractele de garanție trebuie să fie formalizate corespunzător și să fie însoțite de o procedură clară și temeinică pentru valorificarea în timp util a garanției reale;

b)

instituțiile de credit trebuie să implementeze proceduri și procese temeinice de control atât al riscurilor decurgând din utilizarea

garanției reale - inclusiv riscul nerealizării sau al realizării incomplete a garanței reale, riscurile de evaluare, riscurile asociate cu încetarea contractului de garanție, riscul de concentrare generat de utilizarea garanției reale, cât și al interacțiunii acestor riscuri cu profilul general de risc al instituției de credit;

c)

instituția de credit trebuie să dispună de politici și practici formalizate referitoare la tipurile de garanții reale acceptate și la valoarea acceptată a acestora;

d)

Instituțiile de credit trebuie să calculeze valoarea de piață a garanției financiare și să o revizuiască în mod corespunzător cu o frecvență de cel puțin o dată la șase luni precum și ori de câte ori instituția de credit are motive să considere că valoarea de piață a garanției reale a scăzut semnificativ sau este în scădere;

e)

În cazul în care garanția financiară este păstrată de o terță parte, instituțiile de credit trebuie să facă demersurile necesare pentru a se asigura că terța parte separă această garanție reală de propriile sale active.

Articolul 40

- În plus față de cerințele pentru recunoașterea garanției financiare, prevăzute la art.37-39, pentru recunoașterea garanției financiare în cadrul metodei simple a garanțiilor financiare, scadența reziduală a garanției trebuie să fie cel puțin egală cu scadența reziduală a expunerii.

2.4

Cerințe minime pentru recunoașterea garanției imobiliare

Articolul 41

- Pentru recunoașterea garanțiilor sub forma proprietăților imobiliare trebuie îndeplinite condițiile prevăzute la art.42-45.

Articolul 42

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

ipotecile sau privilegiile trebuie să fie executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicțiile relevante la momentul încheierii contractului de credit, iar cerințele de publicitate referitoare la aceste garanții trebuie îndeplinite în mod corespunzător și în timp util;

b)

contractele de garanție trebuie să fie valide din punct de vedere legal, în sensul că toate cerințele legale referitoare la încheierea contractului au fost respectate;

c)

contractul de garanție și procedura juridică aferentă trebuie să dea posibilitatea instituției de credit să valorifice garanția într-un termen rezonabil.

Articolul 43

- (1) Cerințele legate de monitorizarea valorilor proprietăților de natură imobiliară ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

valoarea

proprietăților imobiliare

trebuie să facă obiectul

unei monitorizări frecvente. Pentru proprietățile imobiliare de natură comercială trebuie realizată o evaluare cel puțin o dată pe an, iar pentru proprietățile imobiliare de natură locativă evaluarea trebuie realizată cu o frecvență de cel puțin o dată la trei ani. În situația în

care condițiile pieței imobiliare suportă modificări semnificative, evaluarea se va efectua cu o frecvență mai ridicată;

b)

pentru monitorizarea valorii proprietăților imobiliare, precum și pentru identificarea celor care necesită reevaluare, se pot utiliza metode statistice;

c)

în situația în care valoarea unei proprietăți imobiliare a scăzut semnificativ comparativ

cu nivelul

general

al prețurilor

de pe piață, evaluarea

proprietății respective trebuie să fie revizuită de către un evaluator independent. Pentru creditele ce depășesc echivalentul în lei a 3 milioane de EUR sau 5% din fondurile proprii ale instituției de credit, evaluarea proprietății imobiliare ce reprezintă garanția imobiliară trebuie să fie revizuită de către un evaluator independent cel puțin la o dată la trei ani.

(2) Prin

evaluator independent

se înțelege o persoană ce are calificarea, abilitățile și experiența necesare pentru efectuarea unei evaluări și care este independentă de procesul decizional în ceea ce privește creditul.

Articolul 44

- Categoriile de proprietăți imobiliare locative și comerciale acceptate în garanție de instituția de credit precum și politica acesteia privind creditarea în acest domeniu vor fi clar formalizate.

Articolul 45

- Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne pe baza cărora să monitorizeze

asigurarea

corespunzătoare

împotriva

daunelor

a

proprietăților imobiliare acceptate în garanție.

2.5

Cerințe minime pentru recunoașterea garanțiilor care au ca obiect creanțe

Articolul 46

- Pentru recunoașterea garanțiilor ce au ca obiect creanțe trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile minime prevăzute la art.47-48.

Articolul 47

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

mecanismul juridic prin intermediul căruia este constituită garanția reală trebuie să fie riguros și eficace și trebuie să stabilească în mod clar drepturile împrumutătorului asupra veniturilor din creanțele ce fac obiectul garanției;

b)

instituțiile de credit trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a respecta cerințele locale referitoare la executarea garanției reale. Instituțiile de credit trebuie să se asigure că există un cadru legal care să le permită ca, în calitate de împrumutători, să aibă un drept prioritar de prim rang asupra creanțelor ce fac obiectul garanției reale, cu excepția cazurilor în care legislația națională subordonează drepturile instituției de credit

asupra

acestor

creanțe

drepturilor

unor

creditori

privilegiați,

potrivit prevederilor legale sau procedurale;

c)

instituțiile de credit trebuie să întreprindă o analiză juridică care să fie considerată suficientă pentru a confirma posibilitatea de executare a contractelor de garanție reală în toate jurisdicțiile relevante;

d)

contractele de garanție reală trebuie să fie formalizate în mod corespunzător, și să fie însoțite de o procedură clară și riguroasă pentru încasarea în timp util a creanțelor ce fac obiectul garanției. Procedurile instituției de credit trebuie să asigure respectarea condițiilor legale cerute pentru punerea în întârziere a împrumutatului și pentru executarea în timp util a garanției. În cazul înregistrării de dificultăți financiare de către împrumutat sau în cazul înregistrării stării de nerambursare în legătură cu acesta, instituția de credit trebuie să aibă dreptul de a vinde sau de a ceda creanțele către terțe parți, fără consimțământul debitorilor cedați.

Articolul 48

-

Cerințele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

instituțiile de credit trebuie să dispună de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanțelor ce fac obiectul garanției reale. Acest proces trebuie să includă în principal o analiză a activității împrumutatului și a sectorului în care acesta

își

desfășoară

activitatea,

precum

și

a

categoriilor

de

clienți

cu

care împrumutatul intră în relații de afaceri;

b)

în cazul în care instituția de credit se bazează pe analiza efectuată de împrumutat pentru stabilirea riscului de credit aferent debitorilor cedați, instituția de credit trebuie să verifice practicile împrumutatului în domeniul creditării pentru a se asigura de rigurozitatea și credibilitatea acestora;

c)

marja existentă între valoarea expunerii și valoarea creanțelor trebuie să țină cont de toți factorii relevanți, în special de costul colectării, de gradul de concentrare în cadrul portofoliului de creanțe aduse în garanție de același împrumutat, și de riscul potențial de concentrare la nivelul tuturor expunerilor instituției de credit, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generală a instituției de credit;

d)

instituția de credit trebuie să dispună de un proces de monitorizare permanentă a creanțelor, adecvat acestora. În cadrul sistemului de control intern trebuie să se verifice, la intervale regulate, respectarea clauzelor contractelor de credit, a limitelor de concentrare stabilite la nivelul instituției de credit, a oricăror restricții de mediu și a altor prevederi legale;

e)

creanțele date în garanție de către un împrumutat trebuie sa fie suficient de diversificate și nu trebuie să fie corelate în mod excesiv cu riscul de credit al acestuia. În cazul în care există corelație pozitivă semnificativă, riscurile asociate trebuie luate în considerare la stabilirea marjelor pentru portofoliul de creanțe, în ansamblul său;

f)

creanțele față de entități aparținând aceluiași grup ca și împrumutatul sau față de angajații acestuia nu sunt recunoscute ca diminuatoare de risc de credit;

g)

Instituția de credit trebuie să dispună de proceduri formalizate pentru colectarea creanțelor în cazul înregistrării de dificultăți financiare de către împrumutat sau în cazul înregistrării stării de nerambursare

în legătură cu acesta. Mecanismul de colectare trebuie să existe chiar și în cazul în care, în mod normal, colectarea creanțelor se realizează de către împrumutat.

2.6

Cerințe minime pentru recunoașterea altor categorii de garanții corporale

Articolul 49

- Pentru recunoașterea altor categorii de garanții corporale trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute la art.50-51.

Articolul 50

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

contractul de garanție trebuie să fie valid din punct de vedere legal și executoriu în toate jurisdicțiile relevante și trebuie să permită instituției de credit să valorifice bunul adus în garanție într-un termen rezonabil;

b)

cu excepția cazurilor în care legislația națională subordonează drepturile instituției de credit asupra bunurilor aduse în garanție drepturilor unor creditori privilegiați, potrivit prevederilor legale, sunt permise doar garanțiile care asigură instituției de credit un prim rang de prioritate. Astfel, instituția de credit trebuie să aibă prioritate în raport cu toți ceilalți împrumutători asupra sumelor rezultate din executarea bunului.

Articolul 51

-

Cerințele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

valoarea bunurilor trebuie verificată la intervale de timp apropiate, dar cel puțin o dată pe an. În situația în care piața înregistrează modificări semnificative, verificarea trebuie efectuată cu o frecvență mai ridicată;

b)

contractul de credit trebuie să includă o descriere detaliată a bunului adus în garanție și trebuie să precizeze în detaliu modalitatea și frecvența reevaluării;

c)

instituția de credit trebuie

să dispună de politici și proceduri

de creditare formalizate cu privire la categoriile de bunuri corporale acceptate în garanție precum și la valoarea acceptată în garanție, corespunzătoare pentru fiecare tip de bun, în raport cu valoarea expunerii. Aceste politici și proceduri trebuie să fie disponibile pentru exammare;

d)

in ceea ce privește structura tranzacției, politicile și procedurile de creditare ale instituției de credit trebuie să stabilească cerințe corespunzătoare în ceea ce privește valoarea și tipul garanțiilor corporale, diferențiat în funcție de valoarea expunerii, capacitatea de valorificare în timp util a garanției și de stabilire în mod obiectiv a unui

preț sau a unei valori de piață, frecvența cu care valoarea bunului poate fi cunoscută, incluzând o expertiză sau o evaluare profesională, și volatilitatea sau o aproximare a volatilității valorii garanției reale;

e)

atât evaluarea

inițială, cât și reevaluările

trebuie

să fie realizate

luând

în considerare, în întregime, orice deteriorare sau depreciere a bunului adus în garanție. În cadrul proceselor de evaluare și reevaluare, o atenție deosebită trebuie acordată efectelor trecerii timpului asupra bunurilor sensibile la uzura morală;

f)

instituțiile de credit trebuie să aibă dreptul de a inspecta la fața locului bunul adus în garanție. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri interne care să prevadă modul de exercitare a acestui drept;

g)

instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne care să-i permită să se asigure că bunul luat în garanție este asigurat corespunzător împotriva daunelor.

2.7

Cerințe minime pentru tratarea expunerilor decurgând din operațiuni de leasing ca expuneri garantate cu garanții reale

Articolul 52

- Pentru ca expunerile decurgând din operațiuni de leasing să fie considerate ca fiind garantate cu bunuri de tipul celor care fac obiectul contractului de leasing, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)

sunt îndeplinite, după caz, condițiile stabilite la art.42-45 sau art.50-51, pentru recunoașterea ca și garanție reală a bunului dat în leasing;

b)

locatorul realizează o administrare riguroasă a riscului, ținând cont de condițiile de

utilizare a bunului dat în leasing, de vechimea și de durata planificată de utilizare ale acestuia, inclusiv monitorizarea corespunzătoare a valorii bunului;

c)

există un cadru legal riguros care atribuie locatorului dreptul de proprietate asupra bunului și care atestă capacitatea acestuia de a-și exercita în timp util drepturile de proprietar; și

d)

în cazul în care acest aspect nu fost deja luat în calcul în mod corespunzător la determinarea pierderii în caz de nerambursare, diferența între valoarea neamortizată și

valoarea de piață a bunului ce face obiectul contractului de leasing trebuie să rămână suficient de scăzută astfel încât să nu determine supraestimarea efectului de diminuare a riscului de credit asociat respectivului bun.

2.8

Cerințe minime pentru recunoașterea altor forme de protecție finanțată a creditului

Articolul 53

- Pentru a fi eligibilă pentru tratamentul prevăzut la art.129 din Capitolul IV, garanția

prevăzută

la art.26

alin.(l) din Capitolul

II

trebuie

să îndeplinească următoarele condiții:

a)

creanța împrumutatului față de instituția terță este, în mod transparent, gajată în favoarea instituției de credit împrumutătoare sau cedată acesteia, iar gajul sau cesiunea sunt valide și executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicțiile relevante;

b)

gajul sau cesiunea sunt notificate instituției terțe;

c)

ca urmare a notificării, instituția terță poate efectua plăți doar instituției de credit împrumutătoare

sau

altor

părți,

cu

consimțământul

instituției

de

credit împrumutătoare; și

d)

gajul sau cesiunea sunt necondiționate și irevocabile.

Articolul 54

- Pentru recunoașterea polițelor de asigurare de viață gajate în favoarea instituției de credit împrumutătoare, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)

societatea ce furnizează asigurarea de viață îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută

ca

furnizor

eligibil

de

protecție

nefinanțată

a

creditului

potrivit prevederilor art.27 din Capitolului II;

b)

polița de asigurare de viață este gajată în mod transparent în favoarea instituției de credit împrumutătoare sau este cesionată acesteia;

c)

societatea ce furnizează asigurarea de viață este notificată asupra gajului sau cesiunii

și,

ca

urmare,

nu

poate

efectua

plățile

prevăzute

de

contract

fără consimțământul instituției de credit împrumutătoare;

d)

valoarea de răscumpărare stabilită prin contract a poliței de asigurare nu poate fi redusă;

e)

instituția de credit are dreptul de a rezilia contractul de asigurare și de a primi în timp util valoarea de răscumpărare în cazul în care debitorul se află în stare de nerambursare;

(f) instituția de credit împrumutătoare este informată asupra apariției oricărei situații de neplată în contul respectivei polițe, rezultată din culpa beneficiarului asigurării;

g)

protecția creditului trebuie să fie fumizată pentru toată perioada pe care este acordat împrumutul. Când acest lucru nu este posibil întrucât asigurarea încetează înainte de durata creditului, instituția de credit trebuie să se asigure că suma ce decurge din contractul de asigurare îi servește drept garanție până la terminarea contractului de creditare; și

h)

gajul sau cesiunea trebuie să fie valide și executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicțiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.

Sect , iunea a 3-a

Protecția nefinanțată a creditului și instrumentele de tipul

credit linked note

3.1

Cerințe comune garanțiilor personale și instrumentelor financiare derivate de credit

Articolul 55

(0)

-

(1)

Fără a aduce atingere prevederilor art.56, recunoașterea protecției creditului decurgând dintr-o garanție personală sau dintr-un instrument financiar derivat de credit, este condiționată de îndeplinirea următoarelor cerințe:

a)

protecția creditului trebuie să fie directă;

b)

nivelul de protecție a creditului trebuie să fie clar definit și incontestabil;

c)

contractul de fumizare a protecției creditului nu trebuie să conțină vreo clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al împrumutătorului, clauză care:

(i)

ar permite furnizorului de protecție să denunțe unilateral protecția;

(ii)

ar crește costul efectiv al protecției ca rezultat al deteriorării calității de credit a expunerii acoperite;

(iii)

ar putea exonera furnizorul de protecție de obligația de a plăti în timp util, în cazul în care debitorul inițial nu rambursează vreo plată datorată; sau

(iv)

ar permite reducerea duratei protecției creditului de către furnizorul de protecție; și

d)

contractul de furnizare a protecției creditului trebuie să fie valid și executoriu din punct de vedere legal în toate jurisdicțiile relevante la data încheierii contractului de credit.

(2)

Fără a aduce atingere alin.(1), următoarele cerințe operaționale trebuie, de asemenea, îndeplinite:

a)

instituția de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că a implementat sisteme de administrare a oricărei concentrări a riscului generate de utilizarea garanțiilor personale și a instrumentelor financiare derivate de credit;

b)

instituția de credit trebuie să poată demonstra interacțiunea între strategia sa de utilizare a instrumentelor financiare derivate de credit și a garanțiilor personale ș1 administrarea profilului de risc global.

3.2

Contra-garanții ale statului și ale altor entități din sectorul public

Articolul 56

- (1) Dacă o expunere este acoperită de o garanție care la rândul ei este contra-garantată de una dintre entitățile enumerate în continuare, acea expunere poate fi considerată că este acoperită de o garanție personală fumizată de:

a)

o administrație

centrală sau o bancă centrală, o administrație regională sau autoritate

locală

față

de

care

creanțele

sunt

tratate,

potrivit

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării standard,

ca și creanțe asupra administrației centrale de jurisdicția căreia aparțin sau o entitate a sectorului public față de care creanțele sunt tratate, potrivit prevederilor aceluiași regulament ca

și creanțe asupra administrației centrale de jurisdicția căreia aparțin sau ca și creanțe asupra instituțiilor de credit sau

b)

o bancă multilaterală de dezvoltare căreia, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și finne de investiții potrivit abordăn'i standard

i se aplică pondere de risc de

0%.

(2)

Pentru aplicarea prevederilor de la alin.(1) trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)

contra-garanția acoperă toate elementele de risc de credit aferente creanței

b)

atât garanția inițială cât și contra-garanția îndeplinesc cerințele pentru garanții personale prevăzute la art.55 și 57, cu excepția faptului că, în cazul contra-garanției, aceasta nu trebuie să fie directă și

c)

acoperirea este robustă și datele istorice indică faptul că protecția contra-garanției este cel puțin echivalentă celeia aferente unei garanții directe furnizată de respectiva entitate.

(3)

Tratamentul prevăzut la alin.(l) se aplică și expunerilor care sunt contra-garantate de entități, altele decât cele enumerate la alin.(l ), dacă contra-garanția expunerii este la rândul ei direct garantată de una dintre entitățile enumerate la respectivul alineat și dacă condițiile enumerate la alin.(2) sunt îndeplinite.

3.3

Cerințe suplimentare pentru recunoașterea garanțiilor personale

Articolul 57

- Pentru ca o garanție personală să fie recunoscută, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții suplimentare:

a)

în cazul în care contrapartida este în stare de nerambursare și/sau de neplată la scadență, instituția de credit împrumutătoare trebuie să aibă dreptul să se îndrepte, în timp util, împotriva garantului pentru orice sume datorate aferente creanței pentru care este furnizată protecția. Efectuarea plății de către garant nu trebuie să fie condiționată de obligația instituției de credit împrumutătoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului.

În cazul protecției

nefinanțate

a creditului furnizate

pentru credite

garantate cu ipoteci pe proprietăți imobiliare locative, cerințele prevăzute la art.55, alin.(l), lit. c) (iii) și în prezentul articol trebuie îndeplinite într-un termen de 24 de luni;

b)

garanția trebuie să fie o obligație formalizată explicit, asumată de garant; și

c)

fără a aduce atingere dispoziției propoziției imediat următoare, garanția trebuie să acopere toate tipurile de plăți pe care este de așteptat ca debitorul să le facă în legătură cu creanța. Dacă anumite tipuri de plăți sunt excluse de la acoperirea furnizată de garanție, valoarea recunoscută a garanției trebuie să fie ajustată astfel încât să fie reflectată această limitare a acoperirii.

Articolul 58

- În cazul garanțiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă recunoscute pentru aceste scopuri de către autoritățile competente sau a garanțiilor furnizate ori contra-garantate de entități la care se face referire în art.56, cerințele prevăzute la art.57, lit.a) vor fi considerate respectate în cazul în care una dintre condițiile următoare este îndeplinită:

a)

instituția de credit împrumutătoare are dreptul să obțină în timp util de la garant o plată provizorie, calculată astfel încât să reprezinte o estimare riguroasă a valorii pierderii economice, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plăți pe care împrumutatul este obligat să le facă, pierderi cu care s-ar putea confrunta instituția de credit împrumutătoare, proporțional cu acoperirea furnizată de garanție; sau

b)

instituția de credit împrumutătoare poate dovedi că efectele de protecție împotriva pierderilor produse de garanție, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plăți pe care împrumutatul este obligat să le facă, justifică aplicarea unui astfel de tratament.

