Decizia nr. 134
A din 24 mai 2007 împotriva Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006
prezumat în vigoare
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală
Ședința publică din data de 24 mai 2007
Curtea compusă din:
Președinte - Andreia-Liana Constanda
Judecător - Viorel Voineag
Grefier - Marina Daniela Ungureanu
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA, apelanta Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO și apelantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) împotriva Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, în contradictoriu cu intimații Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - UPFR, Societatea pentru Drepturile de Autor în Cinematografie și Audiovizual - DACIN-SARA, Uniunea Producătorilor de Film și Audiovizual din România - Asociația Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale - UPFAR-ARGOA și Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale - VISARTA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 mai 2007 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 10 mai 2007, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 mai 2007, când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24 mai 2007, când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin Hotărârea arbitrală din 13 aprilie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, în baza
Deciziei nr. 86 din 17 aprilie 2006
a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor) a fost stabilită modalitatea de repartizare între organismele de gestiune colectivă beneficiare a remunerației compensatorii pentru copia privată colectată de către organismele colectori unici (COPYRO și UPFR), în cauza având ca obiect Cererea de arbitraj înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) cu nr. 1.222 din 16 februarie 2006, formulată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), în contradictoriu cu Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO și Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale (VISARTA), Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), Drepturi de Autor în Cinematografie și Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual (DACIN-SARA), Uniunea Producătorilor de Film și Audiovizual din România - Asociația Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual (UPFAR-ARGOA), Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR).
Comisia arbitrală a decis următoarele:
I. A respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii de arbitraj formulate de COPYRO și VISARTA, invocată de UCMR-ADA.
II. A dispus repartizarea remunerației compensatorii pentru copia privată între organismele de gestiune colectivă beneficiare, încasată de către organismele colectoare unice, după cum urmează:
1. Remunerația compensatorie încasată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) pentru suporturile și aparatele pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic [ art. 107^2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare], va fi repartizată astfel:
a) 40% revin UCMR-ADA pentru autorii și editorii operelor înregistrate;
b) 30% revin CREDIDAM pentru artiștii interpreți sau executanți;
c) 30% revin UPFR pentru producătorii de înregistrări sonore.
2. Remunerația compensatorie încasată de UPFR pentru copiile înregistrate audiovizual, prin procedeu analogic [ art. 107^2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare], va fi repartizată astfel:
a) 33,33% revin DACIN-SARA și UCMR-ADA, din care:
- 50% revin DACIN-SARA pentru autorii operelor audiovizuale;
- 50% revin UCMR-ADA pentru autorii operelor muzicale;
b) 33,33% revin CREDIDAM pentru artiștii interpreți sau executanți;
c) 33,33% revin UPFR-ARGOA pentru producătorii de înregistrări audiovizuale.
3. Remunerația compensatorie încasată de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu analogic pe hârtie [ art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare], va fi repartizată astfel:
a) 50% pentru autori, din care:
- 95% revin COPYRO și VISARTA, conform înțelegerii acestora;
- 5% revin UCMR-ADA, din remunerația compensatorie colectată, până la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005
pentru modificarea și completarea
privind dreptul de autor și drepturile conexe;
b) 50% pentru editori, din care:
- 95% revin editorilor de opere scrise;
- 5% revin editorilor de muzică, reprezentați de către UCMR-ADA.
4. Remunerația compensatorie încasată de UPFR pentru copiile înregistrate sonor și audiovizual prin procedeu digital [ art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare], va fi repartizată astfel:
a) 33,33% potrivit pct. II.1;
b) 33,33% potrivit pct. II.2;
c) 33,33% potrivit pct. II.3.
5. Remunerația compensatorie încasată de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu digital pe hârtie [ art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare], va fi repartizată potrivit pct. II.3.
În motivarea hotărârii, s-a arătat, cu privire la excepția inadmisibilității cererii de arbitraj, că
art. 131^2 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, prevede o procedură specială de arbitraj derogatorie de la prevederile art. 340 și următoarele din Codul de procedură civilă. Prin urmare, nu era necesară încheierea unei convenții arbitrale în acest sens, cu atât mai mult cu cât COPYRO și-a manifestat implicit acordul în vederea organizării arbitrajului, prin participarea la tragerea la sorți a arbitrilor.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a UCMR-ADA, UPFR, DACIN-SARA, CREDIDAM și UPFAR-ARGOA pentru copia privată de pe hârtie format A4 și pentru aparatele ce permit reproducerea operelor scrise, invocată de aceeași UCMR-ADA, că, în realitate, nu are caracterul unei excepții, ci vizează în fapt fondul cauzei, susținerile pe acest aspect urmând a fi avute în vedere în cadrul acestuia.
Referitor la împărțirea sumelor prevăzute la
art. 107^2 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, completul de arbitraj a constatat că nu sunt divergențe între părți și sunt respectate întocmai dispozițiile legale în materie.
În ceea ce privește împărțirea remunerației prevăzute la
art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, se constată că aceasta se face în mod egal între autori și editori. Din categoria autorilor beneficiari fac parte autorii de opere scrise și de opere fotografice sau orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei, reprezentați în domeniu numai de către COPYRO și VISARTA, precum și autorii operelor muzicale pentru partituri, reprezentați de UCMR-ADA.
Arbitrii au reținut că utilizarea separată a unei părți din opera audiovizuală și muzicală prin reproducere pe hârtie determină pierderea caracterului de operă audiovizuală și muzicală; prin urmare, nu poate atrage plata remunerației compensatorii pentru copie privată. Astfel, reproducerea separată a textului operei muzicale, precum și a scenariului unui film le conferă acestora caracterul de opere scrise. În mod similar, descompunerea fotogramelor din cadrul filmelor de animație le conferă acestora caracterul de opere fotografice.
