Regulamentul nr. 17/2006

Articolul 5

-

Fără a se aduce atingere obligațiilor de respectare a cerințelor prudențiale la nivel individual, potrivit prevederilor art. 13, instituțiile de credit-mamă la nivelul României trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale consolidate, potrivit metodelor prevăzute la art. 19-21, obligațiile referitoare la:

a)

cerințele minime de capital, prevăzute la art. 126 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

și în

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.13/18/2006 privind determinarea cen·nțelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții;

b)

participațiile calificate în entități nefinanciare, prevăzute la art. 143-147 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului;

c)

procesul

intern de adecvare a riscurilor,

prevăzut la art. 148-149 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului;

d)

expunerile mari, prevăzute în

Regulamentul BNR-CNVlvf

nr.16/21/2006 pn·vind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Articolul 6

- (1) Fără a se aduce atingere obligațiilor de respectare a cerințelor prudențiale la nivel individual, potrivit prevederilor art.13, instituțiile de credit, persoane juridice române, controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul României, trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale consolidate ale respectivei societăți financiare holding, potrivit metodelor prevăzute la art.19-21, obligațiile menționate la art.5, referitoare la cerințele minime de capital, participațiile calificate în entități nefinanciare, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și la expunerile mari.

(2) În cazul în care mai multe instituții de credit, persoane juridice române și din alte state membre, sunt controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul unui stat membru, prevederile alin.(1) se aplică numai instituției de credit care este supravegheată pe bază consolidată de către Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 3.

Art.

7 - Instituțiile de credit-mamă la nivelul României și instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale societăților financiare holding-mame la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru și care sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, trebuie să îndeplinească

obligațiile prevăzute la art. 24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

la nivel consolidat, pentru a se asigura că sistemele, procesele și mecanismele lor sunt coerente și integrate la nivel de grup și că pot fi fumizate orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

Art.

8

- (1) Dacă instituțiile de credit-mamă

la nivelul României, respectiv instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale societăților financiare holding-mame la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru și care sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, sunt filiale semnificative ale unei instituții de credit-mamă la nivelul

Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene,

trebuie

să facă

publice,

la

nivel

consolidat

la nivelul

României, informațiile prevăzute la art.8 și art.9 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată potrivit prevederilor art. 176 din

Ordonanța de urgență

a Guvernului

nr.99/2006

privind

instituțiile

de

credit

și

adecvarea capitalului,

poate decide să nu aplice sau să aplice parțial cerințele referitoare la publicarea informațiilor prevăzute la art.8 și art.9 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții,

în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt incluse în

cadrul

unor

prezentări

de

informații

comparabile

cu

cele

prevăzute

de regulamentul menționat, fumizate pe bază consolidată de o societate-mamă cu sediul într-un stat terț.

Articolul 9

Articolul 10

- Instituțiile de credit, persoane juridice române, societăți-mamă la nivelul Uniunii Europene, precum și instituțiile de credit care sunt filiale ale societăților financiare

holding-mame

la

nivelul

Uniunii

Europene

și

care

sunt

supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, trebuie să îndeplinească

obligațiile

prevăzute

la art.24

din

Ordonanța

de

urgență a

Guvernului nr.99/2006 pn·vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

la nivel consolidat, pentru a se asigura că sistemele, procesele și mecanismele lor sunt coerente și integrate la nivel de grup și că pot fi furnizate orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

Sect , iunea a 3-a

Cerințe prudențiale aplicabile grupurilor din România care nu sunt sub­ grupuri ale unor grupuri europene

Articolul 11

-

În plus față de prevederile Secțiunii 1 a prezentului capitol, instituțiile de credit-mamă la nivelul României, care nu sunt filiale ale unei instituții de credit sau ale unei societăți financiare holding, societăți-mamă la nivelul Uniunii Europene, și ale căror filiale și participații în instituții de credit, instituții financiare, societăți de administrare a investițiilor și societăți prestatoare de servicii auxiliare, sunt exclusiv persoane juridice române, trebuie să îndeplinească, pe baza raportărilor financiare și prudențiale

consolidate,

potrivit metodelor

prevăzute

la art.19-21,

cerințele de publicare prevăzute de

Regulamentul BNR-CNVM nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investiții.

Aceleași cerințe se aplică și în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, supravegheate pe bază consolidată

de Banca Națională a României și controlate de o societate financiară holding la nivelul României sau la nivelul altui stat membru, care nu este o filială a unei instituții de credit sau a unei societăți-financiare holding, societăți­ mamă la nivelul Uniunii Europene, și ale cărei filiale sau participații în instituții de credit, instituții financiare, societăți de administrare

a investițiilor ș1 societăți prestatoare de servicii auxiliare sunt exclusiv persoane juridice române.

Sect , iunea a 4-a

Cerințe prudențiale aplicabile în cazul supravegherii pe bază sub-consolidată exercitată de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 4

Articolul 12

- (

1) Instituțiile de credit, filiale în România, care fac obiectul supravegherii pe bază sub-consolidată de către Banca Națională a României, potrivit prevederilor art.4, trebuie să respecte, la nivel sub-consolidat, obligațiile menționate la art.5, referitoare

la

cerințele

minime

de

capital,

participațiile

calificate

în

entități nefinanciare, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și la expunerile mari.

(2) Instituțiile de credit, filiale în România, care fac obiectul supravegherii pe bază sub-consolidată de către Banca Națională a României, potrivit prevederilor art.4, trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute la art.24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

la nivel sub-consolidat, pentru a se asigura că sistemele, procesele și mecanismele lor sunt coerente și integrate la nivel de grup și că pot fi fumizate orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

Sect , iunea a 5-a

Cerințe prudențiale aplicabile la nivel individual în contextul exercitării supravegherii pe bază consolidată

Articolul 13

-

Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, societate-mamă la nivelul României sau la nivelul Uniunii Europene, respectiv fiecare instituție de credit, persoană juridică română, controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul României, la nivelul altui stat membru sau la nivelul Uniunii Europene, în situațiile în care Banca Națională a României exercită supravegherea

pe bază

consolidată, trebuie să îndeplinească, la nivel individual, obligațiile prevăzute la art.24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

pe cele referitoare la cerințele minime de capital și la expunerile mari.

Articolul 14

- (1) Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, alta decât cea prevăzută la art.13, trebuie să îndeplinească la nivel individual obligațiile prevăzute la art.24 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

precum și pe cele menționate la art.5, referitoare la cerințele minime de capital și la expunerile mari.

(2)

Fiecare instituție de credit, care nu este nici filială în România, nici societate­ mamă, precum și orice instituție de credit care nu este inclusă în aria de cuprindere a consolidării

prudențiale

trebuie să îndeplinească

la nivel individual

obligațiile menționate la art.5, referitoare la participațiile calificate în entități nefinanciare și la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

(3)

Instituțiile de credit care nu sunt nici societăți-mamă, nici filiale, precum ș1 instituțiile de credit care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale trebuie să îndeplinească la nivel individual obligațiile referitoare la cerințele

de publicare

prevăzute

de

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și finnele de investiții.

Art.

15

- Dacă

instituțiile

de credit,

persoane

juridice

române,

sunt

filiale semnificative ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, dar nu sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de Banca Națională a României, trebuie să facă publice la nivel individual informațiile prevăzute la art.8 și art.9 din

Regulamentul BNR-CNVM

nr.25/30/2006 privind cerințele de publicare

pentru instituțiile de credit șifinnele de investiții.

Sect , iunea a 6-a

Cerințe prudențiale aplicabile la nivel individual instituțiilor de credit, persoane juridice române, care au ca societate-mamă o firmă de investiții

Articolul 16

-

Instituțiile de credit, persoane juridice române, filiale ale unei firme de investiții-mamă la nivelul României, la nivelul altui stat membru sau la nivelul Uniunii Europene trebuie să respecte la nivel individual cerințele prudențiale prevăzute la art.14 și la art.15, care se aplică în mod corespunzător. Orice referire la o instituție de credit-mamă la nivelul României, la o instituție de credit-mamă la nivelul altui stat membru sau la o instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene se consideră a fi făcută la o firmă de investiții-mamă la nivelul României, la o firmă de investiții-mamă la nivelul altui stat membru sau la o firmă de investiții­ mamă la nivelul Uniunii Europene.

Articolul 4

- Fondurile proprii de nivel 1 reprezintă o componentă a fondurilor proprii și cuprind:

a)

capitalul social subscris și vărsat, cu excepția acțiunilor preferențiale cumulative sau, după caz, capitalul de dotare pus la dispoziția sucursalei din România de către instituția de credit din statul tert

b)

primele de capital, integral încasate, aferente capitalului sociat

c)

rezervele legale, statutare și alte rezerve, precum

și rezultatul reportat pozitiv al exercițiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului

d)

profitul net al ultimului exercițiu financiar, reportat până la repartizarea sa conform destinațiilor stabilite de adunarea generală a acționarilor, în limita sumei ce se intenționează a se repartiza pe oricare dintre destinațiile prevăzute la lit.a) - lit.c).

Articolul 5

- Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel I se vor deduce următoarele elemente:

a)

valoarea de înregistrare în contabilitate (cost de achiziție) a acțiunilor proprii deținute de instituția de credit

b)

obligațiile

casei

centrale

față

de

cooperativele

de

credit

afiliate reprezentând diferențe rămase de regularizat ca urmare a recalculării la sfărșitul exercițiului financiar a valorii participațiilor acestora la capitalul social al casei centrale

c)

sumele reprezentând contravaloarea părților sociale aferente aportului cooperativelor de credit la capitalul social al casei centrale la care sunt afiliate, în cazul în care aceste cooperative participă la un proces de fuziune

sau de divizare de rețele cooperatiste, în urma căruia vor părăsi rețeaua, sau în cazul în care casa centrală a hotărât dizolvarea lor, urmată de lichidare. Sumele vor fi deduse începând cu data hotărârii consiliului de administrație al casei centrale cu privire la încetarea calității de cooperativă de credit afiliată la respectiva casă centrală

d)

rezultatul reportat, reprezentând pierdere

e)

pierderea

perioadei

curente

înregistrată

până la data determinării fondurilor proprii

f)

valoarea de înregistrare în contabilitate a imobilizărilor necorporale.

Articolul 6

- (

1) În calculul fondurilor proprii se poate include și profitul net interimar înregistrat până la data determinării fondurilor proprii, numai dacă acesta

este

verificat

de

persoane

responsabile

de

auditarea

situațiilor financiare ale instituției

de credit și dacă în raportul întocmit în urma verificării

se

exprimă

op1ma

că

valoarea

profitului

interimar

a

fost determinată cu respectarea principiilor și a regulilor de contabilizare și evaluare în vigoare aplicabile,

și această valoare este netă de orice obligație sau dividend previzibile la data determinării.

(2)

Regimul prevăzut la alin.(1) se aplică și profitului net al ultimului exercițiului financiar, menționat la art.4 lit.d), până la data la care acesta face obiectul auditării.

(3)

Pierderea perioadei curente în sensul art.5 lit.e) se deduce indiferent dacă a fost sau nu verificată de persoanele responsabile de auditarea situațiilor financiare.

(4)

În cazul în care în următoarele perioade de raportare profitul interimar se situează sub nivelul celui verificat și institutia de credit nu dispune verificarea

noului nivel, în calculul fondurilor proprii se ia valoarea minimă a acestuia înregistrată <lupa verificare.

Articolul 7

- (1) La determinarea fondurilor proprii de nivel

1

ale caselor centrale, în cadrul elementelor prevăzute la art.4 lit.c) nu se includ sumele existente în sold reprezentate de: fondul pentru creșterea surselor proprii de finanțare și alte fonduri constituite în vederea efectuării unor plăți pentru necesitățile casei centrale și ale cooperativelor de credit, fondul social și fondurile de natura fondului social constituite potrivit prevederilor statutare și rezerva mutuală de garantare.

(2)

La determinarea fondurilor proprii de nivel 1 ale cooperativelor de credit nu se vor lua în considerare sumele existente în sold reprezentând rezerva de întrajutorare, fondul pentru creșterea surselor proprii de finanțare, fondul social sau fondurilor

constituite în vederea efectuării

unor plăți pentru necesitățile cooperativelor de credit și ale membrilor cooperatori.

Articolul 8

- În cazul unei instituții de credit care este inițiatorul unei operațiuni de securitizare, câștigurile nete aferente activelor securitizate, recunoscute în conturile de rezerve și care contribuie la o creștere a calității creditului pentru pozițiile din securitizare, vor fi excluse de la calculul elementelor prevăzute la art.4 lit.c).

1.2

Componența fondurilor proprii de nivel

1

ale unei rețele cooperatiste

Articolul 9

- Fondurile proprii de nivel

1

ale unei rețele cooperatiste cuprind:

a)

capitalul social subscris și vărsat al cooperativelor de credit;

b)

elementele prevăzute la art.4 lit.b) - lit.d) din prezentul regulament, înregistrate la nivelul organizațiilor cooperatiste de credit.

Articolul 10

- Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 1 ale unei rețele cooperatiste se vor deduce următoarele elemente:

a)

elementele

prevăzute

la art.5,

înregistrate

la nivelul organizațiilor cooperatiste de credit, cu excepția celor prevăzute la lit.b);

b)

sumele reprezentând contravaloarea părților sociale care urmează să fie restituite de cooperativele de credit din rețea în cazurile de încetare a calității de membru cooperator. Sumele vor fi deduse începând cu data hotărârii consiliului de administrație

cu privire la încetarea calității de membru cooperator.

1.3

Cerințe privind nivelul minim al capitalului inițial

Articolul 11

- (1) Capitalul inițial al instituțiilor de credit este reprezentat de capitalul social subscris și vărsat menționat la art.4 lit.a) și rezervele legale, statutare și alte rezerve prevăzute la art.4 lit.c).

(2)

Băncile persoane juridice române trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 37 milioane RON.

(3)

Băncile de credit ipotecar trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 25 milioane RON.

(4)

Băncile de economisire și creditare în domeniul locativ trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 25 milioane RON.

(5)

Instituțiile

emitente de monedă

electronică trebuie să dispună

la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 12 milioane RON.

(6)

Sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe vor menține permanent capitalul inițial cel puțin la nivelul minim aplicabil stabilit prin prezentul regulament, conform alin.(2)- alin.(5), după caz.

(7)

Nivelul minim al capitalului inițial și, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei case centrale se stabilește la echivalentul în lei a 5 milioane euro.

(8)

Limita minimă a fondurilor proprii ale unei cooperative de credit se stabilește la 300 mii RON.

(9)

Nivelul minim al capitalului agregat ș1, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei rețele cooperatiste se stabilește la echivalentul în lei a I O

milioane euro. Capitalul agregat al unei rețele este reprezentat de fondurile proprii de nivel I așa cum sunt acestea stabilite la art.9 și art. I O.

Articolul 12

- (1) Fondurile proprii de nivel 2 se compun din:

a)

Fonduri proprii de nivel 2 de bază;

b)

Fonduri proprii de nivel 2 suplimentar.

(2)

Fondurile proprii de nivel 2 de bază se compun din:

a)

rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale, ajustate cu obligațiile fiscale aferente, previzibile la data calculării fondurilor proprii;

b)

alte elemente care îndeplinesc condițiile prevăzute la art.14 alin.(l ), inclusiv elementele prevăzute la art.14 alin.(3);

c)

titlurile pe durată nedeterminată și alte instrumente de aceeași natură care îndeplinesc, cumulativ, condițiile prevăzute la art.15. Acestora li se pot adăuga, fiind asimilate lor, acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele prevăzute la alin.(3);

(3)

Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se compun din acțiunile preferențiale cumulative pe durată determinată și capitalul sub formă de împrumut subordonat, cu respectarea condițiilor prevăzute de art.16.

2.2

Elemente specifice componenței fondurilor proprii de nivel 2 la nivel de rețea cooperatistă și la nivelul organizațiilor cooperatiste de credit

Articolul 13

- (1) La determinarea fondurilor proprii de nivel 2 ale organizațiilor cooperatiste de credit și ale rețelelor cooperatiste nu se vor lua în considerare sumele provenite din elemente de natura celor prevăzute la art.12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3) înregistrate de o organizație cooperatistă de credit din cadrul unei rețele cooperatiste față de ceilalți membri ai rețelei.

(2) În vederea determinării fondurilor proprii de nivel 2 de bază la nivelul rețelelor cooperatiste, se va lua în considerare, în plus față de elementele prevăzute la art.12 alin.(2), rezerva mutuală de garantare, constituită la nivelul casei centrale.

2.3

Condiții privind elementele de fonduri proprii de nivel 2 de bază

Articolul 14

- (1) Cu acordul prealabil al Băncii Naționale a României, pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 de bază alte elemente, cu condiția ca, indiferent

de

semnificația

lor

juridică

sau

contabilă,

acestea

să

aibă următoarele caracteristici:

a)

să fie la dispoziția instituției de credit fără restricții pentru acoperirea riscurilor specifice activității bancare, atunci când pierderile sau minusurile de valoare nu au fost încă identificate;

b)

să se regăsească în evidența contabilă internă;

c)

nivelul lor să fie stabilit de conducerea instituției de credit, verificat de auditori independenți, comunicat Băncii Naționale a României și supus supravegherii acesteia.

(2)

În categoria elementelor prevăzute la alin.( I) pot fi incluse, în particular, subvențiile publice sau private nerambursabile.

(3)

În cazul instituțiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, valorile

pozitive

rezultate

din

calculul

efectuat

potrivit

art.65

din Regulamentul BNR - CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pot fi acceptate, în limita de 0,6% din valorile ponderate la risc ale expunerilor calculate potrivit acestei abordări, ca alte elemente componente ale fondurilor proprii de nivel 2 de bază prevăzute la art.12 alin.(2) lit. b). În acest scop, valorile ponderate la risc ale expunerilor nu includ valorile expunerilor calculate pentru pozițiile din securitizare cărora le-a fost atribuită ponderea de risc de 1250%.