3.4

Cerințe suplimentare pentru recunoașterea instrumentelor financiare derivate de credit

Articolul 59

- Pentru ca un instrument financiar derivat de credit să fie recunoscut, trebuie îndeplinite următoarele condiții suplimentare:

a)

fără a aduce atingere prevederilor de la lit.b), evenimentele de credit specificate în instrumentul financiar derivat de credit trebuie să includă cel puțin:

(i)

nerespectarea obligațiilor de plată a sumelor datorate potrivit condițiilor în vigoare la momentul manifestării unei astfel de situații, aferente obligației care face obiectul protecției (cu o perioadă de grație mai mică sau aproximativ egală cu perioada de grație a obligației care beneficiază de protecție);

(ii)

falimentul, insolvența sau incapacitatea debitorului de a-și plăti datoriile, sau incapacitatea ori recunoașterea în scris a incapacității sale de a-și onora, de o manieră generală, datoriile pe măsură ce acestea devin scadente, precum și alte evenimente similare; și

(iii)

restructurarea obligației care beneficiază de protecție, implicând iertarea de datorie sau amânarea obligației de plată a principalului, a dobânzii sau a comisioanelor, restructurare ce are drept consecință un eveniment de pierdere din credit,

spre

exemplu

ajustări

de valoare

sau alte

elemente

similare înregistrate în debitul contului de profit și pierdere.

b)

în cazul în care evenimentele de credit specificate de instrumentul financiar derivat de credit nu includ restructurarea obligației care beneficiază de protecție, așa cum este descrisă la lit.a) (iii), protecția creditului poate fi totuși recunoscută, la o valoare redusă, așa cum se specifică la art.132 din Capitolul IV;

c)

în cazul în care instrumentele financiare derivate de credit permit decontarea în numerar, trebuie implementat un proces riguros de evaluare pentru estimarea corectă a pierderilor. Trebuie să existe o perioadă clar specificată în care trebuie obținută evaluarea obligației care beneficiază de protecție după apariția unui eveniment de credit;

d)

dacă realizarea decontării implică dreptul și capacitatea cumpărătorului de protecție de a transfera furnizorului de protecție obligația acoperită, condițiile obligației care

beneficiază de protecție trebuie să stipuleze că orice consimțământ necesar pentru un astfel de transfer nu poate fi refuzat în mod nejustificat; și

e)

identitatea părților responsabile pentru identificarea apariției unui eveniment de credit trebuie să fie clar stabilită. Identificarea apariției evenimentului de credit nu trebuie să fie doar în sarcina furnizorului de protecție. Cumpărătorul de protecție trebuie să aibă dreptul/capacitatea de a informa furnizorul de protecție în legătură cu apariția unui eveniment de credit.

Articolul 60

- Este permisă o asimetrie între obligația care beneficiază de protecție și obligația de referință

aferentă

instrumentului financiar

derivat de credit, adică obligația utilizată în scopul determinării valorii de decontat în numerar sau a obligației livrabile, sau între obligația care beneficiază de protecție și obligația utilizată în scopul identificării

apariției

unui

eveniment

de

credit,

numai

dacă

sunt

îndeplinite următoarele condiții:

a)

obligația de referință sau obligația utilizată în scopul identificării apariției unui eveniment de credit, după caz, are același rang cu cel al obligației care beneficiază de protecție sau un rang inferior; și

b)

obligația care beneficiază de protecție și obligația de referință sau obligația utilizată în scopul identificării apariției unui eveniment de credit, după caz, provin de la același debitor (aceeași persoană juridică) și există clauze executorii de declarare simultană a stării de nerambursare sau a exigibilității - clauze

de tip cross-default sau cross­ acceleration.

3.5

Cerințe pentru încadrarea la tratamentul prevăzut de

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne

de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating

la art.34

Articolul 61

- Pentru a fi eligibilă pentru aplicarea tratamentului stabilit de

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de

credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

la art.34, protecția creditului generată de o garanție personală sau de un instrument financiar derivat de credit trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)

obligația care beneficiază de protecție trebuie să fie:

(i)

o expunere față de o societate, în înțelesul art.13-21 din

Regulamentul BNR­ CNVlvf nr.15/20/2006 pn·vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

excluzând societățile de asigurare și reasigurare; sau

(ii)

o expunere față de o administrație regională, o autoritate locală sau o entitate a sectorului public ce nu este tratată ca expunere față de administrația centrală sau

banca

centrală,

în

înțelesul

art.13-21

din

Regulamentul

BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

sau

(iii)

o expunere față de o entitate din categoria entităților mici și mijlocii, clasificată,

potrivit

prevederilor

art.16

din

Regulamentul

BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

ca expunere față de sectorul retail;

b)

debitorii aferenți obligației care beneficiază de protecție nu trebuie să fie membri ai grupului din care face parte furnizorul de protecție;

c)

expunerea trebuie să fie acoperită de unul dintre următoarele instrumente:

(i)

instrumente financiare derivate de credit nefinanțate, având la bază o singură semnătură sau garanții personale având la bază o singură semnătură;

(ii)

instrumente financiare derivate de credit de tip

first-to-default,

caz în care tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai mică valoare ponderată la risc a expunerii; sau

(iii)

instrumente financiare derivate de credit de tipul

n th

to default,

protecția obținută este eligibilă în acest cadru numai dacă a fost obținută și protecție eligibilă pentru starea de nerambursare (n-1) sau dacă s-a înregistrat deja starea

de nerambursare în legătură cu activele (n-1) din portofoliu. În acest caz, tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai mică valoare ponderată la risc a expunerii;

d)

protecția creditului îndeplinește cerințele stabilite la art.55, 57, 59 și art.60;

e)

ponderea de risc asociată expunerii anterior aplicării tratamentului prevăzut la art.34 din

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn'vit abordării bazate pe modele interne de rating

nu a luat deja în considerare vreun aspect legat de protecția creditului;

f)

instituția de credit

are dreptul de a pretinde primirea plății de la furnizorul de protecție rară a fi necesară inițierea de proceduri judiciare pentru a constrânge la plată contrapartida. Instituția de credit trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că furnizorul de protecție consimte să plătească imediat în cazul survenirii unui eveniment de credit;

g)

protecția creditului achiziționată absoarbe toate pierderile de credit survenite în legătură cu partea garantată a expunerii, ca urmare a producerii evenimentelor de credit prevăzute în contract;

h)

dacă modalitatea de plată prevede decontarea cu livrare fizică, trebuie să existe siguranța juridică cu privire la posibilitatea efectivă de livrare a creditului, obligațiunii sau a creanței potențiale. Dacă instituția de credit intenționează să livreze o creanță, alta decât expunerea care beneficiază de protecție, trebuie să se asigure că aceasta este suficient de lichidă pentru a-i permite să o achiziționeze în vederea livrării conform prevederilor contractului;

i)

clauzele contractului de protecție a creditului fac obiectul unei confirmări legale scrise din partea furnizorului de protecție și a instituției de credit;

j)

instituția de credit dispune de proceduri pentru depistarea oricărei corelații excesive între bonitatea furnizorului de protecție și cea a debitorului expunerii care face obiectul protecției, corelație cauzată de faptul că performanțele lor depind de factori comuni, dincolo de factorul de risc sistemic; și

k)

în cazul protecției împotriva riscului de diminuare a valorii creanței, vânzătorul creanțelor achiziționate nu trebuie să fie membru al grupului din care face parte furnizorul de protecție.

Capitolul

IV

Determinarea efectelor aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit

Secțiunea 1 Prevederi generale

Articolul 62

- Fără a aduce atingere prevederilor Capitolelor V, VI și VII ale prezentului regulament și în condițiile respectării prevederilor Capitolelor II și III, calculul valorilor

ponderate

la risc ale expunerilor potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potn·vit abordăn"i standard,

precum și calculul valorilor ponderate la risc ale

expunerilor

și al pierderilor

așteptate

potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

pot fi modificate în conformitate cu prevederile acestui capitol.

Articolul 63

- Numerarul, titlurile sau mărfurile achiziționate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacții de răscumpărare sau în cadrul unei operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, vor fi tratate ca și garanții reale.

Sect , iunea a 2-a Protecția finanțată a creditului

2.1

Instrumente de tip

credit linked note

Articolul 64

- Investițiile în instrumente de tipul

credit linked note

emise de instituția de credit împrumutătoare pot fi tratate ca și garanții reale sub formă de numerar.

2.2

Compensarea bilanțieră

Articolul 65

- Creditele și depozitele în relație cu instituția de credit împrumutătoare, care fac obiectul compensării bilanțiere, sunt tratate ca și garanții reale sub formă de numerar.

2.3

Acorduri cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare și/sau operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la

condițiile pieței

2.3.1

Calculul valon·i expunen·i ajustate integral

Articolul 66

- Pentru expunerile ce fac obiectul unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacții de răscumpărare și/sau operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței, calculul valorii expunerii ajustate integral, după aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit (E*) se determină, în condițiile utilizării abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate sau a abordării bazate pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, potrivit prevederilor art.67-71.

Articolul 67

- (1) Fără a aduce atingere prevederilor art.73-81, la determinarea valorii expunerii ajustate integral (E*) pentru expunerile prevăzute la art.66, ajustările de volatilitate ce trebuie aplicate se calculează utilizând fie abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate, fie abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, așa cum sunt acestea prevăzute la art.93-118, pentru metoda extinsă a garanțiilor financiare.

(2) În cazul utilizării abordării bazate pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, se aplică aceleași condiții și cerințe prevăzute pentru metoda extinsă a garanțiilor financiare.

Articolul 68

- (1) Poziția netă pe fiecare categorie de titluri sau pe fiecare marfă va fi determinată prin scăderea din valoarea totală a titlurilor sau a mărfurilor din categoria respectivă, date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, a valorii totale a titlurilor din aceeași categorie

sau a mărfurilor respective luate cu împrumut, achiziționate sau primite în baza unui astfel de acord.

(2) Pentru scopurile alin.(l ), prin categorie de titluri se va înțelege un ansamblu de titluri având același emitent, aceeași dată de emisiune și aceeași scadență, care se supun acelorași clauze contractuale și au aceeași perioadă de deținere, potrivit prevederilor art.93-118.

Articolul 69

- Pozițiile nete pe fiecare monedă, alta decât cea în care se face decontarea tranzacțiilor și operațiunilor aferente acordurilor cadru de compensare, se calculează prin scăderea din valoarea totală a titlurilor exprimate în moneda respectivă ce sunt date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, la care se adaugă sumele în numerar, exprimate în aceeași monedă, date cu împrumut sau transferate în baza respectivului acord, a valorii totale a titlurilor exprimate în moneda respectivă, luate cu împrumut, achiziționate sau primite în baza acordului, la care se adaugă sumele în numerar exprimate în aceeași monedă luate cu împrumut sau primite în baza prevederilor acordului.

Articolul 70

- (1) Ajustarea de volatilitate corespunzătoare unei anumite categorii de titluri sau poziții în numerar se aplică valorii absolute a poziției nete, pozitive sau negative, pe titlurile din acea categorie.

(2) Ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar (Htx) se aplică poziției nete, pozitive sau negative, pe fiecare monedă alta decât cea în care se face decontarea tranzacțiilor aferente acordului cadru de compensare.

Articolul 71

(0)

-

(1)

Valoarea expunerii ajustată integral (E*) se calculează potrivit următoarei formule:

E*

= max ,

l( )E)-

L(C))+ L(I

pozitia netă pe fiecare titlu

I*

Hm)+

(LIE

fr

Ix

H

fr)ll

unde

E este valoarea fiecărei expune.ri individuale care face obiectul acordului, în absența protecției creditului

C este valoarea titlurilor sau mărfurilor luate cu împrumut, achiziționate sau primite sau a numerarului luat cu împrumut sau primit în contul fiecărei astfel de expuneri.

L (E)

este suma tuturor E-urilor incluse în acordul cadru.

L(C)

este suma tuturor C-urilor incluse în acordul cadru

E

fr

este poziția netă (pozitivă sau negativă) pe o anumită monedă, alta decât cea în care se face decontarea acordului, calculată potrivit prevederilor art.69.

Hm

este ajustarea de volatilitate corespunzătoare unei anumite categorii de titluri

H

fr

este ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar

E

este valoarea expunerii ajustată integral.

(2)

Dacă valoarea ponderată la risc a expunerii se calculează conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării standard,

E este valoarea pe care ar înregistra-o fiecare expunere distinctă care face obiectul acordului cadru, în absența protecției creditului.

(3)

Dacă valoarea expunerii ponderate la risc și a pierderilor așteptate se calculează conform

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării bazate pe

modele interne de rating,

E este valoarea pe care ar înregistra-o fiecare expunere distinctă care face obiectul acordului cadru, în absența protecției creditului.

Articolul 72

- Utilizarea abordării bazate pe modele interne în scopul calculului valorii expunerii ajustate integral (E*) trebuie să se realizeze cu respectarea prevederilor art.73-81.

Articolul 73

- (1) Ca alternativă la utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate sau a abordării bazate pe ajustări de volatilitate determinate prin estimări proprii, la calculul valorii expunerii ajustate integral (E*) rezultate din aplicarea unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței, altele decât tranzacțiile cu instrumente financiare derivate, instituțiile de credit pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naționale a României, o abordare bazată pe modele interne, care ia în considerare efectele corelațiilor între pozițiile pe titluri care fac obiectul acordului cadru de compensare, precum și lichiditatea instrumentelor în cauză.

(2)

Modelele interne utilizate în cadrul abordării menționate la alin. I trebuie să fumizeze estimări ale variației potențiale a valorii expunerii neacoperită cu garanții

reale (

)E) _ )C) ).

(3)

În condițiile obținerii aprobării Băncii Naționale a României, instituțiile de credit pot utiliza propriile modele interne și pentru operațiunile de creditare cu apel în marjă, dacă acestea

sunt acoperite de un acord cadru de compensare

bilaterală

care îndeplinește cerințele prezentate în cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.20/25/2006 privind tratamentul

riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlurilmăifuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marfă.

Articolul 74

- (1) O instituție de credit poate opta pentru utilizarea abordării bazată pe modele interne indiferent dacă a ales să aplice, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor,

prevederile

Regulamentulu

BNR-CNVM

i nr.14/19/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn'vit abordării

standard

sau

prevederile

Regulamentului

BNR-CNVM

nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(2) Totuși, dacă o instituție de credit intenționează să utilizeze o abordare bazată pe modele interne, ea trebuie să aplice această abordare pentru toate contrapartidele și pentru toate titlurile, cu excepția portofoliilor nesemnificative, pentru care poate utiliza abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate sau abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit art.67-71. Portofoliile trebuie să fie nesemnificative atât din perspectiva dimensiunii, cât și a profilului de risc perceput.

Articolul 75

- (1) Abordarea bazată pe modele interne poate fi utilizată de către instituțiile de credit care au primit aprobarea din partea Băncii Naționale a României de a folosi un model

intern de administrare

a riscului

potrivit Anexei nr.

V din cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.22/27/2006 pn·vind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții.

(2)

Instituțiile de credit care nu au primit din partea Băncii Naționale a României aprobarea de a utiliza un astfel de model potrivit prevederilor

Regulamentului BNR­ CNVM

nr.22/27/2006

privind adecvarea

capitalului

instituțiilor de credit și al finnelor de investiții,

pot solicita aprobarea utilizării unui model intern de cuantificare a riscului pentru scopurile art.73.

Articolul 76

- Aprobarea la care se face referire la art.75 va fi acordată numai dacă instituția

de

credit

demonstrează

Băncii

Naționale

a

României

sistemul implementat pentru administrarea riscurilor rezultate din tranzacțiile și operațiunile

acoperite de acordul cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual și implementat cu integritate și, îndeosebi, satisface următoarele criterii calitative:

a)

modelul intern de cuantificare a riscurilor utilizat pentru determinarea volatilității potențiale a prețurilor pentru tranzacții și operațiuni face parte integrantă din procesul zilnic de administrare a riscurilor și servește ca bază pentru raportarea expunerilor la risc către conducerea superioară a instituției de credit;

b)

instituția de credit dispune de o unitate de control a riscurilor, independentă de unitățile ce desfășoară activități de tranzacționare și care raportează direct conducerii executive.

Unitatea

în

cauză

trebuie

fie

responsabilă

cu

configurarea

și implementarea sistemului de administrare a riscurilor instituției de credit. Aceasta trebuie să producă și să analizeze rapoarte zilnice asupra rezultatelor produse de modelul de cuantificare a riscurilor și asupra măsurilor ce trebuie luate cu privire la limitele de tranzacționare;

c)

rapoartele zilnice produse de către unitatea de control al riscurilor sunt examinate de către un nivel de conducere cu suficientă autoritate pentru impunerea diminuării pozițiilor luate și a expunerii globale la risc;

d)

instituția de credit dispune, la nivelul unității de control a riscului, de suficient personal calificat în utilizarea modelelor sofisticate;

e)

instituția de credit a stabilit proceduri pentru monitorizarea și asigurarea respectării documentelor

care stabilesc politicile și mecanismele de control intern privind funcționarea de ansamblu a sistemului de cuantificare a riscului;

f)

modelele instituției de credit au un istoric care dovedește acuratețea rezonabilă în cuantificarea riscurilor, așa cum atestă testarea ex post a rezultatelor obținute utilizând baza de date aferentă cel puțin unui an;

g)

instituția de credit derulează în mod frecvent un program riguros de simulare a condițiilor de criză, iar rezultatele acestor teste sunt examinate de către conducerea superioară și se reflectă în politicile și în limitele pe care acesta le stabilește;

h)

instituția de credit derulează, ca parte a procesului periodic de audit intern, o analiză independentă a sistemului său de cuantificare a riscurilor. Această analiză

trebuie

includă

atât

activitățile

unităților

în

cadrul

cărora

se

derulează tranzacționarea, cât și pe cele ale unității independente de control al riscurilor;

i)

instituția de credit derulează o reexaminare a sistemului de administrare a riscurilor cel puțin o dată pe an; și

j)

modelul intern îndeplinește cerințele prevăzute în cadrul art.72-74 din

Regulamentul BNR-CNVN! nr.20/25/2006 privind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul

instrumentelor financiare

den·vate,

al tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al operațiunilor de dare/luare de titlun/măifun· cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă.

Articolul 77

- Calculul variației potențiale a valorii părții negarantate a expunerii va face obiectul următoarelor standarde minime:

a)

calculul variației potențiale a valorii se va realiza cel puțin zilnic;

b)

se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%;

c)

o perioadă de deținere echivalentă cu 5 zile, cu excepția tranzacțiilor altele decât tranzacțiile de răscumpărare de titluri sau operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru care se va utiliza o perioadă de deținere echivalentă cu 1O zile;

d)

o perioadă efectivă de observare de cel puțin un an, exceptând cazul în care o perioadă de observare mai scurtă este justificată de o creștere semnificativă a volatilității prețurilor; și

e)

actualizarea trimestrială a datelor.

Articolul 78

- Modelul intern de cuantificare a riscurilor trebuie să surprindă un număr suficient de factori de risc astfel încât să surprindă toate riscurile de preț semnificative.

Articolul 79

- Pentru instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne, valoarea expunerii ajustată integral (E*) se va calcula potrivit următoarei formule:

E*

=

max {O, [(IE - IC)+ (rezultatul modelului intern)]}, unde:

împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței, ce sunt acoperite de acorduri cadru de compensare, se va efectua potrivit alin.(2) și (3).

(2)

Valoarea expunerii ajustată integral

E

·,

determinată potrivit art.67-81, este

considerată, pentru scopurile prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

ca valoarea expunerii față de o contrapartidă, ce rezultă din tranzacții acoperite de acordul cadru de compensare.

(3)

Valoarea expunerii ajustate integral

E

·,

determinată potrivit art. 67-81, este

considerată, pentru scopurile prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i bazate pe modele interne de rating,

ca valoarea expunerii față de o contrapartidă, ce rezultă din tranzacții acoperite de acordul cadru de compensare.

2.4

Garanția financiară

2.4.1

Dispoziții generale cu privire la metodele aplicabile în cazul garanțiilor financiare

Articolul 82

- Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor garantate cu garanție financiară se poate utiliza metoda simplă a garanțiilor financiare în condițiile art.83-88 sau metoda extinsă a garanțiilor financiare în condițiile art.89-119.

Articolul 83

- (1) Metoda simplă a garanțiilor financiare poate fi utilizată numai în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard.

(2)

O instituție de credit nu poate utiliza în același timp metoda simplă a garanțiilor financiare și metoda extinsă a garanțiilor financiare.

(3)

Metoda extinsă a garanțiilor financiare poate fi utilizată în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 pn"vind detenninarea cerințelor minime de capital pentru n·scul de credit potrivit abordării standard

și în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

2.4.2

Metoda simplă a garanțiilor financiare

Evaluare

Articolul 84

- (1) Potrivit metodei simple a garanțiilor financiare, garanției financiare recunoscute ca eligibilă pentru diminuarea riscului de credit i se atribuie o valoare egală cu valoarea sa de piață, determinată potrivit prevederilor art.36 din Capitolul III.

