Decizia nr. 898/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.874D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005) al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.874D/2006 la Dosarul nr. 1.873D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiate a excepțiilor de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 iunie 2006, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarele nr. 6.457/302/2006 și nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005), Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Sabah Haj Chafik și Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Național pentru Refugiați de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.

În motivările excepției de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că textul criticat din

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva, la 28 iulie 1951, raportat la art. 11 alin. (1) și (2), art. 18 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. Se arată că, în ipoteza admiterii de către instanță a unei plângeri formulate împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiați, solicitantul dreptului de azil nu cunoaște motivele reținute de instanță ca relevante în acordarea statutului de refugiat, astfel încât acesta este obligat să declare recurs indiferent de soluția pronunțată de instanță, spre deosebire de Oficiul Național pentru Refugiați, care va declara recurs numai atunci când soluția pronunțată de instanța de fond îi este nefavorabilă. Autorii excepțiilor susțin că dispozițiile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , care instituie termenul de declarare a recursului în 5 zile de la pronunțare, nesocotesc dreptul refugiaților de acces liber și facil la instanțele de judecată, statuat prin art. 16 alin. (1) din Convenția de la Geneva. În continuare, compară durata acestui termen cu termenele de introducere a recursului stabilite de regulile de procedură civilă, de procedură penală și în contencios administrativ și conchide că se creează o situație nefavorabilă solicitanților statutului de refugiat.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât termenul de 5 zile de la pronunțarea hotărârii a fost stipulat tocmai în considerarea procedurii speciale aplicabile soluționării cererilor de acordare a statutului de refugiat.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu conține norme contrare prevederilor constituționale și convenționale invocate. Precizează că procedura de acordare a statutului de refugiat a fost adaptată cerințelor de celeritate și eficiență impuse de specificul domeniului de reglementare, precum și de legislația europeană în domeniu, în sensul simplificării procedurilor pentru rezolvarea de îndată a cererilor privind acordarea unei forme de protecție umanitară, urmărindu-se totodată respectarea minimului de garanții procedurale prevăzute de actele juridice internaționale în materie de refugiați.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

sunt constituționale. În acest sens, arată că accesul liber la justiție și dreptul la apărare - aspecte esențiale ale dreptului la un proces echitabil - sunt asigurate prin respectarea cerințelor procedurale specifice, precum și prin reglementarea căii de atac a recursului, care, însă, conform art. 129 din Constituție, se exercită în condițiile legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având următorul cuprins: "Împotriva hotărârii instanței contestatarul sau Oficiul Național pentru Refugiați poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Declararea recursului în termen suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil. De asemenea, aceștia invocă și nerespectarea art. 16 paragrafele 1 și 2 din Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin

Legea nr. 46/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat în fața tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) - "Dreptul internațional și dreptul intern", ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil și ale art. 20 alin. (2) - "Tratatele internaționale privind drepturile omului".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România a fost abrogată expres prin

art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intrată în vigoare la data de 16 august 2006.

Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituțională a statuat că în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Prevederile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

au fost preluate în cuprinsul

art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 , cu excepția tezei a doua a textului inițial. Prin urmare, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor

art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, care au următorul cuprins: "Împotriva hotărârii instanței contestatarul sau Oficiul Național pentru Refugiați poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, întrucât argumentele și soluțiile pronunțate în deciziile referitoare la excepția de neconstituționalitate a

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru ilustrarea jurisprudenței în materie a Curții, se pot menționa

Decizia nr. 503 din 4 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, și

Decizia nr. 359 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 mai 2006.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Sabah Haj Chafik și Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr. 6.457/302/2006 și nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.