În privința repartizării sumelor colectate în baza
art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, remunerația se împarte în mod egal numai acelor beneficiari ale căror opere pot fi reproduse pe suporturile și de aparatele pentru care se plătește această remunerație. Astfel, sumele colectate de către COPYRO în calitate de colector unic pentru reproduceri prin procedeu digital, direct sau indirect, pe hârtie, se repartizează în condițiile prevăzute la
art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, către COPYRO și VISARTA. Tot astfel, sumele colectate de către UPFR în calitate de colector unic pentru copii înregistrate sonor sau audiovizual prin procedeu digital se repartizează în condițiile prevăzute la
art. 107^2 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, către beneficiarii prevăzuți la lit. a), b) și c).
Împotriva Hotărârii arbitrale pronunțate la data de 13 aprilie 2006 de Completul de arbitraj de pe lângă O.R.D.A. a declarat apel UCMR-ADA, care a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 5.657/2/2006, COPYRO - societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 5.957/2/2006, și CREDIDAM, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 6.021/2/2006.
La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2006, Curtea a admis excepția de conexitate a cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. 5.957/2/2006, nr. 6.021/2/2006 și nr. 5.657/2/2006 și a dispus atașarea dosarelor nr. 5.957/2/2006 și 6.021/2/2006 la Dosarul nr. 5.657/2/2006.
I. Prin motivele de apel, apelanta UCMR-ADA a solicitat modificarea în parte a hotărârii arbitrale apelate, în ceea ce privește repartizarea remunerațiilor colectate de către COPYRO, în sensul că: remunerațiile colectate de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu digital, indiferent de suport, să fie repartizate în mod egal între organismele de gestiune colectivă ce reprezintă beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii prevăzute de
art. 107^2 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare; remunerațiile colectate de COPYRO, ce se încadrează în prevederile
art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și cele colectate de COPYRO potrivit art. 107^2 alin. (1) lit. d) din aceeași lege, în condițiile anterior arătate, să fie repartizate astfel cum s-a solicitat în cererea de arbitraj. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Apelanta UCMR-ADA a criticat hotărârea atacată, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
1. Hotărârea arbitrală atacată contravine dispozițiilor legale prevăzute de
art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și, în plus, aceeași prevedere legală primește în cadrul hotărârii două interpretări total diferite.
Sub acest aspect, legiuitorul a prevăzut în mod expres că "în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remunerația se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii prevăzute la lit. a), b) și c), iar în interiorul fiecărei categorii, conform celor stabilite la literele amintite."
Fără a exista nicio derogare de la această prevedere, prin hotărârea arbitrală criticată, arată apelanta, s-a apelat la două unități de măsură disproporționate și vădit nelegale.
Astfel, pentru remunerațiile colectate de UPFR în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, s-a stabilit prin hotărârea apelată o repartizare egală pentru toate categoriile de beneficiari prevăzuți la lit. a), b) și c), astfel cum dispune
art. 107^2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, fără niciun fel de distincție ori deosebire.
În același timp, adoptând o altă unitate de măsură, un alt criteriu de apreciere pentru aceeași dispoziție legală, în cazul remunerațiilor colectate de COPYRO ce se încadrează tot în prevederile
art. 107^2 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, hotărârea arbitrală repartizează aceste remunerații doar beneficiarilor prevăzuți la lit. c) a art. 107^2 alin. (1) din aceeași lege.
În opinia apelantei, dispozițiile
art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, nu puteau fi aplicate decât în sensul că toate remunerațiile colectate în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, indiferent de suport (inclusiv hârtie) și indiferent dacă sunt colectate de COPYRO sau de UPFR, se repartizează în cote egale beneficiarilor prevăzuți la lit. a), b) și c) din aceeași lege.
Totodată, prin pronunțarea hotărârii atacate a fost încălcat principiul disponibilității.
2. În mod nelegal și netemeinic s-a reținut în considerentele hotărârii arbitrale atacate că "utilizarea separată a unei părți din opera audiovizuală și muzicală prin reproducerea pe hârtie determină pierderea caracterului de operă audiovizuală și muzicală; prin urmare nu se poate atrage plata remunerației compensatorii pentru copia privată. Astfel, reproducerea separată a textului operei muzicale, cât și a scenariului unui film le conferă acestora caracterul de opere scrise."
Această concluzie nu este susținută de nicio motivare, nefiind administrate în cauză niciun fel de dovezi pe care să se întemeieze un astfel de considerent ce nu este fundamentat de nicio dispoziție legală.
Apelanta mai arată că opera muzicală poate fi exprimată grafic printr-o partitură, ea rămânând o operă muzicală, cu alte cuvinte partiturile muzicale sunt opere muzicale exprimate grafic.
Trebuie operată și distincția dintre faptele de prezentare, reprezentare și redare a operei muzicale, transpunerea în scris reprezentând doar o modalitate de reproducere, de prezentare a operelor, inclusiv a operelor muzicale, care nu conduce la nașterea unei opere muzicale, literare sau de altă natură, opera fiind astfel singulară, individuală, unică, dar prezentată în mai multe moduri (grafic, sonor, scris).
Pentru cele arătate anterior, apelanta apreciază că privarea prin hotărârea arbitrală atacată a autorilor de opere muzicale cu text de dreptul la remunerația compensatorie pentru copia privată pentru reproducerea în scop privat a textului acestor opere este lipsită de temei legal și constituie o îngrădire a drepturilor patrimoniale de autor.
Apelanta a mai învederat faptul că este eronat considerentul reținut în hotărârea arbitrală apelată, în sensul că autorii de opere scrise sunt reprezentați numai de COPYRO, în condițiile în care autorii textelor operelor muzicale sunt membrii UCMR-ADA, iar autorii scenariilor sunt membrii DACIN-SARA.