(2) Garanțiile financiare pot fi luate în calcul la determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor doar dacă sunt îndeplinite prevederile art. 36-39 și dacă scadența reziduală a protecției acoperă cel puțin scadența reziduală a expunerii.

Calculul valorilor ponderate la n·sc ale expunerilor

Articolul 85

- (1) Ponderea de risc care ar fi aplicabilă, potrivit

Regulamentului BNR­ CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și

finne

de

investiții

potrivit

abordării

standard,

dacă

instituția

de

credit împrumutătoare ar fi expusă direct față de instrumentul

ce constituie garanție financiară, se aplică părții creanțelor garantate cu valoarea de piață a garanțiilor financiare recunoscute.

(2) Ponderea de risc corespunzătoare părții garantate a expunerii va fi de cel puțin 20%, cu excepțiile prevăzute la art. 86-88.

(3) Părții negarantate a expunerii i se va aplica ponderea de risc corespunzătoare, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM

nr.14/19/2006

privind

pn·vind

tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

unei expuneri negarantate față de contrapartidă.

Tranzacții de răscumpărare și operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri

Articolul 86

- Părții garantate a expunerii din tranzacții ce îndeplinesc criteriile enumerate la art.117-118 i se va aplica ponderea de risc de 0%. În situația în care contrapartida cu care s-a efectuat tranzacția nu este un participant principal pe piață, se va aplica o pondere de risc de I0%.

Tranzacții pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, supuse unei reevaluări zilnice la prețul pieței

Articolul 87

- (1) O pondere de risc de 0% se aplică, în limita acoperirii cu garanții financiare,

valorii

expunerilor

determinate

potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.20/25/2006

pn·vind

tratamentul

riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlurilmăifuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu tennen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă,

pentru instrumentele financiare derivate enumerate în cadrul anexei la același regulament

și care fac obiectul unei reevaluări zilnice la prețul pieței, garantate cu numerar sau instrumente asimilate numerarului, în condițiile în care nu există nici o neconcordanță de devize.

(2) O pondere de risc de I0% se aplică, în limita acoperirii cu garanții financiare, valorii expunerilor din tranzacții de tipul celor prevăzute la alin.(l ), garantate cu titluri de creanță emise de administrații

centrale

sau bănci centrale

și care, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul

n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică ponderea de risc de 0%.

(3)

Pentru scopurile alin.(2), sunt asimilate titlurilor de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale, următoarele:

a)

titlurile de creanță emise de administrații regionale sau autorități locale dacă, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării standard,

expunerile față de acestea sunt tratate ca expuneri față de administrațiile centrale în jurisdicția cărora se află;

b)

titlurile de creanță emise de bănci multilaterale de dezvoltare cărora, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%;

c)

titlurile

de

creanță

emise

de

organisme

internaționale

cărora,

potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%.

Alte tranzacții

Articolul 88

- (1) În cazul expunerilor din alte tranzacții decât cele prevăzute la art.86-87, ponderea de risc de 0% poate fi aplicată numai dacă expunerea și garanția sunt exprimate în aceeași monedă și dacă una dintre următoarele condiții este îndeplinită:

a)

garanția este constituită sub formă de depozit în numerar sau de instrument asimilat numerarului; sau

b)

garanția este constituită sub forma titlurilor de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale cărora, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică ponderea de risc de 0%, iar valoarea de piață a titlurilor de creanță respective a fost diminuată cu 20%.

(2) Pentru scopurile alin.(1), prin titluri de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale se vor înțelege și titlurile prevăzute la art.87 alin.(3).

2.4.3

Metoda extinsă a garanțiilor financiare

Articolul 89

- La evaluarea garanției financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanției financiare, instituțiile de credit trebuie să țină cont de volatilitatea prețului. În acest sens, la valoarea de piață a garanției se vor aplica ajustările de volatilitate, determinate conform art.93-118.

Articolul 90

- Cu respectarea tratamentului pentru neconcordanțele de devize, în cazul tranzacțiilor

pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare

derivate, prezentat la art.91, tranzacții în care garanția financiară este exprimată într-o monedă diferită de cea în care este exprimată expunerea suport, o ajustare care să reflecte volatilitatea monedei se va adăuga la ajustarea de volatilitate adaptată garanției financiare, în conformitate cu prevederile art.93-118.

Articolul 91

-

În cazul tranzacțiilor pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare, acoperite de acorduri de compensare recunoscute de către Banca Națională a României, conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.20/25/2006 privind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate,

al

tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al

operațiunilor

de

dare/luare

de titlurilmăifuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare

și al tranzacțiilor de creditare în maryâ,

în cazul în care există o neconcordanță între moneda în care este exprimată garanția financiară și moneda de decontare, se va aplica o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea cursului de schimb conform prevederilor

art.92.

Indiferent

de

numărul

monedelor

implicate

în

tranzacțiile acoperite de acordul de compensare, nu se va aplica decât o singură ajustare de volatilitate.

(a) Calculul valon1or ajustate

Articolul 92

- (I) Valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției financiare care se va lua în considerare se calculează după cum urmează, pentru toate tranzacțiile, cu excepția celor acoperite de acorduri cadru de compensare recunoscute, cărora li se vor aplica prevederile art.67-81:

CvA = C x (I-He- HFx), unde

C este valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziționate

sau primite, sau a numerarului luat cu împrumut sau primit în contul fiecărei astfel de expuneri

Cv A

este valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției financiare

He este ajustarea de volatilitate adaptată garanției financiare, determinată conform art.93-118

HFx este ajustarea de volatilitate indicată în caz de neconcordanță de monede, determinată conform art.93-118

(2)

Valoarea ajustată în funcție de volatilitate a expunerii se calculează după cum urmează:

EvA= E * (1+HE), unde

Ev A

este valoarea ajustată în funcție de volatilitate a expunerii

E

*

este valoarea expunerii ajustată integral, care ia în considerare volatilitatea și efectele de diminuare a riscului care rezultă din utilizarea garanției financiare.

E este valoarea expunerii așa cum ar fi aceasta determinată în urma aplicării

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării standard

sau a

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

după caz, dacă expunerea nu ar fi fost garantată prin garanție financiară.

În cazul tranzacțiilor pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate EvA = E.

HE este ajustarea de volatilitate corespunzătoare expunerii (E), determinată conform art. 93- 118.

(3)

Valoarea expunerii ajustată integral, care ține cont atât de volatilitate, cât și de efectele de diminuare a riscului care rezultă din utilizarea garanției financiare, se calculează astfel:

E*

= max{o,

[EVA

-

C VAM]}

unde:

Cv AM

este Cv A

ajustată suplimentar pentru a ține cont de orice decalaj de scadență, conform prevederilor Capitolului V.

(4)

Pentru instituțiile

de credit care calculează

valorile

ponderate

la nsc ale expunerilor conform

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordăn'i standard,

valoarea expunerii pentru elementele din afara bilanțului prevăzute de anexa

-

Clasificarea elementelor din afara bilanțului

din cadrul aceluiași regulament se va ridica la 100% din valoarea acesteia și nu la procentele prevăzute de respectivul regulament la art.3 alin.(1).

(5)

Pentru instituțiile

de credit care calculează

valorile

ponderate

la nsc ale expunerilor conform

BNR-CNVlvf ului nr.15/20/2006 pn'vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

valoarea expunerii pentru elementele prevăzute de art. I08- 11O din

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

se va calcula utilizând un factor de conversie de 100% și nu factorii de conversie sau procentele prevăzute de respectivele dispoziții.

(b) Detenninarea ajustărilor de volatilitate aplicabile

Articolul 93

- (1) Calculul ajustărilor de volatilitate poate fi efectuat fie potrivit abordării bazate pe ajustările de volatilitate

reglementate

conform art.94-99, fie potrivit abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate conform art. I00- 115.

(2)

O instituție de credit poate opta pentru utilizarea abordării bazate pe ajustările de volatilitate reglementate sau a abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate, indiferent dacă aplică, pentru calculul valorilor ponderate la risc a expunerilor,

prevederile

Regulamentului

BNR-CNVN!

nr.14/19/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării

standard

sau

ale

Regulamentului BNR-CNVNI

nr.15/20/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(3)

Totuși, dacă instituțiile de credit intenționează să utilizeze abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, acestea trebuie să procedeze similar pentru toate tipurile de instrumente, exceptând portofoliile nesemnificative, pentru care se poate utiliza abordarea bazată pe ajustările de volatilitate reglementate.

(4)

În cazul în care garanția financiară constă într-un anumit număr de elemente recunoscute, ajustarea de volatilitate este:

unde

este ponderea unui element dat în valoarea totală garanției, iar Hi este ajustarea de volatilitate aplicabilă acelui element.

(i)

Ajustările de volatilitate reglementate

Articolul 94

- Instituțiile de credit care aplică abordarea bazată pe ajustările de volatilitate reglementate

vor utiliza ajustările de volatilitate

prezentate

în tabelele 1-4, în condițiile în care realizează reevaluări zilnice. În cazul în care reevaluarea se realizează la un interval mai mare de o zi, ajustările de volatilitate menționate se corectează potrivit art.116.

AJUSTĂRI DE VOLATILITATE

Tabel I

Nivelul scalei de evaluare a calitățiicredi tului corespunzăt or rating- ului atribuit titlului de

creantă

'

Scadența reziduală

Ajustările de volatilitate pentru titlurile de creant , ă emise de părțile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (b)

Ajustările de volatilitate pentru

titlurile de creantă emise de

'

părțile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (c) și (d)

Perioada de

detinere

'

20 de

zile(%)

Perioada de

detinere

'

I O

zile

(%)

Perioada de det , inere 5 zile

(%)

Perioada de

detinere

'

20 de zile

(%)

Perioada de det , inere 10 zile

(%)

Perioada de det , inere 5 zile

(%)

I

::;; I an

0,707

0,5

0,354

1,414

I

0,707

>-I:s;s

ani

2,828

2

1,414

5,657

4

2,828

>-

5 ani

5,657

4

2,828

11,314

8

5,657

2-3

::;; I an

1,414

I

0,707

2,828

2

1,414

>-I:s;s

ani

4,243

3

2,121

8,485

6

4,243

>-

5 ani

8,485

6

4,243

16,971

12

8,485

4

::;; I an

21,213

15

10,607

NIA

NIA

NIA

>-I:s;s

ani

21,213

15

10,607

NIA

NIA

NIA

>-

5 ani

21,213

15

I 0,607

NIA

NIA

NIA

Tabel2

Nivelul scalei de evaluare a calităt , ii creditului corespunzător rating- ului furnizat unui titlu de creanță pe

termen scurt

Ajustările de volatilitate pentru

titlurile de creantă emise de

'

părțile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (b) și care beneficiază de rating-uri pe termen scurt

Ajustările de volatilitate pentru

titlurile de creantă emise de

'

entităt , ile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (c) și (d) și care beneficiază de rating-uri pe termen scurt

Perioada

de detinere

'

20 de

zile(%)

Perioada

de detinere

'

1O zile

(%)

Perioada

de detinere

'

5 zile

(%)

Perioada

de detinere

'

20 de zile

(%)

Perioada

de detinere

'

1O zile

(%)

Perioada de det , inere 5 zile(%)

1

0,707

0,5

0,354

1,414

1

0,707

2-3

1,414

1

0,707

2,828

2

1,414

Tabel 3

Alte tipuri de expuneri sau garanții financiare

Perioada de

deținere 2O de zile(%)

Perioada de

deținere 1O zile (%)

Perioada de

deținere 5 zile(%)

Titluri de capital și obligațiuni

convertibile incluse intr-un indice principal

21,213

15

10,607

Alte titluri de capital și obligațiuni convertibile listate la

o bursă recunoscută

35,355

25

17,678

I

Nmncrar Aur

Tabel4

Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanțe de monede

Perioada de detinere 20 de

'

zile(%)

Perioada de det , inere 1O

zile(%)

Perioada de det , inere 5 zile

(%)

11,314

8

5,657

Articolul 95

- Ajustările de volatilitate se vor calcula ținând cont de următoarele perioade de deținere:

a)

pentru tranzacțiile de creditare garantate, perioada de deținere este de 20 de zile lucrătoare.

b)

pentru tranzacțiile de răscumpărare (cu excepția celor care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor) și pentru operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada de deținere este de 5 zile lucrătoare.

c)

pentru

alte

operațiuni

ajustate

la

condițiile

pieței

și

pentru

tranzacții

de răscumpărare care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor, perioada de deținere este de 1O zile lucrătoare.

Articolul 96

- Nivelul scalei de evaluare a calității creditului corespunzător rating-ului atribuit unui titlu de creanță, la care se face referire în cadrul tabelelor 1 - 4 de la art.94 și la art.97-99, reprezintă nivelul scalei de evaluare a calității creditului cu care Banca

Națională

a

României

asociază

rating-urile,

potrivit

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf

nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard.

Pentru aceste scopuri se aplică și prevederile art.19.

Articolul 97

- Pentru titluri neeligibile sau mărfuri date cu împrumut sau vândute în cadrul tranzacțiilor

de răscumpărare

sau în cadrul operațiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, ajustarea de volatilitate este cea aplicată titlurilor de capital listate la o bursă recunoscută dar care nu sunt incluse în calculul unui indice principal.

Articolul 98

- (1) În cazul titlurilor de participare eligibile în organismele de plasament colectiv, ajustarea de volatilitate aplicabilă corespunde mediei ponderate a ajustărilor de volatilitate care s-ar aplica activelor în care a investit fondul, luând în considerare perioadele de deținere prevăzute la art.95.

(2) În situația în care activele în care a investit fondul respectiv nu sunt cunoscute instituției de credit, ajustarea de volatilitate aplicabilă este cea mai mare ajustare de volatilitate care s-ar aplica oricăruia dintre activele în care fondul este autorizat să investească.

Articolul 99

- În cazul titlurilor de creanță care nu fac obiectul unei evaluări a calității creditului, emise de instituții și care îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite în art.17 din Capitolul II, ajustările de volatilitate vor fi aceleași ca cele pentru titlurile emise de instituții sau societăți pentru care evaluarea externă a calității creditului este asociată,

potrivit

corespondenței

efectuată

de

Banca

Națională

a

României

în conformitate

cu

prevederile

Regulamentului

BNR-CNVN!

nr.14/19/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

cu nivelurile 2 sau 3 ale scalei de evaluare a calității creditului.

(iz)

Ajustările de volatilitate bazate pe estimări propn"i

Articolul 100

- Instituțiile de credit care îndeplinesc cerințele prevăzute în cadrul art. l 06- 115 pot utiliza estimări proprii pentru calculul ajustărilor de volatilitate aplicabile expunerilor și garanțiilor financiare ce reprezintă protecție finanțată a acestora.

Articolul 101

- În cazul titlurilor de creanță care beneficiază de o evaluare a creditului efectuată de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă, evaluare echivalentă, potrivit determinării Băncii Naționale a României efectuată în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordăn'i standard,

cu ratingul aferent unei investiții cu risc scăzut

(investment grade)

sau un nivel superior acestuia, Banca Națională a României permite instituțiilor de credit să calculeze o volatilitate estimată pentru fiecare categorie de titluri.

Articolul 102

- (1) Pentru scopurile art. l O1, la stabilirea categoriilor de titluri relevante, instituțiile de credit vor lua în considerare tipul emitentului de titluri, rating-ul titlurilor, scadența reziduală precum și durata modificată a acestora.

(2)

Estimările de volatilitate trebuie să fie reprezentative pentru titlurile incluse de către instituția de credit într-o categorie dată.

Articolul 103

- În cazul titlurilor de creanță pentru care rating-ul furnizat de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă este asociat, potrivit determinării Băncii Naționale a României efectuate în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR­ CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

cu un nivel mai slab decât cel prevăzut la art. l Ol, precum și în cazul altor garanții financiare eligibile, ajustările de volatilitate trebuie calculate separat pentru fiecare element în parte.

Articolul 104

- Instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe estimări proprii, trebuie

estimeze

volatilitatea

garanției

financiare

sau

volatilitatea

pentru neconcordanțele de devize fără a ține cont de corelațiile care există între expunerea negarantată, garanția financiară și/sau cursurile de schimb.

Articolul 105

- Instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe estimări proprii pentru calculul ajustărilor de volatilitate trebuie să îndeplinească criteriile cantitative prevăzute la art. I06-111 precum și criteriile calitative prevăzute la art.112-115.

Articolul 106

-

Pentru calculul ajustărilor de volatilitate se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%.

Articolul 107

-Ajustările de volatilitate se vor calcula ținând cont de următoarele perioade de deținere relevante:

a)

în cazul tranzacțiilor de creditare garantate, perioada minimă de deținere va fi de 20 de zile lucrătoare;

b)

pentru tranzacțiile de răscumpărare (cu excepția celor care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor) și pentru operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada minimă de deținere este de 5 zile lucrătoare;

c)

pentru alte operațiuni ajustate la condițiile pieței și tranzacții de răscumpărare care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor, perioada minimă de deținere este de 1O zile lucrătoare.

Articolul 108

- Instituțiile de credit pot utiliza valori ale ajustărilor de volatilitate calculate pe baza unor perioade de deținere mai lungi sau mai scurte decât cele prevăzute la art. I07. În acest caz, ajustările de volatilitate, corespunzătoare tipului de tranzacție respectiv, se calculează potrivit următoarei formule:

H m

=H n

ff: T M

N

unde T M

este perioada minimă de deținere relevantă;

HM

este ajustarea de volatilitate corespunzătoare perioadei de deținere

TM;

HN

este ajustarea de volatilitate corespunzătoare perioadei de deținere utilizată de instituția de credit T

N.

Articolul 109

- Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare lichiditatea scăzută a activelor de calitate inferioară. Perioada de deținere trebuie să fie ajustată în sensul majorării, atunci când există dubii legate de lichiditatea garanției financiare. De asemenea, instituțiile de credit trebuie să identifice situațiile în care datele istorice ar putea subaprecia volatilitatea potențială (de exemplu în cazul monedelor ancorate). În astfel de situații, se va recurge la scenarii pentru condiții de criză.

Articolul 110

- (1) Perioada istorică de observare (perioada eșantion) pentru calcularea ajustărilor de volatilitate va fi de cel puțin un an. În cazul instituțiilor de credit care utilizează o grilă de ponderare sau alte metode pentru perioada istorică de observare, perioada efectivă de observare va fi de minim un an (cu alte cuvinte, intervalul de timp mediu ponderat între observări nu poate fi mai mic de 6 luni).

(2) Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit să calculeze ajustările de volatilitate utilizând o perioadă de observare mai scurtă, dacă în opinia sa, această abordare este justificată de o creștere semnificativă a volatilității prețurilor.

Articolul 111

- Instituțiile de credit trebuie să actualizeze seturile de date cel puțin o dată la 3 luni și, de asemenea, să le reevalueze ori de câte ori prețurile de pe piață suferă modificări semnificative. În consecință, ajustările de volatilitate vor fi calculate cel puțin o dată la 3 luni.

Articolul 112

- Estimările de volatilitate trebuie să fie utilizate de către instituțiile de credit în procesul zilnic de administrare a riscurilor, inclusiv la stabilirea limitelor interne pentru expunerile asumate.

Articolul 113

-

Dacă perioada de deținere utilizată de instituția de credit în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor este mai mare decât cea prevăzută în

acest capitol, pentru tipul de tranzacție în cauză, ajustările de volatilitate vor fi determinate potrivit formulei de la art.108.

Articolul 114

- Instituția de credit trebuie să dispună de proceduri pentru verificarea și asigurarea respectării unui ansamblu formalizat de politici și reguli de control cu privire la operarea sistemului de calcul al estimărilor ajustărilor de volatilitate și la integrarea acestor estimări în procesul zilnic de administrare a riscurilor.

Articolul 115

- (1) În cadrul procesului de audit intern al instituției de credit va fi realizată cu regularitate o reexaminare independentă a sistemului utilizat de aceasta pentru estimarea ajustărilor de volatilitate.

(2)

Reexaminarea globală a sistemului de estimare a ajustărilor de volatilitate și a modului în care aceste estimări sunt integrate în procesul de administrare a riscurilor va fi realizată cel puțin o dată pe an și va aborda cel puțin următoarele aspecte:

a)

integrarea estimărilor ajustărilor de volatilitate în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor

b)

validarea oricărei modificări semnificative intervenite în procesul de estimare a ajustărilor de volatilitate

c)

verificarea coerenței, preciziei, fiabilității surselor de date utilizate în cadrul sistemului pentru estimarea ajustărilor de volatilitate, inclusiv independența acestor surse de date și

d)

acuratețea și relevanța ipotezelor aferente volatilității.