Articolul 15

- Elementele prevăzute la art.12 alin.(2) lit.c) pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 de bază dacă, în opinia Băncii Naționale a României, sunt îndeplinite condițiile generale de respectare a caracterului subordonat prevăzute la art.17 precum și următoarele cerințe specifice:

a)

rambursarea nu se poate efectua la inițiativa deținătorului sau fără aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României. Aceste condiții trebuie

îndeplinite și în cazul răscumpărării titlurilor de către instituția de credit sau de către filialele sale în vederea anulării lor. Rambursarea nu poate fi solicitată de instituția de credit în primii 5 ani de la data emisiunii titlurilor. Ulterior acestui interval, Banca Națională a României acceptă rambursarea doar dacă este încredințată că ulterior rambursării, fondurile proprii ale instituției de credit rămân adecvate, cel puțin pe o perioadă de doi ani;

b)

contractul de emisiune trebuie să asigure că instituția de credit are opțiunea de a amâna plata dobânzii aferente;

c)

creanțele creditorului asupra instituției de credit trebuie să fie în totalitate subordonate creanțelor tuturor celorlalți creditori nesubordonați;

d)

prospectul

de emisiune al titlurilor trebuie să specifice

faptul că principalul și dobânda neplătite aferente sunt la dispoziția instituției de credit pentru acoperirea pierderilor, în condiții de asigurare a continuității activității;

e)

numai sumele integral plătite sunt luate în considerare.

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 18

- (1) Sumele aferente elementelor incluse în fondurile proprii, prevăzute la art.4, art.6 alin.(l), art.12 alin.(2) lit.a) și art.13 alin.(2) trebuie să fie

la

dispoziția

instituției

de

credit

pentru

a

fi

utilizate

imediat

și nerestricționat, în vederea acoperirii riscurilor sau pierderilor de îndată ce acestea apar.

(2) La momentul calculării sumelor prevăzute la alin.(l), acestea trebuie să fie nete de orice obligație fiscală, previzibilă în momentul respectiv, sau să fie ajustate corespunzător în măsura în care cheltuielile cu impozitul reduc nivelul până la care elementele respective pot fi utilizate pentru acoperirea riscurilor sau a pierderilor.

Articolul 19

- Instituțiile de credit publice (cu capital de stat) nu includ în fondurile proprii garanțiile pe care administrațiile centrale sau autoritățile locale le acordă acestor instituții.

Articolul 20

- Elementele care prin conținutul economic sau contabil nu respectă principiile

generale

pe

care

trebuie

să

le îndeplinească

componentele fondurile proprii, statuate prin prezentul regulament, nu vor fi luate în considerare la determinarea fondurilor proprii la nivel individual.

Articolul 21

- (1) Pentru calculul fondurilor proprii, elementele componente ale fondurilor proprii de nivel 2, prevăzute la art.12 și art.13, sunt supuse următoarelor limite:

a)

totalul fondurilor proprii de nivel 2 nu poate depăși 100% din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art. 5;

b)

totalul valorii acțiunilor preferențiale cumulative pe durată determinată și al capitalului sub formă de împrumut subordonat, prevăzute la art.12 alin.(3), ce poate fi luat în considerare la calculul fondurilor proprii nu poate depăși 50% din valoarea fondurilor proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art.5.

(2)

Banca Națională a României poate aproba, la cererea instituției de credit, depășirea limitelor prevăzute la alin.(l ), dar numai în situații excepționale și doar provizoriu.

Articolul 22

- (1) Pentru determinarea fondurilor proprii, următoarele elemente vor fi deduse, jumătate din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art.5, și jumătate din fondurile proprii de nivel 2, calculate potrivit art.12 și art.13, după aplicarea limitelor prevăzute la art.21 alin.(l ):

a)

valoarea acțiunilor și a altor titluri de capital deținute în alte instituții de credit sau financiare care depășesc 10% din capitalul social al acestora;

b)

creanțele și instrumentele subordonate de tipul celor prevăzute de art.12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3), pe care o instituție de credit le înregistrează față

de instituții de credit sau instituții financiare în capitalul cărora înregistrează dețineri de acțiuni și alte titluri de capital ce depășesc 10% din capitalul social al acestora;

c)

partea din valoarea totală a deținerilor de acțiuni și alte titluri de capital mai mici sau egale cu 10% din capitalul social al altor instituții de credit sau instituții financiare, a creanțelor și a instrumentelor subordonate de tipul celor prevăzute de art. 12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3), pe care o instituție de credit le înregistrează față de instituții de credit sau instituții financiare, altele decât cele prevăzute la lit.a) și lit.b), parte ce depășește 10% din nivelul

fondurilor proprii ale instituției de credit determinat înaintea deducerii elementelor prevăzute în prezentul alineat la lit.a) - lit.e t

d)

participațiile pe care o instituție de credit le deține în societăți de asigurare, societăți de reasigurare, societăți holding de asigurare;

e)

instrumentele de tipul celor prevăzute la art.12 alin.(2) lit.c) și art.12 alin.(3) pe care o instituție de credit le deține în societăți de asigurare, societăți de reasigurare, societăți holding de asigurare în care o instituție de credit deține o participație;

f)

în cazul instituțiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, valorile

negative

rezultate

din

calculul

efectuat

potrivit

art.65

din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating și valorile pierderii așteptate calculate potrivit art.61 și art.62 din cadrul aceluiași regulament;

g)

valorile expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care primesc o pondere de risc de 1250% în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr.21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent

expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare cu excepția cazurilor în care au fost luate în considerare la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în vederea determinării cerințelor de capital potrivit art.126 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și art.2 din Regulamentul BNR - CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele

de

investiți,

după

cum

se

menționează

în

cadrul

aceluiași regulament.

(2)

În vederea determinării fondurilor proprii totale ale cooperativelor de credit, participațiile acestora la casa centrală se vor deduce jumătate din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art.4 și art.5, și jumătate din fondurile proprii de nivel 2, calculate potrivit art.12 și art.13, după aplicarea limitelor prevăzute la art.21 alin.(1).

(3)

În

situația

în

care

jumătate

din

valoarea

elementelor

deductibile prevăzute la alin.(l) și, după caz, alin.(2), depășește nivelul fondurilor proprii de nivel 2, calculat potrivit prevederilor art.12 și art.13, suma aflată în exces se

deduce

din

nivelul

fondurilor

proprii

de

nivel

1,

calculat

potrivit prevederilor art.4 și art.5.

Articolul 23

- Banca Națională a României poate să stabilească prin reglementări cu caracter prudențial și alte elemente deductibile la calculul fondurilor

..

propn1.

Articolul 24

- Pentru scopurile aplicării cerințelor prudențiale în domeniul expunerilor mari și al participațiilor calificate în afara sectorului financiar, prevederile prezentului regulament vor fi citite fără a se lua în considerare elementele prevăzute la art. 14 alin.(3) și la art.22 alin.(l) lit.f) și lit.g).

Art.

25

-

Instituțiile

emitente

de

monedă

electronică

ce

desfășoară activitatea de emitere de monedă electronică de mai puțin de 6 luni, inclusiv de la data efectuării primei operațiuni de emitere de monedă electronică, vor menține în permanență fondurile proprii la un nivel cel puțin egal cu cea mai mare dintre următoarele valori:

a)

2% din

valoarea

obligațiilor

financiare

curente

aferente

monedei electronice emise și

b)

2% din valoarea

totală

a obligațiilor

financiare

aferente

monedei electronice, estimat a fi emise în primele 6 luni de activitate, potrivit datelor din studiul de fezabilitate în baza căruia a fost obținută autorizația de funcționare.

Articolul 8

- În cazul îndeplinirii cerințelor prevăzute la art.4-7, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor și, după caz, al valorii pierderilor așteptate poate fi modificat în conformitate cu prevederile Capitolelor IV - VII.

Articolul 9

- La determinarea cerinței minime de capital prevăzută de

Regulamentul BNR­ CNVN! nr.13/18/2006 privind cerințele minime de capital ale instituțiilor de credit și ale finnelor de investiții,

nu se va lua în considerare valoarea ponderată la risc determinată în urma aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit, potrivit prezentului regulament, dacă această valoare este mai mare decât cea care s-ar obține dacă respectivei expuneri nu i s-ar aplica tehnica de diminuare a riscului de credit. În acest caz, la determinarea cerinței minime de capital se vor lua în considerare valorile obținute fără aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

Articolul 10

-

În cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerii reflectă deja protecția creditului, în baza aplicării prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordăn'i standard

sau, după caz, ale

Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 pn·vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

protecția creditului nu va mai fi luată în considerare și potrivit prezentului regulament.

Articolul 11

Articolul 12

- (1) Instituțiile de credit care aplica metoda extinsă a garanțiilor financiare prevăzută în Capitolul IV și îndeplinesc cerințele minime menționate la art.35 pot recunoaște efectele contractelor de compensare bilaterală ce acoperă tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței efectuate cu o contrapartidă.

(2) Fără a se aduce atingere prevederilor Anexei III din cadrul

Regulamentului BNR­ CNVA1 nr.22/27/2006

privind

adecvarea

capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții,

bunurile aduse în garanție, precum și titlurile sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri nu pot fi luate în considerare decât în condițiile în care satisfac cerințele de eligibilitate pentru garanțiile reale prevăzute la art.14-20.

1.3

Garanții reale

Articolul 13

- (1) În cazul în care tehnica de diminuare a riscului de credit utilizată se bazează pe dreptul instituției de credit de a lichida sau de a reține active, eligibilitatea acestora depinde de:

a)

abordarea folosită de instituția de credit împrumutătoare pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, al pierderilor așteptate, respectiv de aplicarea prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordăn'i standard

sau, după caz, ale

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

b)

metoda utilizată pentru scopul aplicării prevederilor prezentului regulament, respectiv metoda simplă a garanțiilor financiare sau metoda extinsă a garanțiilor financiare, potrivit Capitolului IV.

(2)

În cazul tranzacțiilor de răscumpărare și al operațiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, eligibilitatea depinde și de includerea/neincluderea tranzacțiilor în portofoliul de tranzacționare al instituției de credit.

Articolul 14

- Următoarele instrumente financiare pot fi recunoscute drept garanție reală eligibilă în cadrul tuturor abordărilor și metodelor:

a)

numerar sub formă de depozit constituit la instituția de credit împrumutătoare, precum și instrumente asimilate numerarului păstrate la aceasta;

b)

titluri de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale, titluri ce au un rating eligibil sau o evaluare de credit din partea unei agenții de creditare a exportului, recunoscute ca eligibilă pentru scopurile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

rating sau evaluare ce corespund, potrivit prevederilor aceluiași regulament cel puțin nivelului 4 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute la art.9 respectiv la art.11 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard;

c)

titluri de creanță emise de instituții, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn'vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile față de instituții de credit;

d)

titluri de creanță emise de alte entități, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn'vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i

standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile față de societăți;

e)

titluri de creanță ce au un rating eligibil pe termen scurt, rating ce corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile pe termen scurt;

f)

titluri de capital sau obligațiuni convertibile incluse într-un indice principal; și

g)

aur.

Articolul 15

- Pentru scopurile art.14 lit.b), în categoria titlurilor de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale se includ și:

a)

titluri de creanță emise de administrațiile regionale sau autoritățile locale pentru care expunerile față de acestea sunt tratate, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

ca expuneri față de administrația centrală de jurisdicția căreia aparțin;

b)

titluri de creanță emise de acele entități din sectorul public pentru care expunerile față de acestea sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală în jurisdicția căreia sunt stabilite respectivele entități, potrivit prevederilor art.17 alin.(2) din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.14/19/2006

privind

tratamentul

n·scului de

credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării standard;

c)

titluri de creanță emise de băncile multilaterale de dezvoltare cărora, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%; și

d)

titluri de creanță emise de organizațiile internaționale cărora, conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit

pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%.

Articolul 16

- În categoria titlurilor de creanță prevăzute la art.14 lit.c) se includ și:

a)

titluri de creanță emise de administrații regionale sau de autorități locale, altele decât cele pentru care expunerile sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală de

jurisdicția

căreia

aparțin,

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potrivit abordării standard;

b)

titluri de creanță emise de acele entități din sectorul public pentru care expunerile față

de

acestea

sunt

tratate,

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potrivit abordării standard,

ca expuneri față de instituțiile de credit; și

c)

titluri de creanță emise de bănci multilaterale de dezvoltare, altele decât cele cărora, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn·vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%.

Articolul 17

- Titlurile de creanță emise de instituții, titluri care nu beneficiază de un rating eligibil, pot fi recunoscute drept garanție reală eligibilă dacă îndeplinesc următoarele criterii:

a)

sunt tranzacționate la o bursă recunoscută;

b)

se califică drept datorie cu rang prioritar;

c)

toate celelalte emisiuni ale instituției emitente, care au același rang de subordonare, beneficiză de ratinguri eligibile ce corespund, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile față de instituții sau pentru expunerile pe termen scurt;

d)

instituția de credit împrumutătoare nu deține nici o informație care ar putea conduce la concluzia că emisiunea ar justifica un rating inferior celui indicat la lit.c)

Șl

e)

instituția de credit poate demonstra Băncii Naționale a României că lichiditatea pieței instrumentului este suficientă având în vedere utilizarea sa

pentru protecția creditului.

Articolul 18

Articolul 19

-

Pentru scopurile art.14, lit.b)-e), în cazul în care un titlu de creanță beneficiază de două rating-uri eligibile diferite, se va lua în considerare rating-ul cel mai puțin favorabil. În cazul în care titlul de creanță beneficiază de mai mult de două rating-uri eligibile, se iau în considerare cele mai favorabile două rating-uri. Dacă cele mai favorabile două rating-uri sunt diferite, se ia în considerare rating-ul cel mai puțin favorabil dintre cele două.

Articolul 20

- (1) În plus față de elementele specificate la art.14-19, în cazul în care instituția de credit optează pentru utilizarea metodei extinse a garanțiilor financiare, prevăzută la Capitolul IV, următoarele instrumente financiare pot fi recunoscute ca fiind garanții reale eligibile:

a)

titluri de capital sau obligațiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar tranzacționate pe o bursă recunoscută.

b)

titluri de participare la organisme de plasament colectiv, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)

au o cotație publică zilnică a prețului; și

(ii)

organismul de plasament colectiv investește numai în instrumentele eligibile pentru recunoaștere prevăzute la art.14-17 și în instrumentele menționate la lit.a).

(2) Utilizarea, potențială sau efectivă, de către un organism de plasament colectiv, de instrumente

financiare

derivate pentru acoperirea riscurilor aferente

investițiilor permise nu afectează eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism pentru scopurile prezentului regulament.

Articolul 21

- În plus față de prevederile art.14-20, instituțiilor de credit care determină valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderilor așteptate potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

li se aplică prevederile art.22-25. Prevederile acestor articole nu sunt aplicabile

instituțiilor

de credit

care

determină

valorile

ponderate

la

risc

ale expunerilor potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard.

Articolul 22

- (1) Proprietățile imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de către acesta spre a fi locuite, precum și proprietățile imobiliare comerciale, de tipul birourilor și al altor spații comerciale, pot fi recunoscute ca fiind garanții imobiliare eligibile dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

valoarea proprietății nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului asociat debitorului. Această cerință nu exclude situațiile în care factori exclusiv de natură macroeconomică

afectează

atât

valoarea

proprietății

cât

ș1

performanța împrumutatului.

b)

riscul de credit asociat împrumutatului nu depinde în mod semnificativ de randamentul proprietății sau al proiectului suport, ci mai degrabă de propria capacitate a împrumutatului de a rambursa datoria din alte surse. Astfel, rambursarea sumelor datorate nu depinde semnificativ de fluxurile de numerar generate de proprietatea adusă în garanție.

(2)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție eligibilă părțile deținute în societățile finlandeze pentru domeniul locativ care funcționează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societățile din domeniul locativ sau cu legislația echivalentă ulterioară, în cazul proprietăților imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de către acesta, cu condiția ca cerințele prevăzute la alin.(l) să fie îndeplinite.

(3)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție eligibilă părțile deținute în societățile finlandeze pentru domeniul locativ care funcționează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societățile din domeniul locativ sau cu legislația echivalentă ulterioară, în cazul proprietăților imobiliare comerciale, cu condiția ca cerințele prevăzute la alin. 1 să fie îndeplinite.

(4)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție imobiliară locativă eligibilă, acele proprietăți imobiliare locative pentru care nu este îndeplinită condiția prevăzută la alin.(l) lit.b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacă autoritatea competentă din acel stat membru recunoaște astfel de garanții drept garanții eligibile în scopul diminuării riscului de credit și instituțiile de credit fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de autoritatea competentă din respectivul stat membru pentru aplicarea acestui tratament.

(5)

Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție imobiliară comercială eligibilă, acele proprietăți imobiliare comerciale

pentru care nu este îndeplinită condiția prevăzută la alin.(l) lit.b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacă autoritatea competentă din acel stat membru recunoaște astfel de garanții drept garanții eligibile în scopul diminuării riscului de credit.

Articolul 23

- (1) Instituțiile de credit pot recunoaște drept garanție eligibilă creanțele aferente tranzacțiilor comerciale sau tranzacțiilor cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Capitolul III al prezentului regulament.

(2)

Creanțele

eligibile nu le includ pe cele asociate cu securitizarea, cu sub­ participațiile (sindicalizarea creditelor) sau cu instrumentele financiare derivate de credit și nici sumele de încasat de la entități aparținând aceluiași grup ca și instituția de credit împrumutătoare sau de la angajații acesteia.

Articolul 24

- Instituțiile de credit pot recunoaște, numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României, drept garanții eligibile alte categorii de bunuri corporale, altele decât acelea prevăzute la art.22, pentru care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

existența unei piețe lichide pentru cedarea de o manieră rapidă și eficientă din punct de vedere economic a bunului adus în garanție și

b)

existența unui preț de piață bine stabilit și disponibil public pentru bunul respectiv. Instituția de credit trebuie să poată demonstra că nu există indicii conform cărora prețul net obținut din valorificarea bunului deviază semnificativ de la acest preț de piață.