În acest context, ținând seama și de caracterul restrâns al reprezentativității COPYRO, remunerația compensatorie pentru copia privată, dacă ar fi reținută de acest organism de gestiune colectivă (COPYRO), ar fi repartizată unui număr restrâns de autori, iar autorii reprezentați de UCMR-ADA, atât români, cât și străini, nu ar beneficia niciodată de remunerația ce li se cuvine.
Apelanta UCMR-ADA a subliniat că, potrivit
art. 107 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, "dreptul la remunerația compensatorie pentru copie privată nu poate face obiectul unei renunțări din partea beneficiarilor", motiv pentru care, cu atât mai mult, nu poate fi suprimat acest drept prin hotărârea apelată.
3. Hotărârea apelată este netemeinică și în privința repartizării remunerației editorilor, inclusiv a editorilor de opere muzicale reprezentați de UCMR-ADA, repartizarea dispusă fiind lipsită de o motivare care să o justifice.
Pe de altă parte, potrivit
art. 107^2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, repartizarea trebuie să se realizeze printr-un protocol încheiat între asociațiile de editori, or pentru această repartizare nu a fost inițiată nicio negociere și nici nu a făcut obiectul cererii de arbitraj, motiv pentru care la arbitraj nu a participat, cu excepția UCMR-ADA, nicio asociație de editori.
4. Hotărârea arbitrală apelată este netemeinică și nelegală și sub aspectul stabilirii în cadrul pct. 3 din dispozitivul acesteia că repartizarea către UCMR-ADA se face numai pentru remunerația colectată până la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005
pentru modificarea
privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Astfel, pe de o parte, UCMR-ADA era îndreptățită la remunerație colectivă nu până la intrarea în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005 , ci pentru perioada în care a fost permisă reproducerea în scop privat a partiturilor, iar autorii reprezentați de UCMR-ADA sunt îndreptățiți să beneficieze de remunerația compensatorie pentru copie privată, prevăzută la pct. 3 din hotărârea apelată, nu pe o perioadă limitată de timp, ci de remunerația aferentă perioadei în care este permisă reproducerea în scop privat a partiturilor.
II. Prin cererea motivată de apel, apelanta COPYRO - societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei UCMR-ADA, prin hotărârea apelată recunoscându-se în mod nefondat dreptul la copie privată a UCMR-ADA pentru cota de 5% pentru autorii reprezentați de UCMR-ADA și 5% pentru editorii de muzică reprezentați de UCMR-ADA din remunerația colectată de COPYRO pentru copia privată de pe hârtie format A4 de 80 g/mp și aparatele: imprimantă, scanner, multifuncțională, cu sau fără funcție de fotocopiere, și fotocopiator.
În susținerea excepției, apelanta COPYRO a arătat că, potrivit deciziilor directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, respectiv deciziile nr. 147 din 13 iulie 2005 și nr. 148 din 13 iulie 2007, opozabile UCMR-ADA, s-au stabilit atât categoriile de beneficiari (COPYRO și VISARTA), cât și colectorul unic (COPYRO), între care UCMR-ADA nu se înscrie, și, în consecință, aceasta din urmă nu are calitatea de organism de gestiune colectivă beneficiar pentru copia privată de pe hârtie format A4 g/mp și aparatele: imprimantă, scanner, multifuncțională, cu sau fără funcție de fotocopiere, și fotocopiator.
Pe fondul cererii de apel, apelanta COPYRO a apreciat că dreptul subiectiv la remunerație compensatorie pentru copie privată în domeniul operelor scrise nu poate fi recunoscut în favoarea intimatei UCMR-ADA pentru partiturile muzicale, înfățișând și motivele unei astfel de susțineri.
III. La termenul din 23 noiembrie 2006 DACIN-SARA a formulat cerere de aderare la apelul UCMR-ADA, în temeiul art. 293 din Codul de procedură civilă, fără a depune și motivele de fapt și de drept ale cererii.
IV. Prin cererea motivată de apel, apelantul CREDIDAM a solicitat a se dispune modificarea pct. 5 a hotărârii arbitrale atacate, în sensul celor solicitate prin cererea de arbitraj, pag. 3 pct. D, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată și judecarea cauzei în lipsă.
Prin motivele de apel formulate în scris, apelantul CREDIDAM a criticat hotărârea apelată, apreciind că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor
art. 107^2 lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remunerația se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii prevăzute la lit. a), b) și c), iar, în interiorul fiecărei categorii, conform celor stabilite la literele amintite".
V. La termenul din 18 ianuarie 2007 CREDIDAM a formulat întâmpinare la apelul UCMR-ADA, arătând că pct. 1 din motivele de apel ale acesteia este susținut de CREDIDAM și prin apelul propriu, fiind vorba despre același punct V din hotărârea arbitrală.
La termenul din 1 martie 2007, Curtea a respins excepția tardivității motivării apelului de către UCMR-ADA, întrucât prima zi de înfățișare în cauză nu a fost cea din data de 12 octombrie 2006, întrucât la acel moment cauza a fost amânată la cererea avocaților ce îi reprezintă pe UCMR-ADA și DACIN-SARA, dată fiind adeziunea la protestul inițiat de Baroul București, motiv asimilabil forței majore, care a lipsit părțile de posibilitatea susținerii calificate a intereselor lor, părțile neputând pune concluzii în termenii art. 134 din Codul de procedură civilă.
La același termen, Curtea a respins și excepția tardivității declarării apelului de către CREDIDAM, întrucât termenul prevăzut de
art. 131^2 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005
de modificare a
s-a împlinit la data de 12 iunie 2006, în timp ce apelul a fost declarat la data de 9 iunie 2006.