(iii)

Extrapolarea ajustărilor de volatilitate

Articolul 116

- (1) Ajustările de volatilitate la care se face referire în art.94-99 se vor aplica în condițiile în care reevaluarea se efectuează zilnic.

(2) În mod similar, în situația în care instituția de credit utilizează estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit art.100-115, acestea trebuie calculate într-o primă fază în condițiile unor reevaluări zilnice. Dacă reevaluarea se realizează cu o frecvență

mai scăzută, ajustările de volatilitate trebuie majorate, și vor fi calculate pnn extrapolarea ajustărilor de volatilitate zilnice, potrivit următoarei formule:

unde:

H este ajustarea de volatilitate aplicabilă (majorată)

HM

este ajustarea de volatilitate în condițiile reevaluării zilnice

NR

este numărul efectiv de zile lucrătoare între două reevaluări

T M

este perioada de deținere relevantă pentru respectivul tip de tranzacție.

(iv)

Condițiipentro aplicarea ajustării de volatilitate de 0%

Articolul 117

- (1) În ceea ce privește tranzacțiile de răscumpărare și operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, dacă o instituție de credit utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate sau abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate și dacă sunt îndeplinite condițiile următoare prevăzute la lit.a)-h), instituția de credit poate aplica o ajustare de volatilitate de 0%:

a)

atât expunerea cât și garanția sunt reprezentate de numerar sau titluri de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale în sensul celor prevăzute de art. 14 lit.b) din Capitolul II, și sunt eligibile pentru aplicarea ponderii de risc de 0%, potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM

nr.14/19/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării standard;

b)

expunerea și garanția sunt exprimate în aceeași monedă;

c)

fie scadența tranzacției nu depășește o zi, fie atât expunerea, cât și garanția sunt marcate zilnic la piață sau fac obiectul ajustării zilnice a marjei;

d)

perioada de timp între ultima marcare la piață, anterioară eșecului contrapartidei de a da curs apelului în marjă și momentul lichidării garanției nu poate depăși 4 zile lucrătoare;

e)

decontarea tranzacției se efectuează în cadrul unui sistem de decontare care și-a dovedit viabilitatea pentru tipul de tranzacție respectiv;

f)

documentația care stă la baza acordului este documentația standard utilizată pe piață pentru tranzacții de răscumpărare sau pentru operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru titlurile respective;

g)

tranzacția este guvernată de clauze ce prevăd încetarea imediată a efectelor sale în condițiile în care contrapartida nu își respectă obligațiile de a livra numerararul sau titlurile ori de a da curs apelului în marjă, sau nu îndeplinește orice alte obligații contractuale; și

h)

contrapartidă este un participant principal pe piață.

(2)

Posibilitatea prevăzută la alin.(1) nu este disponibilă instituțiilor de credit care utilizează

abordarea

bazată

pe

modele

interne

pentru

calculul

ajustărilor

de volatilitate, prevăzută la art.73-81.

(3)

Pentru scopul alin.(1), categoria participanților principali pe piață cuprinde:

a)

entitățile menționate în art.14, lit.b), cărora, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%;

b)

instituțiile;

c)

alte societăți

financiare

(inclusiv

societățile

de asigurări) cărora, potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006

pn"vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 20% sau care, în cazul instituțiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderii așteptate potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

nu dispun de un rating extern eligibil dar beneficiază de rating intern asociat unei probabilități

de nerambursare

corespunzătoare cel puțin cel puțin

nivelului 2 al scalei de evaluare a calitatății creditului stabilite de regulamentul menționat pentru expunerilor față de societăți;

d)

organisme de plasament colectiv reglementate pentru care sunt impuse cerințe legate de capital și de gradul de îndatorare;

e)

fondurile de pensii reglementate; și

f)

organismele de compensare recunoscute.

Articolul 118

-

Dacă o autoritate competentă din alt stat membru permite aplicarea tratamentului prevăzut de art.117, alin.(l) pentru tranzacțiile de răscumpărare sau operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri emise de administrația sa centrală, Banca Națională a României permite instituțiilor de credit să adopte aceeași abordare în ceea ce privește acele tranzacții.

(c) Calcularea valon·i ponderate la nsc ale expunerilor și a valon·i pierderilor așteptate

Articolul 119

- (1) La calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al valorilor

pierderilor așteptate se vor aplica prevederile alin.(2) și (3).

(2)

În cazul utilizării abordării standard, E*, determinată potrivit art. 92, se va considera ca fiind valoarea expunerii pentru scopurile aplicării

Regulamentului BNR­ CNVN! nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard.

Pentru elementele din afara bilanțului prevăzute de anexa -

Clasificarea elementelor din afara bilanțului,

din cadrul aceluiași regulament,

E*

va fi valoarea la care se aplică procentele prevăzute de regulamentul menționat la art.3(1) pentru a obține valoarea expunerii.

(3)

În cazul utilizării abordării bazate pe modele interne de rating, LGD *

(pierderea

efectivă în caz de nerambursare ), calculată potrivit acestui alineat, se va considera ca fiind pierderea în caz de nerambursare pentru scopurile

Regulamentului BNR-CNVNI nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

unde

LGD este pierderea în caz de nerambursare care s-ar aplica expunerii, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

dacă expunerea nu ar fi garantată;

E este valoarea expunerii descrisă la art.92 E* se calculează conform art.92.

2.5

Alte garanții reale eligibile în cazul utilizării abordării bazate pe modele interne de rating

2.5.1

Evaluarea

Articolul 120

(0)

- Pentru garanțiile reale eligibile reprezentate de proprietăți imobiliare, creanțe și alte tipuri de garanții corporale se vor respecta regulile de evaluare prevăzute de art.121-123.

2.5.2

Garanția reală imobiliară

Art.

121

-

(1)

Proprietatea

imobiliară

trebuie evaluată de către un evaluator independent, la valoarea de piață sau la o valoare mai mică decât aceasta. În cazul în care în statele membre unde sunt situate proprietățile respective sunt stabilite, prin legi sau reglementări, criterii riguroase de evaluare a valorii de garantare a creditului ipotecar, proprietatea va fi evaluată de evaluatorul independent la o valoare mai mică sau egală cu valoarea de garantare a creditului ipotecar.

(2)

Valoarea de piață reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată în care

părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere. Valoarea de piață va fi formalizată într-o manieră clară și transparentă.

(3)

Valoarea

de garantare

a creditului

ipotecar

reprezintă

valoarea

proprietății imobiliare,

determinată

printr-o

estimare

prudentă

a

vandabilității

viitoare

a proprietății, prin luarea în considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung ale proprietății, condițiilor normale si locale de piață, utilizării curente și utilizărilor alternative adecvate ale proprietății. La estimarea valorii de garantare a creditului ipotecar nu vor fi luate in considerare elementele speculative. Valoarea de garantare a creditului ipotecar trebuie formalizată într-o manieră clară și transparentă.

(4)

Valoarea garanției reale va fi egală cu valoarea de piață sau cu valoarea de garantare a creditului

ipotecar, diminuată corespunzător

astfel încât să reflecte rezultatele monitorizării la care se face referire în art. 43 din Capitolul III, și să ia în considerare existența creanțelor cu rang prioritar asupra proprietății.

2.5.3

Creanțe

Articolul 122

- Valoarea creanțelor va fi egală cu valoarea de încasat a acestora, respectiv valoarea nominală, mai puțin ajustările pentru pierderile de valoare.

2.5.4

Alte tipun· de garanții corporale

Articolul 123

- Bunurile vor fi evaluate la valoarea de piață - care reprezintă suma estimată pentru care bunul ar putea fi schimbat la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.

2.5.5

Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor și ale pierderilor așteptate

Articolul 124

- Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și ale pierderilor așteptate, se vor respecta regulile prevăzute la art.125-127.

Articolul 125

- (1) Tratamentul general aplicabil pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și ale pierderilor așteptate este cel prevăzut la alin.(2)-(5):

(2)

Valoarea LGD*

(pierderea efectivă în caz de nerambursare ), calculată potrivit alin.(3)-(5) și art.126, înlocuiește valoarea LGD (pierderea în caz de nerambursare) pentru scopurile

Regulamentului BNR-CNVA1

nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(3)

Dacă raportul între valoarea garanției reale (C) și valoarea expunerii (E) este inferior pragului c* (nivelul minim de acoperire cu o garanție reală, pentru o anumită expunere), prezentat în Tabelul nr.5, valoarea LGD* va fi cea prevăzută pentru LGD (pierderea în caz de nerambursare) de

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

pentru o expunere similară negarantată.

(4)

Dacă raportul între valoarea garanției reale (C) și valoarea expunerii (E) depășește un al doilea prag, mai ridicat, c** (nivelul de acoperit cu o garanție reală, cerut pentru a obține recunoașterea integrală a LGD-ului), prezentat în Tabelul nr.5, valoarea LGD *

va fi cea prevăzută de Tabelul nr.5.

(5)

În cazul în care nivelul de acoperit cu o garanție reală c** nu este atins pentru valoarea integrală a expunerii, expunerea va fi descompusă în două expuneri distincte, respectiv partea pentru care este atins nivelul de garantare c** și partea rămasă a expunerii, după deducerea primei părți.

Articolul 126

- Pentru scopurile art.124-125, valorile LGD* aplicabile și nivelurile de acoperire cu o garanție reală pentru părțile garantate a expunerilor, sunt cele prevăzute în Tabelul nr.5 de mai jos:

Capitolul II, poate fi tratată drept garanție furnizată de societatea de asigurări de viață. Valoarea atribuită protecției eligibile a creditului este valoarea de răscumpărare a poliței de asigurare de viață.

2.7.3 Instrumente răscumpărabile la cerere emise de instituții

Articolul 131

- (1) Instrumentele eligibile conform art 26, alin.(3) pot fi tratate ca ș1 garanții fumizate de instituția emitentă.

(2) Valoarea atribuită protecției creditului recunoscute este următoarea:

a)

dacă instrumentul este răscumpărabil la valoarea nominală, această valoare va fi atribuită protecției creditului;

b)

dacă instrumentul este răscumpărabil la prețul de piață, protecției creditului îi va fi atribuită o valoare determinată în aceeași manieră ca și cea determinată pentru titlurile de creanță prevăzute în art.17 din Capitolul II.

Secțiunea 3 Protecția nefinanțată a creditului

3.1

Evaluare

Articolul 132

- (1) Valoarea protecției nefinanțate a creditului (G) este suma pe care furnizorul de protecție este angajat să o plătească în cazul producerii unui eveniment de nerambursare din partea debitorului sau în cazul producerii altor evenimente de credit specificate.

(2) În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ în categoria evenimentelor de credit restructurarea obligației suport, ce implică scutirea sau amânarea de la plata principalului, dobânzii

sau comisioanelor, și având drept

consecință înregistrarea

unei pierderi din credite (de exemplu:

constituirea

sau majorarea

unei

ajustări

de

valoare

sau înregistrarea

unor

sume

debitoare

cu semnificație similară în contul de profit și pierdere) se vor avea în vedere următoarele:

a)

valoarea protecției nefinanțate a creditului calculată potrivit alin.(1) va fi diminuată cu 40% în cazul în care suma pe care furnizorul de protecție este angajat să o plătească nu depășește valoarea expunerii; sau

b)

valoarea protecției nefinanțate a creditului nu va depăși 60% din valoarea expunerii în cazul în care suma pe care furnizorul de protecție este angajat să o plătească depășește valoarea expunerii.

Articolul 133

- În cazul în care protecția nefinanțată a creditului este exprimată într-o monedă diferită de cea în care este exprimată expunerea (o neconcordanță de devize), valoarea

protecției

creditului

trebuie diminuată

prin aplicarea

unei ajustări de volatilitate HFx, după cum urmează:

=G*(l-HFx)

unde

G este valoarea nominală a protecției creditului ajustată pentru absența, dacă este cazul, a restructurării ca și eveniment de credit;

G *

este valoarea lui G ajustată în funcție de orice risc valutar, iar

HFx este ajustarea de volatilitate pentru orice neconcordanță de devize între protecția creditului și obligația suport.

În cazul în care nu există neconcordanțe de devize G*=G

Articolul 134

- Ajustările de volatilitate ce trebuie aplicate pentru orice neconcordanță de devize pot fi calculate prin utilizarea abordării bazate pe ajustările de volatilitate reglementate sau prin utilizarea abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate în conformitate cu prevederile art.93-116.

3.2

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al valorilor pierderilor așteptate

3.2.1

Protecția parțială- segmentarea pe tranșe

Articolul 135

- În cazul

în

care instituția de credit transferă o parte a riscului aferent unui credit în cadrul uneia sau a mai multor tranșe, se vor aplica regulile stabilite prin

Regulamentul

BNR-CNVA1 nr.21/26/2006

privind

tratamentul

n·scului de

credit aferent

expunerilor

securitizate

și

al

pozițiilor

din

securitizare.

Pragurile

de semnificație ale plăților, praguri sub nivelul cărora nu se va face nici o plată în cazul producerii unui eveniment de pierdere, sunt considerate ca fiind echivalente cu poziții păstrate care suportă primele pierderea și ca dând naștere unui transfer de risc segmentat pe tranșe.

3.2.2

Abordarea standard

(a)

Protecție integrală

Art.

136

-

Pentru scopurile

aplicării prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard,

ponderea de risc (g) aplicabilă unei expuneri protejate integral cu protecție nefinanțată

(GA),

este reprezentată de ponderea de risc aplicabilă expunerilor față de furnizorul de protecție,

în

conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

unde G A

reprezintă valoarea lui G *

așa cum a fost aceasta calculată conform art.133, ajustată

în

continuare pentru orice decalaj de scadență potrivit prevederilor Capitolului V.

(b)

Protecție parțială cu rang egal

Articolul 137

- (1) În cazul în care partea garantată este mai mică decât valoarea expunerii, iar partea garantată și partea negarantată au același rang - adică instituția de credit și

furnizorul de protecție împart pierderile în mod proporțional, este permisă o diminuare proporțională a cerinței de capital.

(2) Pentru scopurile aplicării prevederilor art. 5 din

Regulamentul BNR-CNVM

nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potn·vit abordăn"i standard,

valorile ponderate la risc ale expunerilor vor fi calculate conform următoarei formule:

(E-GA)* r+GA

*

g=

RWA

unde

E este valoarea expunerii;

GA

este valoarea lui

G*

calculată conform art. 133, ajustată în continuare pentru orice decalaj de scadență, potrivit prevederilor capitolului V;

r este ponderea de risc aplicabilă expunerilor față de debitor, conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard;

g este ponderea de risc aplicabilă expunerilor față de furnizorul de protecție, conform

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard;

RWA

=

valoarea ponderată la risc a expunerilor.

(c)

Garanții suverane

Articolul 138

- Expunerilor sau părților din expuneri garantate de administrațiile centrale și băncile centrale li se aplică tratamentul prevăzut de art. IO din

Regulamentul BNR­ CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

dacă garanția este exprimată

în moneda națională a debitorului iar expunerea este finanțată în aceeași monedă.

3.2.3

Abordarea bazată pe modele interne de rating

Protecție integrală I Protecție parțială cu rang egal

Articolul 139

- (1) Pentru partea garantată a expunerii (având în vedere valoarea ajustată a protecției

creditului

GA), probabilitatea de nerambursare

(PD) pentru scopurile aplicării

Capitolului

3

din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.15/20/2006

privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

este fie PD-ul furnizorului de protecție, fie un nivel al PD-ului situat între PD-ul împrumutatului și cel al garantului, dacă o substituire integrală nu este considerată justificată.

(2) În cazul în care o expunere subordonată este acoperită de o protecție nefinanțată nesubordonată,

valoarea

LGD

aplicabilă

pentru

scopurile

Capitolului

3

din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.15/20/2006

pn·vind

tratamentul

riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

este cea asociată unei creanțe cu rang prioritar.

Articolul 140

- Pentru orice parte negarantată a expunerii, PD-ul va fi cel corespunzător împrumutatului, iar LGD-ul va fi cel corespunzător expunerii suport.

Articolul 141

- GA este valoarea lui G* așa cum este aceasta calculată conform art.133, valoare ajustată în continuare pentru orice decalaj de scadență conform prevederilor Capitolului V.

Capitolul V

Decalaje de scadență

Secțiunea 1

Cerințe pentru recunoașterea protecției creditului în cazul decalajelor de scadent , ă

Articolul 142

- (1) Pentru scopul calculului valorilor ponderate la risc ale expunerilor, se consideră că există un decalaj de scadență atunci când scadența reziduală a protecției

creditului este mai mică decât cea a expunerii acoperite. Protecția cu o scadență reziduală mai mică de 3 luni și inferioară scadenței expunerii suport, nu va fi recunoscută.

(2) Dacă există un decalaj de scadență, protecția creditului nu va fi recunoscută în cazul în care:

a)

scadența inițială a protecției este mai mică de 1 an sau

b)

expunerea face parte din categoria expunerilor pe termen scurt pentru care s-a stabilit de către autoritățile competente, conform art.85 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

că au o valoare a scadenței (M) supusă unui plafon de o zi și nu de un an.

Sect , iunea a 2-a Definirea scadenței

Articolul 143

- În limita a maxim 5 ani, scadența efectivă a expunerii acoperite va fi cel mai lung interval de timp posibil rămas până la momentul stabilit pentru ca debitorul să-și îndeplinească obligațiile. Cu respectarea prevederilor art.144, scadența protecției creditului va fi intervalul până la cea mai apropiată dată la care este posibil ca protecția să înceteze de drept sau să fie reziliată.

Articolul 144

-

Dacă furnizorul de protecție beneficiază de o opțiune de încheiere a protecției aflată la discreția sa, scadența protecției va fi considerată ca fiind intervalul până la cea mai apropiată dată la care această opțiune poate fi exercitată. Dacă opțiunea de a încheia protecția în mod discreționar este la latitudinea cumpărătorului de protecție și prevederile contractului în baza căruia s-a stabilit protecția conțin stimulente pentru exercitarea opțiunii de către instituția de credit înainte de scadența

prevăzută în contract, scadența protecției va fi considerată ca fiind intervalul până la data cea mai apropiată la care opțiunea poate fi exercitată; în caz contrar, se poate considera că o astfel de opțiune nu are incidență asupra scadenței protecției.

Articolul 145

-

Dacă nu există clauze care să împiedice încetarea valabilității unm instrument financiar derivat de credit înainte de expirarea unei perioade de grație necesare înainte ca neplata să antreneze un eveniment de credit în cazul obligației ce face obiectul protecției, scadența protecției va fi diminuată cu durata perioadei de grație.

Sect , iunea a 3-a Evaluarea protecției creditului

3.1

Tranzacții și operațiuni care fac obiectul protecției finanțate a creditului - Metoda simplă a garanțiilor financiare

Articolul 146

- În cazul în care instituția de credit utilizează metoda simplă a garanțiilor financiare, dacă există un decalaj între scadența expunerii și scadența protecției, garanția financiară nu va fi recunoscută.

3.2

Tranzacții și operațiuni care fac obiectul protecției finanțate a creditului - Metoda extinsă a garanțiilor financiare

Articolul 147

- În cazul în care instituția de credit utilizează metoda extinsă a garanțiilor financiare și există un decalaj între scadența expunerii și scadența protecției, acesta trebuie să se reflecte în valoarea ajustată a garanției, conform următoarei formule:

=

C

*

(t-t')

(T

-

C,,,,,

"'

,=n

rn

f*)

unde

Cv A

este minimul dintre valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției potrivit Capitolului IV art. 92 și valoarea expunerii;

teste minimul dintre numărul de ani rămași până la data scadenței protecție creditului, calculat în conformitate cu art. 143-145, și valoarea lui T;

T reprezintă numărul de ani rămași până la data scadenței expunerii, calculat în conformitate cu art. 143-145, valoarea sa neputând depăși 5 ani;

t *

este 0,25.

Cv AM

va corespunde valorii Cv A

ajustată suplimentar pentru decalajul de scadență, ce se include în formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (E\

prezentată în Capitolul IV art. 92.

3.3

Tranzacții și operațiuni care fac obiectul protecției nefinanțate a creditului

Art.

148

-

În cazul în care instituția de credit utilizează tehnici de protecție nefinanțată a creditului și există un decalaj între scadența expunerii și scadența protecției, acesta trebuie să se reflecte în valoarea ajustată a protecției creditului, potrivit următoarei formule:

G

=a**

(t-t*)

A

(T

-t')

unde

G *

este valoarea protecției, ajustată pentru orice neconcordanță între devize

GA

corespunde valorii

G*·

ajustată pentru orice decalaj de scadență

t este minimul dintre numărul de ani rămași până la data scadenței protecției creditului, calculat în conformitate cu art.143-145, și valoarea lui T;

T reprezintă numărul de ani rămași până la data scadenței expunerii, calculat în conformitate cu art.143-145, valoarea sa neputând depăși 5 ani;

t *

este 0,25.