Articolul 25

- Cu respectarea prevederilor art.126 al Capitolului IV din cadrul prezentului regulament,

în cazul

în care

sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute

la art.52

al Capitolului III, expunerile generate de tranzacții de leasing financiar încheiate de instituțiile de credit cu terțe părți au același tratament ca și creditele garantate cu bunuri de tipul celor ce fac obiectul tranzacției de leasing.

1.4

Alte forme de protecție finanțată a creditului eligibile în cadrul tuturor abordărilor și metodelor

Articolul 26

- (I) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecția creditului numerarul sub formă de depozit la o instituție terță sau instrumentele asimilate numerarului deținute de o instituție terță, gajate în favoarea instituției de credit împrumutătoare, dar care nu fac obiectul unui contract de păstrare în custodie.

(2)

Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecția creditului polițele de asigurare de viață gajate în favoarea instituției de credit împrumutătoare.

(3)

Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecția creditului instrumentele emise de instituții terțe care sunt răscumpărabile de către instituția terță, la cererea instituției ce le deține în gaj.

Sect , iunea a 2-a Protect , ia nefinant , ată a creditului

2.1

Furnizori de protecție eligibili în cadrul tuturor abordărilor

Articolul 27

- Următoarele părți pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului:

a)

administrațiile centrale și băncile centrale;

b)

administrațiile regionale și autoritățile locale;

c)

băncile multilaterale pentru dezvoltare;

d)

organizațiile internaționale, dacă expunerilor față de acestea li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 pn·vind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard;

e)

entitățile

din

sectorul

public,

dacă

autoritățile

competente

permit

tratarea expunerilor față de acestea ca și expuneri față de instituții sau față de administrația centrală din statul membru în jurisdicția căruia respectivele entități sunt stabilite;

f)

instituțiile;

g)

alte societăți, inclusiv societatea-mamă, filialele și entitățile asociate ale instituției de credit, care:

(i)

au un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard

cel puțin nivelului 2 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile față de societăți și

(ii)

în cazul instituțiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderilor așteptate potrivit

Regulamentului BNR­ CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

respectivele entități nu au un rating eligibil, dar beneficiază de un rating intern asociat unei probabilități de nerambursare ce corespunde cel puțin nivelului 2 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de regulamentul menționat pentru expunerile față de societăți.

Articolul 28

-

În cazul în care valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderilor așteptate sunt calculate potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, pentru ca un furnizor de protecție să fie eligibil, acesta trebuie să aibă stabilit un rating intern atribuit de către instituția de credit în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVlvf

nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating.

Articolul 29

- Prin derogare de la prevederile art.27, Banca Națională a României poate recunoaște drept furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului și alte instituții financiare

autorizate

și supravegheate

de autorități competente

responsabile

cu autorizarea și supravegherea instituțiilor de credit și supuse unor cerințe prudențiale echivalente celor aplicate instituțiilor de credit.

2.2

Furnizori de protecție eligibili în cazul abordării bazate pe modele interne de rating care se califică pentru tratamentul stabilit în cadrul art. 34 din

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de

credit șifinne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

Articolul 30

- (1) Instituțiile, societățile de asigurare și de reasigurare și agențiile de creditare a exportului, care îndeplinesc condițiile de mai jos, pot fi recunoscute ca furnizori

eligibili

de protecție

nefinanțată

a creditului

care

se califică

pentru tratamentul stabilit în cadrul art.34 din

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating:

a)

furnizorul

de protecție are suficientă experiență

în fumizarea de protecție nefinanțată a creditului;

b)

furnizorul de protecție este o entitate reglementată de o manieră echivalentă reglementărilor aplicabile instituțiilor de credit sau avea, la momentul la care protecția creditului a fost fumizată, un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării standard,

cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile față de societăți;

c)

furnizorul de protecție avea atribuit, la momentul la care protecția creditului a fost fumizată sau pentru orice perioadă ulterioară acestuia, un rating intern asociat unei probabilități de nerambursare echivalentă sau inferioară celei corespunzătoare cel puțin nivelului 2 al scalei de evaluare a calității creditului stabilite de

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard

pentru expunerile față de societăți; și

d)

furnizorul de protecție are atribuit un rating intern asociat unei probabilități de nerambursare echivalente sau inferioare celei corespunzătoare cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare

a calității

creditului

stabilite

de

Regulamentul

BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

pentru expunerile față de societăți.

(2)

Pentru scopurile acestui articol, protecția creditului fumizată de agențiile de creditare a exportului nu beneficiază de efectul contra-garanțiilor explicite furnizate de o administrație centrală.

Sect , iunea a 3-a

Tipuri de instrumente financiare derivate de credit

Art.

31

-

Următoarele

tipuri de instrumente

financiare

derivate de credit

ș1 instrumente ce pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt similare acestora din punct de vedere economic, pot fi recunoscute drept tehnici eligibile pentru diminuarea riscului de credit:

a)

instrumente de tip

credit default swap

b)

instrumente de tip

total retum swap

c)

instrumente de tip

credit linked note,

în măsura finanțării lor în numerar.

Articolul 32

- (

1) În cazul în care o instituție de credit cumpără protecția creditului prin intermediul unui instrument de tip

total retum swap

și înregistrează în contabilitate plățile nete primite aferente swap-ului ca venit net, dar nu înregistrează deteriorarea valorii activului protejat (fie printr-o reducere a valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor), protecția creditului nu este recunoscută ca eligibilă.

(2) Pentru ca protecția creditului să fie recunoscută pentru scopurile prezentului regulament, în cazul în care o instituție de credit realizează o acoperire internă a riscului prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit - respectiv riscul de credit al unei expuneri neincluse în portofoliul de tranzacționare se acoperă prin

utilizarea unui instrument financiar derivat de credit din portofoliul de tranzacționare

- este

necesar ca riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacționare să fie externalizat uneia sau mai multor terțe părți. În astfel de situații, dacă transferul riscului se face cu respectarea cerințelor privind recunoașterea diminuării riscului de credit stabilite de prezentul regulament, pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al valorilor pierderilor așteptate, în cazul în care se achiziționează protecție nefinanțată a creditului, se aplică regulile prevăzute la Capitolele IV - VII ale prezentului regulament.

Articolul 33

Articolul 34

- Pentru ca un acord de compensare bilanțieră - altul decât un acord cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței - să fie recunoscut pentru scopurile art.3-10, următoarele condiții trebuie să fie îndeplinite:

a)

acordul de compensare bilanțieră trebuie să fie valid din punct de vedere legal și executoriu în toate jurisdicțiile relevante, inclusiv în caz de insolvență sau faliment al contrapartidei;

b)

instituția de credit trebuie să fie în măsură să determine în orice moment activele și datoriile ce fac obiectul acordului de compensare;

c)

instituția de credit trebuie să monitorizeze ș1 să controleze riscurile asociate cu încetarea protecției creditului; și

d)

instituția de credit trebuie să monitorizeze și să controleze expunerile în cauză pe bază netă.

2.2

Acorduri cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la

condițiile pieței

Articolul 35

Articolul 36

- Pentru recunoașterea garanțiilor financiare și a aurului ca modalități de protecție a creditului eligibile în cadrul tuturor abordărilor permise - abordarea standard și abordarea bazată pe modele interne de rating - și al tuturor metodelor prevăzute de prezentul regulament - metoda simplă a garanțiilor financiare și metoda extinsă a garanțiilor financiare-, acestea trebuie să îndeplinească condițiile minime de recunoaștere prevăzute la art.37-39.

Articolul 37

- (1) Cerințele de corelație redusă ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

între calitatea creditului asociată debitorului și valoarea garanției financiare nu trebuie să existe o corelație pozitivă semnificativă;

b)

nu sunt eligibile titlurile emise de debitor, sau de către orice entitate din grupul din care acesta face parte.

(2) Ca excepție de la prevederile alin.(1) lit.b), obligațiunile garantate emise de debitor ce îndeplinesc cerințele prevăzute la art.52-54 din cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

pot fi recunoscute ca eligibile dacă acestea

constituie garanție financiară pentru tranzacții de răscumpărare,

cu condiția ca prevederile primului alineat al acestui articol să fie respectate.

Articolul 38

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

instituțiile de credit trebuie să îndeplinească toate cerințele contractuale și legale pentru asigurarea realizării contractelor de garanție, potrivit legii care guvernează drepturile asupra garanției respective;

b)

instituțiile de credit trebuie să întreprindă și să actualizeze pe bază continuă o analiză juridică satisfăcătoare, care să confirme posibilitatea de realizare a contractelor de garanție în toate jurisdicțiile relevante. Această analiză trebuie actualizată, dacă este necesar, pentru a se asigura posibilitatea

de realizare în orice moment a respectivelor contracte.

Articolul 39

- Cerințele operaționale ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

contractele de garanție trebuie să fie formalizate corespunzător și să fie însoțite de o procedură clară și temeinică pentru valorificarea în timp util a garanției reale;

b)

instituțiile de credit trebuie să implementeze proceduri și procese temeinice de control atât al riscurilor decurgând din utilizarea

garanției reale - inclusiv riscul nerealizării sau al realizării incomplete a garanței reale, riscurile de evaluare, riscurile asociate cu încetarea contractului de garanție, riscul de concentrare generat de utilizarea garanției reale, cât și al interacțiunii acestor riscuri cu profilul general de risc al instituției de credit;

c)

instituția de credit trebuie să dispună de politici și practici formalizate referitoare la tipurile de garanții reale acceptate și la valoarea acceptată a acestora;

d)

Instituțiile de credit trebuie să calculeze valoarea de piață a garanției financiare și să o revizuiască în mod corespunzător cu o frecvență de cel puțin o dată la șase luni precum și ori de câte ori instituția de credit are motive să considere că valoarea de piață a garanției reale a scăzut semnificativ sau este în scădere;

e)

În cazul în care garanția financiară este păstrată de o terță parte, instituțiile de credit trebuie să facă demersurile necesare pentru a se asigura că terța parte separă această garanție reală de propriile sale active.

Articolul 40

- În plus față de cerințele pentru recunoașterea garanției financiare, prevăzute la art.37-39, pentru recunoașterea garanției financiare în cadrul metodei simple a garanțiilor financiare, scadența reziduală a garanției trebuie să fie cel puțin egală cu scadența reziduală a expunerii.

2.4

Cerințe minime pentru recunoașterea garanției imobiliare

Articolul 41

- Pentru recunoașterea garanțiilor sub forma proprietăților imobiliare trebuie îndeplinite condițiile prevăzute la art.42-45.

Articolul 42

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

ipotecile sau privilegiile trebuie să fie executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicțiile relevante la momentul încheierii contractului de credit, iar cerințele de publicitate referitoare la aceste garanții trebuie îndeplinite în mod corespunzător și în timp util;

b)

contractele de garanție trebuie să fie valide din punct de vedere legal, în sensul că toate cerințele legale referitoare la încheierea contractului au fost respectate;

c)

contractul de garanție și procedura juridică aferentă trebuie să dea posibilitatea instituției de credit să valorifice garanția într-un termen rezonabil.

Articolul 43

- (1) Cerințele legate de monitorizarea valorilor proprietăților de natură imobiliară ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

valoarea

proprietăților imobiliare

trebuie să facă obiectul

unei monitorizări frecvente. Pentru proprietățile imobiliare de natură comercială trebuie realizată o evaluare cel puțin o dată pe an, iar pentru proprietățile imobiliare de natură locativă evaluarea trebuie realizată cu o frecvență de cel puțin o dată la trei ani. În situația în

care condițiile pieței imobiliare suportă modificări semnificative, evaluarea se va efectua cu o frecvență mai ridicată;

b)

pentru monitorizarea valorii proprietăților imobiliare, precum și pentru identificarea celor care necesită reevaluare, se pot utiliza metode statistice;

c)

în situația în care valoarea unei proprietăți imobiliare a scăzut semnificativ comparativ

cu nivelul

general

al prețurilor

de pe piață, evaluarea

proprietății respective trebuie să fie revizuită de către un evaluator independent. Pentru creditele ce depășesc echivalentul în lei a 3 milioane de EUR sau 5% din fondurile proprii ale instituției de credit, evaluarea proprietății imobiliare ce reprezintă garanția imobiliară trebuie să fie revizuită de către un evaluator independent cel puțin la o dată la trei ani.

(2) Prin

evaluator independent

se înțelege o persoană ce are calificarea, abilitățile și experiența necesare pentru efectuarea unei evaluări și care este independentă de procesul decizional în ceea ce privește creditul.

Articolul 44

- Categoriile de proprietăți imobiliare locative și comerciale acceptate în garanție de instituția de credit precum și politica acesteia privind creditarea în acest domeniu vor fi clar formalizate.

Articolul 45

- Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne pe baza cărora să monitorizeze

asigurarea

corespunzătoare

împotriva

daunelor

a

proprietăților imobiliare acceptate în garanție.

2.5

Cerințe minime pentru recunoașterea garanțiilor care au ca obiect creanțe

Articolul 46

- Pentru recunoașterea garanțiilor ce au ca obiect creanțe trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile minime prevăzute la art.47-48.

Articolul 47

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

mecanismul juridic prin intermediul căruia este constituită garanția reală trebuie să fie riguros și eficace și trebuie să stabilească în mod clar drepturile împrumutătorului asupra veniturilor din creanțele ce fac obiectul garanției;

b)

instituțiile de credit trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a respecta cerințele locale referitoare la executarea garanției reale. Instituțiile de credit trebuie să se asigure că există un cadru legal care să le permită ca, în calitate de împrumutători, să aibă un drept prioritar de prim rang asupra creanțelor ce fac obiectul garanției reale, cu excepția cazurilor în care legislația națională subordonează drepturile instituției de credit

asupra

acestor

creanțe

drepturilor

unor

creditori

privilegiați,

potrivit prevederilor legale sau procedurale;

c)

instituțiile de credit trebuie să întreprindă o analiză juridică care să fie considerată suficientă pentru a confirma posibilitatea de executare a contractelor de garanție reală în toate jurisdicțiile relevante;

d)

contractele de garanție reală trebuie să fie formalizate în mod corespunzător, și să fie însoțite de o procedură clară și riguroasă pentru încasarea în timp util a creanțelor ce fac obiectul garanției. Procedurile instituției de credit trebuie să asigure respectarea condițiilor legale cerute pentru punerea în întârziere a împrumutatului și pentru executarea în timp util a garanției. În cazul înregistrării de dificultăți financiare de către împrumutat sau în cazul înregistrării stării de nerambursare în legătură cu acesta, instituția de credit trebuie să aibă dreptul de a vinde sau de a ceda creanțele către terțe parți, fără consimțământul debitorilor cedați.

Articolul 48

-

Cerințele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

instituțiile de credit trebuie să dispună de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanțelor ce fac obiectul garanției reale. Acest proces trebuie să includă în principal o analiză a activității împrumutatului și a sectorului în care acesta

își

desfășoară

activitatea,

precum

și

a

categoriilor

de

clienți

cu

care împrumutatul intră în relații de afaceri;

b)

în cazul în care instituția de credit se bazează pe analiza efectuată de împrumutat pentru stabilirea riscului de credit aferent debitorilor cedați, instituția de credit trebuie să verifice practicile împrumutatului în domeniul creditării pentru a se asigura de rigurozitatea și credibilitatea acestora;

c)

marja existentă între valoarea expunerii și valoarea creanțelor trebuie să țină cont de toți factorii relevanți, în special de costul colectării, de gradul de concentrare în cadrul portofoliului de creanțe aduse în garanție de același împrumutat, și de riscul potențial de concentrare la nivelul tuturor expunerilor instituției de credit, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generală a instituției de credit;

d)

instituția de credit trebuie să dispună de un proces de monitorizare permanentă a creanțelor, adecvat acestora. În cadrul sistemului de control intern trebuie să se verifice, la intervale regulate, respectarea clauzelor contractelor de credit, a limitelor de concentrare stabilite la nivelul instituției de credit, a oricăror restricții de mediu și a altor prevederi legale;

e)

creanțele date în garanție de către un împrumutat trebuie sa fie suficient de diversificate și nu trebuie să fie corelate în mod excesiv cu riscul de credit al acestuia. În cazul în care există corelație pozitivă semnificativă, riscurile asociate trebuie luate în considerare la stabilirea marjelor pentru portofoliul de creanțe, în ansamblul său;

f)

creanțele față de entități aparținând aceluiași grup ca și împrumutatul sau față de angajații acestuia nu sunt recunoscute ca diminuatoare de risc de credit;

g)

Instituția de credit trebuie să dispună de proceduri formalizate pentru colectarea creanțelor în cazul înregistrării de dificultăți financiare de către împrumutat sau în cazul înregistrării stării de nerambursare

în legătură cu acesta. Mecanismul de colectare trebuie să existe chiar și în cazul în care, în mod normal, colectarea creanțelor se realizează de către împrumutat.

2.6

Cerințe minime pentru recunoașterea altor categorii de garanții corporale

Articolul 49

- Pentru recunoașterea altor categorii de garanții corporale trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute la art.50-51.

Articolul 50

- Cerințele legate de siguranța juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

contractul de garanție trebuie să fie valid din punct de vedere legal și executoriu în toate jurisdicțiile relevante și trebuie să permită instituției de credit să valorifice bunul adus în garanție într-un termen rezonabil;

b)

cu excepția cazurilor în care legislația națională subordonează drepturile instituției de credit asupra bunurilor aduse în garanție drepturilor unor creditori privilegiați, potrivit prevederilor legale, sunt permise doar garanțiile care asigură instituției de credit un prim rang de prioritate. Astfel, instituția de credit trebuie să aibă prioritate în raport cu toți ceilalți împrumutători asupra sumelor rezultate din executarea bunului.