În privința excepțiilor de nulitate a apelurilor, Curtea a apreciat că sunt incidente în speță dispozițiile art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, temei pentru care a respins excepția nulității apelului UCMR-ADA invocată de COPYRO, deoarece cererea de apel a fost depusă la O.R.D.A, cu consecința respingerii, ca rămasă fără obiect, a excepției nulității cererii de aderare la apel formulate de CREDIDAM, dat fiind caracterul incidental al acesteia în raport de apelul UCMR-ADA.
Totodată, a admis excepția cu același obiect privind apelurile formulate de COPYRO și CREDIDAM invocată de UCMR-ADA, cererile fiind depuse direct la instanța de apel, cu încălcarea art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
La același termen de judecată, COPYRO a invocat excepția lipsei calității procesuale active a UCMR-ADA, în raport cu care Curtea a reținut că fusese invocată prin apelul declarat, ce a fost anulat în aplicarea art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel că este posibilă soluționarea sa separat drept excepție procesuală absolută, odată cu apelurile, întrucât tinde la modificarea hotărârii arbitrale întocmai ca și căile de atac împotriva acesteia.
Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor procesuale, după cum urmează:
În ceea ce privește excepția nulității apelurilor formulate de COPYRO și CREDIDAM invocată de UCMR-ADA, se constată că acestea au fost depuse direct la instanța de judecată, și nu la O.R.D.A., organismul la sediul căreia funcționează Comisia arbitrală, și se depune de către aceasta din urmă hotărârea arbitrală, asigurând comunicarea hotărârii către părți.
Astfel, O.R.D.A. poate fi asimilat unei instanțe de judecată inclusiv din perspectiva naturii și a efectelor produse de hotărârile arbitrale, asimilabile hotărârilor judecătorești, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, interpretate extensiv, potrivit cărora "apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității".
Articolul 131
^2 pct. 9 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, nu derogă de la această normă de drept comun, întrucât nu conține nicio referire la locul depunerii apelului, fiind o normă de competență.
Drept urmare, Curtea va anula apelurile declarate de COPYRO și CREDIDAM împotriva Hotărârii arbitrale din 13 aprilie 2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a UCMR-ADA, invocată de COPYRO, Curtea reține că aceasta vizează cotele de 5% pentru autorii reprezentați de UCMR-ADA și 5% pentru editorii de muzică reprezentați de UCMR-ADA din remunerația colectată de COPYRO pentru copia privată de pe hârtie format A4 de 80 g/mp și aparatele: imprimantă, scanner, multifuncțională, cu sau fără funcție de fotocopiere, și fotocopiator.
În susținerea excepției COPYRO a arătat că UCMR-ADA nu face parte dintre categoriile de beneficiari stabilite prin deciziile directorului general O.R.D.A. nr. 147 din 13 iulie 2005 și nr. 148 din 13 iulie 2005, opozabile UCMR-ADA.
Această apărare vizând lipsa calității de reprezentant al vreunei categorii de beneficiari pentru remunerația pentru copia privată de pe hârtie format A4 de 80 g/mp și anumite aparate este în strânsă legătură cu fondul cauzei, considerentele relative la calitatea de reprezentant a UCMR-ADA regăsindu-se în analiza motivelor de apel ale acestei persoane (pct. 2 și 4).
În acest moment se poate reține că în mod corect Comisia arbitrală a recunoscut dreptul autorilor de opere muzicale la remunerația pentru copia privată în considerarea caracterului reproductibil al partiturilor, însă numai până la data de 25 septembrie 2005, data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005 , prin care s-au exclus explicit partiturile de la plata remunerației.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Curtea constată următoarele:
I. 1. În ceea ce privește apelul UCMR-ADA se constată că vizează în primul rând modul de aplicare, prin hotărârea arbitrală atacată, a prevederilor
art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, cu trimitere implicită la dispoziția la pct. II.5 coroborată cu pct. II.3.
Prin această dispoziție s-a stabilit că remunerația compensatorie încasată de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu digital pe hârtie va fi repartizată potrivit pct. II.3, respectiv 50% pentru autori, din care doar 5% revin UCMR-ADA, și 50% pentru editori, din care doar 5% revin editorilor de muzică, reprezentați de către UCMR-ADA.
Conform
art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, "în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remunerația se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii prevăzute la lit. a), b) și c), iar în interiorul fiecărei categorii, conform celor stabilite la literele amintite".
Interpretarea dată de UCMR-ADA textului citat, în sensul că remunerația încasată de COPYRO trebuie să fie repartizată egal tuturor categoriilor de beneficiari prevăzuți la lit. a), b) și c) ale art. 107^2 alin. (1), nu numai beneficiarilor prevăzuți la lit. c), este excesivă, fiind bazată pe o citire greșită a normei și pe ignorarea voinței legiuitorului, motiv pentru care nu poate fi primită.
Interpretat literal, textul trimite la fiecare categorie de suporturi ce reprezintă separat obiectul reglementărilor prevăzute la lit. a), b) și c) ale art. 107^2 alin. (1), și nu la toate trei deodată, în sensul că pentru fiecare categorie de suport ce permite înregistrarea de copii, fie sonor [lit. a)], fie audiovizual [lit. b)], fie pe hârtie [lit. c)], de această dată, prin procedeu digital, are loc o împărțire separată între aceiași beneficiari care sunt îndreptățiți, în fiecare caz, la remunerația pentru copiile realizate prin procedeu analogic.
Așadar, și textul cuprins la lit. d) presupune o triplă repartizare, în funcție de fiecare tip de suport prevăzut la lit. a), b) și c) ale art. 107^2 alin. (1), în cadrul căreia se asigură egalitatea dintre beneficiari iar, în cadrul acestora, conform acelorași reguli din ipotezele la care se face trimitere.