GA

corespunde deci valorii protecției pentru scopurile art.132-141 din Capitolul IV.

Capitolul VI

Combinarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în cadrul abordării standard

Articolul 149

- În cazul în care o instituție de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform

Regulamentului BNR-CNVN! nr.14/19/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

utilizează pentru acoperirea unei singure expuneri, mai mult de o singură tehnică de diminuare a riscului de credit (de exemplu, instituția de credit dispune pentru acoperirea unei expuneri atât de garanție reală, cât și de o garanție personală), instituția de credit va trebui să împartă expunerea în cauză în părți acoperite de fiecare tip de instrument de diminuare a riscului de credit (de exemplu, o parte va fi acoperită de garanția reală și o parte de garanția personală), iar valoarea ponderată la risc a expunerii pentru fiecare parte va fi calculată separat pentru fiecare parte, în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVNI nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard

și ale prezentului regulament.

Articolul 150

- Dacă protecția creditului fumizată de același furnizor de protecție are scadențe diferite, metoda prevăzută la art.149 se va aplica prin analogie.

Capitolul VII

Tehnici de diminuare a riscului de credit aplicate pentru un ansamblu de expuneri

Sect ,

iunea 1

Instrumentele financiare derivate de credit de

tipulfirst-to-default

Articolul 151

- (1) În cazul în care protecția creditului obținută de o instituție de credit pentru un ansamblu de expuneri prevede că prima nerambursare care survine în cadrul

respectivului ansamblu declanșează plata și că acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, instituția de credit poate să modifice calculul valorii ponderate la risc și, dacă este cazul, al pierderii așteptate, pentru expunerea care, în absența protecției

creditului,

ar avea cea mai

mică

valoare ponderată

la risc

potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard

sau, după

caz,

Regulamentului

BNR-CNVNI

nr.I 5/20/2006

privind

tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i bazate pe modele interne de rating,

aplicate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

(2) Dacă protecția creditului nu este cel puțin egală sau mai mare decât valoarea expunerii așa cum este aceasta prevăzută la alin.(1), protecția creditului nu va fi recunoscută.

Secțiunea 2

Instrumentele financiare derivate de credit de tipul

n th -to-default

Articolul 152

- Dacă, potrivit contractului ce stă la baza protecției creditului, cea de-a n-a nerambursare din cadrul expunerilor declanșează plata, instituția de credit ce a achiziționat protecția poate recunoaște protecția pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, al valorilor pierderilor așteptate, doar dacă protecția a fost obținută de asemenea

pentru nerambursările de la 1 la n-1 sau dacă n-1 nerambursări

s-au produs deja. În astfel de cazuri, metoda aplicabilă

este cea prevăzută la art. 151 pentru instrumentele financiare derivate de credit de

tipulfirst-to­ default,

adaptată în mod corespunzător pentru produsele de tipul

n th -to-default.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 17 din 14 decembrie 2006

Nr. 114 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei

în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare

și al tranzacțiilor de creditare în marjă*)

Având în vedere dispozițiile art. 126, 134, 278, art. 340 alin. (1), ale art. 384 și 385, precum și ale art. 421 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3) (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 1

— Se aprobă Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.

20/25/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de

decontare

și

al

tranzacțiilor

de

creditare

în

marjă,

prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

*) Ordinul nr. 17/114/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 din 27 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

R E G U L A M E N T U L Nr. 20/25/2006

privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung

de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce privește

tratamentul

riscului

de

credit

al

contrapartidei

în

cazul instrumentelor financiare

derivate,

al tranzacțiilor

de răscumpărare,

al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă pentru cooperativele de credit și nu vor putea stabili cerințe mai puțin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naționale a României.

(4)

Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare, precum și societăților de administrare a investițiilor care au în obiectul de activitate administrarea

portofoliilor individuale de investiții. În acest sens, orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

(5)

Prezentul

regulament

se aplică la nivel individual

ș1, după caz, consolidat, în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR

-

CNVlvf nr.17/22/2006 privind supravegherea pe baz:ă. consolidată a instituțiilor de credit și afinnelorde investiții.

(6)

Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.

Articolul 2

(0)

-

(1)

Termenii

și

expresiile

folosite

în

cuprinsul

prezentului regulament

au

semnificația

prevăzută

de

Ordonanța

de

Urgență

a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

Expresia

,.portofoliu

de tranzacționare"

are înțelesul prevăzut de

Regulamentul BNR

-

CNVlvf nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții.

(3)

Expresiile

ărisc operațional"

și

,fonnalizare"

au semnificația prevăzută de

Regulamentul

BNR

-

CNVM

nr.24/29/2006

pn·vind

detenninarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale finnelor de investiții pentru riscul operațional.

(4)

Expresia

ăprobabilitate de nerambursare"

are semnificația prevăzută de

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și finnele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(5)

Pentru scopul aplicării prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1.

Risc de credit al contrapartidei

reprezintă riscul ca o contrapartidă într-o tranzacție să-și încalce obligațiile contractuale înainte de decontarea finală a fluxurilor de numerar aferente tranzacției.

2.

Contrapartidă centrală

reprezintă o entitate care se interpune, din punct de vedere juridic, între contrapartidele la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind cumpărătorul pentru orice vânzător și vânzătorul pentru orice cumpărător.

3.

Tranzacții cu tennen lung de decontare

reprezintă tranzacții în care una dintre contrapartide se angajează să livreze un titlu, o marfă sau o sumă în valută contra numerar, alte instrumente financiare sau mărfuri, sau invers, la o dată de decontare sau de livrare, stabilită prin contract ca fiind posterioară standardului

de piață celui mai scăzut pentru respectiva

tranzacție

și termenului de 5 zile lucrătoare de la data la care instituția de credit a intrat în tranzacție.

4.

Tranzacții de creditare în marjă

reprezintă tranzacții în care instituția de credit acordă credit în legătură cu achiziționarea, vânzarea, deținerea sau

tranzacționarea de titluri. Tranzacțiile de creditare în marjă nu includ alte credite garantate cu titluri.

5.

Set de compensare

reprezintă un grup de tranzacții derulate cu o aceeași contrapartidă, care fac

obiectul

unui

acord

de compensare

bilaterală, executoriu din punct de vedere juridic, și pentru care compensarea este recunoscută potrivit Capitolului VII și a prevederilor de la art.2 alin.(6) pct.l și art.3-10 din

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 pn'vind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

Orice tranzacție care nu face obiectul unui acord de compensare bilaterală, executoriu din punct de vedere juridic, care este recunoscut potrivit

Capitolului

VII,

trebuie

fie

considerată,

pentru

scopurile prezentului regulament, ca reprezentând ea însăși un set de compensare.

6.

Poziție de n·sc

reprezintă o valoare de risc care este atribuită unei

tranzacții potrivit Metodei standardizate descrise în Capitolul V, pnn aplicarea unui algoritm predeterminat.

7.

Set de acoperire a riscului

reprezintă un grup de poziții de risc care rezultă din tranzacțiile din cadrul aceluiași set de compensare, pentru care doar soldul prezintă relevanță în scopul determinării

valorii expunerii potrivit Metodei standardizate descrise în Capitolul V.

8.

Contract în maryâ

reprezintă un acord contractual potrivit căruia, sau prevederi ale unui acord potrivit cărora, una dintre contrapartide furnizează garanții reale celeilalte contrapartide, în cazul în care expunerea acesteia din urmă față de prima parte depășește un anumit nivel.

9.

Prag de marjă

reprezintă nivelul maxim al unei expuneri în curs, de la care una dintre părți are dreptul să solicite garanții reale.

10.

Perioadă de risc de maryâ

reprezintă perioada de timp de la ultimul schimb de garanții reale, care acoperă un set de compensare de tranzacții cu

o contrapartidă care și-a încălcat obligațiile contractuale, până la momentul la care poziția respectivei contrapartide este închisă și riscul de piață rezultat face obiectul unei noi acoperiri.

11.

Scadență efectivă potn·vit Metodei Modelului Intern, pentro un set de compensare cu scadența mai mare de un an

reprezintă raportul dintre suma expunerilor așteptate pe durata de viață a tranzacțiilor din cadrul unui set de compensare, actualizată cu rata randamentului fără risc și suma expunerilor așteptate pe parcursul unui an aferente acestui set de compensare, actualizată cu aceeași rată. Scadența efectivă poate fi ajustată pentru a ține cont de riscul de reînnoire prin înlocuirea expunerii așteptate cu expunerea așteptată efectivă pentru orizonturi de previzionare mai mici de un an.

12.

Compensare încrucișată

reprezintă includerea, în cadrul aceluiași set de compensare, de tranzacții din categorii de produse diferite, potrivit regulilor cu privire la compensarea încrucișată prevăzute în prezentul regulament.

13.

Valoare de piață curentă

reprezintă, pentru scopurile Capitolului V, valoarea de piață netă a portofoliului de tranzacții incluse în setul de compensare

cu contrapartida. La calculul

valorii

de piață curente

se utilizează atât valorile de piață pozitive, cât și cele negative.

14.

Distribuție a valorilor de piață

reprezintă distribuția de probabilitate previzionată a valorilor de piață nete ale tranzacțiilor din cadrul unui set de compensare la o dată viitoare - orizontul de previzionare -, avându-se în vedere valoarea de piață realizată a acestor tranzacții până la momentul prezent.

15.

Distribuție

a

expunen-Zor

reprezintă

distribuția

de

probabilitate previzionată

a

valorilor

de

piață,

obținută

prin

egalarea

cu zero

a previziunilor valorilor de piață nete negative.

16.

Distribuție neutră la n·sc

reprezintă distribuția valorilor de piață sau a expunerilor pe o perioadă de timp viitoare, atunci când distribuția se obține prin utilizarea de valori de piață implicite, precum volatilitățile implicite.

17.

Distn·buție

efectivă

reprezintă

distribuția

valorilor

de piață sau a expunerilor pe o perioadă de timp viitoare, atunci când distribuția se obține prin utilizarea de valori istorice sau realizate, precum volatilitățile calculate pe baza variațiilor înregistrate în trecut ale prețurilor sau ratelor.

18.

Expunere curentă

reprezintă valoarea maximă dintre zero și valoarea de piață a unei tranzacții sau a unui portofoliu de tranzacții din cadrul unui set de compensare cu o contrapartidă, care ar fi pierdută în cazul în care contrapartida și-ar încălca obligațiile contractuale, în ipoteza în care, în caz de faliment,

nu este

posibilă

nicio

recuperare

a valorii

respectivelor tranzacții.

19.

Expunere

maximă

reprezintă

o

centilă

superioară

a

distribuției expunerilor, la orice dată viitoare, precedentă scadenței tranzacției celei mai îndelungate din cadrul setului de compensare.

20.

Expunere așteptată

reprezintă media distribuției expunerilor, la orice dată viitoare, precedentă scadenței tranzacției celei mai îndelungate din cadrul setului de compensare.

21.

Expunere așteptată efectivă la o anumită dată

reprezintă expunerea așteptată maximă la acea dată sau la orice dată anterioară. Expunerea așteptată efectivă la o anumită dată se poate, de asemenea, defini ca valoarea maximă dintre expunerea așteptată la data respectivă și, respectiv, expunerea efectivă la data precedentă.

22.

Expunere

pozitivă așteptată

reprezintă media ponderată în timp a expunerilor așteptate, unde ponderile sunt reprezentate de o fracțiune din întregul interval de timp considerat, aferentă fiecărei expuneri așteptate

individuale. La calculul cerinței minime de capital, media se determină pe durata primului

an

sau, dacă toate

contractele

din

cadrul

setului

de compensare devin scadente în mai puțin de un an, pe durata de viață a contractului

cu

scadența

cea

mai

îndelungată

din

cadrul

setului

de compensare.

23.

Expunere pozitivă așteptată efectivă

reprezintă media ponderată în timp a expunerilor așteptate efective, pe durata primului an, sau, dacă toate contractele din cadrul setului de compensare devin scadente în mai puțin de un an, pe durata de viață a contractului cu scadența cea mai îndelungată din cadrul

setului

de compensare,

unde ponderile

sunt reprezentate

de o fracțiune din întregul interval de timp considerat, aferentă fiecărei expuneri așteptate individuale.

24.

Ajustare a evaluării creditului

reprezintă o ajustare la valoarea medie de piață a portofoliului

de tranzacții derulate cu o contrapartidă. Această ajustare reflectă valoarea de piață a riscului de credit rezultat din once neonorare a obligațiilor aferente acordurilor contractuale încheiate cu o contrapartidă. Această ajustare poate reflecta valoarea de piață a riscului de credit aferent contrapartidei sau valoarea de piață a riscului de credit aferent atât instituției de credit, cât și contrapartidei.

25.

Ajustare

unilaterală a evaluării

creditului

reprezintă o ajustare a evaluării creditului care reflectă valoarea de piață a riscului de credit pe care-l reprezintă contrapartida pentru instituția de credit, dar nu reflectă valoarea de piață a riscului de credit pe care-l reprezintă instituția de credit pentru contrapartidă.

26.

Risc de reînnoire

reprezintă măsura în care expunerea pozitivă așteptată este sub-estimată, în situația în care se așteaptă ca tranzacțiile viitoare cu o contrapartidă să se desfășoare pe bază continuă. Expunerea suplimentară

generată de aceste tranzacții viitoare nu este inclusă în calculul expunerii pozitive așteptate.

27.

Risc general de corelare

reprezintă riscul care apare în situația în care există

o

corelație

pozitivă

între

probabilitatea

de

nerambursare

a contrapartidelor și factorii ce determină riscul general de piață.

28.

Risc specific de corelare

reprezintă riscul care apare în situația în care există o corelație pozitivă între expunerea față de o anumită contrapartidă și probabilitatea de nerambursare a acesteia, ca urmare a naturii tranzacțiilor derulate cu respectiva contrapartidă. Se consideră că o instituție de credit este expusă la riscul specific de corelare în situația în care este de așteptat ca expunerea viitoare față de o anumită contrapartidă să fie ridicată atunci când probabilitatea de nerambursare a contrapartidei este, de asemenea, ridicată.

29.

Instromente financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC)

reprezintă

elementele

enumerate

în cadrul

listei din anexa la prezentul regulament, altele decât acele elemente cărora le este atribuită, potrivit art.8, o valoare a expunerii egală cu zero.

30.

Tranzacție de răscumpărare

reprezintă orice tranzacție derulată în baza unui acord care satisface definiția prevăzută în cadrul

Regulamentului BNR

-

CNVA1 nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții

pentru ăacord repo" sau ăacord reverse repo".

31.

Operațiuni de dare/luare de titluri/măifuri cu împromut

reprezintă orice tranzacție care satisface definiția prevăzută în cadrul

Regulamentului BNR

-

CNVA1 nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții

pentru ăoperațiuni de dare de titluri/mărfuri cu împrumut" sau ăoperațiuni de luare de titluri/mărfuri cu împrumut".

Capitolul II

Principii generale de determinare a valorii expunerii

Articolul 3

(1)

Instituțiile de credit trebuie să determine valoarea expunerii aferente

contractelor

prevăzute

în anexa la prezentul

regulament

prin utilizarea uneia dintre metodele descrise în Capitolele III -VI, ținându-se cont de prevederile art.4-9.

(2)

Instituțiile de credit care nu sunt eligibile pentru aplicarea tratamentului prevăzut la art.9 alin.(2) din

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții

nu pot utiliza metoda descrisă în Capitolul IV.

(3)

Instituțiile de credit nu pot utiliza metoda descrisă în Capitolul IV în vederea determinării valorii expunerii aferente contractelor prevăzute la pct.3 din anexa la prezentul regulament.

(4)

Utilizarea combinată a metodelor descrise în Capitolele III - VI este permisă pe bază permanentă în cadrul unui grup, dar nu și în cadrul unei singure entități juridice.

Utilizarea

combinată

a metodelor

descrise

în Capitolele III și V în cadrul unei singure entități juridice este permisă în situația în care una dintre metode este utilizată pentru cazurile prevăzute la art.31.

(5)

În vederea derulării operațiilor de conversie

în monedă

națională prevăzute în Capitolul V, pentru valutele pentru care Banca Națională a României calculează și comunică cursurile oficiale de schimb se folosesc cotațiile anunțate în ziua respectivă.

Articolul 4

- Cu aprobarea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit pot determina valoarea expunerii pentru:

(a) contractele prevăzute în anexa la prezentul regulament; (b)tranzacțiile de răscumpărare;

(c) operațiunile de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut; (d)tranzacțiile de creditare în marjă; și

(e) tranzacțiile cu termen lung de decontare

prin utilizarea Metodei Modelului Intern, descrisă în Capitolul VI.

Articolul 5

- În situația în care o instituție de credit este cumpărător de protecție prin intermediul unor instrumente financiare derivate de credit în vederea acoperirii unei expuneri din afara portofoliului de tranzacționare sau a unei expuneri la riscul de credit al contrapartidei, aceasta poate calcula cerința de capital pentru activul acoperit potrivit art.133-141 din

Regulamentul BNR

-

CNVA1 nr.19/24/2006 pn·vind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții

sau, cu aprobarea Băncii Naționale a României, în conformitate cu art.34 din

Regulamentul BNR

-

CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și finnele de investiții potrivit abordăn"i bazate pe modele interne de rating

sau cu art.211-219 din

Regulamentul BNR

-

CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituțiile de credit și finnele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

În

aceste

situații,

valoarea

expunerii

la

riscul

de

credit

al contrapartidei aferent acestor instrumente financiare derivate de credit este zero.

Articolul 6

- Valoarea expunerii la riscul de credit al contrapartidei care rezultă din instrumentele de tip

credit default swap

vândute, din afara portofoliului de tranzacționare, în situația în care acestea sunt tratate ca protecție a

creditului fumizată de către instituția de credit și care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de credit la întreaga valoare noțională, este zero.

Articolul 7

Pentru toate metodele descrise în Capitolele III-VI, valoarea expunerii față de o anumită contrapartidă este egală cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartida respectivă.

Articolul 8

(1)

O valoare a expunerii egală cu zero pentru riscul de credit al contrapartidei poate fi atribuită

instrumentelor financiare

derivate

sau tranzacțiilor de răscumpărare, operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, tranzacțiilor cu termen lung de decontare și tranzacțiilor de creditare în marjă aflate în derulare cu o contrapartidă centrală și care nu au fost respinse de respectiva contrapartidă centrală.

(2)

O valoare a expunerii egală cu zero poate fi atribuită, de asemenea, expunerilor la riscul de credit față de contrapartide centrale, rezultând din instrumente financiare derivate, tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, tranzacții cu termen lung de decontare și tranzacții de creditare în marjă sau alte expuneri, așa cum sunt acestea stabilite de către Banca Națională a României, pe care instituția de credit le are în proces de derulare cu contrapartida centrală.

(3)

Pentru scopurile alin.(l) și (2), expunerile contrapartidei centrale la riscul de credit al contrapartidei față de toți participanții la acordurile sale trebuie acoperite zilnic integral prin garanții reale.

Articolul 9

(1)

Expunerile

provenind

din tranzacțiile cu termen

lung de decontare se pot determina prin utilizarea oricăreia dintre metodele descrise în

Capitolele

III -

VI,

indiferent

de

metodele

alese

pentru

tratarea instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC),

tranzacțiilor

de

răscumpărare,

operațiunilor

de

dare/luare

de titluri/mărfuri cu împrumut și tranzacțiilor de creditare în marjă.

(2)

La calculul cerințelor de capital pentru tranzacțiile cu termen lung de decontare,

instituțiile

de credit care utilizează

abordarea

prevăzută

în

Regulamentul BNR

-

CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating

pot aplica ponderile de risc potrivit abordării prevăzute în

Regulamentul BNR

-

CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordăn·i standard

în mod permanent și indiferent de importanța acestor poziții.

Articolul I

O

- În cazul metodelor descrise în Capitolele III și IV, instituțiile de credit trebuie să se asigure că valoarea noțională care urmează să fie luată în calcul este un indicator adecvat pentru riscul aferent contractului. În situația în care, de exemplu, contractul prevede o multiplicare a fluxurilor de numerar, valoarea noțională trebuie ajustată pentru a lua în considerare efectele multiplicării asupra structurii de risc a respectivului contract.

Capitolul III

Metoda Marcării la Piat , ă

Articolul 11

- Metoda Marcării la Piață permite determinarea valorii expunerii prin parcurgerea următoarelor etape:

Etapa (a): prin atașarea valorilor de piață curente contractelor - marcarea la piață - se obține costul de înlocuire curent al tuturor contractelor cu valori pozitive.