Articolul 51

-

Cerințele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:

a)

valoarea bunurilor trebuie verificată la intervale de timp apropiate, dar cel puțin o dată pe an. În situația în care piața înregistrează modificări semnificative, verificarea trebuie efectuată cu o frecvență mai ridicată;

b)

contractul de credit trebuie să includă o descriere detaliată a bunului adus în garanție și trebuie să precizeze în detaliu modalitatea și frecvența reevaluării;

c)

instituția de credit trebuie

să dispună de politici și proceduri

de creditare formalizate cu privire la categoriile de bunuri corporale acceptate în garanție precum și la valoarea acceptată în garanție, corespunzătoare pentru fiecare tip de bun, în raport cu valoarea expunerii. Aceste politici și proceduri trebuie să fie disponibile pentru exammare;

d)

in ceea ce privește structura tranzacției, politicile și procedurile de creditare ale instituției de credit trebuie să stabilească cerințe corespunzătoare în ceea ce privește valoarea și tipul garanțiilor corporale, diferențiat în funcție de valoarea expunerii, capacitatea de valorificare în timp util a garanției și de stabilire în mod obiectiv a unui

preț sau a unei valori de piață, frecvența cu care valoarea bunului poate fi cunoscută, incluzând o expertiză sau o evaluare profesională, și volatilitatea sau o aproximare a volatilității valorii garanției reale;

e)

atât evaluarea

inițială, cât și reevaluările

trebuie

să fie realizate

luând

în considerare, în întregime, orice deteriorare sau depreciere a bunului adus în garanție. În cadrul proceselor de evaluare și reevaluare, o atenție deosebită trebuie acordată efectelor trecerii timpului asupra bunurilor sensibile la uzura morală;

f)

instituțiile de credit trebuie să aibă dreptul de a inspecta la fața locului bunul adus în garanție. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri interne care să prevadă modul de exercitare a acestui drept;

g)

instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne care să-i permită să se asigure că bunul luat în garanție este asigurat corespunzător împotriva daunelor.

2.7

Cerințe minime pentru tratarea expunerilor decurgând din operațiuni de leasing ca expuneri garantate cu garanții reale

Articolul 52

- Pentru ca expunerile decurgând din operațiuni de leasing să fie considerate ca fiind garantate cu bunuri de tipul celor care fac obiectul contractului de leasing, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)

sunt îndeplinite, după caz, condițiile stabilite la art.42-45 sau art.50-51, pentru recunoașterea ca și garanție reală a bunului dat în leasing;

b)

locatorul realizează o administrare riguroasă a riscului, ținând cont de condițiile de

utilizare a bunului dat în leasing, de vechimea și de durata planificată de utilizare ale acestuia, inclusiv monitorizarea corespunzătoare a valorii bunului;

c)

există un cadru legal riguros care atribuie locatorului dreptul de proprietate asupra bunului și care atestă capacitatea acestuia de a-și exercita în timp util drepturile de proprietar; și

d)

în cazul în care acest aspect nu fost deja luat în calcul în mod corespunzător la determinarea pierderii în caz de nerambursare, diferența între valoarea neamortizată și

valoarea de piață a bunului ce face obiectul contractului de leasing trebuie să rămână suficient de scăzută astfel încât să nu determine supraestimarea efectului de diminuare a riscului de credit asociat respectivului bun.

2.8

Cerințe minime pentru recunoașterea altor forme de protecție finanțată a creditului

Articolul 53

- Pentru a fi eligibilă pentru tratamentul prevăzut la art.129 din Capitolul IV, garanția

prevăzută

la art.26

alin.(l) din Capitolul

II

trebuie

să îndeplinească următoarele condiții:

a)

creanța împrumutatului față de instituția terță este, în mod transparent, gajată în favoarea instituției de credit împrumutătoare sau cedată acesteia, iar gajul sau cesiunea sunt valide și executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicțiile relevante;

b)

gajul sau cesiunea sunt notificate instituției terțe;

c)

ca urmare a notificării, instituția terță poate efectua plăți doar instituției de credit împrumutătoare

sau

altor

părți,

cu

consimțământul

instituției

de

credit împrumutătoare; și

d)

gajul sau cesiunea sunt necondiționate și irevocabile.

Articolul 54

- Pentru recunoașterea polițelor de asigurare de viață gajate în favoarea instituției de credit împrumutătoare, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)

societatea ce furnizează asigurarea de viață îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută

ca

furnizor

eligibil

de

protecție

nefinanțată

a

creditului

potrivit prevederilor art.27 din Capitolului II;

b)

polița de asigurare de viață este gajată în mod transparent în favoarea instituției de credit împrumutătoare sau este cesionată acesteia;

c)

societatea ce furnizează asigurarea de viață este notificată asupra gajului sau cesiunii

și,

ca

urmare,

nu

poate

efectua

plățile

prevăzute

de

contract

fără consimțământul instituției de credit împrumutătoare;

d)

valoarea de răscumpărare stabilită prin contract a poliței de asigurare nu poate fi redusă;

e)

instituția de credit are dreptul de a rezilia contractul de asigurare și de a primi în timp util valoarea de răscumpărare în cazul în care debitorul se află în stare de nerambursare;

(f) instituția de credit împrumutătoare este informată asupra apariției oricărei situații de neplată în contul respectivei polițe, rezultată din culpa beneficiarului asigurării;

g)

protecția creditului trebuie să fie fumizată pentru toată perioada pe care este acordat împrumutul. Când acest lucru nu este posibil întrucât asigurarea încetează înainte de durata creditului, instituția de credit trebuie să se asigure că suma ce decurge din contractul de asigurare îi servește drept garanție până la terminarea contractului de creditare; și

h)

gajul sau cesiunea trebuie să fie valide și executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicțiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.

Sect , iunea a 3-a

Protecția nefinanțată a creditului și instrumentele de tipul

credit linked note

3.1

Cerințe comune garanțiilor personale și instrumentelor financiare derivate de credit

Articolul 55

Articolul 56

- (1) Dacă o expunere este acoperită de o garanție care la rândul ei este contra-garantată de una dintre entitățile enumerate în continuare, acea expunere poate fi considerată că este acoperită de o garanție personală fumizată de:

a)

o administrație

centrală sau o bancă centrală, o administrație regională sau autoritate

locală

față

de

care

creanțele

sunt

tratate,

potrivit

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării standard,

ca și creanțe asupra administrației centrale de jurisdicția căreia aparțin sau o entitate a sectorului public față de care creanțele sunt tratate, potrivit prevederilor aceluiași regulament ca

și creanțe asupra administrației centrale de jurisdicția căreia aparțin sau ca și creanțe asupra instituțiilor de credit sau

b)

o bancă multilaterală de dezvoltare căreia, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și finne de investiții potrivit abordăn'i standard

i se aplică pondere de risc de

0%.

(2)

Pentru aplicarea prevederilor de la alin.(1) trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)

contra-garanția acoperă toate elementele de risc de credit aferente creanței

b)

atât garanția inițială cât și contra-garanția îndeplinesc cerințele pentru garanții personale prevăzute la art.55 și 57, cu excepția faptului că, în cazul contra-garanției, aceasta nu trebuie să fie directă și

c)

acoperirea este robustă și datele istorice indică faptul că protecția contra-garanției este cel puțin echivalentă celeia aferente unei garanții directe furnizată de respectiva entitate.

(3)

Tratamentul prevăzut la alin.(l) se aplică și expunerilor care sunt contra-garantate de entități, altele decât cele enumerate la alin.(l ), dacă contra-garanția expunerii este la rândul ei direct garantată de una dintre entitățile enumerate la respectivul alineat și dacă condițiile enumerate la alin.(2) sunt îndeplinite.

3.3

Cerințe suplimentare pentru recunoașterea garanțiilor personale

Articolul 57

- Pentru ca o garanție personală să fie recunoscută, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții suplimentare:

a)

în cazul în care contrapartida este în stare de nerambursare și/sau de neplată la scadență, instituția de credit împrumutătoare trebuie să aibă dreptul să se îndrepte, în timp util, împotriva garantului pentru orice sume datorate aferente creanței pentru care este furnizată protecția. Efectuarea plății de către garant nu trebuie să fie condiționată de obligația instituției de credit împrumutătoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului.

În cazul protecției

nefinanțate

a creditului furnizate

pentru credite

garantate cu ipoteci pe proprietăți imobiliare locative, cerințele prevăzute la art.55, alin.(l), lit. c) (iii) și în prezentul articol trebuie îndeplinite într-un termen de 24 de luni;

b)

garanția trebuie să fie o obligație formalizată explicit, asumată de garant; și

c)

fără a aduce atingere dispoziției propoziției imediat următoare, garanția trebuie să acopere toate tipurile de plăți pe care este de așteptat ca debitorul să le facă în legătură cu creanța. Dacă anumite tipuri de plăți sunt excluse de la acoperirea furnizată de garanție, valoarea recunoscută a garanției trebuie să fie ajustată astfel încât să fie reflectată această limitare a acoperirii.

Articolul 58

- În cazul garanțiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă recunoscute pentru aceste scopuri de către autoritățile competente sau a garanțiilor furnizate ori contra-garantate de entități la care se face referire în art.56, cerințele prevăzute la art.57, lit.a) vor fi considerate respectate în cazul în care una dintre condițiile următoare este îndeplinită:

a)

instituția de credit împrumutătoare are dreptul să obțină în timp util de la garant o plată provizorie, calculată astfel încât să reprezinte o estimare riguroasă a valorii pierderii economice, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plăți pe care împrumutatul este obligat să le facă, pierderi cu care s-ar putea confrunta instituția de credit împrumutătoare, proporțional cu acoperirea furnizată de garanție; sau

b)

instituția de credit împrumutătoare poate dovedi că efectele de protecție împotriva pierderilor produse de garanție, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plăți pe care împrumutatul este obligat să le facă, justifică aplicarea unui astfel de tratament.

3.4

Cerințe suplimentare pentru recunoașterea instrumentelor financiare derivate de credit

Articolul 59

- Pentru ca un instrument financiar derivat de credit să fie recunoscut, trebuie îndeplinite următoarele condiții suplimentare:

a)

fără a aduce atingere prevederilor de la lit.b), evenimentele de credit specificate în instrumentul financiar derivat de credit trebuie să includă cel puțin:

(i)

nerespectarea obligațiilor de plată a sumelor datorate potrivit condițiilor în vigoare la momentul manifestării unei astfel de situații, aferente obligației care face obiectul protecției (cu o perioadă de grație mai mică sau aproximativ egală cu perioada de grație a obligației care beneficiază de protecție);

(ii)

falimentul, insolvența sau incapacitatea debitorului de a-și plăti datoriile, sau incapacitatea ori recunoașterea în scris a incapacității sale de a-și onora, de o manieră generală, datoriile pe măsură ce acestea devin scadente, precum și alte evenimente similare; și

(iii)

restructurarea obligației care beneficiază de protecție, implicând iertarea de datorie sau amânarea obligației de plată a principalului, a dobânzii sau a comisioanelor, restructurare ce are drept consecință un eveniment de pierdere din credit,

spre

exemplu

ajustări

de valoare

sau alte

elemente

similare înregistrate în debitul contului de profit și pierdere.

b)

în cazul în care evenimentele de credit specificate de instrumentul financiar derivat de credit nu includ restructurarea obligației care beneficiază de protecție, așa cum este descrisă la lit.a) (iii), protecția creditului poate fi totuși recunoscută, la o valoare redusă, așa cum se specifică la art.132 din Capitolul IV;

c)

în cazul în care instrumentele financiare derivate de credit permit decontarea în numerar, trebuie implementat un proces riguros de evaluare pentru estimarea corectă a pierderilor. Trebuie să existe o perioadă clar specificată în care trebuie obținută evaluarea obligației care beneficiază de protecție după apariția unui eveniment de credit;

d)

dacă realizarea decontării implică dreptul și capacitatea cumpărătorului de protecție de a transfera furnizorului de protecție obligația acoperită, condițiile obligației care

beneficiază de protecție trebuie să stipuleze că orice consimțământ necesar pentru un astfel de transfer nu poate fi refuzat în mod nejustificat; și

e)

identitatea părților responsabile pentru identificarea apariției unui eveniment de credit trebuie să fie clar stabilită. Identificarea apariției evenimentului de credit nu trebuie să fie doar în sarcina furnizorului de protecție. Cumpărătorul de protecție trebuie să aibă dreptul/capacitatea de a informa furnizorul de protecție în legătură cu apariția unui eveniment de credit.

Articolul 60

- Este permisă o asimetrie între obligația care beneficiază de protecție și obligația de referință

aferentă

instrumentului financiar

derivat de credit, adică obligația utilizată în scopul determinării valorii de decontat în numerar sau a obligației livrabile, sau între obligația care beneficiază de protecție și obligația utilizată în scopul identificării

apariției

unui

eveniment

de

credit,

numai

dacă

sunt

îndeplinite următoarele condiții:

a)

obligația de referință sau obligația utilizată în scopul identificării apariției unui eveniment de credit, după caz, are același rang cu cel al obligației care beneficiază de protecție sau un rang inferior; și

b)

obligația care beneficiază de protecție și obligația de referință sau obligația utilizată în scopul identificării apariției unui eveniment de credit, după caz, provin de la același debitor (aceeași persoană juridică) și există clauze executorii de declarare simultană a stării de nerambursare sau a exigibilității - clauze

de tip cross-default sau cross­ acceleration.

3.5

Cerințe pentru încadrarea la tratamentul prevăzut de

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne

de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating

la art.34

Articolul 61

- Pentru a fi eligibilă pentru aplicarea tratamentului stabilit de

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de

credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

la art.34, protecția creditului generată de o garanție personală sau de un instrument financiar derivat de credit trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)

obligația care beneficiază de protecție trebuie să fie:

(i)

o expunere față de o societate, în înțelesul art.13-21 din

Regulamentul BNR­ CNVlvf nr.15/20/2006 pn·vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

excluzând societățile de asigurare și reasigurare; sau

(ii)

o expunere față de o administrație regională, o autoritate locală sau o entitate a sectorului public ce nu este tratată ca expunere față de administrația centrală sau

banca

centrală,

în

înțelesul

art.13-21

din

Regulamentul

BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

sau

(iii)

o expunere față de o entitate din categoria entităților mici și mijlocii, clasificată,

potrivit

prevederilor

art.16

din

Regulamentul

BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

ca expunere față de sectorul retail;

b)

debitorii aferenți obligației care beneficiază de protecție nu trebuie să fie membri ai grupului din care face parte furnizorul de protecție;

c)

expunerea trebuie să fie acoperită de unul dintre următoarele instrumente:

(i)

instrumente financiare derivate de credit nefinanțate, având la bază o singură semnătură sau garanții personale având la bază o singură semnătură;

(ii)

instrumente financiare derivate de credit de tip

first-to-default,

caz în care tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai mică valoare ponderată la risc a expunerii; sau

(iii)

instrumente financiare derivate de credit de tipul

n th

to default,

protecția obținută este eligibilă în acest cadru numai dacă a fost obținută și protecție eligibilă pentru starea de nerambursare (n-1) sau dacă s-a înregistrat deja starea

de nerambursare în legătură cu activele (n-1) din portofoliu. În acest caz, tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai mică valoare ponderată la risc a expunerii;

d)

protecția creditului îndeplinește cerințele stabilite la art.55, 57, 59 și art.60;

e)

ponderea de risc asociată expunerii anterior aplicării tratamentului prevăzut la art.34 din

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn'vit abordării bazate pe modele interne de rating

nu a luat deja în considerare vreun aspect legat de protecția creditului;

f)

instituția de credit

are dreptul de a pretinde primirea plății de la furnizorul de protecție rară a fi necesară inițierea de proceduri judiciare pentru a constrânge la plată contrapartida. Instituția de credit trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că furnizorul de protecție consimte să plătească imediat în cazul survenirii unui eveniment de credit;

g)

protecția creditului achiziționată absoarbe toate pierderile de credit survenite în legătură cu partea garantată a expunerii, ca urmare a producerii evenimentelor de credit prevăzute în contract;

h)

dacă modalitatea de plată prevede decontarea cu livrare fizică, trebuie să existe siguranța juridică cu privire la posibilitatea efectivă de livrare a creditului, obligațiunii sau a creanței potențiale. Dacă instituția de credit intenționează să livreze o creanță, alta decât expunerea care beneficiază de protecție, trebuie să se asigure că aceasta este suficient de lichidă pentru a-i permite să o achiziționeze în vederea livrării conform prevederilor contractului;

i)

clauzele contractului de protecție a creditului fac obiectul unei confirmări legale scrise din partea furnizorului de protecție și a instituției de credit;

j)

instituția de credit dispune de proceduri pentru depistarea oricărei corelații excesive între bonitatea furnizorului de protecție și cea a debitorului expunerii care face obiectul protecției, corelație cauzată de faptul că performanțele lor depind de factori comuni, dincolo de factorul de risc sistemic; și

k)

în cazul protecției împotriva riscului de diminuare a valorii creanței, vânzătorul creanțelor achiziționate nu trebuie să fie membru al grupului din care face parte furnizorul de protecție.

Capitolul

IV

Determinarea efectelor aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit

Articolul 62

- Fără a aduce atingere prevederilor Capitolelor V, VI și VII ale prezentului regulament și în condițiile respectării prevederilor Capitolelor II și III, calculul valorilor

ponderate

la risc ale expunerilor potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potn·vit abordăn"i standard,

precum și calculul valorilor ponderate la risc ale

expunerilor

și al pierderilor

așteptate

potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

pot fi modificate în conformitate cu prevederile acestui capitol.

Articolul 63

- Numerarul, titlurile sau mărfurile achiziționate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacții de răscumpărare sau în cadrul unei operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, vor fi tratate ca și garanții reale.

Sect , iunea a 2-a Protecția finanțată a creditului

2.1

Instrumente de tip

credit linked note

Articolul 64

- Investițiile în instrumente de tipul

credit linked note

emise de instituția de credit împrumutătoare pot fi tratate ca și garanții reale sub formă de numerar.

2.2

Compensarea bilanțieră

Articolul 65

- Creditele și depozitele în relație cu instituția de credit împrumutătoare, care fac obiectul compensării bilanțiere, sunt tratate ca și garanții reale sub formă de numerar.