Dacă s-ar accepta interpretarea apelantei, ar însemna ca lit. d) să presupună o singură repartizare a fiecărei remunerații, încasată fie de COPYRO, fie de UPFR, indiferent de suport, între toate categoriile de beneficiari, în mod egal, respectiv câte 33,33% pentru cei menționați la lit. a), 33,33% pentru cei menționați la lit. b) și 33,33% pentru cei menționați la lit. c), ceea ce nu poate fi acceptat nici printr-o interpretare logică și nici prin prisma voinței legiuitorului la momentul editării normei.
Prin întregul art. 107^2 s-a urmărit împărțirea remunerației pe categorii de beneficiari, ca titulari de drept de autor și drepturi conexe, pentru opere în strictă legătură cu suporturile și aparatele ce permit reproducerea operelor, în sensul că sunt îndreptățiți la remunerație doar titularii de drepturi pentru opere susceptibile de a fi reproduse pe suporturile și aparatele menționate în fiecare dintre ipotezele enumerate la lit. a), b) și c) ale alin. (1) al
art. 107^2 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare.
Pentru identitate de rațiune (interpretarea logică), și în cazul înregistrărilor realizate prin procedeu digital trebuie urmărită aceeași finalitate a legiuitorului, care asigură o repartizare justă și echitabilă.
Importantă este determinarea în fiecare caz a categoriei de "beneficiari", care poate diferi în cazul înregistrărilor prin procedeu digital de cea din ipoteza înregistrărilor prin procedeu analogic.
Prin acceptarea interpretării apelantei s-ar extrapola noțiunea de "beneficiari", cu referire strictă la titularii de drepturi pentru opere susceptibile de a fi reproduse cu ajutorul unor anumite aparate și pe anumite suporturi, la alte categorii de titulari care nu au legătură cu un anumit mod de reproducere a operei.
De exemplu, producătorii de înregistrări audiovizuale ar fi îndreptățiți la remunerația încasată de COPYRO pentru opere înregistrate digital pe hârtie, ceea ce ar fi contrar voinței legiuitorului, în același timp, inechitabil pentru adevărații beneficiari. În schimb, este acceptabil ca autorii de opere literare, alături de creatorii de opere muzicale sau audiovizuale, inclusiv editorii unor asemenea opere (prin voința legiuitorului) să figureze printre beneficiarii remunerației în cazul fonogramelor și videogramelor (pe suport CD ori DVD), atât timp cât operele în sine sunt susceptibile de reproducere pe atari suporturi prin mijloace tehnice specifice.
Alături de noțiunea de "beneficiari", este importantă în interpretarea textului și sintagma "pe orice tip de suport", care nu are sensul dat de apelantă - "indiferent de suport" -, ajungând la o cumulare a categoriilor de beneficiari într-o singură repartizare a remunerației.
În realitate, sensul dat de legiuitor este cel de "pe fiecare tip de suport" dintre cele reglementate distinct în ipotezele anterioare, pentru aceeași rațiune pentru care legiuitorul a delimitat categoriile de beneficiari în raport cu modul de reproducere a operei.
Contrar susținerilor apelantei, Comisia arbitrală a respectat modul de repartizare prevăzut de lege cu referire la fiecare categorie de "beneficiari", având în vedere, în mod corect, în cazul copiilor înregistrate pe hârtie, exclusiv beneficiarii prevăzuți la lit. c) - autori și editori -, cărora li s-a prevăzut o repartizare egală, conform art. 107^2 alin. (1) lit. d) (dispoziția prevăzută la II.5 cu referire la pct. II.3 din hotărârea arbitrală).
Instanța de judecată nu a fost învestită cu aprecierea modului de repartizare a remunerațiilor colectate de UPFR în cazul copiilor realizate prin procedeu digital, în absența unor critici explicite relative la dispoziția cuprinsă la art. II.4 din hotărârea arbitrală, referirile apelantei la acea dispoziție având doar scopul de a întări propria interpretare dată
art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, apelanta fiind de acord cu conținutul dispoziției respective.
Însă, faptul că s-au avut în vedere în acel caz concomitent toate categoriile de beneficiari prevăzute la lit. a), b) și c) ale
art. 107^2 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, nu înseamnă că s-au aplicat regulile de interpretare propuse de apelanta UCMR-ADA, ci că s-a ajuns la același rezultat prin determinarea categoriilor de beneficiari, în raport cu tipul de suport cu care operele asupra cărora poartă drepturile beneficiarilor sunt compatibile prin reproducere.
O dovadă a acestei concluzii este faptul că în cazul remunerațiilor încasate de COPYRO (colector unic al remunerației pentru opere "de pe hârtie", conform
Deciziei nr. 147 din 13 iulie 2005
emise de către directorul general al O.R.D.A) s-au identificat alți beneficiari, așadar s-a procedat la o repartizare diferită a remunerației în raport cu aceștia, ceea ce denotă o aplicare unitară a dispozițiilor
art. 107^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și nu o unitate dublă de măsură în aplicarea aceleiași norme, după cum susține apelanta.
În cadrul fiecărei categorii de beneficiari s-au aplicat regulile stabilite în aceleași ipoteze: cum în cazul menționat la lit. c) nu se indica modul de repartizare între autori (ci doar între editori), era la latitudinea Comisiei arbitrale să determine procentul de repartizare, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, urmând a fi respinse ca nefondate criticile apelantei pe aspectele analizate.
2. Acest motiv de apel vizează modul de repartizare a remunerației între autori (dispoziția prevăzută la pct. II.3, corespunzător și cea de la pct. II.5), apelanta susținând că i se cuvine un procent de 29% în loc de 5%, în considerarea caracterului reproductibil al operei muzicale și a naturii acesteia în cazul reproducerii pe hârtie.
Curtea agreează definiția dată de apelantă operei muzicale ca fiind "ordinea sonoră expresivă codificată grafic într-o partitură" și acceptă necesitatea fixării în format grafic a unei compoziții sonore pentru a deveni operă muzicală, consecința firească a acestei constatări fiind posibilitatea reproducerii operei muzicale fixate grafic.