Etapa (b): pentru a obține expunerea de credit viitoare potențială, exceptând contractele swap într-o singură monedă pe rate ale dobânzii variabile -

single-currency ''jloating/jloating" interest rate swaps

-,

caz în care se calculează numai costul de înlocuire curent, valorile principalului noțional sau valorile instrumentului financiar suport se înmulțesc cu procentele din Tabelul 1:

Tabelul 1 Cl),C

2

)

Scadentă rezidual ' i 3

)

Contracte pe rata dobânzii

Contracte pe cursul de schimb ș1 pe aur

Contracte pe titluri de capital

Contracte pe metale prețioase, cu excepția

aurului

Contracte pe mărfuri, altele decât metalele prețioase

Până la un an inclusiv

0%

1%

6%

7%

10%

2

(l)

Contractele care nu se încadrează în niciuna dintre cele 5 categorii indicate în acest tabel trebuie să fie tratate ca și contractele pe mărfuri, altele decât metalele prețioase.

3

( )

Pentru contractele care implică schimburi multiple ale principalului, procentele trebuie să fie înmulțite cu numărul de plăți rămase de efectuat în conformitate cu prevederile contractului.

( )

Pentru contractele structurate astfel încât expunerile rămase, ulterioare datelor de plată specificate, să fie regularizate și la care termenii sunt revizuiți astfel încât valoarea de piață a contractelor la acele date specificate să fie zero, scadența reziduală este egală cu timpul rămas până la următoarea dată de revizuire a termenilor contractului. În cazul contractelor pe rata dobânzii care îndeplinesc aceste criterii și au o scadență rămasă mai mare de un an, procentul nu trebuie să fie mai mic de 0,5%.

Între 1 și 5

atll

inclusiv

0,5%

5%

8%

7%

12%

Peste 5 ani

1,5%

7,5%

10%

8%

15%

În scopul calculării expunerii de credit viitoare potențiale în conformitate cu etapa

b), instituțiile

de credit

pot, cu notificarea

Băncii

Naționale a României,

să aplice procentele

prevăzute

în Tabelul 2 în locul celor prevăzute în Tabelul 1, în situația în care instituțiile de credit fac uz de opțiunea prevăzută la pct.21 din Anexa IV la

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.22/27/2006

privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții

pentru contractele pe mărfuri, cu excepția aurului în sensul pct.3 din anexa la prezentul regulament.

Tabelul 2

Scadent , a reziduală

Metale prețioase (cu excepția

aurului)

Metale de bază

Produse agricole (perisabile)

Altele, inclusiv produse energetice

Pânăla unan

inclusiv

2%

2,5%

3%

4%

Intre 1 și

5 ani inclusiv

5%

4%

5%

6%

Peste 5

am

7,5%

8%

9%

10%

Etapa (c): suma dintre costul de înlocuire curent și expunerea de credit viitoare potențială reprezintă valoarea expunerii.

CAPITOLUL

IV

Metoda Expunerii Inițiale

Articolul 12

- Metoda Expunerii Inițiale permite determinarea valorii expunerii prin parcurgerea următoarelor etape:

Etapa (a): valoarea principalului noțional pentru fiecare instrument se multiplică cu procentele înscrise în Tabelul 3:

Tabelul 3

Scadenta inițială( ' l)

Contracte pe rata dobânzii

Contracte pe cursul de schimb și pe

aur

Până la un an inclusiv

0,5%

2%

Între 1 și 2 ani inclusiv

1%

5%

Pentru fiecare an în plus

1%

3%

Etapa (b): valoarea expunerii inițiale astfel obținută reprezintă valoarea expunern ..

.

Capitolul V

Metoda standardizată

Articolul 13

(0)

-

(1)

Metoda

standardizată

poate

fi

utilizată

doar

în

cazul instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC) și al tranzacțiilor cu termen lung de decontare. Valoarea expunerii se

(1)

În cazul contractelor pe rata dobânzii, instituțiile de credit pot, cu aprobarea Băncii Naționale, să aleagă fie scadența inițială, fie scadența reziduală.

calculează separat pentru fiecare set de compensare ș1 pnn deducerea garanțiile reale, conform următoarei formule:

Valoareaexpunerii=t3 *max(CMV -CMC;

I

IRPT,J

-

IRPCu *CCRMJJ

J

l

l

unde:

CMV

=

valoarea de piață curentă a portofoliului de tranzacții din cadrul unui set de compensare cu o contrapartidă, înainte de deducerea garanțiilor reale, respectiv:

CMV=LCMVi

i

unde:

CMVi

=

valoarea de piață curentă a tranzacției i;

CMC

=

valoarea de piață curentă a garanțiilor reale atribuite setului de compensare, respectiv:

unde:

CMC 1

=

valoarea de piață curentă a garanțiilor reale

t

i

=

indice care desemnează tranzacția;

1

=

indice care desemnează garanțiile reale;

j

=

indice care desemnează categoria setului de acoperire a riscului. Aceste seturi de acoperire a riscului corespund unor factori de risc pentru care pozițiile de risc de semn opus pot fi compensate, rezultând o poziție de risc netă, pe baza căreia se calculează mărimea expunerii;

RPTij

=

poziția de risc care provine din tranzacția i în raport cu setul de

acoperire a riscului j;

RPC 1

j

=

poziția de risc care provine din garanțiile reale 1 în raport cu setul de acoperire a riscului j;

CCRMj

=

multiplicatorul aferent riscului de credit al contrapartidei, prevăzut în Tabelul 5, în raport cu setul de acoperire a risculuij

=

1,4.

(2)

Garanției reale primite din partea unei contrapartide îi este atribuit un semn pozitiv, iar garanției reale fumizate unei contrapartide îi este atribuit un semn negativ.

(3)

Garanțiile reale recunoscute în contextul acestei metode se limitează la garanțiile

reale

eligibile

în

conformitate

cu

prevederile

art.20

din

Regulamentul BNR

-

CNVN! nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a n·scului de credit utilizate de instituțiile de credit șifirmele de investiții

și ale pct.9 din Anexa II la

Regulamentul BNR

-

CNVN! nr.22/27/2006 pn"vind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții.

Articolul 14

(1)

În situația în care o tranzacție pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, care prezintă un profil de risc liniar, prevede schimbul unui instrument financiar contra unei plăți, partea tranzacției aferentă plății se numește ăsegment de plată". Tranzacțiile care prevăd schimbul unei plăți contra altei plăți sunt constituite din două segmente de plată.

(2)

Segmentele de plată corespund plăților brute prevăzute în contract, inclusiv valoarea noțională a tranzacției.

(3)

Pentru scopurile efectuării calculelor următoare, instituțiile de credit pot să nu țină cont de riscul de rata dobânzii aferent segmentelor de plată cu o scadență rămasă mai mică de un an.

(4)

Instituțiile de credit pot trata tranzacțiile care constau din două segmente de plată exprimate în aceeași monedă, cum ar fi swap-urile pe rata dobânzii,

ca

reprezentând

o

singură

tranzacție

agregată.

Tratamentul

aferent segmentelor de plată se aplică tranzacției agregate.

Articolul 15

-

Tranzacțiile care prezintă un profil de nsc liniar, având ca instrumente financiare suport titluri de capital (inclusiv indici ai titlurilor de capital),

aur,

alte

metale

prețioase

sau

alte

mărfuri,

sunt

puse

în corespondență cu o poziție de risc pe respectivele titluri de capital (sau indici ai titlurilor de capital) sau mărfuri (inclusiv aur și alte metale prețioase) și cu o poziție de risc de rata dobânzii pentru segmentul de plată. Dacă segmentul de plată este exprimat în valută, acesta trebuie, de asemenea, să fie pus în corespondență cu o poziție de risc pe respectiva valută.

Articolul 16

(1)

Tranzacțiile care prezintă un profil de risc liniar și care au ca instrument financiar suport un titlu de creanță sunt puse în corespondență cu o poziție de risc de rata dobânzii pentru respectivul titlu de creanță și cu o altă poziție de risc de rata dobânzii pentru segmentul de plată.

(2)

Tranzacțiile care prezintă un profil de risc liniar și care prevăd schimbul unei plăți contra altei plăți, inclusiv contractele forward pe curs de schimb, sunt puse în corespondență cu o poziție de risc de rata dobânzii pentru fiecare dintre segmentele de plată.

(3)

Dacă titlul de creanță suport al unei tranzacții care prezintă un profil de risc liniar este exprimat în valută, acesta este pus în corespondență cu o poziție de risc pe respectiva valută.

(4)

Dacă un segment de plată este exprimat în valută, segmentul de plată este pus în corespondență, de asemenea, cu o poziție de risc pe respectiva valută.

(5)

În cazul unui swap de bază pe curs de schimb -

foreign exchange basis

swap-,

valoarea expunerii este zero.

Articolul 17

- Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-o tranzacție cu profil de risc liniar este valoarea noțională efectivă - preț de piață înmulțit cu cantitate - a instrumentelor financiare suport, inclusiv mărfuri, convertită în moneda națională a instituției de credit, cu excepția titlurilor de creanță.

Articolul 18

- În cazul titlurilor de creanță și al segmentelor de plată, dimensiunea poziției de risc este produsul dintre valoarea noțională efectivă a plăților brute rămase de efectuat, inclusiv valoarea noțională, convertită în monedă națională a instituției de credit, și durata modificată a titlului de creanță sau a segmentului de plată, după caz.

Articolul 19

- Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-un instrument de tip

credit default swap

este produsul dintre valoarea noțională a titlului de creanță de referință și scadența rămasă a instrumentului de tip

credit default swap.

Articolul 20

- Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-un instrument financiar derivat tranzacționat pe piețe nereglementate (OTC), care prezintă un profil de risc neliniar, inclusiv opțiunile și instrumentele de tip

swaption,

este egală cu echivalentul delta al valorii noționale efective a instrumentului financiar suport al tranzacției, cu excepția situației în care instrumentul suport este reprezentat de un titlu de creanță.

Articolul 21

- Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-un instrument financiar derivat tranzacționat pe piețe nereglementate (OTC), care prezintă un profil de risc neliniar, inclusiv opțiunile și instrumentele de tip

swaptions,

al cărui instrument suport este reprezentat de un titlu de creanță sau de un segment de plată, este egală cu produsul dintre echivalentul delta al valorii noționale efective a titlului de creanță sau a segmentului de plată și durata modificată a titlului de creanță sau a segmentului de plată, după caz.

Articolul 22

- În vederea determinării pozițiilor de risc, garanția reală primită de la o contrapartidă trebuie tratată ca o creanță asupra contrapartidei provenind dintr-un instrument financiar derivat (poziție lungă), scadentă astăzi, iar garanția reală furnizată trebuie tratată ca o obligație față de contrapartidă (poziție scurtă), scadentă astăzi.

Articolul 23

(1)

În vederea determinării dimensiunii și semnului unei poziții de risc, instituțiile de credit pot utiliza următoarele formule:

(a)

pentru toate instrumentele, altele decât titlurile de creanță:

valoarea noțională efectivă sau

ap

echivalentul delta al valorii notionale

= p

f

av

,

re

unde:

Prer=

prețul instrumentului suport, exprimat în moneda de referință; V

=

valoarea instrumentului financiar (în cazul unei opțiuni, aceasta

este prețul opțiunii, iar în cazul unei tranzacții cu profil de risc linear este valoarea instrumentului suport însuși);

P

=

prețul instrumentului suport, exprimat în aceeași monedă ca V;

(b)

pentru titlurile de creanță și pentru segmentele de plată ale tuturor tranzacțiilor:

valoarea noțională efectivă, multiplicată cu durata modificată sau echivalentul delta al valorii noționale, multiplicat cu durata modificată

av

ar

unde:

V

=

valoarea instrumentului financiar (în cazul unei opțiuni, aceasta

este prețul opțiunii, iar în cazul unei tranzacții cu profil de risc linear este valoarea instrumentului suport însuși sau a segmentului de plată, după caz)

r

=

nivelul ratei dobânzii.

(2)

Dacă valoarea instrumentului financiar la care se face referire la alin.(l) este exprimată într-o altă monedă decât moneda de referință, instrumentul financiar derivat trebuie convertit în moneda de referință prin înmulțirea cu cursul de schimb relevant.

Articolul 24

-

Pozițiile de risc trebuie grupate pe seturi de acoperire a riscului. Pentru fiecare set de acoperire, se calculează valoarea absolută a sumei pozițiilor de risc rezultante. Această sumă se numește ăpoziție de risc netă" și este reprezentată de termenul:

l RPT,-;

RPClj

I

din cadrul formulei prevăzute la art.13 alin.(1).

Articolul 25

-

Pentru pozițiile de risc de rata dobânzii provenind din depozite în numerar primite de la contrapartidă drept garanție reală, din segmente de plată și din titluri de creanță suport, cărora, potrivit Tabelului 1 din Anexa I

la

Regulamentul BNR

-

CNVlvf nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții

li se aplică o cerință de capital de cel mult 1,60%, există șase seturi de acoperire a riscului pentru fiecare monedă, conform Tabelului 4 de mai jos. Seturile de acoperire a riscului se definesc printr-o combinație a criteriilor ăscadență rămasă" ș1

,,rate ale dobânzii de referință".

Tabelul 4

Rate ale dobânzii de referință guvernamentale

Rate ale dobânzii de referință ne-guvernamentale

Scadent , a

rămasă

Până la un an inclusiv

Până la un an inclusiv

Scadent , a

rămasă

Intre 1 și 5 ani inclusiv

Intre 1 și 5 ani inclusiv

Scadența

rămasă

Peste 5 ani

Peste 5 ani

Articolul 26

- Pentru pozițiile de risc de rata dobânzii, care provin din titluri de creanță suport sau din segmente de plată pentru care rata dobânzii este legată de o rată a dobânzii de referință, reprezentativă pentru nivelul general al ratelor de dobândă de pe piață, scadența rămasă este lungimea intervalului de timp până la următoarea re-ajustare a ratei dobânzii. În orice alte situații, scadența rămasă este durata de viață rămasă a titlului de creanță suport sau, în cazul unui segment de plată, este durata de viață rămasă a tranzacției.

Articolul 27

- Există un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent al unui titlu de creanță de referință, suport al unui instrument de tip

credit default swap.

Articolul 28

(1)

Pentru pozițiile de risc de rata dobânzii, care provm din depozite în numerar care sunt puse la dispoziția unei contrapartide drept garanție reală, în situația în care contrapartida respectivă nu are obligații de plată rămase cu risc specific scăzut, și din titluri de creanță suport, cărora, potrivit

Tabelului

1

din

Anexa

I

la

Regulamentul

BNR

-

CNVM nr.22/27/2006

privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții,

li se aplică o cerință de capital mai mare de 1,60%, există un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent. În situația în care un segment de plată reproduce un astfel de titlu de creanță, există de asemenea un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent al titlului de creanță de referință.

(2)

Instituțiile de credit pot atribui aceluiași set de acopenre a riscului pozițiile de risc care provin din titluri de creanță ale unui anumit emitent sau din titluri de creanță de referință ale aceluiași emitent, care sunt reproduse de segmente de plată sau care constituie suportul unui instrument de tip

credit default swap.

Articolul 29

(1)

Instrumentele financiare suport, altele decât titlurile de creanță, sunt respectiv atribuite aceluiași set de acoperire a riscului, numai dacă sunt instrumente similare sau identice. În orice alte situații, acestea sunt atribuite unor seturi distincte de acoperire a riscului.

(2)

Similaritatea instrumentelor este stabilită după cum urmează:

-

pentru titlurile de capital, instrumentele similare sunt cele care au același emitent. Un indice al titlurilor de capital se tratează ca pentru cazul unui emitent distinct;

-

pentru metalele

prețioase,

instrumentele

similare

sunt cele aferente aceluiași metal. Un indice al metalelor prețioase se tratează drept un metal prețios distinct

-

pentru energia electrică, instrumentele similare sunt drepturile și obligațiile de livrare aferente aceluiași interval temporal de încărcare a capacității, la nivel maxim sau nu, din cadrul oricărei perioade de 24 de ore și

-

pentru mărfuri, instrumentele similare sunt cele pe aceeași marfă. Un indice al mărfurilor se tratează drept marfă distinctă.

Articolul 30

(1)

Multiplicatorii aferenți riscului de credit al contrapartidei aplicabili diferitelor categorii de seturi de acoperire a riscului sunt prevăzuți în Tabelul 5 de mai jos:

Tabelul 5

Categorii de seturi de acoperire a riscului

Multiplicatorul aferent

riscului de credit al contrapartidei

1. Rate ale dobânzii

0,2%

2. Rate ale dobânzii pentru poziții de

risc care provin dintr-un titlu de creanță de referință, suport al unui instrument de tip

credit default swap,

căruia i se aplică o cerință de capital de cel mult 1,60%, în conformitate cu Tabelul 1 din Anexa I la

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de

credit și al finnelor de investiții

0,3%

3. Rate ale dobânzii pentru poziții de risc care provin dintr-un titlu de creanță sau un titlu de creanță de referință,

căruia i se aplică o cerință de capital mai mare de 1,60%, în conformitate cu

0,6%

Tabelului 1 din Anexa I la

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investitii

4. Cursuri de schimb

2,5%

5. Energie electrică

4%

6.Aur

5%

7. Titluri de capital

7%

8. Metale prețioase (cu excepția

aurului)

8,5%

9. Alte mărfuri (cu excepția metalelor prețioase și a energiei electrice)

10%

1O. Instrumente suport ale instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate

(OTC), care nu sunt incluse în niciuna dintre categoriile de mai sus

10%

(2)

Instrumentele suport ale instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC), prevăzute la pct.l

O

din Tabelul 5, trebuie atribuite unor seturi distincte de acoperire a riscului pentru fiecare categorie de instrument suport.

Articolul 31

- Pentru tranzacțiile care prezintă un profil de risc neliniar sau pentru segmentele de plată și tranzacțiile care au ca suport titluri de creanță, pentru care instituția de credit nu poate determina delta sau, respectiv, durata modificată, cu ajutorul unui model, care a fost considerat eligibil de către Banca Națională a României pentru scopurile determinării cerințelor minime de capital pentru riscul de piață, Banca Națională a României trebuie să determine,

de

o

manieră

prudentă,

dimensiunea

pozițiilor

de

risc

ș1 multiplicatorii aferenți riscului de credit al contrapartidei aplicabili sau poate solicita, de la caz la caz, utilizarea metodei descrise în Capitolul III.

Compensarea nu este recunoscută, ceea ce înseamnă că valoarea expunerii se determină ca în cazul unui set de compensare care ar include doar tranzacția în cauză.

Articolul 32

- O instituție de credit trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica dacă, anterior includerii unei tranzacții într-un set de acoperire a riscului, tranzacția este acoperită de un contract de compensare executoriu din punct de vedere juridic, care respectă cerințele prevăzute în Capitolul

VII.

Articolul 33

- O instituție de credit care, în vederea diminuării riscului de credit al contrapartidei, utilizează garanții reale, trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica dacă, anterior recunoașterii în cadrul calculelor sale a efectului garanțiilor reale, garanțiile reale îndeplinesc standardele legate de siguranța juridică prevăzute în

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit șifirmele de investiții.

Capitolul VI

Metoda Modelului Intern

Secțiunea 1 Principii generale

Articolul 34

(1)

O instituție de credit poate utiliza, cu aprobarea Băncii Naționale a României, Metoda Modelului Intern pentru a calcula valoarea expunerii pentru tranzacțiile prevăzute la art.4 lit.(a) sau pentru tranzacțiile prevăzute la art.4 lit.(b), (c) și (d) sau pentru tranzacțiile prevăzute la art.4

lit.(a) - (d). În fiecare dintre aceste situații, pot fi incluse, de asemenea, și tranzacțiile prevăzute la art.4 lit.(e).

(2)

Fără a lua în considerare prevederile art.3 alin.(4), instituțiile de credit pot alege să nu aplice această metodă în cazul expunerilor care nu sunt semnificative în termeni de dimensiune și risc.

(3)

Pentru a aplica Metoda Modelului Intern, o instituție de credit trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în acest capitol.

(4)

În cazul instituțiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating, în vederea calculării scadenței efective, acestea trebuie să notifice Banca Națională a României cu privire la alegerea sau, după caz, calcularea

ratei randamentului

fără risc, Banca Națională

a României urmând a decide de la caz la caz dacă este necesară revizuirea metodologiei.

Articolul 35

(1)

Cu aprobarea Băncii Naționale a României, implementarea Metodei Modelului Intern se poate efectua secvențial pe diferite tipuri de tranzacții și, pe durata acestei perioade, instituția de credit poate utiliza metodele

descrise

în Capitolele

III -

V, cu

respectarea

prevederilor Capitolului II.

(2)

Fără a lua în considerare prevederile subsecvente ale acestui capitol, instituțiilor de credit nu le este solicitată utilizarea unui anumit tip de model.