2.3

Acorduri cadru de compensare pentru tranzacții de răscumpărare și/sau operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la

condițiile pieței

2.3.1

Calculul valon·i expunen·i ajustate integral

Articolul 66

- Pentru expunerile ce fac obiectul unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacții de răscumpărare și/sau operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței, calculul valorii expunerii ajustate integral, după aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit (E*) se determină, în condițiile utilizării abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate sau a abordării bazate pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, potrivit prevederilor art.67-71.

Articolul 67

- (1) Fără a aduce atingere prevederilor art.73-81, la determinarea valorii expunerii ajustate integral (E*) pentru expunerile prevăzute la art.66, ajustările de volatilitate ce trebuie aplicate se calculează utilizând fie abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate, fie abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, așa cum sunt acestea prevăzute la art.93-118, pentru metoda extinsă a garanțiilor financiare.

(2) În cazul utilizării abordării bazate pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, se aplică aceleași condiții și cerințe prevăzute pentru metoda extinsă a garanțiilor financiare.

Articolul 68

- (1) Poziția netă pe fiecare categorie de titluri sau pe fiecare marfă va fi determinată prin scăderea din valoarea totală a titlurilor sau a mărfurilor din categoria respectivă, date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, a valorii totale a titlurilor din aceeași categorie

sau a mărfurilor respective luate cu împrumut, achiziționate sau primite în baza unui astfel de acord.

(2) Pentru scopurile alin.(l ), prin categorie de titluri se va înțelege un ansamblu de titluri având același emitent, aceeași dată de emisiune și aceeași scadență, care se supun acelorași clauze contractuale și au aceeași perioadă de deținere, potrivit prevederilor art.93-118.

Articolul 69

- Pozițiile nete pe fiecare monedă, alta decât cea în care se face decontarea tranzacțiilor și operațiunilor aferente acordurilor cadru de compensare, se calculează prin scăderea din valoarea totală a titlurilor exprimate în moneda respectivă ce sunt date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, la care se adaugă sumele în numerar, exprimate în aceeași monedă, date cu împrumut sau transferate în baza respectivului acord, a valorii totale a titlurilor exprimate în moneda respectivă, luate cu împrumut, achiziționate sau primite în baza acordului, la care se adaugă sumele în numerar exprimate în aceeași monedă luate cu împrumut sau primite în baza prevederilor acordului.

Articolul 70

- (1) Ajustarea de volatilitate corespunzătoare unei anumite categorii de titluri sau poziții în numerar se aplică valorii absolute a poziției nete, pozitive sau negative, pe titlurile din acea categorie.

(2) Ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar (Htx) se aplică poziției nete, pozitive sau negative, pe fiecare monedă alta decât cea în care se face decontarea tranzacțiilor aferente acordului cadru de compensare.

Articolul 71

Articolul 72

- Utilizarea abordării bazate pe modele interne în scopul calculului valorii expunerii ajustate integral (E*) trebuie să se realizeze cu respectarea prevederilor art.73-81.

Articolul 73

- (1) Ca alternativă la utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate sau a abordării bazate pe ajustări de volatilitate determinate prin estimări proprii, la calculul valorii expunerii ajustate integral (E*) rezultate din aplicarea unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței, altele decât tranzacțiile cu instrumente financiare derivate, instituțiile de credit pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naționale a României, o abordare bazată pe modele interne, care ia în considerare efectele corelațiilor între pozițiile pe titluri care fac obiectul acordului cadru de compensare, precum și lichiditatea instrumentelor în cauză.

(2)

Modelele interne utilizate în cadrul abordării menționate la alin. I trebuie să fumizeze estimări ale variației potențiale a valorii expunerii neacoperită cu garanții

reale (

)E) _ )C) ).

(3)

În condițiile obținerii aprobării Băncii Naționale a României, instituțiile de credit pot utiliza propriile modele interne și pentru operațiunile de creditare cu apel în marjă, dacă acestea

sunt acoperite de un acord cadru de compensare

bilaterală

care îndeplinește cerințele prezentate în cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.20/25/2006 privind tratamentul

riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlurilmăifuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marfă.

Articolul 74

- (1) O instituție de credit poate opta pentru utilizarea abordării bazată pe modele interne indiferent dacă a ales să aplice, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor,

prevederile

Regulamentulu

BNR-CNVM

i nr.14/19/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn'vit abordării

standard

sau

prevederile

Regulamentului

BNR-CNVM

nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(2) Totuși, dacă o instituție de credit intenționează să utilizeze o abordare bazată pe modele interne, ea trebuie să aplice această abordare pentru toate contrapartidele și pentru toate titlurile, cu excepția portofoliilor nesemnificative, pentru care poate utiliza abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate sau abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit art.67-71. Portofoliile trebuie să fie nesemnificative atât din perspectiva dimensiunii, cât și a profilului de risc perceput.

Articolul 75

- (1) Abordarea bazată pe modele interne poate fi utilizată de către instituțiile de credit care au primit aprobarea din partea Băncii Naționale a României de a folosi un model

intern de administrare

a riscului

potrivit Anexei nr.

V din cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.22/27/2006 pn·vind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții.

(2)

Instituțiile de credit care nu au primit din partea Băncii Naționale a României aprobarea de a utiliza un astfel de model potrivit prevederilor

Regulamentului BNR­ CNVM

nr.22/27/2006

privind adecvarea

capitalului

instituțiilor de credit și al finnelor de investiții,

pot solicita aprobarea utilizării unui model intern de cuantificare a riscului pentru scopurile art.73.

Articolul 76

- Aprobarea la care se face referire la art.75 va fi acordată numai dacă instituția

de

credit

demonstrează

Băncii

Naționale

a

României

că

sistemul implementat pentru administrarea riscurilor rezultate din tranzacțiile și operațiunile

acoperite de acordul cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual și implementat cu integritate și, îndeosebi, satisface următoarele criterii calitative:

a)

modelul intern de cuantificare a riscurilor utilizat pentru determinarea volatilității potențiale a prețurilor pentru tranzacții și operațiuni face parte integrantă din procesul zilnic de administrare a riscurilor și servește ca bază pentru raportarea expunerilor la risc către conducerea superioară a instituției de credit;

b)

instituția de credit dispune de o unitate de control a riscurilor, independentă de unitățile ce desfășoară activități de tranzacționare și care raportează direct conducerii executive.

Unitatea

în

cauză

trebuie

să

fie

responsabilă

cu

configurarea

și implementarea sistemului de administrare a riscurilor instituției de credit. Aceasta trebuie să producă și să analizeze rapoarte zilnice asupra rezultatelor produse de modelul de cuantificare a riscurilor și asupra măsurilor ce trebuie luate cu privire la limitele de tranzacționare;

c)

rapoartele zilnice produse de către unitatea de control al riscurilor sunt examinate de către un nivel de conducere cu suficientă autoritate pentru impunerea diminuării pozițiilor luate și a expunerii globale la risc;

d)

instituția de credit dispune, la nivelul unității de control a riscului, de suficient personal calificat în utilizarea modelelor sofisticate;

e)

instituția de credit a stabilit proceduri pentru monitorizarea și asigurarea respectării documentelor

care stabilesc politicile și mecanismele de control intern privind funcționarea de ansamblu a sistemului de cuantificare a riscului;

f)

modelele instituției de credit au un istoric care dovedește acuratețea rezonabilă în cuantificarea riscurilor, așa cum atestă testarea ex post a rezultatelor obținute utilizând baza de date aferentă cel puțin unui an;

g)

instituția de credit derulează în mod frecvent un program riguros de simulare a condițiilor de criză, iar rezultatele acestor teste sunt examinate de către conducerea superioară și se reflectă în politicile și în limitele pe care acesta le stabilește;

h)

instituția de credit derulează, ca parte a procesului periodic de audit intern, o analiză independentă a sistemului său de cuantificare a riscurilor. Această analiză

trebuie

să

includă

atât

activitățile

unităților

în

cadrul

cărora

se

derulează tranzacționarea, cât și pe cele ale unității independente de control al riscurilor;

i)

instituția de credit derulează o reexaminare a sistemului de administrare a riscurilor cel puțin o dată pe an; și

j)

modelul intern îndeplinește cerințele prevăzute în cadrul art.72-74 din

Regulamentul BNR-CNVN! nr.20/25/2006 privind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul

instrumentelor financiare

den·vate,

al tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al operațiunilor de dare/luare de titlun/măifun· cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă.

Articolul 77

- Calculul variației potențiale a valorii părții negarantate a expunerii va face obiectul următoarelor standarde minime:

a)

calculul variației potențiale a valorii se va realiza cel puțin zilnic;

b)

se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%;

c)

o perioadă de deținere echivalentă cu 5 zile, cu excepția tranzacțiilor altele decât tranzacțiile de răscumpărare de titluri sau operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru care se va utiliza o perioadă de deținere echivalentă cu 1O zile;

d)

o perioadă efectivă de observare de cel puțin un an, exceptând cazul în care o perioadă de observare mai scurtă este justificată de o creștere semnificativă a volatilității prețurilor; și

e)

actualizarea trimestrială a datelor.

Articolul 78

- Modelul intern de cuantificare a riscurilor trebuie să surprindă un număr suficient de factori de risc astfel încât să surprindă toate riscurile de preț semnificative.

Articolul 79

- Pentru instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne, valoarea expunerii ajustată integral (E*) se va calcula potrivit următoarei formule:

E*

=

max {O, [(IE - IC)+ (rezultatul modelului intern)]}, unde:

împrumut de titluri sau mărfuri și/sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței, ce sunt acoperite de acorduri cadru de compensare, se va efectua potrivit alin.(2) și (3).

(2)

Valoarea expunerii ajustată integral

E

·,

determinată potrivit art.67-81, este

considerată, pentru scopurile prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

ca valoarea expunerii față de o contrapartidă, ce rezultă din tranzacții acoperite de acordul cadru de compensare.

(3)

Valoarea expunerii ajustate integral

E

·,

determinată potrivit art. 67-81, este

considerată, pentru scopurile prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i bazate pe modele interne de rating,

ca valoarea expunerii față de o contrapartidă, ce rezultă din tranzacții acoperite de acordul cadru de compensare.

2.4

Garanția financiară

2.4.1

Dispoziții generale cu privire la metodele aplicabile în cazul garanțiilor financiare

Articolul 82

- Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor garantate cu garanție financiară se poate utiliza metoda simplă a garanțiilor financiare în condițiile art.83-88 sau metoda extinsă a garanțiilor financiare în condițiile art.89-119.

Articolul 83

- (1) Metoda simplă a garanțiilor financiare poate fi utilizată numai în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard.

(2)

O instituție de credit nu poate utiliza în același timp metoda simplă a garanțiilor financiare și metoda extinsă a garanțiilor financiare.

(3)

Metoda extinsă a garanțiilor financiare poate fi utilizată în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 pn"vind detenninarea cerințelor minime de capital pentru n·scul de credit potrivit abordării standard

și în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

2.4.2

Metoda simplă a garanțiilor financiare

Evaluare

Articolul 84

- (1) Potrivit metodei simple a garanțiilor financiare, garanției financiare recunoscute ca eligibilă pentru diminuarea riscului de credit i se atribuie o valoare egală cu valoarea sa de piață, determinată potrivit prevederilor art.36 din Capitolul III.

(2) Garanțiile financiare pot fi luate în calcul la determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor doar dacă sunt îndeplinite prevederile art. 36-39 și dacă scadența reziduală a protecției acoperă cel puțin scadența reziduală a expunerii.

Calculul valorilor ponderate la n·sc ale expunerilor

Articolul 85

- (1) Ponderea de risc care ar fi aplicabilă, potrivit

Regulamentului BNR­ CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și

finne

de

investiții

potrivit

abordării

standard,

dacă

instituția

de

credit împrumutătoare ar fi expusă direct față de instrumentul

ce constituie garanție financiară, se aplică părții creanțelor garantate cu valoarea de piață a garanțiilor financiare recunoscute.

(2) Ponderea de risc corespunzătoare părții garantate a expunerii va fi de cel puțin 20%, cu excepțiile prevăzute la art. 86-88.

(3) Părții negarantate a expunerii i se va aplica ponderea de risc corespunzătoare, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM

nr.14/19/2006

privind

pn·vind

tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

unei expuneri negarantate față de contrapartidă.

Tranzacții de răscumpărare și operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri

Articolul 86

- Părții garantate a expunerii din tranzacții ce îndeplinesc criteriile enumerate la art.117-118 i se va aplica ponderea de risc de 0%. În situația în care contrapartida cu care s-a efectuat tranzacția nu este un participant principal pe piață, se va aplica o pondere de risc de I0%.

Tranzacții pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, supuse unei reevaluări zilnice la prețul pieței

Articolul 87

- (1) O pondere de risc de 0% se aplică, în limita acoperirii cu garanții financiare,

valorii

expunerilor

determinate

potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.20/25/2006

pn·vind

tratamentul

riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titlurilmăifuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu tennen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă,

pentru instrumentele financiare derivate enumerate în cadrul anexei la același regulament

și care fac obiectul unei reevaluări zilnice la prețul pieței, garantate cu numerar sau instrumente asimilate numerarului, în condițiile în care nu există nici o neconcordanță de devize.

(2) O pondere de risc de I0% se aplică, în limita acoperirii cu garanții financiare, valorii expunerilor din tranzacții de tipul celor prevăzute la alin.(l ), garantate cu titluri de creanță emise de administrații

centrale

sau bănci centrale

și care, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul

n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică ponderea de risc de 0%.

(3)

Pentru scopurile alin.(2), sunt asimilate titlurilor de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale, următoarele:

a)

titlurile de creanță emise de administrații regionale sau autorități locale dacă, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării standard,

expunerile față de acestea sunt tratate ca expuneri față de administrațiile centrale în jurisdicția cărora se află;

b)

titlurile de creanță emise de bănci multilaterale de dezvoltare cărora, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%;

c)

titlurile

de

creanță

emise

de

organisme

internaționale

cărora,

potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%.

Alte tranzacții

Articolul 88

- (1) În cazul expunerilor din alte tranzacții decât cele prevăzute la art.86-87, ponderea de risc de 0% poate fi aplicată numai dacă expunerea și garanția sunt exprimate în aceeași monedă și dacă una dintre următoarele condiții este îndeplinită:

a)

garanția este constituită sub formă de depozit în numerar sau de instrument asimilat numerarului; sau

b)

garanția este constituită sub forma titlurilor de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale cărora, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică ponderea de risc de 0%, iar valoarea de piață a titlurilor de creanță respective a fost diminuată cu 20%.

(2) Pentru scopurile alin.(1), prin titluri de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale se vor înțelege și titlurile prevăzute la art.87 alin.(3).

2.4.3

Metoda extinsă a garanțiilor financiare

Articolul 89

- La evaluarea garanției financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanției financiare, instituțiile de credit trebuie să țină cont de volatilitatea prețului. În acest sens, la valoarea de piață a garanției se vor aplica ajustările de volatilitate, determinate conform art.93-118.

Articolul 90

- Cu respectarea tratamentului pentru neconcordanțele de devize, în cazul tranzacțiilor

pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare

derivate, prezentat la art.91, tranzacții în care garanția financiară este exprimată într-o monedă diferită de cea în care este exprimată expunerea suport, o ajustare care să reflecte volatilitatea monedei se va adăuga la ajustarea de volatilitate adaptată garanției financiare, în conformitate cu prevederile art.93-118.

Articolul 91

-

În cazul tranzacțiilor pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare, acoperite de acorduri de compensare recunoscute de către Banca Națională a României, conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVN! nr.20/25/2006 privind tratamentul n·scului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate,

al

tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al

operațiunilor

de

dare/luare

de titlurilmăifuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare

și al tranzacțiilor de creditare în maryâ,

în cazul în care există o neconcordanță între moneda în care este exprimată garanția financiară și moneda de decontare, se va aplica o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea cursului de schimb conform prevederilor

art.92.

Indiferent

de

numărul

monedelor

implicate

în

tranzacțiile acoperite de acordul de compensare, nu se va aplica decât o singură ajustare de volatilitate.

(a) Calculul valon1or ajustate

Articolul 92

- (I) Valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției financiare care se va lua în considerare se calculează după cum urmează, pentru toate tranzacțiile, cu excepția celor acoperite de acorduri cadru de compensare recunoscute, cărora li se vor aplica prevederile art.67-81:

CvA = C x (I-He- HFx), unde

C este valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziționate

sau primite, sau a numerarului luat cu împrumut sau primit în contul fiecărei astfel de expuneri

Cv A

este valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției financiare

He este ajustarea de volatilitate adaptată garanției financiare, determinată conform art.93-118

HFx este ajustarea de volatilitate indicată în caz de neconcordanță de monede, determinată conform art.93-118

(2)

Valoarea ajustată în funcție de volatilitate a expunerii se calculează după cum urmează:

EvA= E * (1+HE), unde

Ev A

este valoarea ajustată în funcție de volatilitate a expunerii

E

*

este valoarea expunerii ajustată integral, care ia în considerare volatilitatea și efectele de diminuare a riscului care rezultă din utilizarea garanției financiare.

E este valoarea expunerii așa cum ar fi aceasta determinată în urma aplicării

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifinne de investiții potrivit abordării standard

sau a

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

după caz, dacă expunerea nu ar fi fost garantată prin garanție financiară.

În cazul tranzacțiilor pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate EvA = E.

HE este ajustarea de volatilitate corespunzătoare expunerii (E), determinată conform art. 93- 118.

(3)

Valoarea expunerii ajustată integral, care ține cont atât de volatilitate, cât și de efectele de diminuare a riscului care rezultă din utilizarea garanției financiare, se calculează astfel:

E*

= max{o,

[EVA

-

C VAM]}

unde:

Cv AM

este Cv A

ajustată suplimentar pentru a ține cont de orice decalaj de scadență, conform prevederilor Capitolului V.

(4)

Pentru instituțiile

de credit care calculează

valorile

ponderate

la nsc ale expunerilor conform

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordăn'i standard,

valoarea expunerii pentru elementele din afara bilanțului prevăzute de anexa

-

Clasificarea elementelor din afara bilanțului

din cadrul aceluiași regulament se va ridica la 100% din valoarea acesteia și nu la procentele prevăzute de respectivul regulament la art.3 alin.(1).