În contextul dispoziției criticate din hotărârea arbitrală, nu interesează aptitudinea de reprezentare a operei, în sens de execuție muzicală, ce ar avea, eventual, legătură cu realizarea de înregistrări sonore ori audiovizuale, ci cu posibilitatea realizării de copii în format grafic, în aplicarea definiției reproducerii cuprinse la
art. 14 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și în contextul copiei private prevăzute la art. 34 din aceeași lege.
Această posibilitate vizează partiturile muzicale, ca transpunere grafică a operei muzicale, al căror regim juridic este diferit în reglementarea anterioară dată de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005
față de cea actuală (în vigoare din 25 septembrie 2005), care interesează cauza în raport cu momentul cererii de arbitraj - 2006.
Autorii operei de această natură nu mai beneficiază în prezent de plată remunerației compensatorii pentru copia privată în cazul reproducerii partiturilor muzicale, astfel cum în mod corect au stabilit arbitrii, care le-au recunoscut dreptul doar până la modificarea reglementării.
Concluzia anterioară se bazează pe dispozițiile
art. 34 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, în forma stabilită prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005
(s-a introdus sintagma subliniată în paragraful următor).
Acesta prevede la alin. (1) că "nu constituie o încălcare a dreptului de autor ... reproducerea unei opere, cu excepția partiturilor muzicale, fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii ...", însă, în asemenea situații, titularul dreptului de autor este îndreptățit la remunerația menționată la alin. (2), compensație strict legată de reproducerea operei fără acordul titularului dreptului în situațiile expres reglementate la alin. (1) și acordată inclusiv pentru suporturi pe care se pot realiza reproduceri ale operelor "fixate grafic".
Din interpretarea logică a textului prin metoda per a contrario rezultă că în prezent partiturile muzicale, deși pot fi reproduse, dat fiind că sunt exprimate grafic, nu pot fi reproduse fără consimțământul autorului nici măcar în cazurile expres arătate la alin. (1), ceea ce înseamnă și că sunt exceptate din categoria operelor cuprinse la alin. (2), pentru care se plătește remunerația.
Acest text, în forma în care este interpretat de instanță, nu contravine
Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE
din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (filele 9-15 din documentația depusă de COPYRO în dosarul întocmit la O.R.D.A.).
Directiva (art. 5 pct. 2) lasă la latitudinea statelor introducerea în legislația internă a unor derogări sau limitări de la dreptul la reproducere, cu excepția partiturilor, ceea ce confirmă constatarea anterioară că partiturile muzicale nu pot face sub nicio formă obiectul unor încălcări permise ale dreptului de autor (în situații de natura celor prevăzute la art. 34 din legea internă, nu face obiectul cauzei de față analiza din perspectiva
art. 33 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare), cu consecința că autorul lor nici nu poate beneficia de remunerație.
Constatarea anterioară impune considerații suplimentare pentru ipoteza în care partiturile sunt însoțite de text, valabile, de altfel, în cazul oricărei opere muzicale compuse din compoziția muzicală în sine și textul care o însoțește.
Atare operă muzicală este, fără îndoială, o operă comună în sensul
art. 5 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, ca întreg alcătuit din contribuțiile coautorilor, existând un singur drept de autor asupra întregului, exercitat în comun.
O concluzie asemănătoare poate fi formulată și în cazul operei audiovizuale lato sensu (incluzând și operele cinematografice), astfel cum aceasta este definită la
art. 64 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, explicit caracterizată de legiuitor ca fiind operă comună, și în art. 66 (cu toate că până la acel moment fusese calificată drept operă colectivă).
Apelanta a criticat considerentele Comisiei arbitrale, potrivit cărora utilizarea separată a unei părți din opera muzicală sau audiovizuală prin reproducere pe hârtie determină pierderea caracterului de operă audiovizuală și muzicală, întrucât reproducerea separată a textului operei muzicale, precum și a scenariului unui film le conferă acestora caracterul de opere scrise.
În acest context, Curtea apreciază că, în principiu, modul de utilizare (în cauză interesează posibilitatea reproducerii pe hârtie) nu afectează natura operei dobândită la momentul creării sale, însă se impun următoarele precizări:
Posibilitatea utilizării separate, inclusiv prin reproducere, este recunoscută în cazul operei comune prin art. 5 alin. (4) din lege, depinzând de modul de determinare a contribuției fiecărui coautor: numai în măsura în care aceasta este distinctă, ușor determinabilă în ansamblul operei, așadar, dacă opera este divizibilă, părțile din operă astfel identificabile pot fi utilizate separat.
"Utilizare separată" nu înseamnă însă simpla reproducere prin mijloace diferite, specifice genului căruia îi aparține partea respectivă (ca în exemplul dat în motivele de apel, când textul compoziției muzicale înregistrate pe un CD este reprodus în scris și inclus în același CD), ci doar când atari reproduceri au loc în ocazii diferite, numai pentru una dintre cele două părți ale operei, în caz contrar este vorba despre o utilizare "împreună" a contribuțiilor coautorilor.
În principiu, utilizarea separată este posibilă când contribuțiile aparțin unor genuri diferite, fiind indiferentă măsura în care atare posibilitate se concretizează în fiecare caz, întrucât în speță interesează recunoașterea și acceptarea unor reguli, ce pot fi nuanțate în cazuri particulare.
Explicația acestui mecanism rezidă în faptul că fiecare coautor asupra întregului este în același timp autor al propriei contribuții, ceea ce înseamnă că partea respectivă de contribuție este susceptibilă de a face obiectul unei opere în sensul art. 7 din lege: în cazul textului operei muzicale, este recunoscut acela generic de operă scrisă, în măsura în care nu poate fi încadrat în genul liric pentru a reprezenta o operă literară (cazul operelor literare preexistente, în sensul că nu au fost scrise special pentru a însoți compoziția muzicală, este și mai evident).