Articolul 36

-

Pentru

toate tranzacțiile

pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate și pentru tranzacțiile cu termen lung de decontare, pentru care o instituție de credit nu a obținut aprobarea de a utiliza Metoda Modelului Intern, instituția de credit trebuie să utilizeze metodele

descrise

în Capitolele

III -

V, cu

respectarea

prevederilor Capitolului II.

Articolul 37

(1)

Instituțiile de credit care au obținut permisiunea de a utiliza Metoda Modelului Intern nu pot reveni la utilizarea metodelor descrise în Capitolele III - V, decât pentru motive justificate în mod corespunzător și cu aprobarea Băncii Naționale a României.

(2)

Dacă o instituție de credit nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul capitol, aceasta trebuie fie să prezinte Băncii Naționale a României un plan de redresare oportună, fie să demonstreze că efectul neîndeplinirii acestor cerințe nu este semnificativ.

Secțiunea 2 Valoarea expunerii

Articolul 38

(1)

Valoarea

expunerii se determină

la nivelul setului de compensare.

(2)

Modelul trebuie să specifice distribuția previzionată a modificărilor valorii de piață a setului de compensare, datorate modificărilor variabilelor pieței, precum ratele dobânzii și cursurile de schimb.

(3)

Modelul trebuie să determine, în continuare, valoarea expunerii aferente setului de compensare la fiecare moment viitor, luând în considerare modificările variabilelor pieței.

(4)

În cazul contrapartidelor care sunt acoperite prin garanții reale în cadrul contractelor în marjă, modelul poate surprinde, de asemenea, evoluțiile viitoare ale garanțiilor reale.

Articolul 39

-

Instituțiile de credit pot include garanțiile financiare eligibile, prevăzute la art.20 din

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind

tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții

și la pct.9 din Anexa II la

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.22/27/2006

privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții,

în distribuțiile previzionate ale modificărilor valorii de piață a setului de compensare, dacă garanțiile reale îndeplinesc cerințele cantitative, calitative și cele aferente datelor pentru Metoda Modelului Intern.

Articolul 40

- Valoarea expunerii este calculată ca produsul dintre factorul a și expunerea pozitivă așteptată efectivă:

Valoarea expunerii = a * EPEefectivă unde:

alfa (a) este 1,4, dar Banca Națională a României poate solicita utilizarea unei valori mai mari a acestuia;

EPEefectivă este expunerea pozitivă așteptată efectivă, care se calculează prin estimarea expunerii așteptate (EEt), ca expunere medie la momentul viitor t, unde media se determină pe baza valorilor viitoare posibile ale factorilor de risc de piață relevanți. Modelul estimează expunerea așteptată la o serie de momente viitoare t 1 , t 2

,

t 3

etc.

Articolul 41

- Expunerea așteptată efectivă se calculează prin recurență, după cum urmează:

EEtk efectivă= max(EEtk-1 efectivă; EEtk) unde:

momentul curent se notează cu t 0

,

iar expunerea așteptată efectivă la t 0

(EEt 0

efectivă) este egală cu expunerea curentă.

Articolul 42

(1)

Expunerea pozitivă așteptată efectivă este valoarea medie a expunerilor așteptate efective pe parcursul primului an al expunerii viitoare. Dacă toate contractele aferente setului de compensare devin scadente în mai puțin de un an, expunerea pozitivă așteptată este egală cu media expunerilor așteptate până la data la care toate contractele aferente setului de compensare ajung la scadență.

(2)

Expunerea pozitivă așteptată efectivă se calculează ca media ponderată a expunerilor așteptate efective:

L

min(l an; scadenta)

EPE

efectiva

=

EEtk

efectiva

*

/'J.f

k

k=l

unde:

ponderile LJ.tk

=

tk - tk-l permit să se țină cont de cazul în care expunerea viitoare se calculează la momente de timp care nu sunt repartizate la intervale egale.

Articolul 43

- Cuantificările expunerii așteptate sau ale expunerii maxime trebuie calculate pe baza unei distribuții a expunerilor care ține cont de posibilitatea ca expunerile să nu fie normal distribuite.

Articolul 44

- Instituțiile de credit pot utiliza o cuantificare mai prudentă decât produsul dintre factorul a și expunerea pozitivă așteptată efectivă, calculat în conformitate cu formula prevăzută la art.40, pentru fiecare contrapartidă.

Articolul 45

(1)

Fără a lua în considerare prevederile art.40, instituțiile de credit pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naționale a României, propriile estimări ale lui a, cu condiția ca valoarea acestuia să nu fie mai mică decât 1,2, iar a să fie egal cu raportul dintre capitalul intern rezultat ca urmare a unei simulări

globale

pe

toate

contrapartidele

a

expunerii

la

riscul

de

credit

al contrapartidei -

la numărător -

și capitalul intern determinat

pe baza expunerii pozitive așteptate - la numitor-. În cazul numitorului, expunerea pozitivă așteptată trebuie să fie utilizată ca și când ar fi o sumă fixă rămasă de rambursat.

(2)

Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că estimările proprii ale lui a surprind, la numărător, surse semnificative ale dependenței stocastice a distribuției valorilor de piață ale tranzacțiilor sau ale portofoliilor de tranzacții de-a lungul contrapartidelor. Estimările proprii ale lui a trebuie să țină cont de diversificarea portofoliilor.

(3)

O instituție de credit trebuie să se asigure că, atât numărătorul cât și numitorul lui a, se determină în mod coerent în ceea ce privește metodologia de modelare, specificările parametrilor și structura portofoliului.

(4)

Abordarea utilizată pentru estimarea lui a trebuie să aibă la bază abordarea instituției de credit cu privire la capitalul intern, trebuie să fie bine formalizată și să fie supusă unui proces independent de validare.

(5)

Instituția de credit trebuie să revizuiască estimările lui a cel puțin trimestrial, și chiar mai des în situațiile în care structura portofoliului se modifică în timp. De asemenea, instituția de credit trebuie să evalueze riscul aferent modelului.

Articolul 46

-

Dacă este cazul, volatilitățile și corelațiile factorilor de risc de piață care se utilizează în simularea comună a riscului de piață și a riscului de credit trebuie să fie condiționate de factorul de risc de credit, pentru a reflecta creșterile potențiale ale volatilității sau ale corelației în condițiile unui declin economic.

Articolul 47

-

În cazul în care setul de compensare face obiectul unui contract în marjă, instituțiile de credit trebuie să utilizeze una dintre următoarele cuantificări ale expunerii pozitive așteptate:

a)

expunerea pozitivă așteptată efectivă, fără a lua în considerare contractul în marjă

b)

pragul de marjă, dacă este pozitiv, potrivit contractului în marjă, plus un adaos care reflectă creșterea potențială a expunerii pe perioada de risc de marjă. Acest adaos se calculează ca fiind creșterea așteptată a expunerii setului de compensare, începând de la o expunere curentă cu valoarea zero, pe perioada de risc de marjă. Pentru perioada de risc de marjă utilizată în acest scop se impune un termen minim de 5 zile lucrătoare în cazul seturilor de compensare compuse numai din tranzacții de tip repo -

repo-style transactions

-, care fac obiectul reajustării zilnice a marjei și marcării zilnice la piață, și un termen minim de 1O zile lucrătoare pentru toate celelalte seturi de compensare sau

c)

dacă modelul

include

efectele

marjei

în

cazul

estimării

expunerii așteptate, cuantificarea expunerii așteptate prin intermediul modelului se poate utiliza direct în ecuația de la art.41, cu aprobarea Băncii Naționale a României.

Sect , iunea 3

Cerințe minime pentru modelele de calcul a expunerii pozitive așteptate

Articolul 48

-

Modelul utilizat de o instituție de credit în vederea determinării expunerii

pozitive

așteptate

trebuie

să respecte

cerințele

operaționale prevăzute la art.49 - 73.

3.1

Controlul riscului de credit al contrapartidei

Articolul 49

(1)

Instituția de credit trebuie să dispună de o unitate de control al riscului, care

să fie

responsabilă

pentru

proiectarea

și implementarea sistemului de administrare a riscului de credit al contrapartidei, inclusiv în ceea ce privește validarea inițială și pe bază continuă a modelului.

(2)

Unitatea de control al riscului trebuie să verifice integritatea datelor de intrare în model, să elaboreze și să analizeze rapoarte asupra rezultatelor modelului de cuantificare a riscului utilizat de instituția de credit, inclusiv să evalueze

legătura dintre cuantificările expunerii

la risc și limitele

de creditare și tranzacționare.

(3)

Unitatea de control al riscului trebuie:

(a)

să fie independentă de unitățile responsabile cu inițierea, reînnoirea sau tranzacționarea expunerilor

și să nu fie

supusă

niciunei

influențe inoportune

(b)

să dețină personal adecvat

(c)

să raporteze direct conducerii superioare a instituției de credit.

(4)

Activitatea unității de control al riscului trebuie să facă parte integrantă din procesul de administrare zilnică a riscului de credit. Rezultatele acesteia trebuie, în consecință, să facă parte integrantă a procesului de planificare, monitorizare și control al profilului de risc de credit și al profilului de risc în ansamblul său, aferente instituției de credit.

Art.SO - (1)

O instituție de credit trebuie să dispună de politici, procese și sisteme privind administrarea riscului de credit al contrapartidei care sunt solide din punct de vedere conceptual

și care sunt implementate

cu integritate.

(2)

Un cadru solid de administrare a riscului de credit al contrapartidei trebuie să includă identificarea, cuantificarea, administrarea, aprobarea și raportarea internă a acestui risc.

Articolul 51

- Politicile unei instituții de credit cu privire la administrarea riscului trebuie să țină cont de riscul de piață, de riscul de lichiditate, de cel legal și de cel operațional care pot fi asociate riscului de credit al contrapartidei. Instituția de credit nu trebuie să deruleze tranzacții cu o contrapartidă fără a-i evalua bonitatea și trebuie să țină cont în mod corespunzător de riscul de credit înregistrat înainte și la momentul decontării -

settlement and pre­ settlement credit risk

-

. Aceste riscuri trebuie administrate pe cât de cuprinzător posibil atât la nivel de contrapartidă - prin agregarea expunerilor la riscul de credit al respectivei contrapartidei cu alte expuneri din credite-, cât și la nivelul întregii organizații.

Articolul 52

(1)

Consiliul

de administrație

și conducerea

superioară

ale instituției de credit trebuie să fie implicate activ în procesul de control al riscului de credit al contrapartidei și trebuie să-l considere un aspect esențial al activității economice căruia trebuie să-i fie alocate resurse semnificative.

(2)

Conducerea superioară trebuie să cunoască limitele și ipotezele aferente modelului utilizat precum și impactul pe care acestea pot să îl aibă asupra fiabilității rezultatelor.

(3)

Conducerea

superioară

trebuie

țină

cont,

de

asemenea,

de incertitudinile aferente condițiilor de piață și de problemele operaționale și să aibă cunoștință despre modul în care acestea sunt integrate în model.

Articolul 53

- Rapoartele zilnice cu privire la expunerile instituției de credit la riscul de credit al contrapartidei trebuie să fie examinate de către conducerea cu un nivel ierarhic adecvat și cu o autoritate suficientă pentru a impune atât reducerea pozițiilor luate la nivel individual de administratorii de credite sau de personalul care tranzacționează, cât și reducerea expunerii

totale a instituției de credit la riscul de credit al contrapartidei.

Articolul 54

- Sistemul instituției de credit privind administrarea riscului de credit al contrapartidei trebuie să fie utilizat în strânsă legătură cu limitele interne de creditare și de tranzacționare. Limitele de creditare și de tranzacționare trebuie să se coreleze cu modelul instituției de credit de cuantificare a riscului într-o manieră coerentă în timp și care să fie înțeleasă în mod corespunzător de către administratorii de credite, de către personalul care tranzacționează și de către conducerea superioară.

Articolul 55

(1)

Cuantificarea riscului de credit al contrapartidei de către instituția de credit trebuie să includă cuantificarea zilnică și pe parcursul zilei a utilizării liniilor de credit.

(2)

Instituția de credit trebuie să cuantifice expunerea curentă brută și netă de garanțiile reale.

(3)

Instituția de credit trebuie să calculeze și să monitorizeze, la nivel de portofoliu și de contrapartidă, expunerea maximă sau expunerea viitoare potențială la un interval de încredere ales de instituția de credit.

(4)

Instituția de credit trebuie să țină cont de pozițiile importante sau cu un grad mare de concentrare, cum ar fi de exemplu pe grupuri de contrapartide aflate în legătură, pe un anumit sector economic, pe o anumită piață, etc.

Articolul 56

(1)

Instituția de credit trebuie să implementeze

un program sistematic

și riguros de simulare de criză -

stress testing

-

care să completeze analiza riscului de credit al contrapartidei bazată pe rezultatele zilnice generate de modelul instituției privind cuantificarea riscului.

(2)

Rezultatele acestor simulări de criză trebuie să fie examinate periodic de către conducerea superioară și să se reflecte în politicile și în limitele privind riscul de credit al contrapartidei, stabilite de către conducerea superioară și de către consiliul de administrație.

(3)

În cazul în care simulările

de criză evidențiază

o vulnerabilitate particulară la un anumit ansamblu de circumstanțe, instituția de credit trebuie să adopte fără întârziere măsuri de administrare adecvată a acestor

n . scun . .

Articolul 57

(1)

Instituția de credit trebuie să dispună de proceduri care să asigure conformitatea cu ansamblul politicilor, mecanismelor de control și procedurilor

interne

formalizate

privind

funcționarea

sistemului

de administrare a riscului de credit al contrapartidei.

(2)

Sistemul de administrare a riscului de credit al contrapartidei deținut de instituția de credit trebuie să fie formalizat în mod corespunzător și să ofere explicații cu privire la tehnicile empirice utilizate în vederea cuantificării acestui risc.

Articolul 58

- În cadrul procesului de audit intern, instituția de credit trebuie să desfășoare cu regularitate o analiză independentă

a sistemului său de administrare a riscului de credit al contrapartidei. Această analiză trebuie să includă atât activitățile unităților operaționale, la care se face referire la art.49, cât și activitățile unității independente de control al riscului de credit

al contrapartidei. Analiza procesului general de administrare a

riscului de credit al contrapartidei trebuie să se realizeze cu regularitate și să aibă în vedere cel puțin următoarele aspecte:

a)

caracterul

adecvat

al

documentației

sistemului

ș1

procesului

de administrare a riscului de credit al contrapartidei;

b)

organizarea unității de control al riscului de credit al contrapartidei;

c)

integrarea rezultatelor cuantificării riscului de credit al contrapartidei în cadrul administrării zilnice a riscului;

d)

procesul de aprobare a modelelor de evaluare a riscului -

risk pricing models

- și a sistemelor de evaluare care sunt folosite de către personalul din unitățile responsabile cu inițierea tranzacțiilor

(front-office)

și din unitățile

responsabile

cu

înregistrarea

și monitorizarea

tranzacțiilor inițiate

(back-ofjice);

e)

validarea

oricărei

modificări

semnificative

apărute

în

procesul

de cuantificare a riscului de credit al contrapartidei;

f)

sfera

riscului

de

credit

al

contrapartidei surprins

de modelul

de cuantificare a riscului;

g)

integritatea sistemului de informare a conducerii;

h)

acuratețea și caracterul complet al datelor privind riscul de credit al contrapartidei;

i)

verificarea coerenței, actualității și fiabilității surselor de date folosite pentru rularea modelelor interne, inclusiv independența unor asemenea surse de date;

j)

acuratețea și pertinența ipotezelor utilizate cu pnvire la volatilitate ș1 corelație;

k)

acuratețea calculelor cu privire la evaluarea și transformarea riscului; și

1) verificarea acurateței modelului prin utilizarea frecventă a procesului de testare ex-post

(back-testing).

3.2

Testul de utilizare

Articolul 59

- Distribuția expunerilor generată de modelul utilizat pentru a calcula expunerea pozitivă așteptată efectivă trebuie să facă parte integrantă din procesul instituției de credit de administrare zilnică a riscului de credit al contrapartidei. Rezultatele modelului trebuie, în consecință, să aibă un rol esențial în aprobarea

creditului,

în administrarea

riscului de credit

al contrapartidei, în alocarea capitalului intern și în guvernanța corporatistă a instituției de credit.

Articolul 60

- O instituție de credit trebuie să dispună de un istoric al utilizării modelelor care generează o distribuție a expunerilor la riscul de credit al contrapartidei. Instituția de credit trebuie să demonstreze în acest mod că utilizează un model pentru a calcula distribuțiile expunerilor pe care se bazează determinarea expunerii pozitive așteptate care, în sens larg, respectă cerințele minime prevăzute în acest capitol, cu cel puțin un an de zile înaintea obținerii aprobării din partea Băncii Naționale a României.

Articolul 61

(1)

Modelul utilizat pentru a genera o distribuție a expunerilor la riscul de credit al contrapartidei trebuie să facă parte integrantă din cadrul de administrare a riscului de credit al contrapartidei, care include identificarea, cuantificarea, administrarea, aprobarea și raportarea internă cu privire la acest risc. Acest cadru trebuie să includă cuantificarea utilizării liniilor de

credit, prin agregarea expunerilor la riscul de credit al contrapartidei cu alte expuneri din credite, și alocarea capitalului intern.

(2)

Pe lângă expunerea pozitivă așteptată, o instituție de credit trebuie să cuantifice și să administreze expunerile curente.

(3)

Acolo unde este cazul, instituția de credit trebuie să cuantifice expunerea curentă la valoarea brută și la valoarea netă de garanții reale.

(4)

Testul de utilizare se consideră că este îndeplinit dacă o instituție de credit utilizează alte cuantificări ale riscului de credit al contrapartidei, precum expunerea maximă sau expunerea viitoare potențială bazate pe distribuția expunerilor generată de același model care este utilizat pentru calcularea expunerii pozitive așteptate.

Articolul 62

(1)

O instituție de credit trebuie să dispună de sisteme în măsură să estimeze zilnic, dacă este necesar, expunerea așteptată, cu excepția cazului în care demonstrează Băncii Naționale a României că expunerile sale la riscul de credit al contrapartidei justifică o frecvență mai mică de calcul.

(2)

Instituția de credit trebuie să calculeze expunerea așteptată de-a lungul unui profil temporal de orizonturi de previzionare, care să reflecte în mod adecvat structura temporală a fluxurilor de numerar viitoare și scadența contractelor, și într-o manieră care să țină cont de importanța și de structura expunerilor.

Articolul 63

(1)

Expunerea trebuie să fie cuantificată, monitorizată și controlată pe durata de viață a tuturor contractelor aferente setului de compensare și nu doar pe un orizont de timp de un an.

(2)

Instituția de credit trebuie să dispună de proceduri care să permită identificarea și controlul riscului asociat contrapartidelor în cazul în care expunerea depășește orizontul de timp de un an.

(3)

Creșterea previzionată a expunerii trebuie să fie o dată de intrare pentru modelul instituției de credit cu privire la capitalul intern.

3.3

Simularea de criză

Articolul 64

(1)

O instituție de credit trebuie să dispună de procese solide de simulare de criză, pe care să le utilizeze în vederea evaluării adecvării capitalului pentru riscul de credit al contrapartidei.

(2)

Cuantificările de criză trebuie să fie comparate cu cea a expunerii pozitive așteptate și trebuie să fie considerate de instituția de credit ca făcând parte integrantă din procesul prevăzut la art.148 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 pn·vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(3)

Simularea

de criză trebuie să permită, de asemenea,

identificarea posibilelor evenimente sau modificări viitoare ale condițiilor economice, care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor la riscul de credit ale instituției de credit precum și o evaluare a capacității acesteia de a face față unor astfel de modificări.

Articolul 65

(1)

Instituția de credit trebuie să supună simulării de criză expunerile sale la riscul de credit al contrapartidei, inclusiv să efectueze simulări de criză care să combine factorii de risc de piață și de risc de credit.

(2)

Simulările de criză pentru riscul de credit al contrapartidei trebuie să ia în considerare riscul de concentrare, față de o singură contrapartidă sau grupuri

de contrapartide, riscul de evoluție corelată a riscurilor de piață și de credit și riscul ca lichidarea pozițiilor contrapartidei să provoace mișcări pe piață.

(3)

Simulările de criză trebuie să analizeze, de asemenea, impactul asupra pozițiilor proprii ale instituției de credit al mișcărilor pe piață la care se face referire la alin.(2), iar instituția de credit trebuie să integreze acest impact în evaluarea sa privind riscul de credit al contrapartidei.

3.4

Riscul de corelare

Articolul 66

- Instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție corespunzătoare acelor expuneri care conduc la un nivel semnificativ al riscului general de corelare.