(5)

Pentru instituțiile

de credit care calculează

valorile

ponderate

la nsc ale expunerilor conform

BNR-CNVlvf ului nr.15/20/2006 pn'vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

valoarea expunerii pentru elementele prevăzute de art. I08- 11O din

Regulamentul BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

se va calcula utilizând un factor de conversie de 100% și nu factorii de conversie sau procentele prevăzute de respectivele dispoziții.

(b) Detenninarea ajustărilor de volatilitate aplicabile

Articolul 93

- (1) Calculul ajustărilor de volatilitate poate fi efectuat fie potrivit abordării bazate pe ajustările de volatilitate

reglementate

conform art.94-99, fie potrivit abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate conform art. I00- 115.

(2)

O instituție de credit poate opta pentru utilizarea abordării bazate pe ajustările de volatilitate reglementate sau a abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate, indiferent dacă aplică, pentru calculul valorilor ponderate la risc a expunerilor,

prevederile

Regulamentului

BNR-CNVN!

nr.14/19/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării

standard

sau

ale

Regulamentului BNR-CNVNI

nr.15/20/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(3)

Totuși, dacă instituțiile de credit intenționează să utilizeze abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, acestea trebuie să procedeze similar pentru toate tipurile de instrumente, exceptând portofoliile nesemnificative, pentru care se poate utiliza abordarea bazată pe ajustările de volatilitate reglementate.

(4)

În cazul în care garanția financiară constă într-un anumit număr de elemente recunoscute, ajustarea de volatilitate este:

unde

cț

este ponderea unui element dat în valoarea totală garanției, iar Hi este ajustarea de volatilitate aplicabilă acelui element.

(i)

Ajustările de volatilitate reglementate

Articolul 94

- Instituțiile de credit care aplică abordarea bazată pe ajustările de volatilitate reglementate

vor utiliza ajustările de volatilitate

prezentate

în tabelele 1-4, în condițiile în care realizează reevaluări zilnice. În cazul în care reevaluarea se realizează la un interval mai mare de o zi, ajustările de volatilitate menționate se corectează potrivit art.116.

AJUSTĂRI DE VOLATILITATE

Tabel I

Nivelul scalei de evaluare a calitățiicredi tului corespunzăt or rating- ului atribuit titlului de

creantă

'

Scadența reziduală

Ajustările de volatilitate pentru titlurile de creant , ă emise de părțile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (b)

Ajustările de volatilitate pentru

titlurile de creantă emise de

'

părțile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (c) și (d)

Perioada de

detinere

'

20 de

zile(%)

Perioada de

detinere

'

I O

zile

(%)

Perioada de det , inere 5 zile

(%)

Perioada de

detinere

'

20 de zile

(%)

Perioada de det , inere 10 zile

(%)

Perioada de det , inere 5 zile

(%)

I

::;; I an

0,707

0,5

0,354

1,414

I

0,707

>-I:s;s

ani

2,828

2

1,414

5,657

4

2,828

>-

5 ani

5,657

4

2,828

11,314

8

5,657

2-3

::;; I an

1,414

I

0,707

2,828

2

1,414

>-I:s;s

ani

4,243

3

2,121

8,485

6

4,243

>-

5 ani

8,485

6

4,243

16,971

12

8,485

4

::;; I an

21,213

15

10,607

NIA

NIA

NIA

>-I:s;s

ani

21,213

15

10,607

NIA

NIA

NIA

>-

5 ani

21,213

15

I 0,607

NIA

NIA

NIA

Tabel2

Nivelul scalei de evaluare a calităt , ii creditului corespunzător rating- ului furnizat unui titlu de creanță pe

termen scurt

Ajustările de volatilitate pentru

titlurile de creantă emise de

'

părțile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (b) și care beneficiază de rating-uri pe termen scurt

Ajustările de volatilitate pentru

titlurile de creantă emise de

'

entităt , ile la care se face referire în capitolul II, art. 14 lit. (c) și (d) și care beneficiază de rating-uri pe termen scurt

Perioada

de detinere

'

20 de

zile(%)

Perioada

de detinere

'

1O zile

(%)

Perioada

de detinere

'

5 zile

(%)

Perioada

de detinere

'

20 de zile

(%)

Perioada

de detinere

'

1O zile

(%)

Perioada de det , inere 5 zile(%)

1

0,707

0,5

0,354

1,414

1

0,707

2-3

1,414

1

0,707

2,828

2

1,414

Tabel 3

Alte tipuri de expuneri sau garanții financiare

Perioada de

deținere 2O de zile(%)

Perioada de

deținere 1O zile (%)

Perioada de

deținere 5 zile(%)

Titluri de capital și obligațiuni

convertibile incluse intr-un indice principal

21,213

15

10,607

Alte titluri de capital și obligațiuni convertibile listate la

o bursă recunoscută

35,355

25

17,678

I

Nmncrar Aur

Tabel4

Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanțe de monede

Perioada de detinere 20 de

'

zile(%)

Perioada de det , inere 1O

zile(%)

Perioada de det , inere 5 zile

(%)

11,314

8

5,657

Articolul 95

- Ajustările de volatilitate se vor calcula ținând cont de următoarele perioade de deținere:

a)

pentru tranzacțiile de creditare garantate, perioada de deținere este de 20 de zile lucrătoare.

b)

pentru tranzacțiile de răscumpărare (cu excepția celor care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor) și pentru operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada de deținere este de 5 zile lucrătoare.

c)

pentru

alte

operațiuni

ajustate

la

condițiile

pieței

și

pentru

tranzacții

de răscumpărare care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor, perioada de deținere este de 1O zile lucrătoare.

Articolul 96

- Nivelul scalei de evaluare a calității creditului corespunzător rating-ului atribuit unui titlu de creanță, la care se face referire în cadrul tabelelor 1 - 4 de la art.94 și la art.97-99, reprezintă nivelul scalei de evaluare a calității creditului cu care Banca

Națională

a

României

asociază

rating-urile,

potrivit

prevederilor

Regulamentului BNR-CNVlvf

nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard.

Pentru aceste scopuri se aplică și prevederile art.19.

Articolul 97

- Pentru titluri neeligibile sau mărfuri date cu împrumut sau vândute în cadrul tranzacțiilor

de răscumpărare

sau în cadrul operațiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, ajustarea de volatilitate este cea aplicată titlurilor de capital listate la o bursă recunoscută dar care nu sunt incluse în calculul unui indice principal.

Articolul 98

- (1) În cazul titlurilor de participare eligibile în organismele de plasament colectiv, ajustarea de volatilitate aplicabilă corespunde mediei ponderate a ajustărilor de volatilitate care s-ar aplica activelor în care a investit fondul, luând în considerare perioadele de deținere prevăzute la art.95.

(2) În situația în care activele în care a investit fondul respectiv nu sunt cunoscute instituției de credit, ajustarea de volatilitate aplicabilă este cea mai mare ajustare de volatilitate care s-ar aplica oricăruia dintre activele în care fondul este autorizat să investească.

Articolul 99

- În cazul titlurilor de creanță care nu fac obiectul unei evaluări a calității creditului, emise de instituții și care îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite în art.17 din Capitolul II, ajustările de volatilitate vor fi aceleași ca cele pentru titlurile emise de instituții sau societăți pentru care evaluarea externă a calității creditului este asociată,

potrivit

corespondenței

efectuată

de

Banca

Națională

a

României

în conformitate

cu

prevederile

Regulamentului

BNR-CNVN!

nr.14/19/2006

privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

cu nivelurile 2 sau 3 ale scalei de evaluare a calității creditului.

(iz)

Ajustările de volatilitate bazate pe estimări propn"i

Articolul 100

- Instituțiile de credit care îndeplinesc cerințele prevăzute în cadrul art. l 06- 115 pot utiliza estimări proprii pentru calculul ajustărilor de volatilitate aplicabile expunerilor și garanțiilor financiare ce reprezintă protecție finanțată a acestora.

Articolul 101

- În cazul titlurilor de creanță care beneficiază de o evaluare a creditului efectuată de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă, evaluare echivalentă, potrivit determinării Băncii Naționale a României efectuată în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordăn'i standard,

cu ratingul aferent unei investiții cu risc scăzut

(investment grade)

sau un nivel superior acestuia, Banca Națională a României permite instituțiilor de credit să calculeze o volatilitate estimată pentru fiecare categorie de titluri.

Articolul 102

- (1) Pentru scopurile art. l O1, la stabilirea categoriilor de titluri relevante, instituțiile de credit vor lua în considerare tipul emitentului de titluri, rating-ul titlurilor, scadența reziduală precum și durata modificată a acestora.

(2)

Estimările de volatilitate trebuie să fie reprezentative pentru titlurile incluse de către instituția de credit într-o categorie dată.

Articolul 103

- În cazul titlurilor de creanță pentru care rating-ul furnizat de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă este asociat, potrivit determinării Băncii Naționale a României efectuate în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR­ CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării standard,

cu un nivel mai slab decât cel prevăzut la art. l Ol, precum și în cazul altor garanții financiare eligibile, ajustările de volatilitate trebuie calculate separat pentru fiecare element în parte.

Articolul 104

- Instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe estimări proprii, trebuie

să

estimeze

volatilitatea

garanției

financiare

sau

volatilitatea

pentru neconcordanțele de devize fără a ține cont de corelațiile care există între expunerea negarantată, garanția financiară și/sau cursurile de schimb.

Articolul 105

- Instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe estimări proprii pentru calculul ajustărilor de volatilitate trebuie să îndeplinească criteriile cantitative prevăzute la art. I06-111 precum și criteriile calitative prevăzute la art.112-115.

Articolul 106

-

Pentru calculul ajustărilor de volatilitate se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%.

Articolul 107

-Ajustările de volatilitate se vor calcula ținând cont de următoarele perioade de deținere relevante:

a)

în cazul tranzacțiilor de creditare garantate, perioada minimă de deținere va fi de 20 de zile lucrătoare;

b)

pentru tranzacțiile de răscumpărare (cu excepția celor care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor) și pentru operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada minimă de deținere este de 5 zile lucrătoare;

c)

pentru alte operațiuni ajustate la condițiile pieței și tranzacții de răscumpărare care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor, perioada minimă de deținere este de 1O zile lucrătoare.

Articolul 108

- Instituțiile de credit pot utiliza valori ale ajustărilor de volatilitate calculate pe baza unor perioade de deținere mai lungi sau mai scurte decât cele prevăzute la art. I07. În acest caz, ajustările de volatilitate, corespunzătoare tipului de tranzacție respectiv, se calculează potrivit următoarei formule:

H m

=H n

ff: T M

N

unde T M

este perioada minimă de deținere relevantă;

HM

este ajustarea de volatilitate corespunzătoare perioadei de deținere

TM;

HN

este ajustarea de volatilitate corespunzătoare perioadei de deținere utilizată de instituția de credit T

N.

Articolul 109

- Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare lichiditatea scăzută a activelor de calitate inferioară. Perioada de deținere trebuie să fie ajustată în sensul majorării, atunci când există dubii legate de lichiditatea garanției financiare. De asemenea, instituțiile de credit trebuie să identifice situațiile în care datele istorice ar putea subaprecia volatilitatea potențială (de exemplu în cazul monedelor ancorate). În astfel de situații, se va recurge la scenarii pentru condiții de criză.

Articolul 110

- (1) Perioada istorică de observare (perioada eșantion) pentru calcularea ajustărilor de volatilitate va fi de cel puțin un an. În cazul instituțiilor de credit care utilizează o grilă de ponderare sau alte metode pentru perioada istorică de observare, perioada efectivă de observare va fi de minim un an (cu alte cuvinte, intervalul de timp mediu ponderat între observări nu poate fi mai mic de 6 luni).

(2) Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit să calculeze ajustările de volatilitate utilizând o perioadă de observare mai scurtă, dacă în opinia sa, această abordare este justificată de o creștere semnificativă a volatilității prețurilor.

Articolul 111

- Instituțiile de credit trebuie să actualizeze seturile de date cel puțin o dată la 3 luni și, de asemenea, să le reevalueze ori de câte ori prețurile de pe piață suferă modificări semnificative. În consecință, ajustările de volatilitate vor fi calculate cel puțin o dată la 3 luni.

Articolul 112

- Estimările de volatilitate trebuie să fie utilizate de către instituțiile de credit în procesul zilnic de administrare a riscurilor, inclusiv la stabilirea limitelor interne pentru expunerile asumate.

Articolul 113

-

Dacă perioada de deținere utilizată de instituția de credit în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor este mai mare decât cea prevăzută în

acest capitol, pentru tipul de tranzacție în cauză, ajustările de volatilitate vor fi determinate potrivit formulei de la art.108.

Articolul 114

- Instituția de credit trebuie să dispună de proceduri pentru verificarea și asigurarea respectării unui ansamblu formalizat de politici și reguli de control cu privire la operarea sistemului de calcul al estimărilor ajustărilor de volatilitate și la integrarea acestor estimări în procesul zilnic de administrare a riscurilor.

Articolul 115

- (1) În cadrul procesului de audit intern al instituției de credit va fi realizată cu regularitate o reexaminare independentă a sistemului utilizat de aceasta pentru estimarea ajustărilor de volatilitate.

(2)

Reexaminarea globală a sistemului de estimare a ajustărilor de volatilitate și a modului în care aceste estimări sunt integrate în procesul de administrare a riscurilor va fi realizată cel puțin o dată pe an și va aborda cel puțin următoarele aspecte:

a)

integrarea estimărilor ajustărilor de volatilitate în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor

b)

validarea oricărei modificări semnificative intervenite în procesul de estimare a ajustărilor de volatilitate

c)

verificarea coerenței, preciziei, fiabilității surselor de date utilizate în cadrul sistemului pentru estimarea ajustărilor de volatilitate, inclusiv independența acestor surse de date și

d)

acuratețea și relevanța ipotezelor aferente volatilității.

(iii)

Extrapolarea ajustărilor de volatilitate

Articolul 116

- (1) Ajustările de volatilitate la care se face referire în art.94-99 se vor aplica în condițiile în care reevaluarea se efectuează zilnic.

(2) În mod similar, în situația în care instituția de credit utilizează estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit art.100-115, acestea trebuie calculate într-o primă fază în condițiile unor reevaluări zilnice. Dacă reevaluarea se realizează cu o frecvență

mai scăzută, ajustările de volatilitate trebuie majorate, și vor fi calculate pnn extrapolarea ajustărilor de volatilitate zilnice, potrivit următoarei formule:

unde:

H este ajustarea de volatilitate aplicabilă (majorată)

HM

este ajustarea de volatilitate în condițiile reevaluării zilnice

NR

este numărul efectiv de zile lucrătoare între două reevaluări

T M

este perioada de deținere relevantă pentru respectivul tip de tranzacție.

(iv)

Condițiipentro aplicarea ajustării de volatilitate de 0%

Articolul 117

- (1) În ceea ce privește tranzacțiile de răscumpărare și operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, dacă o instituție de credit utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate sau abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate și dacă sunt îndeplinite condițiile următoare prevăzute la lit.a)-h), instituția de credit poate aplica o ajustare de volatilitate de 0%:

a)

atât expunerea cât și garanția sunt reprezentate de numerar sau titluri de creanță emise de administrații centrale sau bănci centrale în sensul celor prevăzute de art. 14 lit.b) din Capitolul II, și sunt eligibile pentru aplicarea ponderii de risc de 0%, potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM

nr.14/19/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potn·vit abordării standard;

b)

expunerea și garanția sunt exprimate în aceeași monedă;

c)

fie scadența tranzacției nu depășește o zi, fie atât expunerea, cât și garanția sunt marcate zilnic la piață sau fac obiectul ajustării zilnice a marjei;

d)

perioada de timp între ultima marcare la piață, anterioară eșecului contrapartidei de a da curs apelului în marjă și momentul lichidării garanției nu poate depăși 4 zile lucrătoare;

e)

decontarea tranzacției se efectuează în cadrul unui sistem de decontare care și-a dovedit viabilitatea pentru tipul de tranzacție respectiv;

f)

documentația care stă la baza acordului este documentația standard utilizată pe piață pentru tranzacții de răscumpărare sau pentru operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru titlurile respective;

g)

tranzacția este guvernată de clauze ce prevăd încetarea imediată a efectelor sale în condițiile în care contrapartida nu își respectă obligațiile de a livra numerararul sau titlurile ori de a da curs apelului în marjă, sau nu îndeplinește orice alte obligații contractuale; și

h)

contrapartidă este un participant principal pe piață.

(2)

Posibilitatea prevăzută la alin.(1) nu este disponibilă instituțiilor de credit care utilizează

abordarea

bazată

pe

modele

interne

pentru

calculul

ajustărilor

de volatilitate, prevăzută la art.73-81.

(3)

Pentru scopul alin.(1), categoria participanților principali pe piață cuprinde:

a)

entitățile menționate în art.14, lit.b), cărora, potrivit prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 0%;

b)

instituțiile;

c)

alte societăți

financiare

(inclusiv

societățile

de asigurări) cărora, potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006

pn"vind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

li se aplică o pondere de risc de 20% sau care, în cazul instituțiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderii așteptate potrivit

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potn·vit abordării bazate pe modele interne de rating,

nu dispun de un rating extern eligibil dar beneficiază de rating intern asociat unei probabilități

de nerambursare

corespunzătoare cel puțin cel puțin

nivelului 2 al scalei de evaluare a calitatății creditului stabilite de regulamentul menționat pentru expunerilor față de societăți;

d)

organisme de plasament colectiv reglementate pentru care sunt impuse cerințe legate de capital și de gradul de îndatorare;

e)

fondurile de pensii reglementate; și

f)

organismele de compensare recunoscute.

Articolul 118

-

Dacă o autoritate competentă din alt stat membru permite aplicarea tratamentului prevăzut de art.117, alin.(l) pentru tranzacțiile de răscumpărare sau operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri emise de administrația sa centrală, Banca Națională a României permite instituțiilor de credit să adopte aceeași abordare în ceea ce privește acele tranzacții.