Această constatare este valabilă și în cazul partiturilor muzicale cu text - pentru a se putea da un răspuns criticilor din cel de-al doilea motiv de apel al UCMR-ADA: în măsura în care partitura este reprodusă însoțită de text, se aplică regimul juridic al partiturilor arătat anterior, însă dacă se realizează o reproducere pe hârtie a textului separat de compoziția muzicală (vorbind în principiu) se aplică regulile operei scrise.
În acest sens a apreciat Comisia arbitrală că reproducerea separată, pe suport hârtie, a textului operei muzicale îi conferă acesteia caracterul de operă scrisă: este discutabil dacă prin atare exploatare chiar se dobândește caracterul de operă scrisă ori doar se confirmă, însă distincția este puțin importantă în context.
Esențial este faptul că se recunoaște dreptul autorilor de opere muzicale cu text la remunerația compensatorie pentru copie privată în cazurile și condițiile anterior arătate, contrar susținerilor apelantei.
Similar, dacă textul operei muzicale este reprodus pe hârtie "separat" (potrivit precizărilor arătate) de compoziția muzicală, se aplică regulile operei scrise, iar dacă reproducerea pe hârtie a textului se realizează în cadrul folosirii operei muzicale ca întreg, așadar "împreună" cu compoziția muzicală, se aplică regulile operei muzicale.
În acest ultim caz se impune o precizare: după cum s-a arătat, opera comună presupune un singur drept de autor cu mai mulți titulari, ceea ce înseamnă că, în cadrul utilizării operei ca întreg, coautorilor li se cuvine o singură remunerație, conform art. 5 alin. (5) din lege, în proporțiile convenite sau proporțional cu contribuția fiecăruia, în absența unei convenții.
Așadar, chiar dacă are loc o reproducere pe hârtie a textului alături de înregistrarea sonoră ori audiovizuală, reprodusă pe orice tip de suport (exceptând suportul hârtie, cu care cele două forme de fixare sunt incompatibile), nu se pot plăti două remunerații pentru fiecare contribuție reprodusă prin mijloace specifice, în caz contrar încălcându-se normele ce reglementează regimul juridic al operei comune.
Or, dreptul la remunerație pentru asemenea ipoteze a fost recunoscut prin hotărârea arbitrală la fixările sonore și audiovizuale (dispozițiile pct. II.1 și II.2, precum și ale pct. IV), ceea ce exclude posibilitatea recunoașterii dreptului la remunerație și pentru copia realizată pe suport hârtie prin procedeu analogic sau digital.
Comisia arbitrală a considerat că procentul cuvenit nu trebuie încasat de UCMR-ADA, ci de COPYRO, apreciere în legătură cu care apelanta a formulat o critică distinctă.
Conform
Deciziei nr. 3/1997 , emisă de directorul general al O.R.D.A., UCMR-ADA a fost avizată să funcționeze ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical, în timp ce COPYRO îi reprezintă generic pe autorii de opere scrise susceptibile de a fi reproduse pe suport de hârtie atât prin procedeul analogic, cât și digital.
Atribuțiile apelantei de gestionare a drepturilor sunt exercitate în strictă legătură cu domeniul muzical, așadar nu pot fi valorificate în cazurile în care se aplică regulile operei scrise, după distincțiile arătate anterior, ci doar în care este implicată opera muzicală ca întreg.
În cazul operelor scrise, gestiunea colectivă, obligatorie pentru exercițiul dreptului la remunerația compensatorie pentru copia privată realizată pe suport hârtie în condițiile
art. 123^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996
în forma actuală, se exercită de către COPYRO și pentru titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, conform alin. (2) din aceeași lege, fiind vorba, așadar, despre un mandat legal în cazul unei asemenea gestiuni colective obligatorii.
Curtea nu este în măsură să evalueze dacă procentul de 5% stabilit a se încasa de către beneficiarii reprezentați de UCMR-ADA este mic, neavând repere în acest sens, însă este cert că nu poate fi acceptat procentul de 29% pretins de apelantă, dat fiind caracterul de excepție al situației în care acești beneficiari încasează remunerația pentru copia privată pentru suport hârtie.
Față de cele expuse, Curtea va înlătura ca nefondate susținerile apelantei pe aspectele analizate.
3. În ceea ce privește modul de repartizare a remunerației editorilor, inclusiv a editorilor de opere muzicale reprezentați de UCMR-ADA, criticile apelantei sunt fondate.
Conform
art. 107^2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, "sumele cuvenite editorilor se repartizează acestora numai prin asociațiile de editori, pe baza unui protocol încheiat între acestea, conținând criteriile de repartiție și procentele cuvenite fiecărei asociații", sens în care trebuie să se inițieze o negociere la care participă asociațiile de editori care îndeplinesc cerințele stabilite prin decizie a directorului general al O.R.D.A.
Această negociere ține de o etapă ulterioară prezentei negocieri finalizate prin arbitraj, la care se presupune că participă și alte asociații decât cele reprezentate în speță, situație în care nu era posibilă determinarea de către Comisia arbitrală a asociațiilor de editori cărora li se cuvin părți din cota ce revine editorilor și nici procentele din atare cotă.
În acest sens, urmează ca din art. II pct. 3 lit. b) al dispozitivului hotărârii arbitrale să se elimine aceste mențiuni, iar textul va avea următorul cuprins: "50% pentru editori".