Articolul 67

-

Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri pentru identificarea, monitorizarea

și controlul

situațiilor

de risc

specific

de corelare, începând din momentul inițial al tranzacției și continuând pe toată durata acesteia până la scadență.

3.5

Integritatea procesului de modelare

Articolul 68

(1)

Modelul intern trebuie să reflecte condițiile și specificațiile tranzacțiilor într-o manieră actualizată, completă și prudentă. Aceste condiții trebuie să includă cel puțin valorile noționale ale contractelor, scadența, activele de referință, contractele în marjă și acordurile de compensare.

(2)

Specificațiile și condițiile tranzacțiilor trebuie înregistrate într-o bază de date care să facă obiectul unui proces de audit periodic și formal.

(3)

Procesul de recunoaștere a acordurilor de compensare presupune avizul juriștilor pentru a se verifica caracterul executoriu din punct de vedere juridic al compensării și trebuie să fie înregistrat în baza de date de către o unitate independentă.

(4)

Transmiterea către model a datelor cu privire la condițiile și specificațiile tranzacțiilor trebuie, de asemenea, să facă obiectul unui proces de audit intern,

iar

între

model

și

sistemele

de

date-sursă

trebuie

existe implementate proceduri de reconciliere formală pentru a verifica pe bază continuă dacă respectivele specificații și condiții sunt corect sau, cel puțin, prudent luate în considerare la calculul expunerii pozitive așteptate.

Articolul 69

(1)

Pentru a calcula expunerile curente, modelul trebuie să utilizeze datele de piață curente.

(2)

În cazul în care se utilizează date istorice pentru estimarea volatilității și a corelațiilor, acestea trebuie să acopere o perioadă de cel puțin trei ani și să fie actualizate trimestrial sau mai frecvent dacă condițiile de piață necesită acest lucru.

(3)

Datele trebuie să acopere o întreagă gamă de condiții economice, de exemplu un ciclu economic complet.

(4)

O unitate independentă de unitatea operațională trebuie să valideze prețul fumizat de aceasta din urmă.

(5)

Datele trebuie să fie procurate independent de liniile de activitate, să fie introduse în model în timp util și într-o manieră completă și să fie păstrate într-o bază de date ce face obiectul unui proces de audit formal și periodic.

(6)

O instituție de credit trebuie să dispună, de asemenea, de un proces bine dezvoltat de verificare a integrității datelor, care să permită eliminarea observațiilor eronate și/sau a celor care prezintă anomalii.

(7)

În măsura în care modelul se bazează pe aproximări ale datelor de piață, inclusiv pentru produsele noi pentru care o serie de date istorice care să acopere trei ani ar putea să nu fie disponibilă, politicile interne trebuie să identifice

aproximările

adecvate,

iar

instituția

de

credit

trebuie

să demonstreze empiric că aproximările furnizează o reprezentare prudentă a riscului asumat în condiții adverse de piață.

(8)

În cazul în care modelul include efectul garanțiilor

reale asupra modificărilor valorii de piață a setului de compensare, instituția de credit trebuie să dispună de date istorice adecvate în vederea modelării volatilității garanțiilor reale.

Articolul 70

(1)

Modelul trebuie să fie supus unui proces de validare. Acest proces trebuie să fie reflectat cu claritate în politicile și procedurile instituției de credit.

(2)

Procesul de validare trebuie să specifice modalitatea de testare necesară pentru a se asigura integritatea modelului și identificarea condițiilor în care ipotezele nu sunt respectate și ar putea conduce la subestimarea expunerii pozitive așteptate.

(3)

Procesul de validare trebuie să includă o exammare a exhaustivității modelului.

Articolul 71

-

O instituție de credit trebuie să monitorizeze riscurile relevante și să dispună de procese pentru a-și ajusta estimarea expunerii pozitive așteptate atunci când aceste riscuri devin semnificative. Aceasta include următoarele:

a)

instituția de credit trebuie să identifice și să administreze expunerile sale la riscul specific de corelare;

b)

pentru expunerile care prezintă un profil de risc în creștere după un an de zile, instituția de credit trebuie să compare cu regularitate estimarea expunerii pozitive așteptate pe o perioadă de timp de un an cu expunerea pozitivă așteptată pe întreaga durată a expunerii și

c)

pentru expunerile cu o scadență reziduală mai mică de un an, instituția de credit trebuie să compare cu regularitate costul de înlocuire - expunerea curentă - cu profilul expunerii realizate și/sau să păstreze date care ar permite o astfel de comparație.

Articolul 72

- O instituție de credit trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica, înainte de includerea unei tranzacții într-un set de compensare, că respectiva tranzacție este acoperită de un contract de compensare executoriu din punct de vedere juridic, care respectă cerințele prevăzute în Capitolul

VII.

Articolul 73

-

O instituție de credit care utilizează garanții reale în vederea reducerii riscului de credit al contrapartidei trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica, înainte de recunoașterea efectului garanțiilor reale în calculele sale, că acestea respectă standardele legate de siguranța juridică prevăzute în

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a n·scului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

Secțiunea 4

Cerințe privind validarea modelelor de calcul al expunerii pozitive așteptate

Articolul 74

(1)

Modelul de calcul al expunerii pozitive așteptate deținut de către instituția de credit trebuie să respecte următoarele cerințe în scopul validării:

a)

cerințele

calitative

privind

validarea

prevăzute

în

Anexa

V

la

Regulamentul

BNR

-

CNVM

nr.22/27/2006

privind

adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții;

b)

în vederea cuantificării expunerii la riscul de credit al contrapartidei, ratele de dobândă, cursurile de schimb, prețurile titlurilor de capital, mărfurile și alți factori de risc de piață trebuie să fie previzionați pe orizonturi lungi de timp. Performanța modelului de previzionare pentru factorii de risc de piață trebuie să fie validată pe un orizont lung de timp;

c)

modelele de evaluare -

pn'cing models

-

utilizate pentru calcularea expunerii la riscul de credit al contrapartidei pentru un anumit scenariu privind șocuri viitoare asupra factorilor de risc de piață sunt testate ca parte a procesului de validare a modelului. Modelele de evaluare a opțiunilor trebuie să țină cont de caracterul neliniar al valorii opțiunilor în raport cu factorii de risc de piață;

d)

modelul de calcul al expunerii pozitive așteptate trebuie să surprindă informațiile

specifice

ale

fiecărei

tranzacții,

în

vederea

agregării expunerilor la nivelul setului de compensare.

O instituție de credit trebuie să verifice că, în cadrul modelului, fiecare tranzacție este atribuită setului de compensare adecvat;

e)

modelul de calcul al expunerii pozitive așteptate trebuie să includă, de asemenea,

informații

specifice

ale

fiecărei

tranzacții,

în

vederea surprinderii efectelor contractelor în marjă. Modelul trebuie să țină cont atât de valoarea curentă a marjei, cât și de marja care, în viitor, ar putea fi transferată între contrapartide. Un astfel de model trebuie să țină cont de natura contractelor în marjă - unilaterală sau bilaterală -, de frecvența apelurilor în marjă, de perioada de risc de marjă, de pragul minim al expunerii în afara marjei pe care instituția de credit este dispusă să-l accepte și de valoarea minimă a fiecărui transfer. Acesta trebuie fie să modeleze

variațiile,

marcate

la

piață,

ale

valorii

garanțiilor

reale furnizate, fie să aplice regulile prevăzute în

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 pn·vind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit șifinnele de investiții

și

f)

procesul de testare ex-post

(back-testing)

statică, bazată pe date istorice, pe

portofolii

reprezentative de contrapartide, trebuie

să facă

parte integrantă din procesul de validare a modelului. La intervale regulate de timp, o instituție de credit trebuie să efectueze o astfel de testare ex-post

(back-testing)

pe un număr de portofolii reprezentative de contrapartide, reale sau ipotetice. Aceste portofolii reprezentative trebuie să fie alese în funcție de sensitivitatea acestora la corelațiile și la factorii de risc de piață semnificativi la care este expusă instituția de credit.

(2)

Dacă procesul de testare ex-post

(back-testing)

indică faptul că modelul nu prezintă destulă acuratețe, Banca Națională a României revocă aprobarea modelului sau impune luarea unor măsuri adecvate în vederea îmbunătățirii cu promptitudine

a modelului. Banca Națională a României poate, de asemenea,

solicita

instituției

de credit

constituirea

de fonduri

proprii suplimentare în conformitate

cu prevederile art.226 din

Ordonanța de

urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Capitolul VII

Compensarea contractuală (contractele prevăzute la art.77 lit.(a) și alte acorduri de compensare)

Secțiunea 1

Tipuri de compensare recunoscute

Articolul 75

(1)

Pentru scopurile acestui capitol, prin ăcontrapartidă" se înțelege orice entitate, inclusiv persoană fizică, care are capacitatea juridică de a încheia un acord de compensare contractuală, iar prin ăacord de compensare contractuală încrucișată" se înțelege un acord bilateral încheiat în scris, între o instituție de credit și o contrapartidă, care creează o singură obligație din punct de vedere juridic care acoperă toate acordurile cadru bilaterale și toate tranzacțiile aferente diferitelor categorii de produse incluse.

(2)

Acordurile

de compensare

contractuală

încrucișată

acoperă

doar compensarea efectuată pe bază bilaterală.

Articolul 76

-

Pentru scopurile compensării încrucișate, tranzacțiile și contractele următoare sunt considerate categorii de produse diferite:

(a)

tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare și luare de titluri și mărfuri cu împrumut;

(b)

tranzacțiile de creditare în marjă; și

(c)

contractele prevăzute în anexa la prezentul regulament.

Articolul 77

Se consideră ca fiind diminuatoare de risc următoarele tipuri de compensări contractuale:

(a)

contractele bilaterale între o instituție de credit și contrapartida sa, prin care creanțele și datoriile reciproce ale părților sunt automat amalgamate într-o asemenea manieră încât se stabilește o singură sumă netă și astfel se creează un nou contract unic, obligatoriu din punct de vedere juridic, care anulează contractele anterioare;

(b)

alte

acorduri

bilaterale

încheiate

între

o

instituție

de

credit

ș1 contrapartida sa; și

(c)

acordurile de compensare contractuală încrucișată, încheiate de către instituțiile de credit care au primit aprobarea de la Banca Națională a României pentru a utiliza metoda descrisă în Capitolul VI, în ceea ce privește tranzacțiile care intră în sfera de aplicare a metodei respective. Compensarea între tranzacțiile efectuate de membrii unui grup nu este recunoscută pentru scopurile determinării cerințelor de capital.

Secțiunea 2 Condiții de recunoaștere

Articolul 78

-Compensarea contractuală este considerată ca fiind diminuatoare de risc numai în următoarele condiții:

(a)

instituția de credit trebuie să aibă încheiat un acord de compensare contractuală cu contrapartida sa, care creează o singură obligație din punct de vedere juridic, acoperind toate tranzacțiile incluse, astfel încât, în situația în care contrapartida nu și-ar îndeplini obligațiile ca urmare a situației de nerambursare, falimentului, lichidării sau oricărei alte situații

similare, instituția de credit ar avea dreptul de a primi sau obligația de a plăti numai suma netă a valorilor pozitive și negative, marcate la piață, ale tranzacțiilor individuale incluse;

(b)

instituția de credit trebuie să fi pus la dispoziția Băncii Naționale a României opinii juridice scrise și fundamentate corespunzător, din care rezultă

faptul

că,

în

cazul

unui

litigiu,

instanțele

și

autoritățile administrative competente ar putea constata că, în cazurile descrise la lit.(a), creanțele și datoriile instituției de credit ar fi limitate la suma netă, așa cum este descris la lit.(a), sub incidența:

legislației aplicabile în jurisdicția în care contrapartida are sediul statutar și, în cazul în care este implicată sucursala străină a unei entități, legislației aplicabile în jurisdicția în care este localizată sucursala;

legislației care guvernează tranzacțiile individuale incluse; și

legislației care guvernează orice contract sau acord necesar efectuării compensării contractuale;

(c)

instituția de credit trebuie să aibă implementate proceduri pentru ca validitatea juridică a compensării sale contractuale să fie verificată în permanență

având

în

vedere

modificările

posibile

ale

legislației aplicabile;

(d)

instituția de credit trebuie să păstreze îndosariată toată documentația solicitată;

(e)

efectele compensării trebuie să fie luate în considerare în cuantificarea de către instituția de credit, pentru fiecare contrapartidă, a nivelului agregat al expunerii la riscul de credit al contrapartidei, iar instituția de credit

trebuie să administreze riscul de credit al contrapartidei pe această bază;

Șl

(f)

riscul de credit față de fiecare contrapartidă este agregat în vederea obținerii unei singure expuneri din punct de vedere juridic pentru toate tranzacțiile. Această valoare agregată trebuie luată în considerare pentru scopurile limitelor de creditare și pentru scopurile capitalului intern.

Articolul 79

-

În cazul în care sunt implicate alte jurisdicții, compensarea contractuală trebuie să fie validă din punct de vedere juridic potrivit legislației aplicabile în fiecare jurisdicție. Banca Națională a României recunoaște ca diminuator de risc un acord de compensare contractuală numai dacă acesta este valid din punct de vedere juridic în fiecare jurisdicție relevantă și dacă este recunoscut ca atare de fiecare autoritate competentă implicată. În acest scop, Banca Națională a României se consultă, dacă este nevoie, cu autoritățile competente respective.

Art.SO

- O opinie juridică la care se face referire la art.78 poate fi sub forma unei opinii juridice fundamentate corespunzător întocmite în funcție de tipul de compensare contractuală.

Articolul 81

- Nu poate fi recunoscut ca diminuator de risc niciun contract care conține o prevedere ce permite unei contrapartide care nu și-a încălcat obligațiile contractuale să facă numai plăți limitate sau să nu facă nicio plată în contul averii contrapartidei care și-a încălcat obligațiile contractuale, chiar dacă aceasta din urmă este creditor

net-walkaway clause

-.

Articolul 82

- În cazul acordurilor de compensare contractuală încrucișată, trebuie să se respecte și următoarele criterii:

a)

suma netă la care se face referire la art.78 lit.(a) trebuie să fie suma netă dintre valorile de închidere pozitive și negative ale oricărui acord cadru bilateral individual inclus și valorile pozitive și negative, marcate la piață, ale tranzacțiilor individuale -

"Suma netă aferentă compensării încrucișate"

b)

opiniile juridice scnse și fundamentate corespunzător la care se face referire la art.78 lit.(b) trebuie să ateste validitatea și aplicabilitatea din punct de vedere juridic a întregului acord de compensare contractuală încrucișată, în conformitate cu clauzele sale, și să prezinte impactul acordului de compensare

asupra

prevederilor

semnificative

ale oricărui acord cadru bilateral

individual

inclus.

O

opinie

juridică

trebuie

fie

general recunoscută ca atare de comunitatea

juridică din România

sau de un memorandum legislativ -

memorandum of law

-

, care să vizeze toate problemele relevante într-o manieră fundamentată

c)

instituția

de

credit

trebuie

aibă

implementate

proceduri,

în conformitate cu art.78 lit.(c), pentru a verifica că orice tranzacție care urmează să fie inclusă într-un set de compensare este acoperită de o opinie juridică și

d)

instituția

de

credit,

luând

în

considerare

acordul

de

compensare contractuală încrucișată, trebuie să continue să îndeplinească atât cerințele privind recunoașterea compensării bilaterale, cât și cerințele prevăzute la art.2 alin.(6) pct. l și art.3-10 din

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții

referitoare la recunoașterea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, în măsura în care sunt aplicabile, în ceea ce

privește

fiecare

acord

cadru

bilateral

individual

inclus

ș1 tranzacție individuală inclusă.

Secțiunea 3 Efectele recunoșterii

Articolul 83

-

Pentru scopurile Capitolelor V și VI, recunoașterea compensării se efectuează în conformitate cu prevederile de la aceste capitole.

3.1

Contractele prevăzute la art.77 lit.(a)

Articolul 84

(1)

Ponderarea se poate aplica, de preferat, sumelor nete unice stabilite prin contractele prevăzute la art.77 lit.(a), decât sumelor brute implicate. Astfel, în vederea aplicării prevederilor Capitolului III, la

-

etapa (a): costul de înlocuire curent, iar la

-

etapa (b): valorile principalului noțional sau valorile instrumentului financiar suport

se pot obține ținându-se cont de contractul prevăzut la art.77 lit.(a).

(2)

În vederea aplicării prevederilor Capitolului IV, la etapa (a), valoarea principalului noțional poate fi calculată luând în considerare contractul prevăzut la art.77 lit.(a), în continuare aplicându-se procentele prevăzute în Tabelul 3.

3.2

Alte acorduri de compensare

Articolul 85

(1)

În vederea aplicării prevederilor Capitolului III:

la etapa (a) costul de înlocuire curent pentru contractele incluse într-un acord de compensare poate fi obținut prin luarea în considerare a costului de înlocuire net ipotetic actual

care rezultă

din acord;

în cazul în care compensarea conduce la o obligație netă pentru instituția de credit care calculează costul de înlocuire net, costul de înlocuire curent este luat în calcul la valoarea zero; și

la etapa

(b) expunerea

de

credit

viitoare

potențială

pentru

toate contractele

incluse

într-un

acord

de

compensare

poate

fi

redusă

în conformitate cu următoarea ecuație:

PCEred

=

0.4

*

PCEbrut + 0.6

*

NGR

*

PCEbrut

unde:

-

PCEred

=

valoarea redusă a expunerii de credit viitoare potențiale pentru toate contractele cu o contrapartidă dată, incluse într-un acord de compensare bilaterală valid din punct de vedere juridic;

PCEbrut

=

totalul valorilor aferente expunerilor de credit viitoare

potențiale pentru toate contractele încheiate cu o contrapartidă dată, care sunt incluse într-un acord de compensare bilaterală, valid din punct de vedere juridic, și care sunt calculate prin înmulțirea valorilor aferente principalului noțional cu procentele stabilite în Tabelul 1;

-

NGR

=

raportul net/brut: calculat de instituția de credit, fie prin

(a)

calcul separat: raportul dintre costul de înlocuire net pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare bilaterală, valid din punct de vedere juridic, cu o contrapartidă dată - la numărător - și costul de înlocuire brut pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare bilaterală, valid din punct de vedere juridic, cu acea contrapartidă - la numitor-; fie prin

(b)

calcul agregat: raportul dintre suma costurilor de înlocuire nete, calculate pe o bază bilaterală pentru toate contrapartidele ținând cont de contractele incluse în acorduri de compensare valide din punct de vedere juridic - la numărător-, și costul de înlocuire brut al tuturor contractelor incluse în acordurile de compensare valide din punct de vedere juridic - la numitor-.

(2)

Instituțiile de credit trebuie să utilizeze metoda aleasă în vederea calculării raportului net/brut în mod consecvent.

Articolul 86

-

Pentru calculul expunerii de credit viitoare potențiale, potrivit formulei de la art.85, contractele perfect corespondente care sunt incluse în acordul de compensare pot fi luate în considerare ca un singur contract în care principalul noțional este echivalent cu rezultatele nete. Contractele perfect corespondente sunt contracte forward pe cursul de schimb sau contracte similare în care principalul noțional este echivalent cu fluxurile de numerar dacă acestea devin scadente la aceeași dată a valutei și sunt exprimate total sau parțial în aceeași monedă.

Articolul 87

-

În vederea aplicării prevederilor Capitolului IV, la etapa (a):

-

contractele

perfect

corespondente

care

sunt

incluse

în

acordul

de compensare pot fi luate în considerare ca un singur contract în care principalul

noțional

este

echivalent

cu

rezultatele

nete,

valoarea principalului noțional urmând a se multiplica cu procentele din Tabelul 3

Șl

-

pentru toate celelalte contracte incluse într-un acord de compensare, procentele aplicabile pot fi reduse potrivit Tabelului 6:

Tabelul 6

Scadenta inițială ci)

Contracte pe rata

dobânzii

Contracte pe cursul de

schimb

Până la un an inclusiv

0,35%

1,50%

Între 1 și 2 ani inclusiv

0,75%

3,75%

Pentru fiecare an

suplimentar

0,75%

2,25%

Capitolul VIII

Sancțiuni și dispoziții finale

Articolul 89

-

Fără a aduce atingere prevederilor

Regulamentului BNR

-

CNVlvf nr.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentrn instituțiile de credit și firmele de investiții,

prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Prezentul regulament transpune prevederile art.4 pct.33 și 34 și ale Anexelor

III și IV din Directiva nr. 2006/48/EC

a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006, precum și prevederile art.3 alin.(l) lit.(h) din Directiva 2006/49/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiții și al instituțiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.

(l)

În cazul contractelor pe rata dobânzii, instituțiile de credit pot, cu aprobarea Băncii Naționale, să aleagă fie scadența inițială, fie scadența reziduală.

ANEXĂ

la regulament

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.