(c) Calcularea valon·i ponderate la nsc ale expunerilor și a valon·i pierderilor așteptate

Articolul 119

- (1) La calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al valorilor

pierderilor așteptate se vor aplica prevederile alin.(2) și (3).

(2)

În cazul utilizării abordării standard, E*, determinată potrivit art. 92, se va considera ca fiind valoarea expunerii pentru scopurile aplicării

Regulamentului BNR­ CNVN! nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard.

Pentru elementele din afara bilanțului prevăzute de anexa -

Clasificarea elementelor din afara bilanțului,

din cadrul aceluiași regulament,

E*

va fi valoarea la care se aplică procentele prevăzute de regulamentul menționat la art.3(1) pentru a obține valoarea expunerii.

(3)

În cazul utilizării abordării bazate pe modele interne de rating, LGD *

(pierderea

efectivă în caz de nerambursare ), calculată potrivit acestui alineat, se va considera ca fiind pierderea în caz de nerambursare pentru scopurile

Regulamentului BNR-CNVNI nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

unde

LGD este pierderea în caz de nerambursare care s-ar aplica expunerii, potrivit

Regulamentului BNR-CNVlvf nr.15/20/2006 privind privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

dacă expunerea nu ar fi garantată;

E este valoarea expunerii descrisă la art.92 E* se calculează conform art.92.

2.5

Alte garanții reale eligibile în cazul utilizării abordării bazate pe modele interne de rating

2.5.1

Evaluarea

Articolul 120

Articolul 122

- Valoarea creanțelor va fi egală cu valoarea de încasat a acestora, respectiv valoarea nominală, mai puțin ajustările pentru pierderile de valoare.

2.5.4

Alte tipun· de garanții corporale

Articolul 123

- Bunurile vor fi evaluate la valoarea de piață - care reprezintă suma estimată pentru care bunul ar putea fi schimbat la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.

2.5.5

Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor și ale pierderilor așteptate

Articolul 124

- Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și ale pierderilor așteptate, se vor respecta regulile prevăzute la art.125-127.

Articolul 125

- (1) Tratamentul general aplicabil pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și ale pierderilor așteptate este cel prevăzut la alin.(2)-(5):

(2)

Valoarea LGD*

(pierderea efectivă în caz de nerambursare ), calculată potrivit alin.(3)-(5) și art.126, înlocuiește valoarea LGD (pierderea în caz de nerambursare) pentru scopurile

Regulamentului BNR-CNVA1

nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(3)

Dacă raportul între valoarea garanției reale (C) și valoarea expunerii (E) este inferior pragului c* (nivelul minim de acoperire cu o garanție reală, pentru o anumită expunere), prezentat în Tabelul nr.5, valoarea LGD* va fi cea prevăzută pentru LGD (pierderea în caz de nerambursare) de

Regulamentul BNR-CNVA1 nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și finne de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

pentru o expunere similară negarantată.

(4)

Dacă raportul între valoarea garanției reale (C) și valoarea expunerii (E) depășește un al doilea prag, mai ridicat, c** (nivelul de acoperit cu o garanție reală, cerut pentru a obține recunoașterea integrală a LGD-ului), prezentat în Tabelul nr.5, valoarea LGD *

va fi cea prevăzută de Tabelul nr.5.

(5)

În cazul în care nivelul de acoperit cu o garanție reală c** nu este atins pentru valoarea integrală a expunerii, expunerea va fi descompusă în două expuneri distincte, respectiv partea pentru care este atins nivelul de garantare c** și partea rămasă a expunerii, după deducerea primei părți.

Articolul 126

- Pentru scopurile art.124-125, valorile LGD* aplicabile și nivelurile de acoperire cu o garanție reală pentru părțile garantate a expunerilor, sunt cele prevăzute în Tabelul nr.5 de mai jos:

Capitolul II, poate fi tratată drept garanție furnizată de societatea de asigurări de viață. Valoarea atribuită protecției eligibile a creditului este valoarea de răscumpărare a poliței de asigurare de viață.

2.7.3 Instrumente răscumpărabile la cerere emise de instituții

Articolul 131

- (1) Instrumentele eligibile conform art 26, alin.(3) pot fi tratate ca ș1 garanții fumizate de instituția emitentă.

(2) Valoarea atribuită protecției creditului recunoscute este următoarea:

a)

dacă instrumentul este răscumpărabil la valoarea nominală, această valoare va fi atribuită protecției creditului;

b)

dacă instrumentul este răscumpărabil la prețul de piață, protecției creditului îi va fi atribuită o valoare determinată în aceeași manieră ca și cea determinată pentru titlurile de creanță prevăzute în art.17 din Capitolul II.

Articolul 132

- (1) Valoarea protecției nefinanțate a creditului (G) este suma pe care furnizorul de protecție este angajat să o plătească în cazul producerii unui eveniment de nerambursare din partea debitorului sau în cazul producerii altor evenimente de credit specificate.

(2) În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ în categoria evenimentelor de credit restructurarea obligației suport, ce implică scutirea sau amânarea de la plata principalului, dobânzii

sau comisioanelor, și având drept

consecință înregistrarea

unei pierderi din credite (de exemplu:

constituirea

sau majorarea

unei

ajustări

de

valoare

sau înregistrarea

unor

sume

debitoare

cu semnificație similară în contul de profit și pierdere) se vor avea în vedere următoarele:

a)

valoarea protecției nefinanțate a creditului calculată potrivit alin.(1) va fi diminuată cu 40% în cazul în care suma pe care furnizorul de protecție este angajat să o plătească nu depășește valoarea expunerii; sau

b)

valoarea protecției nefinanțate a creditului nu va depăși 60% din valoarea expunerii în cazul în care suma pe care furnizorul de protecție este angajat să o plătească depășește valoarea expunerii.

Articolul 133

- În cazul în care protecția nefinanțată a creditului este exprimată într-o monedă diferită de cea în care este exprimată expunerea (o neconcordanță de devize), valoarea

protecției

creditului

trebuie diminuată

prin aplicarea

unei ajustări de volatilitate HFx, după cum urmează:

o·

=G*(l-HFx)

unde

G este valoarea nominală a protecției creditului ajustată pentru absența, dacă este cazul, a restructurării ca și eveniment de credit;

G *

este valoarea lui G ajustată în funcție de orice risc valutar, iar

HFx este ajustarea de volatilitate pentru orice neconcordanță de devize între protecția creditului și obligația suport.

În cazul în care nu există neconcordanțe de devize G*=G

Articolul 134

- Ajustările de volatilitate ce trebuie aplicate pentru orice neconcordanță de devize pot fi calculate prin utilizarea abordării bazate pe ajustările de volatilitate reglementate sau prin utilizarea abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate în conformitate cu prevederile art.93-116.

3.2

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al valorilor pierderilor așteptate

3.2.1

Protecția parțială- segmentarea pe tranșe

Articolul 135

- În cazul

în

care instituția de credit transferă o parte a riscului aferent unui credit în cadrul uneia sau a mai multor tranșe, se vor aplica regulile stabilite prin

Regulamentul

BNR-CNVA1 nr.21/26/2006

privind

tratamentul

n·scului de

credit aferent

expunerilor

securitizate

și

al

pozițiilor

din

securitizare.

Pragurile

de semnificație ale plăților, praguri sub nivelul cărora nu se va face nici o plată în cazul producerii unui eveniment de pierdere, sunt considerate ca fiind echivalente cu poziții păstrate care suportă primele pierderea și ca dând naștere unui transfer de risc segmentat pe tranșe.

3.2.2

Abordarea standard

(a)

Protecție integrală

Art.

136

-

Pentru scopurile

aplicării prevederilor

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordăn'i standard,

ponderea de risc (g) aplicabilă unei expuneri protejate integral cu protecție nefinanțată

(GA),

este reprezentată de ponderea de risc aplicabilă expunerilor față de furnizorul de protecție,

în

conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVA1 nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

unde G A

reprezintă valoarea lui G *

așa cum a fost aceasta calculată conform art.133, ajustată

în

continuare pentru orice decalaj de scadență potrivit prevederilor Capitolului V.

(b)

Protecție parțială cu rang egal

Articolul 137

- (1) În cazul în care partea garantată este mai mică decât valoarea expunerii, iar partea garantată și partea negarantată au același rang - adică instituția de credit și

furnizorul de protecție împart pierderile în mod proporțional, este permisă o diminuare proporțională a cerinței de capital.

(2) Pentru scopurile aplicării prevederilor art. 5 din

Regulamentul BNR-CNVM

nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit șifirme de investiții potn·vit abordăn"i standard,

valorile ponderate la risc ale expunerilor vor fi calculate conform următoarei formule:

(E-GA)* r+GA

*

g=

RWA

unde

E este valoarea expunerii;

GA

este valoarea lui

G*

calculată conform art. 133, ajustată în continuare pentru orice decalaj de scadență, potrivit prevederilor capitolului V;

r este ponderea de risc aplicabilă expunerilor față de debitor, conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard;

g este ponderea de risc aplicabilă expunerilor față de furnizorul de protecție, conform

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard;

RWA

=

valoarea ponderată la risc a expunerilor.

(c)

Garanții suverane

Articolul 138

- Expunerilor sau părților din expuneri garantate de administrațiile centrale și băncile centrale li se aplică tratamentul prevăzut de art. IO din

Regulamentul BNR­ CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul n·scului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard,

dacă garanția este exprimată

în moneda națională a debitorului iar expunerea este finanțată în aceeași monedă.

3.2.3

Abordarea bazată pe modele interne de rating

Protecție integrală I Protecție parțială cu rang egal

Articolul 139

- (1) Pentru partea garantată a expunerii (având în vedere valoarea ajustată a protecției

creditului

GA), probabilitatea de nerambursare

(PD) pentru scopurile aplicării

Capitolului

3

din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.15/20/2006

privind tratamentul riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

este fie PD-ul furnizorului de protecție, fie un nivel al PD-ului situat între PD-ul împrumutatului și cel al garantului, dacă o substituire integrală nu este considerată justificată.

(2) În cazul în care o expunere subordonată este acoperită de o protecție nefinanțată nesubordonată,

valoarea

LGD

aplicabilă

pentru

scopurile

Capitolului

3

din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.15/20/2006

pn·vind

tratamentul

riscului de credit pentrn instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

este cea asociată unei creanțe cu rang prioritar.

Articolul 140

- Pentru orice parte negarantată a expunerii, PD-ul va fi cel corespunzător împrumutatului, iar LGD-ul va fi cel corespunzător expunerii suport.

Articolul 141

- GA este valoarea lui G* așa cum este aceasta calculată conform art.133, valoare ajustată în continuare pentru orice decalaj de scadență conform prevederilor Capitolului V.

Articolul 142

- (1) Pentru scopul calculului valorilor ponderate la risc ale expunerilor, se consideră că există un decalaj de scadență atunci când scadența reziduală a protecției

creditului este mai mică decât cea a expunerii acoperite. Protecția cu o scadență reziduală mai mică de 3 luni și inferioară scadenței expunerii suport, nu va fi recunoscută.

(2) Dacă există un decalaj de scadență, protecția creditului nu va fi recunoscută în cazul în care:

a)

scadența inițială a protecției este mai mică de 1 an sau

b)

expunerea face parte din categoria expunerilor pe termen scurt pentru care s-a stabilit de către autoritățile competente, conform art.85 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

că au o valoare a scadenței (M) supusă unui plafon de o zi și nu de un an.

Sect , iunea a 2-a Definirea scadenței

Articolul 143

- În limita a maxim 5 ani, scadența efectivă a expunerii acoperite va fi cel mai lung interval de timp posibil rămas până la momentul stabilit pentru ca debitorul să-și îndeplinească obligațiile. Cu respectarea prevederilor art.144, scadența protecției creditului va fi intervalul până la cea mai apropiată dată la care este posibil ca protecția să înceteze de drept sau să fie reziliată.

Articolul 144

-

Dacă furnizorul de protecție beneficiază de o opțiune de încheiere a protecției aflată la discreția sa, scadența protecției va fi considerată ca fiind intervalul până la cea mai apropiată dată la care această opțiune poate fi exercitată. Dacă opțiunea de a încheia protecția în mod discreționar este la latitudinea cumpărătorului de protecție și prevederile contractului în baza căruia s-a stabilit protecția conțin stimulente pentru exercitarea opțiunii de către instituția de credit înainte de scadența

prevăzută în contract, scadența protecției va fi considerată ca fiind intervalul până la data cea mai apropiată la care opțiunea poate fi exercitată; în caz contrar, se poate considera că o astfel de opțiune nu are incidență asupra scadenței protecției.

Articolul 145

-

Dacă nu există clauze care să împiedice încetarea valabilității unm instrument financiar derivat de credit înainte de expirarea unei perioade de grație necesare înainte ca neplata să antreneze un eveniment de credit în cazul obligației ce face obiectul protecției, scadența protecției va fi diminuată cu durata perioadei de grație.

Sect , iunea a 3-a Evaluarea protecției creditului

3.1

Tranzacții și operațiuni care fac obiectul protecției finanțate a creditului - Metoda simplă a garanțiilor financiare

Articolul 146

- În cazul în care instituția de credit utilizează metoda simplă a garanțiilor financiare, dacă există un decalaj între scadența expunerii și scadența protecției, garanția financiară nu va fi recunoscută.

3.2

Tranzacții și operațiuni care fac obiectul protecției finanțate a creditului - Metoda extinsă a garanțiilor financiare

Articolul 147

- În cazul în care instituția de credit utilizează metoda extinsă a garanțiilor financiare și există un decalaj între scadența expunerii și scadența protecției, acesta trebuie să se reflecte în valoarea ajustată a garanției, conform următoarei formule:

=

C

*

(t-t')

(T

-

C,,,,,

"'

,=n

rn

f*)

unde

Cv A

este minimul dintre valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției potrivit Capitolului IV art. 92 și valoarea expunerii;

teste minimul dintre numărul de ani rămași până la data scadenței protecție creditului, calculat în conformitate cu art. 143-145, și valoarea lui T;

T reprezintă numărul de ani rămași până la data scadenței expunerii, calculat în conformitate cu art. 143-145, valoarea sa neputând depăși 5 ani;

t *

este 0,25.

Cv AM

va corespunde valorii Cv A

ajustată suplimentar pentru decalajul de scadență, ce se include în formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (E\

prezentată în Capitolul IV art. 92.

3.3

Tranzacții și operațiuni care fac obiectul protecției nefinanțate a creditului

Art.

148

-

În cazul în care instituția de credit utilizează tehnici de protecție nefinanțată a creditului și există un decalaj între scadența expunerii și scadența protecției, acesta trebuie să se reflecte în valoarea ajustată a protecției creditului, potrivit următoarei formule:

G

=a**

(t-t*)

A

(T

-t')

unde

G *

este valoarea protecției, ajustată pentru orice neconcordanță între devize

GA

corespunde valorii

G*·

ajustată pentru orice decalaj de scadență

t este minimul dintre numărul de ani rămași până la data scadenței protecției creditului, calculat în conformitate cu art.143-145, și valoarea lui T;

T reprezintă numărul de ani rămași până la data scadenței expunerii, calculat în conformitate cu art.143-145, valoarea sa neputând depăși 5 ani;

t *

este 0,25.

GA

corespunde deci valorii protecției pentru scopurile art.132-141 din Capitolul IV.

Articolul 152

- Dacă, potrivit contractului ce stă la baza protecției creditului, cea de-a n-a nerambursare din cadrul expunerilor declanșează plata, instituția de credit ce a achiziționat protecția poate recunoaște protecția pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, al valorilor pierderilor așteptate, doar dacă protecția a fost obținută de asemenea

pentru nerambursările de la 1 la n-1 sau dacă n-1 nerambursări

s-au produs deja. În astfel de cazuri, metoda aplicabilă

este cea prevăzută la art. 151 pentru instrumentele financiare derivate de credit de

tipulfirst-to­ default,

adaptată în mod corespunzător pentru produsele de tipul

n th -to-default.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 17 din 14 decembrie 2006

Nr. 114 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei

în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare

și al tranzacțiilor de creditare în marjă*)

Având în vedere dispozițiile art. 126, 134, 278, art. 340 alin. (1), ale art. 384 și 385, precum și ale art. 421 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3) (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 1

— Se aprobă Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.

20/25/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de

decontare

și

al

tranzacțiilor

de

creditare

în

marjă,

prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

*) Ordinul nr. 17/114/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 din 27 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

R E G U L A M E N T U L Nr. 20/25/2006

privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung

de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce privește

tratamentul

riscului

de

credit

al

contrapartidei

în

cazul instrumentelor financiare

derivate,

al tranzacțiilor

de răscumpărare,

al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă pentru cooperativele de credit și nu vor putea stabili cerințe mai puțin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naționale a României.

(4)

Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare, precum și societăților de administrare a investițiilor care au în obiectul de activitate administrarea

portofoliilor individuale de investiții. În acest sens, orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

(5)

Prezentul

regulament

se aplică la nivel individual

ș1, după caz, consolidat, în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR

-

CNVlvf nr.17/22/2006 privind supravegherea pe baz:ă. consolidată a instituțiilor de credit și afinnelorde investiții.

(6)

Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.

Articolul 2

Articolul 34

Articolul 35

Articolul 36

-

Pentru

toate tranzacțiile

pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate și pentru tranzacțiile cu termen lung de decontare, pentru care o instituție de credit nu a obținut aprobarea de a utiliza Metoda Modelului Intern, instituția de credit trebuie să utilizeze metodele

descrise

în Capitolele

III -

V, cu

respectarea

prevederilor Capitolului II.

Articolul 37

Articolul 38

Articolul 39

-

Instituțiile de credit pot include garanțiile financiare eligibile, prevăzute la art.20 din

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind

tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și finnele de investiții

și la pct.9 din Anexa II la

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.22/27/2006

privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al finnelor de investiții,

în distribuțiile previzionate ale modificărilor valorii de piață a setului de compensare, dacă garanțiile reale îndeplinesc cerințele cantitative, calitative și cele aferente datelor pentru Metoda Modelului Intern.