4. În ceea ce privește durata în timp a repartizării către UCMR-ADA a procentului de 5% stabilit în baza art. II.3 lit. a) al dispozitivului, se reține că apelanta a criticat acordarea acestuia numai pentru remunerația colectată până la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005
pentru modificarea
Curtea apreciază că durata în timp a fost stabilită corect de către Comisia arbitrală, pentru argumentele deja dezvoltate la pct. 2 din motivele de apel al UCMR-ADA, întrucât dreptul la remunerație în considerarea reproducerii partiturilor muzicale a fost recunoscut de legiuitor prin reglementarea anterioară, așadar prin
art. 34 alin. (1) în forma anterioară modificării Legii nr. 8/1996
prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005 , nu și în prezent, în contextul includerii explicite în legea menționată a partiturilor ca excepție de la plata remunerației pentru copia privată.
Curtea apreciază însă că dreptul beneficiarilor în legătură cu partiturile poartă asupra remunerației cuvenite până la acea dată, indiferent dacă a fost sau nu a fost colectată, întrucât recunoașterea dreptului nu poate fi arbitrară, depinzând de împrejurări exterioare, precum încasarea remunerației de la fabricanții și importatorii de suporturi sau de aparate.
În această situație, se impune modificarea hotărârii arbitrale, în sensul că art. II pct. 3 lit. a) din hotărâre va avea următorul cuprins: "5% revin UCMR-ADA din remunerația compensatorie datorată până la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005
pentru modificarea și completarea
privind dreptul de autor și drepturile conexe", și nu din cea efectiv colectată până la acel moment.
Pentru considerentele expuse la pct. 3 și 4 din motivele de apel, Curtea va admite apelul, va schimba hotărârea arbitrală în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, în sensul celor anterior expuse, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
III. În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de DACIN-SARA, se constată că nu s-au formulat motive de apel, dar cererea are caracter incidental în raport cu apelul UCMR-ADA, socotindu-se că intenționează să își însușească acele motive care vizează categoriile de beneficiari pe care DACIN-SARA înțelege să îi reprezinte, respectiv autorii de scenarii de film.
Sunt întru totul valabile considerentele expuse în apelul UCMR-ADA relative la textieri, întrucât, după cum s-a arătat, și opera audiovizuală lato sensu (incluzând și operele cinematografice), astfel cum aceasta este definită în
art. 64 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, este caracterizată de legiuitor în art. 66 ca fiind operă comună, întocmai ca și în cazul operei muzicale compuse din compoziția muzicală în sine și textul care o însoțește.
Astfel, și în cazul scenariștilor se consideră că dacă scenariul este reprodus pe hârtie "separat" (potrivit precizărilor arătate) de opera audiovizuală, se aplică regulile operei scrise, iar dacă reproducerea pe hârtie a textului se realizează în cadrul folosirii operei audiovizuale ca întreg, așadar "împreună" cu celelalte contribuții la crearea operei, se aplică regulile operei audiovizuale, cu consecințe asupra beneficiarilor remunerației pentru copia privată în fiecare caz.
În situația în care scenariul însoțește, reprodus pe hârtie, un film sau o altă operă de aceeași natură înregistrat analogic sau digital, pe orice tip de suport (exceptând suportul hârtie, cu care cele două forme de fixare sunt incompatibile), nu se pot plăti două remunerații pentru fiecare contribuție reprodusă prin mijloace specifice, în caz contrar încălcându-se normele ce reglementează regimul juridic al operei comune.
Or, dreptul la remunerație pentru asemenea ipoteze a fost recunoscut prin hotărârea arbitrală la fixările sonore și audiovizuale (dispozițiile pct. II.1 și II.2, precum și ale pct. IV), ceea ce exclude posibilitatea recunoașterii dreptului la remunerație și pentru copia realizată pe suport hârtie, prin procedeu analogic sau digital.
Prima ipoteză este viabilă, însă beneficiarii sunt reprezentați de COPYRO pentru argumente similare ca și în cazul textierilor.
IV. După cum s-a arătat, la termenul din 18 ianuarie 2007, CREDIDAM a formulat întâmpinare la apelul UCMR-ADA, arătând că pct. 1 din motivele de apel ale acesteia este susținut de CREDIDAM și prin apelul propriu, fiind vorba despre același punct V din hotărârea arbitrală.
În contextul anulării apelului principal formulat de CREDIDAM la termenul din 1 martie 2007, Curtea apreciază că susținerile din întâmpinare, arătate mai sus, pot fi socotite ca fiind răspunzătoare unui apel incidental, formulat în condițiile art. 293 din Codul de procedură civilă, în legătură cu care, de altfel, COPYRO a invocat excepția nulității la același termen din 1 martie 2007, respinsă ca neîntemeiată de către instanță.
Considerentele expuse cu ocazia analizării primului motiv de apel formulat de UCMR-ADA sunt pe deplin valabile și în cazul cererii de aderare la apel formulate de CREDIDAM, pe temeiul cărora Curtea apreciază că și cererea cu caracter incident este nefondată și o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA, invocată de Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO.
Anulează apelurile declarate de apelantele Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) împotriva Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006.
Admite apelul declarat de apelanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA împotriva Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, în contradictoriu cu apelantele Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) și intimații Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - UPFR, Societatea pentru Drepturile de Autor în Cinematografie și Audiovizual - DACIN-SARA, Uniunea Producătorilor de Film și Audiovizual din România - Asociația Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale - UPFAR-ARGOA și Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale - VISARTA.
Schimbă în parte hotărârea, în sensul că:
Articolul II
pct. 3 lit. a) va avea următorul cuprins: "5% revin UCMR-ADA din remunerația compensatorie datorată până la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005
pentru modificarea și completarea
privind dreptul de autor și drepturile conexe".
Articolul II
pct. 3 lit. b) va avea următorul cuprins: "50% pentru editori".
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Respinge ca nefondate cererile de aderare la apel formulate de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) și Societatea pentru Drepturile de Autor în Cinematografie și Audiovizual - DACIN-SARA.
Respinge cererea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor - UCMR-ADA de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2007.
Președinte, Andreia Constanda Judecător, Viorel Voineag Grefier, Marina Ungureanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.