Articolul 40

- Valoarea expunerii este calculată ca produsul dintre factorul a și expunerea pozitivă așteptată efectivă:

Valoarea expunerii = a * EPEefectivă unde:

alfa (a) este 1,4, dar Banca Națională a României poate solicita utilizarea unei valori mai mari a acestuia;

EPEefectivă este expunerea pozitivă așteptată efectivă, care se calculează prin estimarea expunerii așteptate (EEt), ca expunere medie la momentul viitor t, unde media se determină pe baza valorilor viitoare posibile ale factorilor de risc de piață relevanți. Modelul estimează expunerea așteptată la o serie de momente viitoare t 1 , t 2

,

t 3

etc.

Articolul 41

- Expunerea așteptată efectivă se calculează prin recurență, după cum urmează:

EEtk efectivă= max(EEtk-1 efectivă; EEtk) unde:

momentul curent se notează cu t 0

,

iar expunerea așteptată efectivă la t 0

(EEt 0

efectivă) este egală cu expunerea curentă.

Articolul 42

Articolul 43

- Cuantificările expunerii așteptate sau ale expunerii maxime trebuie calculate pe baza unei distribuții a expunerilor care ține cont de posibilitatea ca expunerile să nu fie normal distribuite.

Articolul 44

- Instituțiile de credit pot utiliza o cuantificare mai prudentă decât produsul dintre factorul a și expunerea pozitivă așteptată efectivă, calculat în conformitate cu formula prevăzută la art.40, pentru fiecare contrapartidă.

Articolul 45

Articolul 46

-

Dacă este cazul, volatilitățile și corelațiile factorilor de risc de piață care se utilizează în simularea comună a riscului de piață și a riscului de credit trebuie să fie condiționate de factorul de risc de credit, pentru a reflecta creșterile potențiale ale volatilității sau ale corelației în condițiile unui declin economic.

Articolul 47

-

În cazul în care setul de compensare face obiectul unui contract în marjă, instituțiile de credit trebuie să utilizeze una dintre următoarele cuantificări ale expunerii pozitive așteptate:

a)

expunerea pozitivă așteptată efectivă, fără a lua în considerare contractul în marjă

b)

pragul de marjă, dacă este pozitiv, potrivit contractului în marjă, plus un adaos care reflectă creșterea potențială a expunerii pe perioada de risc de marjă. Acest adaos se calculează ca fiind creșterea așteptată a expunerii setului de compensare, începând de la o expunere curentă cu valoarea zero, pe perioada de risc de marjă. Pentru perioada de risc de marjă utilizată în acest scop se impune un termen minim de 5 zile lucrătoare în cazul seturilor de compensare compuse numai din tranzacții de tip repo -

repo-style transactions

-, care fac obiectul reajustării zilnice a marjei și marcării zilnice la piață, și un termen minim de 1O zile lucrătoare pentru toate celelalte seturi de compensare sau

c)

dacă modelul

include

efectele

marjei

în

cazul

estimării

expunerii așteptate, cuantificarea expunerii așteptate prin intermediul modelului se poate utiliza direct în ecuația de la art.41, cu aprobarea Băncii Naționale a României.

Sect , iunea 3

Cerințe minime pentru modelele de calcul a expunerii pozitive așteptate

Articolul 48

-

Modelul utilizat de o instituție de credit în vederea determinării expunerii

pozitive

așteptate

trebuie

să respecte

cerințele

operaționale prevăzute la art.49 - 73.

3.1

Controlul riscului de credit al contrapartidei

Articolul 49

Articolul 51

- Politicile unei instituții de credit cu privire la administrarea riscului trebuie să țină cont de riscul de piață, de riscul de lichiditate, de cel legal și de cel operațional care pot fi asociate riscului de credit al contrapartidei. Instituția de credit nu trebuie să deruleze tranzacții cu o contrapartidă fără a-i evalua bonitatea și trebuie să țină cont în mod corespunzător de riscul de credit înregistrat înainte și la momentul decontării -

settlement and pre­ settlement credit risk

-

. Aceste riscuri trebuie administrate pe cât de cuprinzător posibil atât la nivel de contrapartidă - prin agregarea expunerilor la riscul de credit al respectivei contrapartidei cu alte expuneri din credite-, cât și la nivelul întregii organizații.

Articolul 52

Articolul 53

- Rapoartele zilnice cu privire la expunerile instituției de credit la riscul de credit al contrapartidei trebuie să fie examinate de către conducerea cu un nivel ierarhic adecvat și cu o autoritate suficientă pentru a impune atât reducerea pozițiilor luate la nivel individual de administratorii de credite sau de personalul care tranzacționează, cât și reducerea expunerii

totale a instituției de credit la riscul de credit al contrapartidei.

Articolul 54

- Sistemul instituției de credit privind administrarea riscului de credit al contrapartidei trebuie să fie utilizat în strânsă legătură cu limitele interne de creditare și de tranzacționare. Limitele de creditare și de tranzacționare trebuie să se coreleze cu modelul instituției de credit de cuantificare a riscului într-o manieră coerentă în timp și care să fie înțeleasă în mod corespunzător de către administratorii de credite, de către personalul care tranzacționează și de către conducerea superioară.

Articolul 55

Articolul 56

Articolul 57

Articolul 58

- În cadrul procesului de audit intern, instituția de credit trebuie să desfășoare cu regularitate o analiză independentă

a sistemului său de administrare a riscului de credit al contrapartidei. Această analiză trebuie să includă atât activitățile unităților operaționale, la care se face referire la art.49, cât și activitățile unității independente de control al riscului de credit

al contrapartidei. Analiza procesului general de administrare a

riscului de credit al contrapartidei trebuie să se realizeze cu regularitate și să aibă în vedere cel puțin următoarele aspecte:

a)

caracterul

adecvat

al

documentației

sistemului

ș1

procesului

de administrare a riscului de credit al contrapartidei;

b)

organizarea unității de control al riscului de credit al contrapartidei;

c)

integrarea rezultatelor cuantificării riscului de credit al contrapartidei în cadrul administrării zilnice a riscului;

d)

procesul de aprobare a modelelor de evaluare a riscului -

risk pricing models

- și a sistemelor de evaluare care sunt folosite de către personalul din unitățile responsabile cu inițierea tranzacțiilor

(front-office)

și din unitățile

responsabile

cu

înregistrarea

și monitorizarea

tranzacțiilor inițiate

(back-ofjice);

e)

validarea

oricărei

modificări

semnificative

apărute

în

procesul

de cuantificare a riscului de credit al contrapartidei;

f)

sfera

riscului

de

credit

al

contrapartidei surprins

de modelul

de cuantificare a riscului;

g)

integritatea sistemului de informare a conducerii;

h)

acuratețea și caracterul complet al datelor privind riscul de credit al contrapartidei;

i)

verificarea coerenței, actualității și fiabilității surselor de date folosite pentru rularea modelelor interne, inclusiv independența unor asemenea surse de date;

j)

acuratețea și pertinența ipotezelor utilizate cu pnvire la volatilitate ș1 corelație;

k)

acuratețea calculelor cu privire la evaluarea și transformarea riscului; și

1) verificarea acurateței modelului prin utilizarea frecventă a procesului de testare ex-post

(back-testing).

3.2

Testul de utilizare

Articolul 59

- Distribuția expunerilor generată de modelul utilizat pentru a calcula expunerea pozitivă așteptată efectivă trebuie să facă parte integrantă din procesul instituției de credit de administrare zilnică a riscului de credit al contrapartidei. Rezultatele modelului trebuie, în consecință, să aibă un rol esențial în aprobarea

creditului,

în administrarea

riscului de credit

al contrapartidei, în alocarea capitalului intern și în guvernanța corporatistă a instituției de credit.

Articolul 60

- O instituție de credit trebuie să dispună de un istoric al utilizării modelelor care generează o distribuție a expunerilor la riscul de credit al contrapartidei. Instituția de credit trebuie să demonstreze în acest mod că utilizează un model pentru a calcula distribuțiile expunerilor pe care se bazează determinarea expunerii pozitive așteptate care, în sens larg, respectă cerințele minime prevăzute în acest capitol, cu cel puțin un an de zile înaintea obținerii aprobării din partea Băncii Naționale a României.

Articolul 61

Articolul 62

Articolul 63

Articolul 64

Articolul 65

Articolul 66

- Instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție corespunzătoare acelor expuneri care conduc la un nivel semnificativ al riscului general de corelare.

Articolul 67

-

Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri pentru identificarea, monitorizarea

și controlul

situațiilor

de risc

specific

de corelare, începând din momentul inițial al tranzacției și continuând pe toată durata acesteia până la scadență.

3.5

Integritatea procesului de modelare

Articolul 68

Articolul 69

Articolul 70

Articolul 71

-

O instituție de credit trebuie să monitorizeze riscurile relevante și să dispună de procese pentru a-și ajusta estimarea expunerii pozitive așteptate atunci când aceste riscuri devin semnificative. Aceasta include următoarele:

a)

instituția de credit trebuie să identifice și să administreze expunerile sale la riscul specific de corelare;

b)

pentru expunerile care prezintă un profil de risc în creștere după un an de zile, instituția de credit trebuie să compare cu regularitate estimarea expunerii pozitive așteptate pe o perioadă de timp de un an cu expunerea pozitivă așteptată pe întreaga durată a expunerii și

c)

pentru expunerile cu o scadență reziduală mai mică de un an, instituția de credit trebuie să compare cu regularitate costul de înlocuire - expunerea curentă - cu profilul expunerii realizate și/sau să păstreze date care ar permite o astfel de comparație.

Articolul 72

- O instituție de credit trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica, înainte de includerea unei tranzacții într-un set de compensare, că respectiva tranzacție este acoperită de un contract de compensare executoriu din punct de vedere juridic, care respectă cerințele prevăzute în Capitolul

VII.

Articolul 73

-

O instituție de credit care utilizează garanții reale în vederea reducerii riscului de credit al contrapartidei trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica, înainte de recunoașterea efectului garanțiilor reale în calculele sale, că acestea respectă standardele legate de siguranța juridică prevăzute în

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a n·scului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

Articolul 74

Articolul 75

Articolul 76

-

Pentru scopurile compensării încrucișate, tranzacțiile și contractele următoare sunt considerate categorii de produse diferite:

(a)

tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare și luare de titluri și mărfuri cu împrumut;

(b)

tranzacțiile de creditare în marjă; și

(c)

contractele prevăzute în anexa la prezentul regulament.

Articolul 77

Se consideră ca fiind diminuatoare de risc următoarele tipuri de compensări contractuale:

(a)

contractele bilaterale între o instituție de credit și contrapartida sa, prin care creanțele și datoriile reciproce ale părților sunt automat amalgamate într-o asemenea manieră încât se stabilește o singură sumă netă și astfel se creează un nou contract unic, obligatoriu din punct de vedere juridic, care anulează contractele anterioare;

(b)

alte

acorduri

bilaterale

încheiate

între

o

instituție

de

credit

ș1 contrapartida sa; și

(c)

acordurile de compensare contractuală încrucișată, încheiate de către instituțiile de credit care au primit aprobarea de la Banca Națională a României pentru a utiliza metoda descrisă în Capitolul VI, în ceea ce privește tranzacțiile care intră în sfera de aplicare a metodei respective. Compensarea între tranzacțiile efectuate de membrii unui grup nu este recunoscută pentru scopurile determinării cerințelor de capital.

Articolul 78

-Compensarea contractuală este considerată ca fiind diminuatoare de risc numai în următoarele condiții:

(a)

instituția de credit trebuie să aibă încheiat un acord de compensare contractuală cu contrapartida sa, care creează o singură obligație din punct de vedere juridic, acoperind toate tranzacțiile incluse, astfel încât, în situația în care contrapartida nu și-ar îndeplini obligațiile ca urmare a situației de nerambursare, falimentului, lichidării sau oricărei alte situații

similare, instituția de credit ar avea dreptul de a primi sau obligația de a plăti numai suma netă a valorilor pozitive și negative, marcate la piață, ale tranzacțiilor individuale incluse;

(b)

instituția de credit trebuie să fi pus la dispoziția Băncii Naționale a României opinii juridice scrise și fundamentate corespunzător, din care rezultă

faptul

că,

în

cazul

unui

litigiu,

instanțele

și

autoritățile administrative competente ar putea constata că, în cazurile descrise la lit.(a), creanțele și datoriile instituției de credit ar fi limitate la suma netă, așa cum este descris la lit.(a), sub incidența:

legislației aplicabile în jurisdicția în care contrapartida are sediul statutar și, în cazul în care este implicată sucursala străină a unei entități, legislației aplicabile în jurisdicția în care este localizată sucursala;

legislației care guvernează tranzacțiile individuale incluse; și

legislației care guvernează orice contract sau acord necesar efectuării compensării contractuale;

(c)

instituția de credit trebuie să aibă implementate proceduri pentru ca validitatea juridică a compensării sale contractuale să fie verificată în permanență

având

în

vedere

modificările

posibile

ale

legislației aplicabile;

(d)

instituția de credit trebuie să păstreze îndosariată toată documentația solicitată;

(e)

efectele compensării trebuie să fie luate în considerare în cuantificarea de către instituția de credit, pentru fiecare contrapartidă, a nivelului agregat al expunerii la riscul de credit al contrapartidei, iar instituția de credit

trebuie să administreze riscul de credit al contrapartidei pe această bază;

Șl

(f)

riscul de credit față de fiecare contrapartidă este agregat în vederea obținerii unei singure expuneri din punct de vedere juridic pentru toate tranzacțiile. Această valoare agregată trebuie luată în considerare pentru scopurile limitelor de creditare și pentru scopurile capitalului intern.

Articolul 79

-

În cazul în care sunt implicate alte jurisdicții, compensarea contractuală trebuie să fie validă din punct de vedere juridic potrivit legislației aplicabile în fiecare jurisdicție. Banca Națională a României recunoaște ca diminuator de risc un acord de compensare contractuală numai dacă acesta este valid din punct de vedere juridic în fiecare jurisdicție relevantă și dacă este recunoscut ca atare de fiecare autoritate competentă implicată. În acest scop, Banca Națională a României se consultă, dacă este nevoie, cu autoritățile competente respective.

Art.SO

- O opinie juridică la care se face referire la art.78 poate fi sub forma unei opinii juridice fundamentate corespunzător întocmite în funcție de tipul de compensare contractuală.

Articolul 81

- Nu poate fi recunoscut ca diminuator de risc niciun contract care conține o prevedere ce permite unei contrapartide care nu și-a încălcat obligațiile contractuale să facă numai plăți limitate sau să nu facă nicio plată în contul averii contrapartidei care și-a încălcat obligațiile contractuale, chiar dacă aceasta din urmă este creditor

net-walkaway clause

-.

Articolul 82

- În cazul acordurilor de compensare contractuală încrucișată, trebuie să se respecte și următoarele criterii:

a)

suma netă la care se face referire la art.78 lit.(a) trebuie să fie suma netă dintre valorile de închidere pozitive și negative ale oricărui acord cadru bilateral individual inclus și valorile pozitive și negative, marcate la piață, ale tranzacțiilor individuale -

"Suma netă aferentă compensării încrucișate"

b)

opiniile juridice scnse și fundamentate corespunzător la care se face referire la art.78 lit.(b) trebuie să ateste validitatea și aplicabilitatea din punct de vedere juridic a întregului acord de compensare contractuală încrucișată, în conformitate cu clauzele sale, și să prezinte impactul acordului de compensare

asupra

prevederilor

semnificative

ale oricărui acord cadru bilateral

individual

inclus.

O

opinie

juridică

trebuie

să

fie

general recunoscută ca atare de comunitatea

juridică din România

sau de un memorandum legislativ -

memorandum of law

-

, care să vizeze toate problemele relevante într-o manieră fundamentată

c)

instituția

de

credit

trebuie

să

aibă

implementate

proceduri,

în conformitate cu art.78 lit.(c), pentru a verifica că orice tranzacție care urmează să fie inclusă într-un set de compensare este acoperită de o opinie juridică și

d)

instituția

de

credit,

luând

în

considerare

acordul

de

compensare contractuală încrucișată, trebuie să continue să îndeplinească atât cerințele privind recunoașterea compensării bilaterale, cât și cerințele prevăzute la art.2 alin.(6) pct. l și art.3-10 din

Regulamentul BNR

-

CNVM nr.19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții

referitoare la recunoașterea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, în măsura în care sunt aplicabile, în ceea ce

privește

fiecare

acord

cadru

bilateral

individual

inclus

ș1 tranzacție individuală inclusă.

Articolul 83

-

Pentru scopurile Capitolelor V și VI, recunoașterea compensării se efectuează în conformitate cu prevederile de la aceste capitole.

3.1

Contractele prevăzute la art.77 lit.(a)

Articolul 84

Articolul 85

Articolul 86

-

Pentru calculul expunerii de credit viitoare potențiale, potrivit formulei de la art.85, contractele perfect corespondente care sunt incluse în acordul de compensare pot fi luate în considerare ca un singur contract în care principalul noțional este echivalent cu rezultatele nete. Contractele perfect corespondente sunt contracte forward pe cursul de schimb sau contracte similare în care principalul noțional este echivalent cu fluxurile de numerar dacă acestea devin scadente la aceeași dată a valutei și sunt exprimate total sau parțial în aceeași monedă.

Articolul 87

-

În vederea aplicării prevederilor Capitolului IV, la etapa (a):

-

contractele

perfect

corespondente

care

sunt

incluse

în

acordul

de compensare pot fi luate în considerare ca un singur contract în care principalul

noțional

este

echivalent

cu

rezultatele

nete,

valoarea principalului noțional urmând a se multiplica cu procentele din Tabelul 3

Șl

-

pentru toate celelalte contracte incluse într-un acord de compensare, procentele aplicabile pot fi reduse potrivit Tabelului 6:

Tabelul 6

Scadenta inițială ci)

Contracte pe rata

dobânzii

Contracte pe cursul de

schimb

Până la un an inclusiv

0,35%

1,50%

Între 1 și 2 ani inclusiv

0,75%

3,75%

Pentru fiecare an

suplimentar

0,75%

2,25%